Romania-Manastirea Comana

ROMANIA - MANASTIREA COMANA

In acest articol va prezint Manastirea Comana, din Romania.

Dupa ce ne-am plimbat cu vaporasul in Delta Neajlovului si a fost sotul meu in Parcul de aventura Comana, am vizitat Manastirea Comana. Am fost cu masina pana la manastire, deoarece se facuse tarziu.

Daca doriti mai multe informatii despre Delta Neajlovului, le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Parcul de aventura Comana, le gasiti aici.

Istoricul Manastirii Comana

Manastirea Comana se afla in comuna cu acelasi nume si a fost ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461, ca o manastire-cetate, care insa s-a ruinat pana la sfarsitul secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost ridicata manastirea a fost odinioara o insula in mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod din lemn, usor de incendiat la vreme de primejdie.

Raul Calnistea, care curge in partea de rasarit a satului Comana, intalneste balta Comana pe care o strabate si din care se desprinde in fata manastirii. In dreptul satului Comana, apa desfacea un brat care ocolea ostrovul si se reintorcea apoi la vechea matca.

Un document din 27 septembrie 1461, emis de cancelaria domnitorului a mentionat manastirea, aceasta fiind pentru prima data cand toponimul Comana a fost folosit in mod oficial. Din aceasta perioada s-au descoperit urmele unei biserici modeste, cu plan dreptunghiular (12x10 metri), care avea fundatie din caramida, iar partea superioara din barne. Interiorul bisericii era tencuit si pictat si s-au gasit urme de vopsea rosie si albastru inchis. In jurul acestei bisericute erau chiliile manastirii.

Sapaturile arheologice din perioada 1971 - 1972 au descoperit partial unele incaperi, dar fara a putea reconstitui chiar si numai grafic intregul ansamblu. Cu toate ca a fost ridicata in mare parte din materil perisabil, aceasta biserica a durat un secol si jumatate, cu unele reparatii facute de unii domnitori, ceea e dovedeste siguranta care i-a dat-o pozitia naturala a terenului, adica insula inconjurata de ape si mlastini, in apropierea padurii.

Cercetarile au scos la iveala ca necropola din preajma bisericutei a fost folosita in a doua jumatate a secolului al XV-lea si prima jumatate a secolului al XVI-lea, perioada care cuprinde anii de domnie a mai multor domnitori, de la Vlad Dracul (1436 - 1442; 1443 - 1447) la Neagoe Basarab ((1512 - 1521). Este posibil ca manastirea sa fi fost gandita ca parte a unui sistem proiectat si realizat, nu numai ca locas de cult, ci si pentru apararea tarii, de catre acest insemnat domnitor al secolului al XV-lea.

Comana avea o importanta deosebita prin plasarea sa pe drumul comercial catre Tara Romaneasca si Transilvania: Brasov - Bucuresti - Giurgiu - Edirne - Istanbul. Pe aici s-au scurs catre Constantinopol bogatiile tarii si tot pe aici au venit domnii numiti in scaun. A fost drumul negustorilor tarigradeni, ai trimisilor imparatesti, a fost loc de refugiu pentru voievozii alungati din tara si loc de sprijin pentru pretendenti.

In anul 1588, boierul Radu Serban din Coiani (azi Mironesti) a inceput zidirea unei manastiri la Comana pe pamantul mostenit de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului a fost determinata de existenta zidurilor vechii mansastiri, ruinate la acea data, dar destul de puternice, pentru ca, refacute, sa asigure protectia noii constructii.

Radu Serban a cladit in aceasta incinta o biserica cu hramul Sf.Nicolae, pe care a zugravit-o si unde a aparut impreuna cu sotia sa Elina, pe zidul de la intrarea in pronaos, asa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. Pisania nu s-a pastrat insa si a fost inlocuita la refacerea din 1699 - 1700 cu alta a stranepotului sau, Serban Cantacuzino, care a cinstit cum se cuvine numele strabunicului domnesc, pomenindu-l in inscrisul sapat deasupra intrarii lacasului ca prim ctitor al zidirii pe care a refacut-o.

Radu Serban a zugravit biserica de la Comana in anul 1609, punand sa se intervina in pictura tabloului votiv care-l reprezenta, prin adaugarea insemnelor domnesti. Radu Serban a murit in anul 1620 la Viena, unde s-a refugiat dupa pierderea domniei si a fost inmormantat in Catedrala Sf.Stefan din Viena. Sotul fiicei sale Anca, Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul, a murit in anul 1627 si este inmormantat in biserica sarbeasca din Raab (azi Gyor in Ungaria). In anul 1640, Anca si sora sa Elina au adus ramasitele domnesti in tara si le-au ingropat la Comana, iar lespedea gropii comune de la Comana a fost pusa ulterior.

In anul 1667 a fost inmormantat la Comana Draghici Cantacuzino, fiul Elinei, care a murit la Constantinopol si a fost adus in tara de fiul sau Serban. Tot aici a fost inmormantat si Constantin, fiul spatarului Draghici, dupa cum reiese din inscriptia pusa pe mormant in anul 1699 de Serban. Prin aceste inmormantari succesive reiese trecerea Comanei in seama Cantacuzinilor din ramura lui Draghici. Curand dupa inhumarea lui Draghici si a fiului sau Constantin, a fost inmormantata la Comana Maria, prima sotie a vornicului Serban Cantacuzino, cel de al doile ctitor atestat al manastirii.

Biserica Manastirii Comana, cu hramul Sf.Nicolae a fost refacuta in secolul al XIX-lea, iar in anul 1971 lucrarile au dus la descoperirea unui fragment de piatra funerara, a carei inscriptie a indicat ca era mormantul Ancutei, fiica lui Radu Serban.

Alaturi de mormantul Ancai, un alt mormant, de dimensiuni mai mici, cuprinde ramasitele lui Mihail Patrascu, fiul Ancutei si al lui Patrascu Voievod, ultimul descendent direct al lui Mihai Viteazul, copil mort de ciuma in anul 1655, in regiunile cazacesti si reinhumat la Comana, probabil dupa 7 ani. La acea data, mama sa Anca era inca in viata, ea murind probabil putin inainte de anul 1668.

In anul 1699, marele vornic Serban Cantacuzino a daruit Manastirii Comana un chivot de argint, ceea ce denota ca ei sunt inmormantati la Comana. Chivotul s-a pastrat pana astazi si este expus in colectia permanenta a Muzeului National de Arta din Bucuresti. In acelasi an, Serban Cantacuzino a inceput restaurarea Manastirii Comana. Lucrarile de recladire au durat pana in anul 1703 si au fost facute in spiritul reinnoirilor aduse in tehnica constructiilor in epoca lui Constantin Brancoveanu, ca rezultat al dezvoltarii culturale deosebite de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 - 1654), Serban Cantacuzino (1678 - 1688) si Constantin Brancoveanu (1688 - 1714).

La aceasta restaurare el a adaugat chilii noi la cele existente, pe laturile de est si vest fiind etajate, iar celelalte au fost refacute integral. Zidurile au fost reparate si inaltate pana la aproape 15 metri si constructia a fost impodobita cu elegantul foisor brancovenesc de pe latura de nord. Inaltandu-se din balustrada eleganta, zece coloane il impodobesc pe cele trei laturi. Coloanele sunt din piatra tare, dintr-o singura bucata, impodobite la capiteluri si au bazele cu ornamente vegetale. Doua din cele 10 coloane aflate la extremitati, sunt incastrate in zidul cladirii si au capitelurile impodobite cu vulturul bicefal, insemnul familiei Cantacuzino. Cele 10 coloane sustin arcuri de caramida in semicerc si dau o nota deosebita intregii constructii.

In incinta, Serban a refacut biserica si a inlocuit vechea pisanie cu alta noua, in care s-a inscris in randul ctitorilor. Aceasta refacere a manstirii sub semnul lui Serban Cantacuzino s-a incheiat cu stramutarea inaintasilor sai intr-un mormant comun.

Transformarea ctitoriei in cripta a familiei explica atat stradania lui Serban de a reface manastirea in perioada 1699 - 1700, cat si revenirea sa din anul 1703, cand a zidit in incinta un paraclis pe care l-a intarit, dupa obicei. Paraclisul Sf.Spiridon si Eftimie, un hram inedit pentru acea vreme, a fost construit pe latura de sud - est si de la el se mai pastreaza astazi doar pisania. Serban a murit in august 1709 si a fost inmormantat la Comana. Mormantul lui Serban Cantacuzino nu se mai cunoate, el a fost distrus probabil odata cu celelalte morminte de catre greci, in anul 1854.

Manastirea Comana a fost deosebit de bogata, dovada finnd mosiile pe care le avea: Siminovul, Golesti, Comana, Calugareni, mButesti, Ruica, Buciumeni, Riosul, Petrosanca, Prundul, Copaceni si Cretesti. In timpul lui Matei Basarab, Manastirea Comana a fost una dintre principalele centre religioase ale tarii.

Aici si-a facut ucenicia si viitorul mitropolit al Ardealului si partizan al luptei antiotomane, Sfantul Ierarh Sava Brancovici. Manastirea Comana s-a aflat in centrul atentiei in timpul luptelor antiotomane din perioada 1657 - 1662, precum si in timpul razboiului ruso-austro-turc din perioada 1768 - 1774, fiind folosita o perioada scurta de timp ca inchisoare pentru prizonierii de razboi. In decembrie 1769, Manastirea Comana a fost asediata timp de trei zile de un detasament turcesc din Giurgiu, cand voluntarii romani condusi de Parvu Cantacuzino au murit incercand sa o salveze.

Parvu Cantacuzino, din neamul lui Draghici Cantacuzino (nepotul de fiica al Elinei, fata lui Radu Serban) a fost ingropat in mormantul ctitorului manastirii, Radu Serban, care il impartea cu ceilalti trei Cantacuzini amintiti mai sus.

In anul 1728, Manastirea Comana a fost inchinata Patriarhiei Sfantului Mormant din Ierusalim, de catre Nicolae Macrocordat (1715 - 1716; 1719 - 1730), deoarece nu au mai existat mostenitori directi ai ctitorului care sa se ingrijeasca de soarta ctitoriei. Prin aceasta inchinare, manastirea a inceput sa-si piarda din averi si mosii. Fiind afectata de razboaie si de proasta gospodarire, manastirea s-a degradat treptat.

Degradarea Comanei, semnalata de mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei in jurnalul celei de a doua calatorii canonoice a sa din anul 1746, s-a accentuat de-a lungul domniilor fanariote si a fost subliniata intr-o serie de inscrisuri ulterioare inchinarii, acte intocmite in perioada 1728 - 1814 si semnate de domnitorii Nicolae Mavrocordat, Ion Mavrocordat, Grigore Ghica, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Constantin Ipsilanti si Ion Caragea.

Cutremurul din 11 octombrie 1802 a afectat grav intregul ansamblu. In anul 1847, s-a pus problema unor reparatii, iar arhitectul statului, Schlatter a propus o recladire a manastirii, considerand ca nu se mai pot face reparatii. Pentru refacere erau necesare la vremea aceea "2 milioane de caramizi, 700 mii oca de var, 11.200 carute cu nisip".

Lucrarile de reconstructie au inceput abia in anul 1854 cand s-a refacut din temelii biserica, cu mesteri germani. Din pacate, aspectul manastirii din timpul lui Radu Serban a fost schimbat. Probabil ca au fost distruse cu acest prilej pietrele de mormant ale ultimului ctitor, vornicul Serban Cantacuzino si poate si aceea a lui Nicolae voda Patrascu.

In anul 1860, Cezar Bolliac a fost la Comana in vederea secularizarii averilor manastiresti si a scris ca manastirea era "intr-o stare jalnica". Lacurile si mlastinile de la Comana au fost secate in parte, "pe o intindere de 500 de pogoane" in anul 1876, din ele ramanand astazi doar un singur helesteu.

Dupa secularizarea averilor manastiresti din anul 1863, calugarii au parasit Comana. Incepand cu aceasta data nu s-a mai facut nicio reparatie timp de peste 100 de ani. Toate mosiile au fost expropriate, manastirea a devenit biserica parohiala a satului, iar Casa Domneasca a gazduit Scoala Generala, organizata de-a lungul vremii sub diferite forme.

In anul 1877, in timpul Razboiului de Independenta, Prefectura judetului a fost mutata in fosta manastire. La sfarsitul secolului al XIX-lea locuia intr-o aripa arendasul mosiei, iar in cealalta functiona inca Scoala si era gazduita invatatoarea satului.

In anul 1908, intregul ansamblu arhitectonic de la Comana a fost restaurat pentru prima data, prin grija Comisiunei Monumentelor Istorice. Manastirea a cazut din nou in paragina, mai ales dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial.

In anul 1932 s-a construit in incinta Manastirii Comana Mausoleul Eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial in luptele de pe Neajlov, iar construirea acestuia a fost facuta cu implicarea Reginei Maria si la indicatia marelui istoric Nicolae Iorga, care a vizitat Comana in anul 1919. Aici s-au adapostit osemintele a peste 750 de soldati ucisi in intregul judet.

In anul 1938, Manastirea Comana (pendinte a Mnastirii Tiganesti, la acea vreme) avea 100 de hectare de padure, in locul numit Lacul cu frasini, in vederea sustinerii Scolii de menaj pentru fete, care functiona aici cu regim de internat.

Sapaturile arheologice intreprinse in anii 1970 - 1971 de catre Lia si Adrian Batrana au scos la iveala multe din datele si fazele de constructie. In baza acestor cercetari s-au efectuat lucrari de restaurare pentru intregul complex, pana in anul 1978, cand s-a desfiintat Directia Monumentelor Istorice.

Lucrarile trebuiau sa pregateasca cladirile fostei manastiri in ateliere de lucru ale Uniunii Artistilor Plastici. De asemenea, tot in timpul perioadei comuniste, Casa Domneasca a fost folosita ca siloz de cereale pentru C.A.P.-ul din comuna. Biserica Comana a fost grav afectata de cutremurele din anii 1977 si 1986 si a fost consolidata in intregime in perioada 1988 - 1990, iar in anii urmatori a fost repictata.

In anul 1992, Comana a fost redeschisa ca manastire cu viata monahala de obste. Biserica manastirii a fost sfintita pe data de 28 iunie 1998.

Din anul 2006, la Manastirea Comana au inceput ample lucrari de restaurare. S-a construit un gard care sa delimiteze incinta manastirii si s-au restaurat toate spatiile interioare ale Casei Domnesti. Instalatia electrica a fost schombata, iar Beciurile Domnesti au fost restaurate ca lapidariu si integrate in circuitul turistic. Au fost schimbate toate geamurile si usile Casei Domnesti. Au fost refacute pardoselile cu materiale de epoca, cu consultarea arhitectilor de specialitate. a fost inlocuita scara de acces de la etaj.

Au fost amenajate la parter trapeza, bucataria, cancelaria si secretariatul. Au fost restaurate si mobilate corespunzator la etaj atat Biblioteca si "Sala Tronului", cat si Muzeul Manastirii. In anul 2010 au fost schimbate integral acoperisurile chiliilor si Casei Domnesti.

Totodata, s-a incercat sa se recupereze bunurile de patrimoniu ale stravechii ctitorii voievodale, precum si reintregirea vetrei manastirii, rapita abuziv de regimul comunist. Au fost infiintate doua parohii, care sa deserveasca nevoile satului.

In vederea restaurarii intregului ansamblu monahal, Manastirea a incheiat un parteneriat cu Consiliul Judetean Giurgiu pentru alcatuirea unui proiect de reabilitare cu fonduri europene.In anul 2008 a fost infiintat in cadrul Manastirii Centrul Cultural Radu Serban Voievod, care organizeaza periodic simpozioane, colocvii si intruniri culturale si duhovnicesti. In prezent, Manastirea Comana este intr-un amplu proces de restaurare.

Zidul Manastirii Comana, in urmatoarele 3 fotografii.

Turnul clopotnita la intrarea in incinta manastirii, in urmatoarea fotografie. Pe turn este o inscriptie cu figura lui Vlad Tepes si alta pe care scrie: "Vlad Tepes (Vlad Basarab al III-lea) domn al Tarii Romanesti 1448; 1456-1462; 1470; ctitor al Manastirii Comana 1461".