Viena-Biblioteca Nationala a Austriei-partea aII-a

VIENA - BIBLIOTECA NATIONALA A AUSTRIEI -

PARTEA a II-a

In acest articol va prezint Biblioteca Nationala a Austriei, din Viena, partea a II-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Biblioteca Nationala a Austriei, din Viena, partea I, le gasiti aici.

Sala de Stat

Pe vremea cand Hugo Blotius (1575 - 1608) a servit ca primul prefect numit, Biblioteca Curtii Imperiale era gazduita in Manastirea Franciscana. Casa fantanii complexului, situata langa manastire producea o atmosfera umeda si compromitea pastrarea in siguranta a bunurilor valoroase ale bibliotecii. Oricum, intre 1623 si 1630, colectia a fost inmagazinatea in Hofburg, in zona care corespunde mai mult sau mai putin cu Aripa Cancelariei Imperiale de astazi.

Mai tarziu, colectia a fost mutata in Casa Harrach, care a fost achizitionata de imparat, dar in curand spatiul s-a dovedit a fi prea mic, asa ca o solutie de construire a unei cladiri pentru gazduirea bibliotecii s-a dovedit indispensabila.

In anul 1861, Imparatul Leopold I a rezolvat problema, sa ridice cladirea in Tummelplatz (Josefsplatz de mai tarziu), parterul sau trebuia sa serveasca ca arena de calarie de interior si primul etaj ca spatiu de stocare al bibliotecii. Oricum, la scurt timp inainte de finalizarea cladirii, ea a fost grav avariata in timpul celui de al doilea asediu turcesc al Vienei asa ca spatiul de stocare planificat al bibliotecii nu a fost instalat niciodata acolo.

Numai dupa 40 de ani, dupa Razboiul Spaniol de Succesiune si a ultimului razboi impotriva turcilor, Imparatul Carol al VI-lea a ordonat constructia unei biblioteci care supravietuieste si astazi ca Sala de Stat. Aceasta a fost construita intre anii 1723 si 1726, dupa planurile lui Johann Bernhard Fischer von Erlach (1665 - 1723), de catre fiul sau, Josef Emanuel (1693 - 1742). Lucrarile de decorare a Salii de Stat, inclusiv frescele, au continuat pana in anul 1730.

Pentru a acoperi costurile proiectului, Carol al VI-lea a instituit o noua taxa temporara pe tiparituri, care era platita la fiecare vanzare a unui calendar. El a impus, de asemenea, o taxa pe ziare. Chiar si dupa finalizarea lucrarilor cladirii, el a impus ca taxa pe ziare sa ramana "in perpetuum", astfel incat sa obtina fonduri in viitor pentru achizitiile si mentenanta bibliotecii.

Cladirea

Sala de Stat acopera intreaga fatada care este spre nord-est, in Josefsplatz, unind astfel Hofburg cu Augustinerkirche si Albertina. 14 coloane ionice aliniate de-a lungul parterului sunt punctate de trei intrari mari.

Un atic, deasupra intrarii centrale poarta urmatoarea inscriptie (inscriptia este in latina): "Carol al Austriei, fiul Imparatului nemuritor Leopold, Imparat Roman, tatal natiunii, a ordonat ca o biblioteca marita substantial pe care el o mostenise sa fie deschisa intr-o cladire noua, spatioasa, pentru folosinta publicului. A fost dedicata reformarii si promovarii perpetue a stiintelor. 1726.".

Deasupra aticului se afla un grup de figuri din piatra, facute de Lorenzo Mattielli (1688 - 1748): Zeita Minerva/Pallas Atena, cu cvadriga, infatisata triumfand peste figurile cazute ale Invidiei si Ignorantei. In spatele aripii laterale, spre drapta, se afla Tellus sau Gaea purtand un glob terestru, insotiti de Geometria si Geografia.

Omologul acestui grup, deasupra aripii laterale spre stanga, il contine pe Atlas, care are pe umar o sfera celesta enorma, insotit de Astronomie si Astrologie. Ambele aripi laterale au fost construite intre 1767 si 1773 de Nikolaus Pacassi (1716 - 1790). Cea de pe dreapta gazduieste Redoutensäle (Sala de Bal si Sala de Banchet) si o parte din Scoala de Calarie Spaniola; cea de pe stanga a detinut la inceput Colectia Imperiala Naturalia, care a fost mutata mai tarziu in Muzeul de Istorie Naturala, construit in acest scop. Spatiile ramase astfel vacante au fost alocate Bibliotecii Curtii.

De abia in anul 1748, Josefspaltz si-a luat aspectul pe care il are astazi, in urma adaptarilor comandate de Imparatul Josef al II-lea (nascut in anul 1741; domnie: 1765 - 1790). Datorita caracterului sau autonom din punct de vedere arhitectonic, piata este privita astazi ca fiind una dintre cele mai frumoase din Viena. Monumentul ecvestru al lui Josef al II-lea, care sta in centrul pietei a fost facut intre 1795 si 1807 de catre sculptorul Franz Anton Zauner.

Sala de Stat are 77,7 metri lungime, 14,2 metri latime si 19,6 metri inaltime. Are in esenta o structura tripartita, cu doua travee lungi, divizate de o sectiune centrala, mai inalta (de 29,2 metri) incununata de o cupola ovala, si acest lucru este subliniat mai mult de schema decoratiilor cu fresce, concepute de Daniel Gran (1694 - 1757). Rezultatul este un exemplu remarcabil de arhitectura profana, care a incorporat timid elementele unei naturi sacre.

In centrul spatiului de sub cupola sta statuia din marmura, in marime naturala a lui Carol al VI-lea, ca Imparat Roman, una dintre cele 16 statui ale predecesorilor imperiali, oameni de stat austrieci si lideri militari victoriosi, care se gasesc in Sala de Stat, toate aceste statui au fost facute de Paul si Petru Strudel (1648 - 1708 si respectiv 1660 - 1714). Plasat in centrul "sacru" al Salii de Stat, imparatul este identificat aici ca Hercule Musarum, protectorul si patronul stiintelor si artelor. Biblioteca devine astfel intruchiparea pretentiei invingatorului la puterea universala.

Cupola ovala in sine masoara 18/29,2 metri. Baza sa este marcate de traveele care se extind pe fiecare parte prin doua perechi de coloane in stucatura luciu, reprezentand pilastrii lui Hercule si facand astfel aluzie atat la motto-ul lui Carol al VI-lea "Constanta si Putere", cat si la pretentiile sale fata de Spania.

Decoratia fresca din traveea cu fata la Josejsplatz, pe unde intra acum vizitatorii in Sala de Stat, infatiseaza teme militare si profane, in timp ce traveea opusa, invecinata cu Hofburg (intrarea rezervata pe vremuri pentru imparat si Curtea sa) infatiseaza reprezentatii alegorice ale raiului si pacii.

Imparatul, plasat efectiv in centru, tine balanta intre razboi si pace. Este atat un erou de razboi cat si un erou aducator de pace.

Fresca din cupola combina o apoteoza a lui Carol al VI-lea cu o alegorie a istoriei constructiei cladirii bibliotecii. Schema baroca pentrru decoratia frescii in onoarea imparatului ca domnitor puternic a fost conceputa de Conrad Adolph von Albrecht (1682 - 1751), un savant atasat la Curtea Imperiala. Programul sau este inregistrat in doua manuscrise care se afla acum la Biblioteca Nationala a Austriei (Codex Nr.7853 si Codex Nr.8334), in timp ce al treilea, mai scurt, este pastrat in Arhivele Manastirii Sf.Florian din Austria Superioara.

Cladirea Bibliotecii Nationale a Austriei, in urmatoarea fotografie. Deasupra aticului se afla un grup de figuri din piatra, facute de Lorenzo Mattielli, care o infatiseaza pe Minerva cu o cvadriga (circa 1726).

Monumentul ecvestru al lui Josef al II-lea, care sta in centrul pietei, in urmatoarea fotogrfie.

Frescele pe tema razboiului

La intrarea in Sala de Stat, se poate vedea in luneta de deasupra primei perechi de coloane figura lui Cadmus, care a fost comandat de Minerva sa semene pamantul cu dintii unui dragon ucis. Din aceste "seminte" au rasarit razboinici. Conform mitului, Cadmus a dat omului alfabetul. Ca rezultat a puterii sale de a practica artele, inclusiv arta razboiului, el a putut sa salveze Armonia si Ordinul Universal. In centrul frescei tavanului din aceasta travee se afla figura alegorica a Vigilentei, insotita de Igiena si Agricultura.

Sub marginea inferioara a scenei principale sunt alegorii ale Artelor Mecanice si Defensive. Fresca de pe partea cupolei lunetei mentionate mai sus arata forta Vulcanului. Figura alegorica care reprezinta Cercetarea pentru Cunostinte este alarmata de sunetul armelor, dar in timpul razboiului este insotita de Geniile Vitejiei.

Cu cat patrundem mai mult in Sala de Stat, Artele Razboiului duc spre Artele Pacii. In iconografia baroca a puterii, reprezentatiile alegorice ale Razboiului si Pacii, ale sferelor pamantesti si ceresti, Fortei si Intelepciunii, nu semnaleaza contrarii, ci mai degraba fatetele complementare ale unei lumi perfect ordonate, care isi gaseste centrul in figura domnitorului. Singura sarcina a invatarii si stiintelor este de a pastra aceasta lume perfect ordonata pentru posteritate.

Fresca pe tema razboiului din luneta de deasupra primei perechi de coloane, in urmatoarele 4 fotografii. Il infatiseaza pe Cadmus, care seamana pamantul cu dintii unui dragon ucis.

Frescele din cupola ovala

Se poate gasi o diagrama care infatiseaza tavanul cupolei ovale pe un panou negru. Numerele din text corespund detaliilor din fresce.

Tavanul cu fresca cupolei ovale ofera un program detaliat somptuos al reprezentarilor alegorice. Un medalion al imparatului este tinut de Hercule si Apollo, doi dintre fii lui Jupiter, care reprezinta Curajul, Puterea si Intelepciunea, calitati care au fost atribuite lui Carol al VI-lea. Piciorul lui Hercule este asezat pe cainele cu trei capete Cerber, o aluzie la razboaiele vicorioase impotriva Spaniei, Frantei si turcilor, dupa sfarsitul carora a fost posibil sa se inceapa constructia bibliotecii.

Portretul imparatului este inconjurat de diverse figuri alegorice. Sunt vizibile direct deasupra imparatului Gloria, cu un obelisc triunghiular, care simbolizeaza Nemurirea. La dreapta ei este Faima, cu doua trompete, care proclama reputatia imparatului, atat in est cat si in vest. Trei penati sau zei casnici, care simbolizeaza Domnia Fericita, Amintirea Nemuritoare a Posteritatii si Gloria Casei de Habsburg, insotiti de motto-ul Imparatului Frederic al III-lea: A.E.I.O.U., sunt aratati apropiindu-se de Hercule si ducandu-i merele de aur ale Hesperidelor.

Sunt infatisate, de asemenea, Artele Condusului si Razboiului, inconjurate de carti si trofee. Este infatisata si o figura care arata Dragostea Splendorii Imparatului, gesticuland, cu un sceptru catre vecin, cumva figura inferioara a Arhitecturii, careia ea ii comanda sa inceapa constructia bibliotecii. Executia, cu o floare a soarelui in par, raspunde comandei imparatului si doua Genii (Albrecht, in programul sau iconografic, ii denumeste "copiii mici") afiseaza un model al Bibliotecii Curtii.

Generozitatea, esentiala pentru o cladire asa mare, ofera o trezorerie mare, in timp ce Marinimia austriaca, invelita in mantie albastra, revarsa din cornul ei un sir de ghirlande, monede de aur, coroane si insigne de onoare. Inclinat la piciaorele Utilului Inventiei, care tine o poza cu Isis in mana dreapta si o carte deschisa in stanga, este un sfinx, care intruchipeaza sarcina dificila care urmeaza.

Germania poarta un scut cu vulturul Sfantului Imperiu Roman. In fata celor doua Genii ale ei, sprijiniti de un stup (ca simbol al industriei) se afla planul de baza al bibliotecii propuse. Viena, purtand propria ei stema pe san, poarta o coroana in forma de zid; langa ea, un Geniu tine o lira formata din doua litere C (semnificandu-l pe Carolus Caesar).

Urmatorul grup este o reprezentare simbolica a motto-ului lui Carol al VI-lea: "Constanta si Forta". O figura care intruchipeaza Statornicia imparatului sustine o coloana sparta pe umarul ei, in timp ce soseste un Geniu, purtand coroana ei de invaingator, formata din orase cucerite, batalii si victorii. In apropiere este Marte, zeul razboiului, care are o casca cu pene, o cuirasa si o piele de tigru si un leu care se odihneste la picioarele sale. In spatele lui Marte sta Vulcan, cu ciocanul si clestele lui.

Urmeaza un grup care infatiseaza cele petru facultati ale Universitatii: Teologia, Jurisprudenta, Medicina si Filozofia. Gratitudinea este insotita de Geniul Studiului. La picioarele Istoriei, a carei reprezentare alegorica reflecta o dezvoltare contemporana, introducerea unei catedre de istorie la Universitatea Vienei, in 1728 - 1729, se sprijina de figura Timpului, prezentata aici de un barbat inaripat, batran, care tine un bust din piatra a lui Ptolemaus Philadelphus, unul dintre cei mi mari colectionari de carti din istorie.

Un Geniu tine un medalion al Imparatului Maximilian I, iar sub el este un relief din piatra cu un chip al Regelui Ungariei Matei Corvin. Ambii au fost colectionari de carti renumiti.

Un grup alegoric deosebit de important este Providenta, care este aratata cu o torta in mana si cu un cap de Ianus (sau cu doua fete). Ea nu trebuie sa fie asociata cu nestapanirea, ci cu prevederea, si, intampinand astfel evenimente viitoare, ea este de fapt o contraparte umana a Providentei Divine.

In grupul urmator, Zeita Pacii prezinta o ramura de maslin Minervei. In spatele ei, Zeita Comertului, poarta intr-o mana palaria Libertatii pe un toiag si in celalata mana coroana navala. Sub acest grup exista o reprezentare a Geniilor, care desfasoara carti dintr-un halat, pe care Mercur il prezinta Minervei. Deasupra figurii lui Mercur sunt vazute mai multe Genii in zbor, sufland aer sub aripile intinse ale Succesului.

Un alt Geniu a folosit scutul Minervei (care poarta un cap de Meduza) pentru a-i speria pe dusmanii Invataturii: Indolenta (o femeie corpolenta cu o tamburina), Neintelegerea (purtand o masca cu urechi lungi), Ignoranta (cu ochii legati), un Repros Nejustificat (un satir cu coarne). Insotiti de himere, Harpii si alte creaturi fantastice, ei sunt aratati fugind sau prabusindu-se intr-un abis.

Sub decoratia frescei principale, Daniel Gran a adaugat asa-numita Scoala a Atenei: o galerie pictata cu exponate eminente a diferitelor arte si stiinte.

Frescele din cupola ovala, in urmatoarele 7 fotografii.

Medalionul Imparatului Carol al VI-lea tinut de Hercule si Apollo

Statuia lui Carol al VI-lea ca Imparat Roman din centrul spatiului de sub cupola, in urmatoarele doua fotografii.

Frescele pe tema pacii

Intrarea in Sala de Stat, folosita odata de imparat si de curtea sa, era la capatul de vest, in partea opusa intrarii folosita acum de vizitatori; si de fapt, de aici s-a intentionat sa se inceapa programul divizat al lui Conrad Adolph von Albrecht. Vizitatorul este mai intai atras de luneta de deasupra a doua coloane masive, cu fresca sa celebra, Aurora. Aceasta arata carul lui Apollo, cu Dumnezeu insusi, interpretat ca discul soarelui, in timp ce pe partea sa, Aurora, Zeita Zorilor conduce afara demonii Noptii.

Daniel Gran a inscriptionat aceasta fresca cu data 1726, anul in care el a inceput lucrarea in Sala de Stat. El a finalizat lucrarea in anul 1730, conform celor inregistrate in inscriptia frescei cupolei.

Fresca tavanului celebreaza Divina Sapientia si studiul lucrurilor ceresti si incorporeaza figurile alegorice ale Intelepciunii Divine (cu ochiul ei atotvazator), Teologiei si Stradaniei Savante. Schema alegorica este finalizata cu reprezentarea lui Parnassus, in fresca de pe partea cupolei lunetei Aurora.

Peste ani, fundatia cladirii bibliotecii a inceput sa se indese si au aparut cateva crapaturi in peretele cupolei, mai ales in partea de sud. Nikolaus Pacassi, arhitectul aripilor laterale a facut o schema pentru restaurarea cladirii. El a introdus doua arcuri de sustinere a braului pentru a ajuta la sustinerea greutatii cupolei si a plasat doua inele din fier in jurul cupolei propriu-zise.

A fost data o comanda pictorului Franz Anton Maulpertsch (1724 - 1796) sa restaureze frescele. Maulpertsch a finalizat aceasta lucrare in anul 1769, conform inregistrarii din cupola, de pe partea opusa inscriptiei lasata de Daniel Gran.

Parnass. Fresca pe tema pacii din luneta de deasupra primei perechi de coloane pe partea cupolei, in urmatoarele 3 fotografii.

Aurora, fresca pe tema pacii, in urmatoarea fotografie.

Biblioteca gazduita in Sala de Stat

Cu arhitectura sa, frescele, statuile din marmura si dulapurile din lemn de nuc, Sala de Stat caracterizeaza idealul secolului al XVIII-lea de "biblioteca universala" baroca. Initial, ea a gazduit toate bunurile Bibliotecii Curtii. Astazi, cam 200.000 de carti, care dateaza din perioada 1501 - 1850 sunt pastrate aici.

Fiecare dulap pentru carti poarta un numar si fiecare raft o litera. Un numar specific identifica fiecare carte. De asemenea, sunt notabile dulapurile rotative, care acopera cateva dintre ferestrele impunatoare, vizibile din exterior. Aceste dulapuri nu numai ca au permis mai mult spatiu pentru depozitarea cartilor in cadrul Salii de Stat, dar au permis si crearea unor cabinete temporare de studiu, care puteau sa fie incalzite iarna. Ele au fost cunoscute, de asemenea, sub denumirea de "cabinete stea", deoarece numarul de identitate al cartilor aflate in aceste dulapuri purta o stea suplimentara.

Sunt si patru globuri incorporate in schema decorativa a Salii de Stat si plasate in centru: doua perechi de globuri terestre si ceresti, facute de clericul si cosmograful venetian Vincenzo Coronelli (1650 - 1718). Perechea plasata spre est (si frescele pe tema razboiului) este inscriptionata cu dedicatie pentru Republica Venetia si dogele sau, Francesco Morosini si dateaza din anul 1692 (in cazul globului ceresc) si din anul 1694 (in cazul globului terestru).

Perechea plasata spre vest (si frescele pe tema pacii) este dedicata tot Republicii Venetia, dar poarta o dedicatie facuta mai tarziu, pentru Imparatul Leopold I.

Biblioteca Eugeniana

Deosebit de remarcabile sunt cartile care formeaza biblioteca care a apartinut odata Printului Eugen de Savoia (1663 - 1736), care a fost instalata in ovalul central al Salii de Stat, in anul 1738. Carol al VI-lea a achizitionat aceasta celebra Biblioteca Eugeniana, de la nepoata si mostenitoarea Printului Eugen, Victoria de Savoia (1684 - 1763). Cand a venit Victoria in mostenirea sa vasta, ea avea 52 de ani si intrase deja intr-o manastire.

In mostenirea ei erau incluse Palatul Belvedere, un palat de iarna in Himmelpfortgasse, un castel si o proprietate in Marchfeld, biblioteca, o colectie de picturi si active substantiale in numerar. Capabila sa ofere o astfel de zestre, Victoria si-a gasit rapid un sot, desi cu douazeci de ani mai mic ca ea: printul Josef Friedrich von Sachsen-Hildburghausen. Dar mariajul s-a sfarsit prin divort, in anul 1744. Si cand Victoria a inceput sa vanda mosia unchiului ei, Casa de Habsburg a facut un pas inainte, ca un cumparator dornic.

Biblioteca extrem de valoroasa a fost initial gazduita in Palatul de Iarna al Printului Eugen, din Himmelpfortgasse si la moartea sa avea o valoare estimata de 150.000 de monede de aur (prin comparatie, Palatul Belvedere, vandut Imparatesei Maria Tereza in anul 1752 a fost evaluat la 100.000 de monede de aur).

La sfarsitul anului 1737 s-a semnat un acord prin care Victoria a renuntat la revendicarea ei atat asupra insulei maghiare Rackeve cat si asupra bibliotecii, in schimbul unei pensii anuale de 10.000 de monede de aur. In anul 1738, Pius Nicolaus Garelli, care a fost prefect al Bibliotecii Curtii Imperiale din 1723 pana in 1739 a preluat oficial conducerea bibliotecii in numele imparatului.

Biblioteca Eugeniana contine mai mult de 15.000 de lucrari tiparite la alegere, 500 de volume si cutii cu gravuri pe cupru, desene si miniaturi si in jur de 240 de manuscrise valoroase pe care le-a colectat Printul Eugen, nu doar ca simboluri de statut ci ca un impatimit al invataturii si stiintelor, al cartilor bune si artelor.

In timp ce biblioteca reflecta doar interesele particulare ale printului, biblioteca lui este, de asemenea un testament pentru numeroasele domenii ale invataturii, care au putut fi reprezentate intr-o colectie atat de mare la acea vreme: de la istorie la stiintele naturale si de la poezie la antichitate.

Printul Eugen se cunostea bine cu poetul Jean-Baptiste Rousseau (1671 - 1741) si cu filozoful Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 - 1716) si si-a asamblat biblioteca intr-un timp relativ scurt, intre anii 1712 si 1736. El l-a angajat pe bibliotecarul si legatorul de carti francez Etienne Boyer sa faca un catalog al bibliotecii sale. Acesta a impartit bunurile in urmatoarele discipline: teologie, jurisprudenta, filozofie, istorie naturala, medicina, matematica, arte, gramatica, retorica, poezie, filologie, geografie si istorie.

Cartile au fot legate toate in piele marocana si purtau stema proprietarului lor gravata cu aur, pe ambele coperti, din fata si din spate. Volumele legate au fost codificate in culori: istoria si literatura au fost legate in rosu inchis, teologia si legislatia in albastru inchis, iar stiintele in galben inchis. Diferentierea suplimentara a culorilor servea la distingerea grupurilor diferite de volume, dupa cum au fost aranjate pe rafturi.

Printre cele mai valoroase obiecte din Biblioteca Eugeniana a fost Tabula Peutingeriana, numita astfel dupa vechiul proprietar, Conrad Peutinger, un diplomat si sfatuitor personal al Imparatului Maximilian I.

Tabula Peutingeriana este o copie din secolul al XII-lea a hartii strazilor romane din a doua jumatate a secolului al IV-lea. Oricum, nu este o harta in sensul modern, este o reprezentare grafica a cailor mari care traversau Imperiul Roman, copiata pe un sul continuu de peste sase metri lungime. Aceasta se gaseste acum in Departamentul de manuscrise si carti rare.

Alte articole celebre din Biblioteca Eugeniana sunt: Blaeu-Van der Hem Atlas (aflat acum in Departamentul Harti si inclus in Registrul UNESCO al documentelor de patrimoniu mondial), cat si manuscrise splendide iluministe, cum ar fi Biblia Franceza moralisee din secolul al XIII-lea, cu 2.000 de imagini si doua volume care dateaza din secolul al XV-lea: Livre du Cuer d'amours espris de Roi Rene, cu miniaturile sale frumoase si Roman de la Rose de Guillaume de Lorris si Jean de Meung.

Sala de Stat si cartile sale valoroase pe care le gazduieste au scapat de doua ori de distrugeri, cand cladirile invecinate au fost cuprinse de incendii: aripa laterala dinspre Augustinerkirche, pe 31 octombrie 1848 si Redoutensäle, in noaptea din 26/27 noiembrie 1992.

Imagini din Sala de Stat, in urmatoarele 28 fotografii.