Iordania-Petra-Canionul Siq-partea I

IORDANIA - PETRA -

CANIONUL SIQ - PARTEA I

In acest articol va prezint Canionul Siq din Petra, Iordania, partea I.

Am vizitat Petra si Wadi Rum intr-o zi. Programul a fost de asa natura, incat nu s-a potrivit ceea ce am programat eu de acasa, cand am planificat sa stam la Petra o zi intreaga. Eu vazusem ca este un autobuz de la Amman la Wadi Musa la 6 dimineata, era unul singur pe zi. Dar am gasit mijloc de transport mai bun, o masina mica, cu aranjamentul celor de la hotelul din Amman. Asa ca am ajuns la Wadi Musa seara, foarte tarziu.

Cand am ajuns la hotel la Wadi Musa, am aranjat excursia la Petra si Wadi Rum pentru a doua zi, cu cei de la hotelul de acolo. Masina pentru Petra si Wadi Rum ne-a costat 230 USD, pentru o zi intreaga (115 USD partea noastra). Nu am avut prea mult timp la dispozitie, asa ca am hotarat sa ne duca cu masina pana la Petra, chiar daca era aproape de hotel si puteam sa mergem pe jos.

La Petra am intrat cu Jordan Pass, cumparat online din Romania. Am ales varianta Petra o zi. Daca nu aveti Jordan Pass, un bilet pentru Petra costa 50 JOD, pentru o zi. Noi am dat pe Jordan Pass 70 JOD, in care era inclus si costul vizei, care este 40 JOD.

Exista si varianta Petra noaptea (Petra by night), pentru care se cumpara bilete separat de la casa de bilete si nu este inclusa in Jordan Pass, dar oricum noi nu aveam timp. Penru Petra by night, biletele se iau inainte de inceperea spectacolului (se aprind candele pe lungimea canionului si la Trezorerie si se dau spectacole), care are loc de trei ori pe saptamana: luni, miercuri si joi, de la ora 20.30 si trebuie sa fiti la casa de bilete la ora 20.00. Petra by night tine doua ore si un bilet costa 17 JOD.

Programul de vizitare al sitului arheologic Petra este intre orele 06.00 - 18.00 vara si 06.00 - 16.00. Canionul Siq are 1,2 kilometri lungime si se termina la Trezorerie. Se poate merge prin canion pe jos, cu calul, cu camila sau cu o masinuta mica de 8-10 persoane, ultimele trei sunt contra cost. Noi am mers pe jos, bineinteles si ne-am bucurat de spectacolul naturii. Canionul Siq si Petra in general iti taie reasuflarea si trebuie vazute macar odata in viata.

Am reusit sa vedem Canionul Siq, Trezoreria si Teatrul.

Petra si nabateenii

Desi evenimentele istorice care implica atat Petra cat si regiunea din jurul ei sunt cunoscute, cel putin in general, este clar ca civilizatia nabateeana continua sa sfideze analiza aprofundata, mai ales din cauza lipsei surselor scrise. Datele verificate sunt, din pacate foarte putine si fragmentate si, la acest moment numai investigatiile arheologice par sa fie capabile (chiar daca sunt incete), sa dispeze obscuritatea.

Succesiunea suveranilor nabateeni a fost determinata datorita studiilor epigrafelor si monedelor. Multe alte aspecte, cum ar fi religia, viata de zi cu zi, tehnicile fermierilor sunt cunoscute numai superficial; nu este sigur nici din ce zona din Peninsula Arabica au venit nabateenii (atat de mult incat unii spun ca ei au venit din Mesopotamia, iar altii din regiunea Golfului Persic).

Se constata, in schimb ca nabateenii au inceput sa se aseze in Valea Petrei spre sfarsitul secolului al IV-lea I.Hr.; o astfel de alegere a fost justificata, fara indoiala de pozitia strategica, de-a lungul a doua dintre rutele principale ale caravanelor regiunii, una din Gaza la Mediterana, pana la Hegra si Leuke Kome in Peninsula Arabica; cealalta, din Alexandria prin Sinai, aventurandu-se spre nord, spre Bosra si Damasc. Mai mult, zona a fost usor aparata si mai presus de toate avea cateva izvoare perene.

Locul unde sta Orasul Roz are forma unui amfiteatru incercuit de pereti inalti, abrupti (care sunt la aproximativ 3 km departare nord - sud si 5 km departare est - vest); in plus, varfurile unora dintre reliefurile din jur au fost usor accesibile daca ar fi fost necesar sa se adaposteasca acolo in timp ce fugeau de inamici. In plus, accesul principal la vale consta dintr-un canion extrem de ingust, Siq, care putea fi controlat fara nicio dificultate chiar de o garnizoana mica.

Scobitura este strabatuta de albia unui torent aproape uscat, Wadi Musa, care delimiteaza doua platouri joase, stancoase, unde s-a raspandit orasul propriu - zis, pentru a fi distrus mai tarziu de cutremure.

In timpul primelor sale decade, aspectul Petrei trebuie sa fi fost acela al unei tabere de corturi neingrijita, a carei locuitori au renuntat incet dar sigur la viata nomada si au invatat toate tehnicile necesare construirii de cladiri si a infrastructurii necesare pentru supravietuirea unei comunitati din ce in ce mai populate. Inceputurile trebuie sa fi fost dificile, deoarece nabateenii nu au avut nicio traditie proprie in unele domenii: nu erau nici fermieri, nici constructori buni sau planificatori. In fond, ei au fost obligati sa invete tot ce au avut nevoie de la oamenii cu care au facut comert si experimentand din cand in cand.

Cele mai mari influente le-au primit din lumea elenizata, cu care au avut contacte stranse; cu toate acestea, in multe privinte, nabateenii au conceput solutii absolut originale. Cea mai grava problema de rezolvat pentru o comunitate in crestere a fost aprovizionarea cu apa; intr-adevar, izvoarele din regiune puteau asigura numai o fractiune din necesarul lor de apa. De fapt, Petra nu este localizata exact de-a lungul rutelor de caravane pe care le-am mentionat, dar este localizata la cativa kilometri departare: in consecinta, asezarea Gaia (Wadi Musa de astazi) era mult mai aproape de rutele mentionate si in plus, apa era din abundenta aici.

Oricum, Petra este asezata la fundul unei gropi mari si nabateenii si-au imaginat ca pot sa rezolve problema. In consecinta, ei au conceput un sistem de canalizare complicat, sapat in piatra, din care o parte era pentru transportul apei de izvor catre oras, in timp ce cea mai mare parte a sistemului colecta apa de ploaie intr-un mod extrem de raspandit, ducand-o catre conducte din ce in ce mai mari, care la randul lor umpleau cisterne enorme taiate in stanca si acoperite cu straturi groase de tencuiala impermeabila, pentru a preveni evaporarea. Astfel, in timpul precipitatiilor anuale limitate, locuitorii Petrei puteau sa colecteze o cantitate considerabila de apa de ploaie, intr-un bazin de aproximativ 92 kmp.

Barajele construite au incetinit drastic goana nebuna a masei de apa generata de cele mai violente furtuni, care au carat cantitati enorme de pietre de-a lungul vaii, devastand astfel totul. In Micul Siq se pot vedea inca ramasitele unuia dintre aceste baraje, facut din blocuri solide de piatra patrata. Odata cu trecerea timpului, nabateenii au perfectionat sisteme de captare si distribuire a apei chiar mai sofisticate, prin folosirea conductelor de faianta, picioare de apeduct construite la inaltime (pentru a trece prin vai si alte depresiuni naturale), ecluze si bazine de decantare, pentru a limpezi apa potabila.

In consecinta, nabateenii au reusit sa-si satisfaca nevoile de apa pana la un asemenea punct incat sa poata chiar sa construiasca fantani si monumentala nimfee din oras.

In acelasi timp, nabateenii au invatat tehnici din agricultura si au construit terasamente largi (cateva sunt inca vizibile la Wadi Musa); in cateva cazuri, campiile erau localizate de-a lungul vailor si au fost irigate prin revarsarea apei la cele mai apropiate baraje. Acolo, ei cultivau probabil cereale, pomi fructiferi si vita de vie; mai mult, unele zone erau folosite pentru pasunat pentru turmele de capre si oi, altele pentru dromaderi si cai.

In concluzie, nabateenii au perfectat un fel de sistem hidraulic, care nu era sub nicio forma inferior celui roman.

Petra s-a dezvoltat enorm intre secolele I I.Hr. si II D.Hr., cand populatia sa a crescut la nu mai putin de 20.000 de locuitori; in zilele noastre, este greu de perceput ca la momentul celei mai mari splendori ale sale, intre domniile lui Aretas al III-lea si Aretas al IV-lea, variatele structuri urbane erau distribuite peste o zona de aproximativ 50 kmp, intr-o raza de 6 km din centru, pe unde trecea Strada Colonadelor.

De fapt, Petra nu apare ca un oras clasic roman sau elenistic, aranjat de-a lungul axelor strazii octogonale: zonele construite alternau cu cladirile publice si edificiile pentru rugaciune, in timp ce intregile suburbii erau imprastiate in jurul a ceea ce era centrul real al orasului, uneori la altitudini variabile remarcabile.

Acest fapt a fost, de asemenea datorita nevoii de a pastra de la urbanizare zonele mici plate, care erau mai usor de cultivat, astfel incat, de deasupra, orasul trebuie sa fi aratat ca un ghiveci curios de zone construite, gradini si campuri cultivate.

Apararea adecvata, ca o metropola (protejata natural) nu a fost o incercare usoara. O incinta continua ar fi fost prea costisitoare si ar fi necesitat un efort urias, iar sectiunile ramase ale cortinei care se pot vedea inca in partile de sud - vest si nord - est ale orasului dateaza probabil din timpul dominatiei romane si din perioada bizantina, iar pana atunci, reteaua urbana se micsorase dramatic.

Avand un spirit practic, nabateenii au preferat sa plaseze de-a lungul perimetrului orasului un sistem considerabil de forturi mici si turnuri de control, a caror garnizoane ar fi alertat populatia in caz de pericol iminent, prin sisteme de semnalizare optica (focuri si oglinzi).

Mai mult, toate strazile taiate in stanca au fost concepute asrfel incat sa poata fi blocate, in timp ce rutele de comunicare care traversau defileul erau aparate de posturi ale caror pozitie strategica ar fi permis chiar si unei garnizoane mici sa tina in frau posibilii atacatori.

Crearea unui asemenea sistem hidraulic complex si a sistemului ofensiv - defensiv au insemnat costuri foarte mari, implicand, desigur un sistem de stat care a fost capabil sa le acopere, cu structuri bine organizate si stabile ale puterii. De fapt, nabateenii, care se stabilisera definitiv pana atunci, au infiintat o monarhie ereditara, bazata pe modelele regatelor elenistice din apropiere, care stapaneau puterea politico - militara si posibil pe cea religioasa, cu toate ca nu era prea mult conditionata prin aceasta. Intr-adevar, se pare ca acea rivalitate mare nu a aparut niciodata intre casta preoteasca si dinastia conducatoare, care, dimpotriva, a fost intotdeauna foarte stabila.

Caracteristici neobisnuite pentru epoca au fost natura democratica a Statului Nabateean si rolul activ al femeilor, foarte important, jucat in societate - aceasta caracteristica din urma a fost confirmata de cateva inscriptii funerare de unde s-a dovedit ca ele erau total libere sa posede pamant, proprietati personale si colaboratori. Este un fapt important ca ele puteau chiar sa urce pe tron, fiind transmise numele catorva regine.

Printre ele se afla figura lui Shaquilat, mama lui Rabbel al II-lea si regent regal multi ani. In toate cazurile, influenta in viata politica a sotiilor regilor (care foloseau titlul de regina) nu a fost usoara, deoarece cateva din efigiile lor apar pe monede alaturi de cele ale sotilor lor.

Documente istorice rare ne spun ca viata civila era reglementata de legislatori si magistrati, a caror importanta a fost inferioara numai acelora a monarhilor si preotilor. Culmea piramidei sociale a fost reprezentata evident de comercianti, urmati de mestesugari si de militari; chiar si sculptorii si artistii aveau un grad de prestigiu si este renumit faptul ca multi mesteri si-au transmis meseria din tata in fiu. Apoi urmau fermierii, pastorii, taietorii in piatra si muncitorii; sclavii erau comuni si, deoarece viata lor probabil ca nu era prea grea, ei erau considerati membri ai familiei.

Cat despre religie, nabateenii erau politeisti si se rugau la zei de origine pre-islamica araba: zeitatea principala a fost Dushara (zeul din Shera, relieful care domina valea Petrei din est), care a trait in munti si a prezidat fenomenele naturale, ciclurile anotimpurilor regulate, fertilitatea garantata a solului si viata, si in final avea grija de dinastia regala. Au fost, de asemenea venerati al Kutba, patronul scrisului si prevestitor, pe langa o triada de femei, din care Al-Uzza, "cea puternica", care a fost zeita prin excelenta, celelelte doua fiind Allat si Manawat, doamna vietii si a dragostei.

Acesti zei nu erau antropomorfi si, ca rezultat cultura religioasa nabateeana a fost anaconica: zeitatile nu erau infatisate ca figuri umane, ci prin intermediul betilelor, adica formelor geometrice simple (cuburi, paralelipipede, etc), nu erau simboluri ale zeului, ci ale prezentei lui.

Cu trecerea timpului, panteonul nabateean a absorbit si zeitati ale vecinilor sirieni si edomiti, cum ar fi Atargatis (Doamna recoltelor) si Ba'alshamin. Intalnirea cu civilizatia greco - romana a dus la asimilarea progresiva a zeitatilor locale cu cele straine: Dushara a fost identificat odata cu Dionysus, alta data cu Zeus - Jupiter; Al - Uzza cu Afrodita - Venus, al Kutba cu Hermes - Mercur, Manawat cu Nemesis. Mai mult, Al - Uzza a fost, de asemenea asimilata cu zeita egipteana Isis.

Contactul cu lumea occidentala a favorizat si o revolutie iconografica, atat de mult incat alaturi de betile au aparut si reprezentari figurative ale diferitilor zei, in secolul I D.Hr. Din pacate, cele mai multe dintre acestea au fost distruse de iconoclastii islamici, care, in conformitate cu edictul califului Yazid al II-lea (720 - 724) au anulat aproape toate reprezentarile umane din tarile musulmane.

Printre diferitii zei din panteonul lor, nabateenii venerau fortele primordiale ale naturii, in special apa si lumina in manifestarile lor ei multiple (Soarele, Luna, Venus). Aceasta explica existenta catorva "locuri inalte de sacrificiu" in jurul Petrei - aranjate ca un fel de coroana mistica pe cele mai inalte locuri (Gebel Attuf la sud, Gebel Umm al Biyara la vest, Gebel ed Deir la nord - vest, Gebel al Khubtha la est), evident pentru a proteja orasul si locuitorii sai - si ale altarelor din roca langa izvoare sau cursuri de apa (ca in Wadi Siyyagh sau in Wadi Muthlim).

"Locurile inalte de sacrificiu" erau altare in aer liber la care se ajungea de-a lungul strazilor procesionale, riscante, taiate in stanca, cu preoti si credinciosi care mergeau periodic sa ofere zeilor lor sangele victimelor de sacrificiu (in principal miei si capre mici), dar si ofrande fara sange, cum ar fi cereale si alte marfuri.

Orientarea acestor locuri pare sa fi fost bazata pe referintele astronomice evidente (in special "miscarea" Soarelui), dar acestui aspect specific i-a fost acordat putina atentie de catre savanti pana acum. In orice caz, zeul Dushara a fost legat de Soare, asa cum doua zeite au fost legate de Luna (Allat) si de Venus (Al - Uzza), formand astfel o triada luminoasa.

Cu siguranta, nabateenii credeau intr-un fel de viata de dupa moarte, ei credeau, de asemenea ca sufletele mortilor deveneau entitati supranaturale, care continuau cumva sa aiba grija de lumea celor vii. Aceasta explica ardoarea cu care ei au sapat necropole foarte extinse in jurul orasului si de ce, alaturi de mormintele lor erau aranjate intotdeauna camere triclinium, unde se intalnea familia si aveau loc banchete care onorau stramosii.

Va urma....

Canionul Siq

La o suta de metri de la intrarea in Petra incep sa se vada primele morminte de stanca, pe partea dreapta, unde sunt 3 monumente curioase, a caror forma este inconfundabila: ele sunt asa numitele Blocuri Djinn, care au fost obtinute din miezul masei stancoase prin excavarea unei cantitati de roca. Cele 3 blocuri enigmatice, despre care beduinii credeau odata ca au au fost locuinte ale spiritelor crude (Djinn, de fapt), capabile sa sperie de moarte pe oricine intra in ele, dateaza probabil din secolul I I.Hr. si sunt, probabil morminte.

Dintre cele 3 cuburi monolitice, de la 6 ls 9 metri inaltime, doua sunt nedecorate, in timp ce fiecare din cele 3 parti ale celui de al treilea cub sunt decorate cu 4 pilastri; este clar ca plintele, capitelurile si cornisele trebuie sa fi fost facute cu alt tip de piatra, mai dura (se pot vrdea cateva fragmente in situ), incorporate in stanca si in cele din urma smulse de vreun talhar sau doar daramate de unul dintre multele cutremure care au tulburat regiunea in trecut.

Ipoteza care s-a zis, ca sunt morminte este confirmata de micile excavari in cele doua blocuri mici si de locul sapat pe varful cubului cel mare; suprafata inclinata, sapata in peretele din spate a servit probabil pentru urcarea sarcofagului, care era plasat eventual intr-o cavitate dreptunghiulara, printr-un coridor. In concordanta cu cativa savanti, Blocurile Djinn sunt, in schimb simulacre evlavioase, sacre, pentru zeul Dushara, (infatisat adesea ca un cub) si plasat sa protejeze zona, cat si intrarea in Petra.

In conformitate cu ceea ce au spus altii, numele Djinn ("spirit") ne aminteste de bazinele spiritelor pazitoare ale orasului nabateean. Pentru a incheia, trebuie sa amintim ca celalalt nume arab al lor, Sahrij (sau Sahreej) inseamna "rezervor de apa"; interpretarea pare sa para total neacceptabila, dar in zona Petra se pot gasi inca 23 monoliti similari, toti plasati curios, chiar langa un curs de apa, un izvor sau o cisterna mare. De atunci, in spatele lor se poate vedea clar o fisura orizontala sapata in roca, unde a trecut odata apeductul si putem sa ne gandim ca Blocurile Djinn au fost concepute ca asezari ale spiritelor care protejau ceea ce a fost cea mai pretioasa resursa a nabateenilor si anume apa.

Chiar in fata Blocurilor Djinn, pe partea opusa se poate vedea o constructie curioasa din piatra rotunjita de eroziune si inauntea careia s-a facut o scara scurta, in zilele noatre: acesta este Mormantul Sarpelui, a carui intrare mica duce la o camera funerara, iar la etaj se deschid 12 loculi. Pe unul din pereti este un bazorelief care pare sa infatiseze doi serpi care intentioneaza sa atace un animal cu patru picioare, in timp ce in apropiere alt bazorelief reprezinta un cal care cara un cub in spate. Insemnatatea unei astfel de infatisari este un mister, chiar daca figura unui sarpe pentru nabateeni a fost legata de lumea cereasca, pe care o pazea.

Cativa metri mai incolo de acesta sunt primele doua structuri monumentale ale Petrei, plasate una peste cealalta, atat de mult incat la inceput, grupul pare sa fie o singura unitate arhitecturala. Cel superior este cunoscut ca Mormantul Obeliscurilor, al carui nume vine de la cele patru obeliscuri, care au avut initial patru metri inaltime si surmonteaza parte superioara. Fiind probabil de origine egiptana si de un fel absolut unic in Petra, ele sunt reprezentari aniconice ale sufletelor decedatilor.

Relieful sapat in peretele care se inalta in spatele obeliscurilor inauntrul unei nise surmontata de o friza dorica, nabateeana reprezinta un personaj masculuin in picioare, imbracat dupa moda elenistica; in conformitate cu unii, acesta este a cincea persoana decedata, a carui trup a fost pus in mormant intr-un stadiu mai tarziu.

Schimbarea drastica in stilul figurativ al monumentului poate sa fie justificata de datele diferite ale cladirilor celor doua cavouri. Datarea monumentului ramane oricum o probleme, in ciuda prezentei, pe partea opusa a vaii, a unei inscriptii duble nabateene si grecesti, care citeaza inmormantarea unui anume "Abdmank, fiul lui Akayus, fiul lui Shullay, fiul lui 'Utaih", care a trait in timpul regelui Malichos.

Epigraful ar trebui sa se refere cu adevarat la Mormantul Obeliscurilor (o data care este controversata) si ramane faptul ca doi suverani numiti Malichos au domnit in Petra, unul in 59 - 30 I.Hr., iar celalalt in 40 - 70 D.Hr. Cu toate acestea, folosirea limbii grecesti demonstreaza ca Petra ear deja un oras cosmopolit intre secolele I I.Hr. si I D.Hr.

Interiorul hipogeului la care se ajunge trecand printr-o usa surmontata inca odata de o friza dorica nabateeana include 4 loculi sapati in peretii de pe parti si al cincilea in peretele din spate si un mormant asemanator unui put se afla pe terasa, dinaintea fatadei.

Chiar sub monumentul descris mai sus, dar nu perfect pe axa acestuia, se afla asa numitul Bab el Siq Triclinium, care nu este un mormant, dar asa cum ii indica si numele este o camera triclinium, a carui scop a fost sa gazduiasca banchete care aveau loc periodic in onoarea decedatilor. De fapt, in interioarele complet goale, bancile tricliniumului care erau pe lungimea celor trei parti ale salii dreptunghiulare s-au pastrat bine.

Datorita pozitiei sale, care este foarte aproape de albia Wadi Musa, monumentul pare sa fie, din pacate mult mai erodat decat mormantul. Fatada elaborata, accentuata, a carei succesiune de pilastri, pediment curbiliniu de deasupra usii si semi-pedimentele plasate deasupra ne amintesc de Mormantul Corintic (tot din Petra), ceea ce poate sa indice ca a fost facut mai tarziu decat Mormantul Obeliscurilor. In zilele noastre, in timp ce ultimul se crede ca dateaza din prima jumatate a secolului I D.Hr., tricliniumul ar apartine celei de a doua jumatate a aceluiasi secol.

La Petra nimic nu a fost vreofata sigur si, ca rezultat, in timp ce unii cred ca tricliniumul a fost construit ca anexa a mormantului de deasupra lui, altii cred ca mormintele referitoare la triclinium sunt cele doua cavitati care se deschid pe partile fatadei. Singura data sigura este traducerea numelui Bab el Siq, care inseamna de fapt "Usa Siq".

Aici se vede ca valea unde se extinde Wadi Musa este o planie colosala, care se micsoreaza progresiv pana ce duce toata ploaia catre un imens mal de piatra, impotriva caruia toata energia cinetica a maselor de apa sezoniere deversate in timpul mileniilor, deschizand astfel un drum intr-o fisura, poate fi cauzata de un soc seismic zdrobitor, care a dat nastere astfel Canionului Siq.

Centrul de vizitatori Petra, in urmatoarele 6 fotografii.