Italia - o zi la Venetia
Eu am vizitat Venetia in anul 2006, cand am fost intr-o excursie organizata. Am calatorit cu avionul de la Bucuresti si am aterizat pe aeroportul Venetia. Ne-am plimbat toata ziua in Venetia, nu am vizitat niciun obiectiv turistic, am urcat numai in Campanila San Marco (asa era programul excursiei). Spre seara, am plecat spre Roma, de unde am vazut si Vaticanul.
Daca doriti mai multe informatii despre Bazilica Sfantul Petru din Vatican, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre partea intai a articolului cu Muzeele Vaticane, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre partea a doua a articolului cu Muzeele Vaticane, le gasiti aici.
Venetia este orasul principal al regiunii Veneto si al Italiei nord-orientale. Venetia este capitala provinciei cu acelasi nume. Intregul oras si intreaga laguna au fost declarate patrimoniu al umanitatii de catre UNESCO, in anul 1979. Venetia este situata in Campia Padului si se intinde de-a lungul coastei Marii Adriatice de la vest la sud. Zona este strabatuta de multe rauri, cum ar fi Piave si Sile.
Scurt istoric al orasului
Construita pe 120 de insule mici, legate de insula principala de 400 de poduri, Venetia este unica, nu numai din punct de vedere arhitectural, ci si datorita celor 15 secole de istorie, care o face fascinanta. Venetia a fost Republica maritima si a inventat un sistem politic unic ("Dogatul"), cu elemente atat din republica cat si din monarhie, sistem care a tinut mii de ani. Venetia a dobandit putere politica si comerciala care s-a extins dincolo de Marea Mediterana, pana in Aasia (Marco Polo, de exemplu, a ajuns pana in China, in anul 1271).
Republica Venetia, cea mai mare putere navala a Europei timp de 800 de ani, a fost si este cunoscuta si sub urmatoarele nume: "Republica Sfantului Marcu" (La Repubbblica di San Marco), "Republica Leului" (La Repubbblica del Leone), "Prealuminata" (Serenissima), etc. Asezata la granita culturala cu Imperiul Bizantin, Venetia s-a dezvoltat un spirit puternic de independenta, care a dus la formarea unui oras-stat.
Datorita galerelor sale rapide, Venetia a fost regina marilor si pod intre culturile din Est si Vest (Bazilica San Marco - Sfantul Marcu este o bazilica cu dom bizantin, dar dedicata unui sfant roman). Astazi, in ciuda decadentei sale vizibile si probabil inevitabile (amenintarea serioasa a inundatiilor mari, eroziunea palatelor, exodul populatiei din oras), Venetia se mentine intacta, probabil ca niciun oras din lume.
Nu exista date care sa ateste originea orasului, dar legenda acrediteaza data de 25 martie 421 drept moment al intemeierii sale.Se crede ca Venetia a fost fondata cand locuitorii din vecinatatile Aquileia, Monselice si Altino au fugit din calea barbarilor huni, au gasit refugiu in insulele lagunei si asa s-a nascut o anexa solitara a unei provincii romano - bizantine. La inceput, locuitorii si-au ridicat asezarile pe mlastinile instabile ale lagunei si au trait din comertul cu sare si din pescuit. Aici s-a fondat portul infloritor Torcello unde exista deja o episcopie pana in secolul al V-lea.
Venetia a putut sa-si pastreze independenta fata de Sfantul Imperiu Roman. Ducele (Dogele) a capatat incet autonomie de la imparat, care l-a autorizat pe Orso Ipati (726 - 737 D.Hr.), primul Doge atestat istoric al Venetiei, sa inaugureze un sistem politic, care a durat o mie de ani. Legaturile cu Imparatul Bizantului au fost excelente la inceput, dar au degenerat mai tarziu. In anul 822 D.Hr., au fost aduse osemintele Sfantului Marcu (San Marco), un sfant roman, din Alexandria (Egipt), la Venetia.
In ciuda originilor sale si a legaturilor sale cu Imperiul Bizantin, Venetia si-a luat identitatea de oras din Vest si Crestin. In anul 829 D.Hr., a fost construita Capela Ducala, care era Bazilica San Marco (Sfantul Marcu), langa Palatul Dogilor, in ceea ce este acum Piata San Marco. Stilul arhitectural a fost din Est, iar bazilica a fost dedicata unui sfant roman. De atunci, Leul a devenit simbolul Republicii Venetiene.
Intre timp, galerele venetiene au cucerit Marea Adriatica si Marea Mediterana, extinzandu-se spre est. Atunci Venetia a devenit Republica maritima, impreuna cu Pisa, Amalfi si Genova, dar de-abia in secolul al XI-lea Venetia a tinut seama de puterea sa. Ea a primit sprijin de la Cruciati. Venetienii au stabilit centre de comert maritime importante bucurandu-se de privilegii comerciale cu tari si continente indepartate, ca Egipt si Asia (datorita lui Marco Polo). Galerele venetiene duceau cargouri cu lana, matase, lemn de constructie si metale si aduceau inapoi condimente, grau, matase si pietre pretioase pentru pietele europene.
Primul oponent real, politic si comercial al Venetiei a fost Genova, ale carei interese maritime au intrat in conflict cu interesele Venetiei. In curand, insa a aparut la orizont un alt dusman: otomanii. Turcii si lumea islamica au devenit cei mai mari dusmani prezenti vreodata. Si oricum, existau si dusmani in teritoriul continentului: puternica familie Visconti din Milano a devenit o sursa permanenta de probleme.
Odata ajunsa o mare putere maritima, Venetia a intrat intr-un conflict lung cu Genova, intre anii 1256 si 1381. Conflictul s-a desfasurat in trei razboaie pe Marea Egee (1256 - 1355) si intr-o infruntare decisiva pe teritoriul italian si in apele teritoriale ale celor doua republici (1378 - 1381). In aceasta ultima confruntare a iesit invingatoare Venetia.
Dogele era seful statului si guvernatorul sau suprem. Dar, pentru a evita orice forma de absolutism monarhic, venetienii au creat o serie de contra-masuri la putere: au creat Marele Consiliu, Consiliul celor Zece, etc. Aceste consilii erau alcatuite mai ales din nobili si comercianti marcanti.
Venetia a luptat pe mai multe fronturi in secolul al XIII-lea si acest fapt a redus populatia la jumatate. Genova a rivalizat cu puterea maritima a Venetiei, iar otomanii au devenit cea mai mare amenintare, Venetia fiind infranta in multe batalii de catre turci.
In secolul al XV-lea, Venetia a inflorit. Republica a cucerit Cipru, iar din continent Padova, Vicenza, Verona si mai tarziu Friuli. Putera sa crescanda a fortat Franta si Papa sa formeze Liga din Cambrai, impotriva Venetiei. Papa a spart mai tarziu aceasta alianta, in favoarea Venetiei.
Venetia a inflorit si din punct de vedere cultural. Renasterea s-a intins de la Florenta la Venetia, datorita artei lui Leon Battista Alberti, a lui Donatello si a urmasilor lor, cum ar fi Pietro Lombardo si Mauro Coducci. Armonia si rationalismul Renasterii au adus realizari noi arhitectonice in Venetia: Scoala San Giovanni Evanghelista, Scoala San Marco, Palatul Vendramin, palatele Spinelli si Santa Maria dei Miracoli.
La inceputul secolului al XVI-lea, Sansovino a construit Biblioteca Marciana in Piata San Marco. In interiorul si imprejurul acestor lucrari arhitectonice, pictorii mari ca Titian, Tintoretto, Georgionie si Jacopo da Bossano au pictat capodoperele lor, folosind "linia" florentina si pictand cu "culoarea" venetiana.
In ciuda declinului puterii politice din Venetia secolului al XVII-lea (pierderea Ciprului si a controlului maritim, cat si epidemia severa de ciuma), splendoarea artistica a ramas intacta si s-au construit: Chiesa de la Salute, frumoasele palate Rezzonico si Pesaro (facute de Longhena), pe Canalul Grande, Seminario si Dogana.
Din punct de vedere artistic, secolul al XVIII-lea a fost unul dintre cele mai marete din istoria Venetiei. Din punct de vedere al picturii, cele mai mari nume sunt: Tiepolo si pictorii vedutisti, Longhi, Canalleto si Guardi (datorita carora avem acum o marturie precisa si incantatoare a societatii ventiene din secolul al XVIII-lea). In arhitectura, sunt meorabile: Palatul (Palazzo) Grassi, Palatul Pisani, bisericile San Stae si Gesuati si Teatrul Fenice (care a ars recent pana la temelie), unde s-au jucat operele lui Benedetto Marcello, Vivaldi si Boccherini.
Aceste splendori artistice contrasteaza cu declinul politic si economic rapid care a inceput odata cu faimoasa victorie venetiana de la Lepanto (1571). Lepanto a fost batalia decisiva si finala dintre Venetia si Imperiul Otoman. Securizata de alianta din Liga Sfanta (facuta de Filip al II-lea al Spaniei si de Papa Pius al V-lea), Venetia a dus in lupta pe mare 200 de galere, cu putere de foc mai mare decat cele 260 de vapoare turcesti. Venetienii i-au invins pe turci, care au pierdut 30 de mii de vieti omenesti, in timpul luptei crancene.
Cu toate acestea, puterea Venetiei a fost condamnata si a intrat in declin lent: au pierdut Ciprul, turcii au inceput sa se apropie din nou dinspre Est si pana la urma Venetia a fost infranta de trupele lui Napoleon. De la Tratatul de la Campo Formio (1797), Venetia a fost cedata Austriei de catre Napoleon, intr-o miscare care s-a dovedit a fi avantajoasa pentru el.
Perioada nefericita urmatoare din istoria orasului s-a terminat numai dupa revolutia anti-austriaca din anul 1848, care ca dus la formarea unei Republici de scurta durata. Oricum, in anul 1849, Austria a reocupat orasul. Prin consens public, Venetia a fost anexata Italiei in anul 1866.
Sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea au insemnat o renastere culturala in Venetia. Portul a fost reorganizat si s-a incercat o tentativa de a crea industrie in Mestre. S-au instituit Bienalul International de Arta si Festivalul de Film , iar turismul a inceput sa infloreasca lent.
In ciuda legii speciale din anul 1973, soarta Venetiei pare nesigura si precara: este un exod semnificativ din centrul orasului, eroziunea apei si revarsarile mari de apa ameninta palatele si fundatiile, chiar si structura orasului. Industria nu progreseaza si se pare ca sectorul serviciilor este singurul care tine cheia orasului. Turismul merge bine si este mereu in crestere, deoarece magia Venetiei dureaza inca.
Am calatorit cu avionul, cu o cursa low-cost.
Am aterizat pe aeroportul Venetia.
Apoi am luat un vapor. Calatoria cu vaporul, in urmatoarele 7 fotografii.
Prezentarea Venetiei
Piata San Marco
Piata San Marco a fost intotdeauna inima Ventiei si este loc de intalnire, teatre si curtea onoarei. Aici se afla toate simbolurile relevante ale Venetiei, simbolul religios (Baziloca San Marco), puterea politica (Palatul Dogilor), justitia (Procuratiile) si cultura (Biblioteca Marciana). Deasupra tuturor se afla 14 lei inaripati de-a lungul peietei, gardienii puterii venetiene, putere care vine de la mare.
Piata San Marco este singura din Venetia care este denumita "piata", celelalte sunt denumite "campi". Piata a fost martora de-a lungul secolelor la procesiuni, cortegii, ceremonii, piese de teatru, executii. Printre procesiunile bine-cunoscute care se tin si in zilele noastre sunt: Corpus Domini, la inceputul lunii iunie si investitura "Marelui Capitan al Marii". In timpul Carnavalului de la Venetia, Piata San Marco devine o scena gigantica de costume.
In Piata San Marco se remarca imediat opulenta Bazilicii San Marco, unde trebuie sa vedem mai intai toate semnele istoriei venetiene, care o inconjura. In jurul anului 800 D.Hr., Piata San Marco era impartita in doua de raul Rio Batario, iar in anul 1100 s-a zidit acest canal si s-a facut piata.
S-a construit Vechea Procuratie (Procuratie Vecchie), care avea un singur etaj. La inceputul anilor 1000 D.Hr., Palatul Dogilor era inca un castel fortificat si Campanila San Marco (Turnul Clopotnita) actual era un turn folosit pentru a supravegea marea. Piata San Marco a fost pavata prima data cu caramizi in anul 1200 D.Hr., iar pavajul actual dateaza din secolul al XVIII-lea. Intre secolele XIV si XV, Bazilica a luat aspectul gotic, dupa moda de atunci, iar Palatul Dogilor a fost reamenajat in stilul baroc, cu influente islamice.
La inceputul secolului al XVI-lea, s-a construit faimosul Turn cu Ceas, de catre fratii Carlo si Paolo Rainieri. Conform legendei, ei erau orbi, astfel incat nu ar fi putut sa faca niciodata in alt loc asa o cladire magnifica si perfecta. Ceasul nu arata numai orele, el indica si fazele lunare si zodiacul. A fost nepretuit pentru navigatori, deoarece indica mareele si toate informatiile necesare unei calatorii pe mare.
In aceeasi perioada, Vechea Procuratie a fost distrusa intr-un incendiu si a fost refacuta, dandui-se infatisarea prezenta. La mijlocul secolului, Sansovino, arhitectul sef al Republicii Venetia a refacut Piata San Marco si a construit Zecca si Biblioteca Marciana. La sfarsitul secolului al XVI-lea, Scamozzi a inceput sa construiasca Noua Procuratie, caee a fost finalizata dupa o jumatate de secol, de catre Longhena. Aripa Napoleonica a fost adaugata in secolul al XIX-lea, la dorinta imparatului. Atunci s-a finalizat si constructia pietei.
Piata San Marco, in urmatoarele doua fotografii.
De la Procuratie la Biblioteca Marciana
Campanila San Marco (Turnul Clopotnita)
Campanila San Marco este Turnul Clopotnita al Bazilicii San Marco, situat in Piata San Marco. Este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale Venetiei si are 97 de metri inaltime. In iulie 1902, turnul s-a degradat dintr-o data si s-a prabusit, dar a fost reconstruit pe acelasi loc si cu aceeasi infatisare dinainte, in anul 1912. Campanila a dobandit forma sa actuala in anul 1514.
Turnul are o forma simpla, latimea de 12 metri si este facut din caramizi cu caneluri patrate, peste care este o loggie unde se afla incaperea celor cinci clopote. Incaperea clopotelor este surmontata de un cub care are pe fetele alternative Leul Sfantului Marcu si Justitia (reprezentarea feminina a Venetiei). Turnul are un acoperis piramidal, iar in varf este o girueta din aur, care-l reprezinta pe Arhanghelul Gavriil.
Daca urcati sus in turn, va veti bucura de vederi splendide ale Venetiei si ale lagunelor. Am stat la coada cam o ora, pentru a urca in turn.
Campanila San Marco si vederile de sus, din turn, in urmatoarele 11 fotografii.
Pe partea opusa pietei sta Turnul cu Ceas, la intrarea in Mercerie, cea mai aglomerata zona din oras. Cladirea turnului a fost construita in secolul al XV-lea, iar aripile cladirii si terasa au fost facute mai tarziu. In mijloc este ceasul, peste el este Leul Sfantului Marcu (San Marco), iar in varf sunt vestitii Mauri, care suna marele ceas la ore fixe, printr-o serie de dispozitive complicate.
Turnul cu Ceas vazut de pe Campanila San Marco, in urmatoarea fotografie.
Biblioteca Marciana este astazi una dintre cele mai importante din Italia, luand in considerare faptul ca are un milion de carti, harti nautice superbe si miniaturi. Printre carti se afla bine-cunoscutul "Breviar al lui Grimani". Biblioteca Marciana a fost denumita dupa cardinalul si teologul cu acelasi nume, care a trait in secolul al XVI-lea si este o lucrare arhitectonica flamanda, din secolele XV - XVI. Biblioteca Marciana provine din mostenirea bibliotecii personale a lui Francesco Petrarca, care a fost adaugata mai tarziu bibliotecii pretioase a cardinalului umanist Bessarione.
Cladirea, care dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea si a fost proiectata de Sansovino, imbina stilurile clsic si venetian si se evidentiaza prin arcadele dorice, printr-un sir lung de ferestre si prin terasa sa proeminenta. Inauntru sunt picturi importante venetiene meneriste: pe tavanul salii este pictuta lui Titian "Filozofia" si lucrari ale lui Veronese.
Nu trebuie ratata vizitarea Zecca, alta lucrare a arhitectului Sansovino, care face parte acum din Biblioteca. Aici era odata Monetaria si se bateau monede, "ducati", "scudi" din aur si "oselle" (monede care se foloseau oriunde in lume, in perioada de prosperitate a Republicii Venetiene).
Biblioteca Marciana, in urmatoarea fotografie.
Alta atractie a pietei sunt cei trei "Pili", alta relicva a gloriei Venetiei. Aceste coloane antice au fost plasate in piata la sfarsitul secolului al XV-lea. Urmand o traditie veche, in zilele de sarbatoare se ridica drapelul Republicii pe coloane si se plaseaza si in fata portalurilor Bazilicii.
In spatele "piazettei" (piata mica) stau doua Coloane Estice din granit rosu si gri. A fost si a treia coloana, dar s-a prabusit in mare. In varful uneia dintre coloane se afla statuia Sfantului Teodor (denumit "Todaro" in Venetia), care a fost la un moment dat Patronul Orasului, iar pe cealalta coloana se afla statuia Sfantului Marcu invingand dragonul precum si leul inaripat.
Coloanele Estice, in urmatoarele doua fotografii.
Bazilica San Marco
Bazilica are o vechime de peste o mie de ani. Este una dintre cele mai importante si magnifice bazilici crestine. Bazilica impunatoare cu 500 de coloane si 4.000 de metri patrati de mozaicuri combina diferite stiluri, cum ar fi bizantin, gotic si de est (Venetia a avut o inclinatie constatnta catre influenta Estului). Stilul de est domina, de fapt, celelalte stiluri.
Istoria bazilicii a inceput din anul 832 D.Hr., cand venetienii au construit o biserica in onoarea Sfantului Marcu, dar a fost devastata de mahomedanii din Alexandria (Egipt). Sfantul Marcu a devenit Sfantul Patron al Orasului, inlocuindu-l pe Sfantul Teodor ('Todaro") si inlocuind astfel puterea bizantina. Bzailica nu a fost catedrala Venetiei pana in anul 1807.
In timpul revoltei populare care a avut loc in anul 976 D.Hr., s-a data foc Palatului Dogilor. Flacarile au ajuns si la biserica Sfantului Marcu din vecinatate, care a luat si ea foc. A fost reconstruita in anul 987 D.Hr. Lucrarile de extindere efectuate in anul 1063, din timpul Dogelui Contarini, au dus la conturarea limitelor actualei bazilici. Bazilica a fost inaugurata in anul 1094, cand ar fi fost redescoperite relicvele evanghelistului Marcu, intr-unul dintre pilastri. Sfantul Marcu a devenit atunci simbolul religios al Venetiei si a influentei crestine din Est.
Bazilica a fost locul unor evenimente istorice importante: Cruciada a patra a fost planificata in bazilica, aici au fost reconciliati Barbarossa si Papa Alexandru al III-lea, aici au fost binecuvantati navigatorii inainte de a porni in lupta cu genovezii.
Pentru 900 de ani, bazilica si-a pastrat forma sa originala: plan in cruce greaca cu cinci domuri, proiectate de un arhitect necunoscut, probabil grec. De-a lungul secolelor, cel putin pana in secolul al XVI-lea, bazilica a fost imbogatita constant si i s-au adaugat multe stiluri arhitectonice. Fatada neobisnuita are doua serii de arce: cinci deasupra si cinci dedesubt, ultimele fiind proeminente. Sub aceste arce sunt cinci portaluri mari cu basoreliefuri care infatiseaza scene sacre si artisti si mesteri lucrand. Cele cinci arce superioare sunt incoronate de statui gotice decorative si creneluri. Arcul central a fost acoperit cu sticla, pentru a lasa lumina sa patrunda in bazilica.
Cei patru cai auriti, faimosi, stau pe tribuna. In timpul celei de a Patra Cruciade, cruciatii venetieni si-au insusit, in anul 1204, patru cai auriti de la o cvadriga antica romana asezata in hipodromul din Constantinopol. Caii au fost in acel loc inca din timpul imparatului roman Constantin cel Mare. Cei patru cai au fost dusi la Venetia si asezati in anul 1254 deasupra portalului principal de intrare in Bazilica San Marco, ca simbol al libertatii Venetiei.
In anul 1797, cand Napoleon a cucerit orasul, a transferat caii in Franta si i-a pus la Palatul Tuileries. Apoi, caii au fost luati inapoi de catre venetieni, in anul 1815. Pe fatada sunt acum patru copii din bronz a cailor, care au fost inlocuiti in cursul secolului al XX-lea, iar originalele au fost expuse intr-o sala a muzeului invecinat "Museo di San Marco".
Daca ne uitam in sus la bazilica, vedem cele cinci domuri in forma de ceapa. In varful lor sunt plasate lanterne in stil bizantin, cu cruci decorative. Cu secole in urma, fiecare dom era acoperit de altul mai inalt, din lemn, placat cu cupru. Aceasta accentueaza categoric aspectul bizantin al bazilicii.
Bazilica San Marco si Piata San Marco, in urmatoarele 10 fotografii.
Palatul Dogilor
Fiind o cladire splendida, colorata in roz si bogata in arcade dantelate, Palatul este cea mai mare consructie civica din Venetia. De-a lungul secolelor, Palatul Dogilor a fost casa Dogilor si locul puterii politice a Republicii. Aici erau puterea politica, administrativa si judecatoreasca, impreuna. A adapostit si armureria si inchisorile. Ochii Europei au contemplat acest simbol splendid si loc al unei guvernari aproape perfecte, unind o monarhie (Dogele pe viata), o aristocratie (nobilii in Senat) si o democratie (Marele Consiliu, care a avut la inceput 1.000 membri, iar apoi 2.000 membri). Cele trei puteri au fost imbinate foarte bine, astfel incat nici una dintre puteri nu putea sa o domine pe cealalta.
Mari artisti si sculptori au lucrat la construirea palatului si au ilustrat puterea si gloria Republicii Venetiene prin tablouri mari, arce, scari si monumente. Exteriorul Palatului Dogilor este impresionant. A fost construit intre secolele XIV si XVI, peste un castel - turn pre - existent. Multe nume celebre au participat la constructia palatului, printre care se numara Dalle Masegne, Pietro Lamberti, Antonio Rizzo si P.Lombardo.
Fatada ingenioasa demoleaza toate regulile arhitectonice, prin plasarea arcadelor dantelate delicate, care sustin o masa de zidarie deasupra. Palatul este divizat in trei ordine: primul consta dintr-o galerie de arce ascutite, la varf are o loggie decorata cu rondele in forma de trifoi cu patru foi, surmontata de un zid cu decoratii frumoase in roz inchis. Fatada este incoronata de creneluri din marmura alba in stil bizantin - venetian.
Palatul Dogilor, in urmatoarea fotografie.
Bazilica Santa Maria della Salute
Bazilica Santa Maria della Salute se afla pe malul Canalului Grande, langa San Marco, in inima Venetiei. Ca multe alte biserici din Venetia, Bazilica Santa Maria della Salute a fost construita in semn de recunostinta pentru eradicarea ciumei. In acest caz, dupa epidemia crunta din anii 1630 - 1631, venetienii au hotarat sa construiasca o biserica care a fost si este inca dedicata slavirii Sfintei Fecioare.
Constructia bazilicii a fost incredintata tanarului arhitect Baldassare Longhena, care a impodobit Venetia cu multe cladiri, mai tarziu, cum ar fi Ca' Rezzonico si Ca' Pesaro de pe Canalul Grande. Stilul acestei biserici a provocat stilul baroc roman a lui Borromini si Bernini. Barocul venetian a avut o alta infatisare, aratand initial influenta lui Palladio. Bazilica se inalta in laguna, reflectandu-se in apa.
Exteriorul baroc grandios si impunator contrasteaza cu interiorul simplu, un spatiu circular vast, inconjurat de sase capele. Sunt opt fatade si doua domuri (cel de deasupra absidei este mai mic) si doua turnuri - clopotnita subtiri, iar un arc triumfal in fatada principala marcheaza intrarea in bazilica si are un sir monumental de trepte din marmura. Stilul baroc elocvent ia forma de la cele peste 100 de statui care incoroneaza varfurile spiralate foarte mari, care au functia de stalpi de sprijin pentru dom (venetienii le numesc "Urechile Mari"), facute din marmura alba din Istria, care decoreaza complexul si cladirea magnifica.
Bazilica Santa Maria della Salute vazuta de pe mare, in urmatoarea fotografie.
Canalele Venetiei
Venetia are aproximativ 175 de canale, cu o lungime totala de 38 km. Canalele principale ale orasului sunt Canalul Grande (Marele Canal), care traverseaza orasul formand un "S" si Canalul Giudecca (Canale della Giudecca), care separa centrul vechi de insula Giudecca. Inca din secolul al XVIII-lea, multe canale au fost completate sau inchise.
In Venetia sunt 398 de poduri. Pana in anul 1480, podurile au fost in mare parte din lemn, iar mai tarziu au fost inlocuite cu poduri din piatra. Doar doua dintre ele sunt fara balustrade, unul fiind Podul Diavolului (Ponte del Diavolo) aflat pe insula Torcello, iar celalalt duce spre o casa privata in Cannaregio (3750). Multe poduri au fost construite foarte plat, pentru a fi accesibile pentru cai si carute, cum ar fi Podul Paielor (Ponte della Paglia), care traverseaza Rio di Palazzo pana la Palatul Dogilor.
Alte poduri sunt denumite dupa canalul pe care il traverseaza, dupa un palat din apropiere sau dupa o biserica, de multe ori dupa un sfant. In fiecare an, pe 21 noiembrie, este construit special un pod din pontoane peste Canalul Grande, pod care leaga biserica Santa Maria del Giglio de Bazilica Santa Maria della Salute. Pe acest pod are loc o procesiune in semn de multumire pentru scaparea orasului de ciuma din anii 1630 - 1631. Alt pod important este Podul Libertatii (Ponte della Liberta), care este un pod de cale ferata care leaga Venetia de continent si a fost construit intre anii 1841 - 1846. Podul are acesta denumire pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascista. Podul Libertatii are 3.623 metri lungime si 222 arcade din piatra.
Cateva canale ale Venetiei, in urmatoarele 3 fotografii.
Alt pod important din oras este Puntea Suspinelor, care a legat fosta inchisoare de stat cu Palatul Ducal.
Puntea suspinelor, in urmatoarea fotografie.
Canalul Grande (Marele Canal)
Canalul Grande este, bineinteles, centrul atractiei Venetiei. Imparte orasul in doua parti, formand un "S" mare. Incepe de la Piazzale Roma si curge de la Station pana in luminosul bazin Bacino di San Marco. Are patru km lungime, dar numai 1,8 km in linie dreapta. A fost slavit de poeti si scriitori si milioane de turisti se duc pe el in sus si in jos, in zilele noastre. Aici si-au construit palatele, in epoca de aur, cei de la Societatea bogatasilor Serenissima, intrecandu-se intre ei in lux si eleganta. S-au construit palate, dar si biserici si gradini, cu formele lor alungite si culorile lor care se reflecta in apa canalului. Canalul Grande este un loc remarcabil si unic, urban si maritim.
Unul dintre cele mai renumite poduri, Podul Rialto a fost singurul pod peste Canalul Grande, pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Intre timp s-au mai construit si alte poduri, cum ar fi Ponte degli Scalzi, din anul 1932, aflat in apropierea statiei de tren, care a inlocuit un pod din fier din anul 1856. Alt pod este Ponte dell' Accademia, construit intre anii 1854 si 1933. Al patrulea pod este Ponte della Constituzione, fiind cel mai nou si cel mai controversat pod al Venetiei. Este opera arhitectului Santiago Calatrava, destinat circulatiei pietonale dintre Piazzale Roma si gara Santa Lucia, are 94 metri lungime si a fost inaugurat pe data de 11 septembrie 2008.
Canalul Grande si Podul Rialto, in urmatoarele 3 fotografii.
Gondola, cea mai faimoasa barca din lume
Gondola si gondolierul sunt tipice Venetiei si unice in lume. Gondola asimetrica (cu o parte mai curbata decat cealalta), are normal 11 metri lungime si mai putin de 1,5 metri latime. Este facuta din 280 piese din lemn, de obicei din stejar, cu exceptia damei (locas in care se sprinina bratul ramei), care este din lemn de nuc si a ramei care este din lemn de fag. Gondola trebuie sa aibe curba proportionala cu greutatea gondolierului.
Sunt aproape 400 de gondolieri astazi, iar aceasta ocupatie este transmisa din tata in fiu. In trecut, gondolierii purtau costume bogate, dar astazi poarta o haina neagra, o palarie din paie si o bluza in dungi. In zilele noastre, arta construirii gondolelor este in mana catorva tamplari iscusiti, care au mai ramas si care lucreaza in ateliere mici numite "squeri". Odata construita, barca este vopsita in cel putin sapte randuri de lac negru, a carui formula, spun venetienii, este secreta.
Gondola are o decoratie din fier la prova, numita "ferro", care a luat forma prezenta acum 200 de ani. "Ferro" are sase proeminente dintate, reprezentand cele sase districte ale orasului. O parte delicata a barcii este dama curbata, folosita ca suport pentru rama. In conformitate cu obiceiurile venetiene, gondolierul vasleste de la spatele barcii, cu un picior inainte si uitandu-se inainte la prova.
Gondolele aveau inainte picturi luminoase, impodobite cu draperii si statui, potrivit ostentatiei societatii venetiene. Printr-o serie de decrete din secolul al XVI-lea, Signoria a eliminat ostentatiile si s-a permis ca gondolele sa fie vopsite numai in negru.
Statia de gondole de la mare, in urmatoarele 3 fotografii.
Gondole printre canale, in urmatoarele 3 fotografii.
Marele Festival al Venetiei: Carnavalul
Venetia insemana Carnaval. Este fara rival, pentru inventia sa de travestiuri, costume, dansuri, masti, pentru atmosfera sa de veselie. Carnavalul incepe a doua zi dupa C raciun si se termina de Lasatul Secului, cand clopotele bisericii San Francesco della Vigna proclama inceputul Postului Mare, conform calendarului bisericesc catolic.
Carnavalul venetian, ca si Carmavalul vechi roman, inseamna ca, pentru o perioada scurta, toate inechitatile sociale erau abandonate: saracul era la fel de bun ca bogatul, taranul era egal cu nobilul. De aceea, era necesar ca masca sa le ascunda identitatea. Astfel a aparut masca. Atractiile carnavalului erau balurile si festivitatile tinute in diferite piete.
Costumele tipice Carnavalului Venetian erau "banta" (cape dantelate negre din matase, cu gluga) si "tabarro" (o mantie mare, eleganta, purtata cu o masca alba). In timpul carnavalului, conventia era abandonata in anonimat de catre toata lumea. Cantece, rasete, farse, libertinism, jocuri, actori, mime, vanzatori ambulanti, erau peste tot in Venetia. Folosirea mastilor (cele mai faimoase din lume, acum) a fost reintrodusa in anul 1980. Performantele teatrale se tin in Piata San Marco, iar in ultima zi este arderea traditionala a Papusii Carnavalului.
Masti de carnaval, in urmatoarele doua fotografii.
Am luat vaporul inapoi, iar apoi am mers cu autocarul pana la Roma.
Comments
Post a Comment