Vatican-Muzeele Vaticane-Partea a II-a
In acest articol va prezint Muzeele Vaticane, partea a doua.
Daca doriti mai multe informatii despre partea intai a articolului cu Muzeele Vaticane, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Bazilica Sfantul Petru, le gasiti aici.
Muzeul Gregorian Etrusc, fondat, de asemenea de Papa Grigore al XVI-lea, consta in noua camere in care sunt expuse materiale arheologice interesante, recuperate din locurile cimitirelor Etrusce principale: sarcofage, urne cu cenusa, teracote si colectii Etrusce valoroase de bijuterii din aur.
Ne intoarcem la Galeria Candelabrelor, prin care ajungem la Galeria Tapiseriilor, unde sunt expuse pe pereti, zece tapiserii minunate, facute dupa desenele elevilor lui Rafael.
Galeria Tapiseriilor, in urmatoarele 4 fotografii.
Este urmata de Galeria Hartilor Geografice, un coridor lung de o suta de metri, a carui pereti sunt impodobiti cu harti pictate ale Italiei si regiunilor sale. Urmeaza Galeria Sfantului Pius al V-lea, constand din doua camere care contin specimene ale fabricilor medievale si galeria proprie, unde sunt expuse cateva tapiserii frumoase.
Galeria Hartilor Geografice, in urmatoarele 10 fotografii.
Curtea interioara vazuta din Galeria Hartilor Geografice, in urmatoarea fotografie.
Urmeaza Camera Sobieski, care are o pictura mare, facuta de Jean Matejko, pictorul polonez care a imortalizat victoria regelui polon Ioan Sobieski al III-lea asupra turcilor, invinsi la Viena, pe 11 septembrie 1683. Pictura a fost donata Papei Leon al XIII-lea in anul 1883. Camera mai contine si picturi din secolul al XIX-lea, dar si carti oferite Papei Pius al IX - lea de catre regi, calugari si episcopi.
Camera Sobieski, in urmatoarele 6 fotografii.
Stantele (Stanze) lui Rafael
Stantele lui Rafael sunt o suita de camere de receptie, faimoase pentru frescele sale, pictate de Rafael si de pictorii atelierului sau. Impreuna cu frescele lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine, Stantele lui Rafael sunt frescele cele mai mari, care marcheaza Renasterea Inalta din Roma. Stantele lui Rafael se afla in Palatul Apostolic din Muzeele Vaticane.
Stantele au fost planificate initial sa fie aparatmentele Papei Iulius al II-lea, care le-a comandat lui Rafael Sanzio, un artist tanar (avea pe atunci 25 de ani) din Urbino, in anul 1508 sau 1509. Papa i-a cerut lui Rafael sa redecoreze in intregime interioarele existente ale acestor camere si a fost atat de impresionat de geniul si inspiratia tanarului artist, incat i-a dat mana libera la lucru si a anulat comanda data anterior altor artisti remarcabili, cum ar fi Signorelli, Pinturicchio, Perugino si Sodoma.
Este posibil ca intentia Papei sa fi fost sa eclipseze apartamentele predecesorului sau (si rivalului sau), Papa Alexandru al VI-lea, deoarece Stantele sunt chia deasupra Apartamentului Borgia in care a stat Alexandru. Stantele sunt la etajul al treilea, cu privire la partea de sud a Curtii Belvedere.
Mergand de la est spre vest, asa cum se intra in apartamente, ordinea camerelor nu este cea in care au fost pictate frescele. Prima camera in care se intra este Camera lui Constantin, apoi Camera lui Heliodorus, Camera Signaturii (Sala della Segnatura) si Camera Incendiului din Borgo.
La moartea Papei Iulius al II-lea, in anul 1513, se finalizasera doar doua camere, iar Papa Leon al X-lea a continuat programul. Dupa moartea prematura a lui Rafael, in anul 1520, asistentii sai, Gianfrancesco Penni, Giulio Romano si Raffaellino del Colle au terminat proiectul, cu frescele din Camera lui Constantin.
Va prezint in cele ce urmeaza Stantele lui Rafel, in ordinea in care au fost pictate frescele si numerotate camerele.
Prima camera din cele patru care formeaza Stantele este Camera "Incendiului din Borgo". Este decorata cu fresca faimoasa care i-a dat numele, care este situata pe peretele de la fereastra. Aceasta camera a fost pregatita initial ca sala muzicala pentru succesorul lui Iulius, Leon al X-lea. Frescele infatiseaza evenimente din vietile Papilor Leon al III-lea si Leon al IV-lea.
Cele patru fresce din aceasta camera sunt: "Incendiul din Borgo", "Juramantul lui Leon III", "Incoronarea lui Charlemagne" si "Batalia de la Ostia".
Fresca "Incendiul din Borgo" il descrie pe Papa Leon al IV-lea facand semnul crucii pentru a stinge incendiul care a devastat Borgo, districtul Romei de langa Vatican, in anul 847. "Incendiul din Borgo" descrie un eveniment care este documentat in "Liber Pontificalis", sau "Cartea Papilor", o compilatie de biografii a papilor din secolele I - XV.
Fresca "Juramantul lui Leon III" descrie evenimentul care a avut loc pe data de 23 decembrie 800 D.Hr., cand Papa Leon al III-lea a depus un juramant de negare a acuzatiilor aduse impotriva lui, de catre nepotii predecesorului sau, Papa Adrian I.
Fresca "Incoronarea lui Charlemagne" arata cum a fost incoronat Charlemagne (Carol cel Mare), ca Imperatorul Augustus, de catre papa Leon al III-lea, de Craciun, in anul 800.
Fresca "Batalia de la Ostia" a fost inspirata de victoria navala a Papei Leon al IV-lea asupra sarazinilor, la Ostia, in anul 849.
Camera "Incendiului din Borgo", in urmatoarele 3 fotografii.
Camera a doua este asa-numita Camera Signaturii (Sala della Segnatura), unde s-au facut primele fresce din suita de camere. Conceptul artistului aduce in armonie spiritele Antichitatii si Crestinismului si reflecta continutul bibliotecii papale cu teme din teologie, filozofie, jurisprudenta si altele, reprezentate "in tondi", deasupra lunetelor peretilor.
Tema acestei camere este intelepciunea globala si spirituala si armonia dintre invataturile crestine si filozofia greaca, pe care au perceput-o Umanistii Renasterii. Tema intelepciunii este adecvata aici, deoarece aceasta camera a fost Sala de Consiliu pentru Signatura Apostolica, unde s-au semnat si stampilat cele mai multe documente papale importante.
Cele patru fresce din aceasta camera sunt: "Disputa Sacramentului Sfint" sau "Disputa", asa cum este cunoscuta fresca, "Parnas", "Scoala de la Atena" si "Virtutile Principale".
Fresca "Disputa Sacramentului Sfint" a fost prima compozitie pe care a executat-o Rafael, intre anii 1509 - 1510, numele traditional fiind "Adoratia Sacramentului". In centrul frescei este ostensorul care contine Euharistia, pentru a simboliza prezenta lui Hristos in istorie, sus este convocata toata Treimea, cu adoratia si cetele de ingeri, iar jos sunt teologii si invatatorii Bisericii, intre care se afla Dante si Savonarola. Rafael a creat o imagine a bisericii care este prezentata ca deschizatoare intre cer si pamant.
Fresca "Parnas", a doua compozitie a lui Rafael, a fost executata de artist intre anii 1509 si 1511. Fresca reprezinta muntele Parnas din Grecia, locul sacru unde era resedinta zeului Apollo si a Muzelor si casa poeziei, conform mitului clasic. In fresca, Apollo si Muzele sunt inconjurati de poeti din antichitate si din timpurile lui Rafael.
Fresca "Scoala de la Atena" a fost a treia pictura executata de Rafael, pe peretele opus "Disputei", tot intre anii 1509 si 1511. "Scoala de la Atena" reprezinta gradele de cunoastere, sau adevarul dobandit prin intelepciune. Pozitia frescei cat si drumul inteleptilor in directia Sacramentului Sfint de pe peretele opus sugereaza interpretatrea intregii camere ca fiind miscarea de la filozofia clasica la religia adevarata si de la lumea pre-Crestina la Crestinism. Stanta a fost alocata peste sectia filozofica a bibliotecii Papei Iulius al II-lea si de aceea este, probabil, cea mai faimoasa fresca a lui Rafael.
Cea de a patra stanta este "Virtutile Principale". Cele doua scene de pe al patrulea perete, executate de atelierele lui Rafael si luneta de deasupra lui contin "Virtutile Principale" si au fost pictate in anul 1511. Virtutile principale, prezentate alegoric, contin virtutile curajului, prudentei si temperantei, alaturi de caritate, credinta si speranta.
Camera Signaturii, in urmatoarele 3 fotografii.
Camera a treia este Camera (Stanta) lui Heliodorus, care a fost pictata intre anii 1511 si 1514 si a luat numele de la fresca mare situata pe peretele de la intrarea in camera. Tema acestei camere este private (probabil o camera de audiente) a fost protectia divina incuviintata Bisericii, de catre Hristos.
Cele patru fresce din aceasta camera sunt: "Expulzarea lui Heliodorus din Templu", "Liturghia de la Bolsena", "Intalnirea dintre Papa Leon I si Attila" si "Eliberarea Sfantului Petru din inchisoare".
In primele doua fresce Rafael l-a magulit pe Papa Iulius al II-lea, incluzandu-l ca participant sau observator. In a treia fresca, pictata dupa moartea lui Iulius, este inclus portretul succesorului sau, Papa Leon al X-lea. Stilul lui Rafael s-a schimbat in aceasta camera, fata de Sala Signaturii. In loc de imaginile statice ale Papilor, el a infatisat naratiuni dramatice ale portretelor, dorind sa maximizeze efectele expresive ale frescelor. Rafael a reprezentat figuri mai putine, dar mai mari, astfel incat actiunile si emotiile lor sa aibe un impact direct asupra privitorului, si a utilizat efecte de lumina teatrala, pentru a reflecta figurile si a creste tensiunea.
In fresca "Expulzarea lui Heliodorus din Templu" (1511 - 1512), Rafael a ilustrat un episod biblic din II Maccabees (3:21-28) despre Heliodorus, care a fost trimis de regele Siriei sa ia in posesiune teazurul pastrat in Templul de la Ierusalim. Heliodorus a fost oprit cand rugaciunea preotului templului a primit raspuns de la ingerii care l-au biciuit pe impostor, iar un calaret angelic l-a alungat din templu.
Compozitia este considerata mai dramatica decat frescele anterioare ale lui Rafael, din Camera Signaturii. Cu toate ca punctul focal al frescei este figura preotului la rugaciune, Heliodorus si ingerii navalesc in spatiu, amenintand sa iasa din pictura. La stanga frescei este Papa Iulius al II-lea, purtat in scaun de Garda Elvetiana, fiind martorul evenimentului. Includerea Papei in fresca simbolizeaza bataliile duse de el pentru a preveni liderii seculari sa uzurpeze teritoriile papale.
Fresca "Liturghia de la Bolsena" sau Miracolul de la Bolsena descrie povestea unui preot boem care, fiind in pelerinaj de la Praga la Roma, s-a oprit la Bolsena sa celebreze Euharistia, pe mormantul martirei Cristina, in anul 1263. Indoiala si criza de credinta din timpul consacrarii au facut ca ostia (care se da la impartasanie in cultul catolic si luteran) sa sangereze si ii pateze haina preotului. Haina care a fost stropita cu sange, a fost pastrata ca relicva, in orasul apropiat Orvieto.
Papa Urban al IV-lea a instituit sarbatoarea religioasa Corpus Domini, la un an dupa Miracolul de la Bolsena, in anul 1264. Papa Iulius al II-lea a vizitat Orvieto si s-a rugat la relicva, in anul 1506.
In fresca, Papa este infatisat ca participant la Liturgie si fiind martor al miracolului. Papa ingenuncheaza la dreapta altarului, impreuna cu membrii Curia (infatisati si ei in fresca), care stau in spatele lui. Rafael a deosebit martirii "reali" ai secolului al XIII-lea de aceia care sunt contemporani cu Papa, prin gradul lor de angajare la eveniment. Figurile contemporane cu Papa se concentreaza cu calm la Iulius, la devotamentul lui, mai mult decat la miracol.
Fresca "Intalnirea dintre Leon cel Mare si Attila" (1514) descrie povestile tratativelor dintre Papa si cuceritorul hun, incluzand si imaginile legendare ale Sfantului Petru si Pavel, ca fiind in cer si purtand sabii. Papa Leon I, cunoscut ca Papa Leon cel Mare, a fost papa intre anii 440 - 461. In anul 452, Papa Leon cel Mare a stavilit invazia lui Attila in peninsula Italica, intalnindu-se cu el la Mantova, unde l-a convins sa elibereze robii si sa faca drum intors.
Un desen facut in totalitate de Rafael, arata ca el a planuit sa plaseze Papa (portretizat cu imaginea lui Iulius) in spate. Cand Leon al X-lea a devenit Papa si s-a intamplat sa aleaga numele Leon, el l-a incurajat pe artist sa-l aduca pe Papa in fata-centru si sa foloseasca portretul sau, ca fiind cel al lui Leon cel Mare.
Fresca "Eliberarea Sfantului Petru din inchisoare" a fost executata in anul 1514. Dupa revenirea Sfantului Petru in Ierusalim, el a fost arestat si tinut in lanturi intre alti doi detinuti. Fresca arata, in trei episoade, cum a fost eliberat Sfantul Petru din inchisoare, in mod miraculos, de catre un inger, asa cum este descris in Biblie, Faptele Apostolilor, Actul 12.
Fresca simbolizeaza puterea Vicarului lui Hristos de a elibera limitele umane. Iulius al II-lea a fost cardinal in biserica Sfantul Petru in Lanturi, inainte de a fi uns Papa. Fresca este in acelasi timp o referinta generala la papalitate si in particular la Iulius. Fresca este un studiu al luminii: lumina naturala a lunii, a tortelor facute de om si lumina ingerilor provenita de la Dumnezeu, ultima eclipsandu-le desigur, pe celelalte.
Camera a patra este Camera (Stanta) lui Constantin, care este cea mai mare camera, care a fost finalizata numai dupa moartea lui Rafael, de catre elevii sai. Camera este dedicata victoriei Crestinismului asupra paganismului. Frescele sale reprezinta aceasta lupta din viata imparatului roman Constantin.
In Camera lui Constantin se afla frescele: "Viziunea Sfintei Cruci", "Batalia de pe Podul Milvius", "Botezul lui Constantin" si "Donatia lui Constantin". Deaoarece frescele nu au fost executate de maestrul Rafael, ele nu sunt atat de faimoase ca frescele din celelalte camere.
Fresca "Viziunea Sfintei Cruci" infatiseaza legendara poveste a marii cruci care i-a aparut lui Constantin, pentru a-l invinge pe rivalul sau, Maxentiu. Viziunea din cer este pictata cu cuvinte in limba greaca, scrise langa cruce.
Fresca 'Batalia de pe podul Milvius" infatiseaza batalia care a avut loc pe 28 octombrie 312, intre Constantin si Maxentiu, urmand Viziunea lui Constantin.
A treia pictura din episod, "Botezul lui Constantin", a fost pictata mai mult de Gianfrancesco Penni si il infatiseaza pe imparat ca fiind botezat de Papa Sivestru I, in Baptiseria Lateran din Roma.
Ultima fresca din episod este "Donatia lui Constantin". Donatia lui Constantin este un decret imperial roman fals, prin care imparatul din secolul al IV-lea, Constanin cel Mare a transferat Papei Silvestru I autoritatea asupra Romei si a partii de vest a Imperiului Roman. Compus probabil in secolul al VIII-lea, decretul a fost folosit mai ales in secolul al XIII-lea, in sprijinul revedicarilor autoritatii politice din partea papalitatii.
Lorenzo Valla, un cleric catolic italian si Umanist Renascentist, a fost primul care a demonstrat faptul ca documentul este fals, cu argumente filologice solide, in perioada 1439 - 1440, desi autenticitatea documentului a fost contestata in mod repetat, inca din anul 1001. In multe dintre manuscrisele existente, inclusiv in cel mai vechi, documetul poarta titlul "Constitutum domini Constantini imperatoris". Donatia lui Constantin a fost inclusa in colectia "Decretele pseudo - isidoriene" di secolul al IX-lea.
Camera (Stanta ) lui Constantin, in urmatoarele 5 fotografii.
Dupa vizitarea Stantelor lui Rafael, putem sa trecem printr-o Loggie alaturata, o galerie lunga cu 13 travee, proiectata de Bramante, cu frescele facute de elevii lui Rafael, dupa desenele lui, facute inaunte de moartea sa prematura. Scenele frescelor sunt din Vechiul si Noul Testamaent.
Din Camera lui Constantin putem sa vizitam si Capela lui Nicolae al V-lea, decorata magnific cu fresce facute de Fra Angelico, cu scene din vietile Sfintilor Laurentiu si Stefan.
Apartamentul Borgia
Aceast apartament a fost rezidenta Papei Alexandru al VI-lea (Papa Borgia), din Palatul Papal. El a incredintat decorarea camerelor apartamentului pictorului Pinturicchio, care a facut lucrarea impreuna cu cativa dintre asistentii lui, in perioada 1492 - 1495. Apartamentul Borgia are sase camere. Camera 1 este Camera Sibilelor si are 12 timpane cu fresce cu Sibile si Profeti. Camera 2 este Camera Crezului, iar numele sau deriva de la 12 perechi de Profeti si Apostoli pictati in timpane, care sunt insotiti de versetele Crezului.
Camera 3 este Camera Artelor Liberale: aceasta a fost de fapt camera folosita de Papa Alexandru al VI-lea pentru a servi cina. Camera are o fresca facuta de Antonio di Viterbo cu reprezentari ale "Artelor Liberale". Camear 4 este Camera Sfintilor, decorata aproape in intregime de Pinturicchio, iar camera este notabila pentru frescele sale frumoase, dintre care se remarca "Disputa Sfintei Ecaterina de Alexandria cu Imparatul Maxentius".
Camera 5 este Camera Misterelor, timpanele care decoreaza camera sunt facute, de asemenea de Pinturicchio si au fresce cu episoade din viata lui Hristos. Camera 6 este Camera Papilor, este decorata cu stucaturi fantastice, facute de Perin del Vega si Giovanni da Udine.
Capela Sixtina
Capela Sixtina este capela Palatului Papal din Vatican si este una dintre cele mai faimoase comori artistice ale Europei. Capela a fost construita intre anii 1472 - 1483, in timpul Papei Sixtus al IV-lea, de unde ii provine si numele. Capela Sixtina se afla in dreapta Bazilicii Sfantul Petru.
Capela Sixtina a fost proiectata de arhitectul Giovannino de' Dolci, pentru Papa Sixtus al IV-lea si reprezinta unul dintre cele mai importante complexe din lume, atat din punct de vedere artistic si religios, cat si din punct de vedere istoric. Capela consta dintr-o sala mare dreptunghiulara, masurand 40,93 metri lungime si 13,41 metri latime, corespunzand, conform traditiei biblice, dimensiunilor Templului lui Solomon. Inaltimea capelei este de 20,7 metri, iar plafonul este in forma de bolta, ornamentata bogat, cu fresce. Peretii laterali au 12 ferestre, iar pardoseala este din mozaic policrom de marmura.
Capela Sixtina are doua parti: una mai mare, impreuna cu altarul, care este rezervata ceremoniilor religioase, si alta mai mica, rezervata pentru credinciosi. In timpul solemnitatilor mai importante, peretii laterali sunt acoperiti cu tapiserii executate dupa modelele lui Rafael.
Capela Sixtina este inca locul ceremoniilor importante ale Bisericii Catolice, ceremonii remarcabile ale Conclavurilor Cardinalilor (Adunari Secrete). Sedinta traditionala a Cardinalilor este obiectivul alegerilor noului Papa si comunicarea rezultatului catre credinciosi, prin semnalul fumului. Fumul negru care iese prin hornul exterior al Bazilicii Sfantul Petru indica caracterul neconcludent al votului si continuarea sedintei, iar fumul alb anunta o nominalizare noua a Papei.
Frescele de pe peretii Capelei Sixtine dateaza din perioada 1481 - 1483, in timp ce frescele de pe tavan sunt facute cu un sfert de secol mai tarziu. Pictorii implicati in aceasta lucrare sublima de decoratie includ numele cele mai autoritare din intreaga lume a picturii italiene: primul si fruntea este Michelangelo, apoi Pinturicchio si Signorelli, cat si cei mai reprezentativi pictori ai Scolii Florentine, cum ar fi Botticelli, Ghirlandaio si Cosimo Rosselli.
Frescele, incepand de la altar si continuand de-a lungul peretelui stang (peretele sudic) contin scene din viata lui Moise si sunt:
Prima pictura este "Circumciziunea lui Moise" si "Calatoria lui Moise prin Egipt", de Pinturicchio si Perugino, 1482.
A doua pictura este "Scene din viata lui Moise", de Botticelli, 1481 - 1482.
A treia pictura este "Trecerea Marii Rosii", de Cosimo Rosselli, 1481 - 1482.
A patra pictura este "Moise cu Tablele Legii", de Cosimo Rosselli, 1481 - 1482.
A cincea pictura este "Pedepsirea levitilor rebeli Core, Datan si Abiram", un exemplu ilustru de arta a lui Botticelli, facuta in 1482.
A sasea pictura este "Testamentul si moartea lui Moise", o capodopera a artei lui Luca Signorelli, 1481 - 1482.
Alte serii de fresce de pe peretele opus (peretele nordic) infatiseaza cateva episoade din viata pamanteasca a lui Iisus. Pornind de la altar, vedem:
Prima pictura este "Botezul lui Hristos", de Pinturicchio si Perugino, 1482.
A doua pictura este "Ispitirea lui Iisus si purificarea leprosilor", de Botticelli, 1481 - 1482.
A treia pictura este "Chemarea Sfintilor Petru si Andrei" de Ghirlandaio, 1481 - 1482.
A patra pictura este "Predica de pe munte si tamaduirea leprosilor", de Cosimo Rosselli, 1481 - 1482.
A patra pictura este "Isus preda cheile Imparatiei Cerurilor Sfantului Petru", o capodopera a lui Perugino, 1481 - 1482.
A sasea pictura este " Cina cea de Taina", de Cosimo Rosselli, 1481 - 1482.
Frescele de pe bolta tavanului au fost comandate de Papa Iulius al II-lea lui Michelangelo, care a facut lucrarea in trei ani, in perioada 1508 - 1512. Lucrarea este de o grandoare incomparabila, chiar daca are scene variate, ea este armonizata incredibil si omogena, ca efect.
Pictorul a infatisat, de jur imprejurul partii inferioare a tavanului, 12 figuri uriase si maiestuoase de Profeti si Sibile (femei oraculare despre care se credea ca poseda puteri profetice, in Grecia antica), asezati pe tronuri din marmura. Sibilele sunt alternate cu figuri de Profeti si au prorocit in lumea pagana venirea unei ere caracterizata de o alta cale a intelegerii omului si vietii, proprie Crestinismului. Partea centrala a tavanului, divizata in panouri de cadre arhitecturale, presarata cu figuri nude, cunoscute ca Ignudi, reprezinta scene din Geneza (Crearea Lumii).
Incepand cu figura gigantica a Profetului Iona de deasupra altarului, vedem urmatoarele picturi: "Separarea luminii de intuneric", "Crearea Soarelui si Lunii si crearea Planetelor", "Separarea pamantului de ape", "Crearea lui Adam", "Crearea Evei", "Izgonirea din Rai", "Jertfa lui Noe", "Potopul", "Betia lui Noe".
Doua arce ale boltii de pe partea Profetului Iona au fresce cu "Sarpele nerusinat" si "Pedepsirea lui Hanah", in timp ce arcele de bolta corespondente, de pe partea opusa tavanului, separate de Profetul Zaharia, au fresce care reprezinta "Iudita si Olofern" si "David si Goliat". Capatul peretelui Capelei, aflat intre doua serii de fresce laterale, este peretele magnific din spatele altarului, pictat de Michelangelo cu "Judecata de Apoi".
Inceput in anul 1536, peretele a fost pictat de maestru dupa ce a fost terminata decorarea restului Capelei. Scenele descrise au un dramatism crescand si un sens mare al miscarii si reprezinta dezordinea, agitatia si furia asteptarilor tuturor figurilor care il inconjura pe Hristos, care sta in centru, sever si implacabil, in rolul sau de Judecator.
Dedesubt, pe dreapta, vedem figurile pacatosilor, sarbatorind impreuna in barca condusa de Caron (luntrasul Infernului, care pentru un banut trecea mortii pe celalat mal al Styxului), care ii conduce in infern. Deasupra barcii, ingerii de pe nori suna trompetele Judecatii. La picioarele lui Hristos sunt Sfintii Laurentiu si Bartolomeu, ultimul este infatisat tinand in mana propria sa piele, cu autoportretul lui Michelangelo. Pe o parte a lui Hristos este figura Sfintei Fecioare.
Pereții laterali sunt împodobiți cu 12 tablouri ale unor maeștrii renascentiști.
Capela Sixtina , in urmatoarele 3 fotografii.
Dupa vizitarea Capelei Sixtine, putem sa petrecem putin timp vizitand Colectia de Arta Moderna Religioasa, care consta in picturi faimoase si sculpturi aduse aici recent de catre Papa Paul al VI-lea, in anul 1973. Colectia este expusa intr-un numar total de 55 de camere si include lucrari de Modigliani, Matisse, Le Corbusier, Chagall, Gauguin si altii.
Biblioteca Apostolica Vaticana (Muzeul Sacru)
A fost fondata de Papa Sixtus al IV-lea in anul 1475, cand colectia de carti a Vaticanului a crescut rapid. Intre anii 1587 si 1589, Papa Sixtus al V-lea a comandat arhitectului Domenico Fontana sa construiasca un salon mare, Salonul Sixtin, pentru a gazdui colectia de carti. Salonul consta din doua culoare impartite de sapte pilastri si decorati cu fresce care infatiseaza scene din pontificarea Papei Sixtus al V-lea.
Colectia Apostolica contine o serie valoroasa de manuscrise iluminate, cat si codexuri si carti tiparite. Din cele 13 camere care compun Biblioteca Vaticana, putem mentiona Camera I sau Muzeul Profan, care gazduieste artefacte etrusce si romane. Alta camera faimoasa este Camera X, cunoscuta sub denumirea de Sala delle Nozze Aldobrandini, in care sunt fresce antice, incluzand "Nuptialul Aldobrandinie", dupa care a fost denumita camera. Se remarca si Camera XII sau Capela lui Pius al V-lea, decorata de Jacopo Zucchi.
Biblioteca Apostolica Vaticana, in urmatoarele fotografii.
Camerele Bibliotecii Vaticane, in urmatoarele 8 fotografii.
Salonul Sixtin, in urmatoarele 4 fotografii.
Curtea interioara a Muzeeleor Vaticane, vazuta din Biblioteca Apostolica Vaticana, in urmatoarea fotografie.
Comments
Post a Comment