Italia-Domul din Milano
Domul din Milano este catedrala Arhiepiscopiei Romano Catolice din Milano si este inchinata Fecioarei Maria. Catedrala are o suprafata de 12.000 mp si o capacitate de 40.000 de locuri. Este una dintre imaginile emblematice ale Italiei si ale Europei, fiind al treilea edificiu bisericesc romano - catolic ca marime di Italia, dupa Bazilica Sfantul Petru din Roma si Catedrala Sfanta Maria din Florenta. Domul din Milano este o podoaba cu totul unica a arhitecturii gotice. Este una dintre catedralele occidentale a caror constructie s-a intins pe o durata de cateva secole.
Domul din Milano se afla in Piazza del Duoma (Piata Domului), 20122, Milano MI, Italia. Programul de vizitare al domului este zilnic, de la 09.00 - 19.00. Pretul unui bilet este astfel: 16 Euro/persoana, pentru vizitarea catedralei (domul) + Muzeul Domului + terasa (acoperisul), daca urcati pe scari si 20 Euro/persoana, pentru vizitarea catedralei (domul) + Muzeul Domului + terasa (acoperisul), daca vreti sa urcati cu liftul pana pe terasa.
Noi am vazut interiorul domului numai de la intrare, nu am vizitat toata catedrala, nu am intrat in cripta si nici nu am urcat pe acoperis. Nici Muzeul Domului nu l-am vazut, cu toate ca in programul excursiei era trecuta vizitarea Domului din Milano. Era si slujba cand am intrat noi in Dom si era foarte intuneric. Iar fatada principala a Domului era in renovare cand am fost noi la Milano (renovarea s-a facut din anul 2003 pana la inceputul anului 2009).
Recomandare: Sa vizitati toata catedrala, cripta, acoperisul si Muzeul Domului!
Piata Domului
Vizita in Milano trebuie sa inceapa in Piata Domului. La piciorul spirelor imensei catedrale, dominata de Fecioara Maria, se simte pulsul orasului, in drumul frenetic din jurul marelui monument si in acelasi timp se merge pe urmele momentelor istorice imporatnte ale orasului. Piata Domului este tipic italiana. Din marele monument lipseste doar clopotnita, deoarece Domul nu a avut niciodata o clopotnita.
In Piata Domului sunt urmatoarele cladiri: templul crestin (Domul), Palatul Arhiepiscopal si Palatul Regal (Palazzo Reale), care au fost centre de putere si apoi Galeria, magazine si magazii sub arcade, locuri care freamata de viata. Toate privirile se vor opri insa asupra Domului.
In timpul plimbarii din jurul bisericii se observa spirele, statuile si contrafortii. Cateva dintre caracteristicile impresionante ale Domului sunt: transeptul are 157 metri lungime, 92 metri latime si 108 metri metri inaltime la cel mai inalt punct; statuia Fecioarei Maria este plasata in varful cupolei si pare mica de jos, dar are 4,16 metri inaltime; catedrala este decorata cu 3.500 statui, cateva fiind plasate atat de sus, incat este imposibil sa le vezi din cartierele apropiate ale Domului; au trebuit 579 de ani pentru finalizarea catedralei.
Lucrarile de constructie ale catedralei au inceput in anul 1386, cand a fost pusa temelia ei si au continuat in timp, de-a lungul epocilor si miscarilor artistice si culturale, pana in secolul al XIX-lea, cand, datorita lui Napoleon, s-a finalizat fatada si s-au inaltat majoritatea spirelor. In ciuda acestor vicisitudini, Domul are o armonie a stilului care corespunde la cele mai multe parti ale sale cu proiectul original facut de Gian Galleazo Visconti, care a devenit celebru prin acesta splendida lucrare de arta.
Piata Domului si Domul din Milano vazut din piata, in urmatoarele 3 fotogtafii.
Scurt istoric al Domului din Milano
Configuratia orasului Milano, cu strazile radiante care pornesc de la Dom sau care il inconjurau, scoate la iveala ca Domul a ocupat locul cel mai central in Mediolanum (denumirea orasului antic pe care este asezat acum Milano) roman, acela al bazilicii publice din fata forumului. Prima catedrala, "noua bazilica", dedicata Sfintei Tecla, a fost finalizata in anul 355. Se pare ca aceasta bazilica a inspirat planul bisericii contemporane redescoperita recent dedesubtul Tower Hill din Londra.
A fost construita o bazilica invecinata cu prima catedrala, in anul 836. Baptiseriul octogonal vechi (Battistero Paleocristiano) dateaza din anul 335 si poate fi inca vizitat sub catedrala. Catedrala si bazilica au fost devastate de un incendiu in anul 1075 si au fost reconstruite ca Dom.
In anul 1386, Arhiepiscopul Antonio da Saluzzo a inceput constructia Domului. Inceputul constructiei a coincis cu ascensiunea la putere a varului Arhiepiscopului din Milano, Gian Galeazzo Visconti, fapt care a insemnat o recunoastere a nobilimii si clasei muncitoare, care au avut de suferit sub regimul predecesorului lui Visconti, tiranul Barnabo.
Inainte ca lucarea catedralei actuale sa inceapa, au fost demolate trei cladiri principale: Palatul Arhiepiscopului, Palatul Ordinari si Baptiseriul Sfantului Stefan al Primaverii, in timp ce biserica veche a Sfintei Maria Maggiore a fost exploatata pentru piatra sa (s-a transformat in cariera de piatra). Entuziasmul pentru noua cladire imensa s-a raspandit repede in randul populatiei si vicleanul Gian Galeazzo impreuna cu varul sau arhiepiscopul, au colectat donatii mari pentru lucrarile de constructii.
Programul constructiei a fost dirijat strict de "Fabrica Domului", care avea 300 de angajati condusi de primul inginer sef, Simone da Orsenigo. El a planuit initial sa construiasca o catedrala din caramida, in stilul gotic lombard. Visconti a avut ambitia sa urmeze cele mai noi trenduri din arhitectura europeana. In anul 1389 a fost numit un inginer sef nou, care era francez, pe numele sau Nicolas de Bonaventure si care a adaugat bisericii stilul gotic reionant.
Galeazzo a cerut Fabricii Domului sa foloseasca exclusiv marmura de la cariera Condoglia, pe care a scutit-o de plata taxelor. Zece ani mai tarziu, a fost chemat de la Paris alt arhitect francez, Jean Mignot, pentru a verifica si imbunatati lucrarea facuta, deoarece zidarii aveau nevoie de o solutie tehnica noua pentru ridicarea pietrelor la inaltime. Mignot a declarat ca toata lucraea facuta pana atunci este "in mare pericol de ruinare" si ca a fost facuta "fara stiinta". In anii urmatori, previziunile lui Mignot s-au dovedit neadevarate, dar ele au impulsionat inginerii lui Galeazzo sa-si imbunatateasca dispozitivele si tehnicile de lucru.
Lucrarea a inaintat repede si la moartea lui Gian Galeazzo din anul 1402, era finalizata aproape jumatate din catedrala. Oricum, constructia s-a oprit aproape total pana in anul 1480, din lipsa de fonduri si de idei. Cele mai notabile lucrari din acesta perioada au fost mormintele lui Marco Carelli si a Papei Martin al V-lea (1424) si a ferestrelor din absida (anii 1470), dintre care se remarca cea cu portretul existent al lui Ioan Evanghelistul, facut de Cristoforo de' Mottis, a Sfantului Eligius si a Sfantului Ioan din Damasc, ambele facute de Nicollo da Varralo.
In anul 1452, au fost finalizate nava principala si navele laterale pana la asasea travee, sub Francesco Sforza. In anul 1488, atat Leonardo da Vinci cat si Donato Bramante au participat la o licitatie pentru proiectarea cupolei centrale, ambii prezentand modele ale cupolei. Mai tarziu, Leonardo s-a retras din licitatie. Din anul 1500 pana in anul 1510, cupola octogonala a fost finalizata, sub Ludovico Sforza. Tot atiunci, cupola a fost decorata in interior cu patru serii de cate 15 statui, infatisand figuri de sfinti, profeti si sibili si cu alte figuri din Biblie.
Lungimea exterioara a catedralei a ramas fara nicio decoratie, cu exceptia "Spirei Mici Amadeo", construita in perioada 1507 - 1510. Aceasta spira este o capodopera renascentista, care se armonizeaza cu aspectul gotic general ala catedralei.
In timpul dominatiei spaniole ulterioare, nava bisericii s-a dovedit a fi utila, doar ca interiorul era nefinalizat si lipseau cateva travee ale navei si transepturile. In anul 1552, i s-a dat comanda lui Giacomo Antegnati sa construiasca o orga mare pentru partea de nord a corului, iar Giuseppe Meda a facut rost de patru dintre cei 16 stalpi care trebuiau sa decoreze zona altarului (programul a fost finalizat de Federico Borromeo).
In anul 1562, au fost adaugate statuile Sfantului Bartolomeu, a lui Marco d'Agrate si faimosul candelabru Trivulzio (din secolul al XII-lea). Dupa ascensiunea lui Carlo Borromeo la tronul arhiepiscopal, toate monumentele au fost dezmembrate si indepartate din Dom. Acestea includeau mormintele lui Giovanni si Filippo Maria Visconti, a lui Francesco I si a sotiei sale Bianca si a lui Galleazo Maria, caee au fost duse in destinatii necunoscute.
Oricum, interventia principala a lui Borromeo a fost decizia din anul 1571, luata de Pallegrino Pellegrini, ca inginer sef, care a cerut revizuirea statuilor Fabricii Domului. Borromeo si Pellegrini au facut tot posibilul ca Domul sa aibe o infatisare noua, renascentista, care sa scoata in evidenta natura sa romana/italiana si au atenuat stilul gotic al catedralei, care a fost considerat de ei ca fiind strain.
Deoarece fatada era complet neterminata, Pellegrini a proiectat o fatada in stil "roman", cu coloane, obeliscuri si un timpan mare. Cand proiectul lui Pellegrini a fost divulgat, s-a lansat o licitatie pentru fatada si s-au prezenat aproape 12 competitori, printre care si Antonio Barca. Acest proiect nu a fost facut niciodata, dar decoratiunile interioare au continuat: a fost reconstruit prezbiteriul in perioada 1575 - 1585 si au fost adaugate altare noi si baptiseriul. Jilturile din lemn ale corului pentru altarul principal au fost facute pana in anul 1614, de catre Francesco Brambilla.
In anul 1577, Borromeo a consacrat intregul edificiu ca biserica noua, distincta de vechile biserici Sfanta Maria Maggiore si Sfanta Tecla, care fusesera unificate in anul 1549, dupa diapute lungi.
Secolul al XVII-lea
La inceputul secolului al XVII-lea, Federico Borromeo avea facute fundatiile noii fatade de catre Francesco Maria Richini si Fabio Mangone. Lucrarea a continuat pana in anul 1638 cu constructia a cinci portaluri si doua ferestre de mijloc. Oricum, in anul 1649, noul arhitect sef Carlo Buzzi a facut o revolutie in ceea ce priveste catedrala; fatada a trebuit sa revina la stilul original gotic, incluzand detaliile deja finisate, cu pilastri mari si doua clopotnite colosale.
Au fost facute si alte proiecte de catre Filippo Juvarra (1733), Luigi Vanvitelli (1745) si multi altii, dar niciunul nu s-a pus in opera. In anul 1682, fatada bisericii Sfanta Maria Maggiore a fost demolata si a fost finalizat acoperisul catedralei.
In anul 1762, a fost construita una dintre partile principale ale catedralei, Spirala Fecioarei Maria, la inaltimea ametitoare de 108,5 metri. Spirala a fost proiectata de Carlo Pellicani si expune la varf statuia policroma a Fecioarei Maria, proiectata de Giuseppe Perego si care corespunde cu statuia originala a catedralei. Avand in vedere climatul orasului, cu umezeala si ceata, locuitorii orasului considera o zi de vreme buna cand statuia este vizibila de la distanta, deoarece aceasta este acoperita adesea de ceata.
Finalizarea Domului din Milano
Pe data de 20 mai 1805, Napoleon Bonaparte, care trebuia sa fie incoronat rege al Italiei, i-a ordonat lui Pellicani sa finalizeze fatada Domului. In entuziasmul sau, Napoleon a dat asigurari ca toate costurile vor veni din Trezoreria Frantei, care urma sa le ramburseze Fabricii Domului. Chiar daca aceasta rambursare nu a fost facuta niciodata, fatada catedralei a fost finalizata in numai sapte ani.
Pellicani a urmat proiectul lul Buzzi, adaugand cateva detalii neo-gotice la ferestrele superioare. Ca forma de recunostinta, a fost plasata statuia lui Napoleon in varful uneia dintre spire. Napoleon a fost incoronat rege al Italiei la Domul din Milano.
In anii care au urmat au fost construite cele mai multe arce si spire care lipseau. Au fost, de asemena, finalizate statuile de pe peretele de sud, iar in perioada 1829 - 1858 au fost montate ferestre noi cu vitralii, care le-au inlocuit pe cele vechi, chiar daca cele noi nu erau atat de estetice.
Ultimele detalii ale catedralei au fost finalizate abia in secolul al XX-lea. Ultima usa a fost inaugurata pe data de 6 ianuarie 1965. Aceasta zi este considerata ziua finalizarii catedralei, care a fost construita de mai multe generatii, chiar daca si acum au mai ramas cateva detalii neterminate, ca de exemplu cateva statui.
Aliatii au bombardat orasul Milano in Al Doilea Razboi Mondial, ceea ce a intarziat lucrarile de constructie ale catedralei. Ca si alte catedrale din alte orase care au fost bombardate de Fortele Aliate, Domul a suferit cateva deteriorari, cu toate ca au fost la un grad mai mic in comparatie cu alte cladiri importante din vecinatate, cum ar fi Teatrul Scala. Domul a fost reparat rapid si a devenit loc de alinare si de adunare pentru rezidentii locali transferati.
Fatada principala a Domului a fost in renovare din anul 2003 pana la inceputul anului 2009: in februarie 2009, ea a fost descoperita complet aratand din nou culorile marmurei de Candoglia. In noiembrie 2012, oficialii au anuntat o campanie de strangere de fonduri pentru conservarea catedralei, cerand patronilor sa "adopte" spirele cladirii. Efectele poluarii asupra cladirilor din secolul al XIV-lea impun mentenanta regulata, dar austeritatea recenta din tara a dus la taierea fondurilor bugetului culturii, lasand mai putini bani pentru intretinerea institutiilor culturale, incluzand catedrala.
Dar au venit ajutoare, deoarece managementul Domului a lansat o campanie, oferind cele 135 de spire ale catedralei spre "adoptie". Donatorii care au contribuit cu 100.000 EURO sau mai mult au cate o placa cu numele lor gravat pe ea si pusa pe spire.
Arhitectura si arta
Planul catedralei consta dintr-o nava centrala cu patru nave laterale intersectate de un transept si apoi urmate de un cor si de o absida. Inaltimea navei este de aproximativ 45 de metri, avand cele mai mari bolti gotice ale unei biserici finalizate (mai putin decat inaltimea de 48 de metri a Catedralei Beauvais, care insa nu a fost finalizata niciodata).
Acoperisul este deschis turistilor (contra unei taxe), unde se pot vedea cateva sculpturi spectaculoase. Acoperisul catedralei este vestit pentru padurea de creneluri si spire, puse peste arce butante delicate. Cele cinci nave mari ale catedralei, impartite de 40 de pilastri, sunt reflectate in deschiderile ierarhice ale fatadei. Chiar si transeptul are nave laterale. Coloanele navei centrale au 24,5 metri inaltime, iar ferestrele absidei au 20,7 pe 8,5 metri.
Cladirea imensa este o constructie din caramida, acoperita cu marmura din cariere, donata de Gian Galeazzo Visconti. Mentenanta si reparatiile la catedrala sunt foarte complicate. In anul 2015, in Domul din Milano s-a dezvoltat un sistem nou de iluminat bazat pe LED-uri.
Catredrala a fost construita in cateva sute de ani si in stiluri arhitectonice contrastante, ceea ce a dus la reactii diferite, de la admiratie la dezaprobare.
Exteriorul Domului din Milano vazut din diferite unghiuri, in urmatoarele 20 fotografii.
Interiorul Domului din Milano
Intrarea in dom se face prin usa din mijloc, care este cea mai mare dintre cele cinci usi din bronz. Liniile inalte, verticale ale pilastrilor enormi, greutatea boltilor, lumina filtrata prin frumoasele ferestre cu vitralii, creaza o atmosfera unica a interiorului gotic al domului. Este uniunea omului cu divinitatea si cu natura. Ganditi-va la o padure din stejari foarte inalti, cu trunchiurile ajungand pana la cer, lasand putina lumina filtrata neregulat. Apoi, in fata voastra apare o lumina cu razele soarelui, care va conduc intr-un loc sigur: altarul si Dumnezeu. Cand intrati in Dom, opriti-va o secunda pentru contemplatie. Arhitectul catedralei a planuit acum mai mult de 600 de ani metafora padurii si executia lucrarii a fost perfecta.
Pentru a vizita biserica, recomand ruta inversa acelor de ceasornic. De la intrarea principala, mergeti pe nava de pe mana dreapta si parcurgeti acesta nava. Veti vedea imediat sarcofagul lui Ariberto da Intimiano, episcopul luptator care a facut mare orasul Milano, in jurul anului 1000. Este surmontat de un crucifix din lemn placat cu cupru aurit, pe care l-a dat personal Manastirii San Dionigi (acesta este o replica, originalul este in Muzeul Domului). Fereastra cu vitralii de deasupra este una dintre cele mai vechi: dateaza din anul 1473 si infatiseaza povestea vietii Sfantului Ioan Evanghelistul.
Mergand mai departe, vedem a cincea fereastra, care este cea mai veche, a fost inceputa in anul 1470 si finalizata in anul 1475 si ilustreaza viata lui Hristos, iar apoi urmeaza a saptea fereastra, cea mai recenta, care a fost montata in anul 1988. Parasim acum nava pentru o secunda si mergem sa vedem altarul principal, consacrat in anul 1418 de catre Papa Martin al V-lea.
Doua amvoane mari din cupru inconjura stalpii care sustin o strana splendida din lemn. Sub ciborium (un fel de templu rotund sustinut pe coloane) este Tabernacul, donat de Papa Pius al IV-lea Sfantului Carol, nepotul sau. Dar sub cupola este si un relicvariu din cristal, care atarna la o inaltime de 40 de metri, indicat de o lumina rosie, care tine Cuiul Sfant de la Crucea lui Iisus. Acum ne intoarcem inapoi pe mana dreapta a navei, sa ne uitam la transept, unde este monumentul funerar al lui Gian Giacomo Medici, facut intre anii 1560 - 1563, de catre sculptorul fantezist Leone Leoni.
Dupa capela transeptului se poate vedea splendida fereastra cu vitralii a Sfintei Ecaterina a Alexandriei. In apropiere se afla statuia Sfantului Bartolomeu care a fost jupuit de piele, sculptata in anul 1532, de catre Marco d'Agrate. Acum puteti merge in spatele stranei, printr-un pasaj semi-circular, ambulatoriul, care duce la absida, unde sunt trei ferestre mari cu vitralii, facute in secolul al XIX-lea.
Dar inainte trebuie sa va duceti neaparat in cripta (la subsol), pe scarile de la inceputul ambulatoriului, pe stanga. Aici se poate vedea mormantul Sfantului Carol Borromeo si Trezoreria Domului, cu o colectie de obiecte liturgice si vesminte bisericesti, care sunt unice in lume. Dupa ce se merge de jur imprejurul ambulatoriului, se intra in transeptul din stanga, unde este una dintre cele mai valoroase piese ale Domului, Candelabrul Trivulzio, din bronz, care are 5 metri inaltime, este facut de bijutierul Nicola da Verdun si dateaza de la sfarsitul secolului al XII-lea.
Liftul care duce sus, pe terasa Domului este tot aici. De pe terasele Domului se vede panorama orasului Milano, cat si spirele si baza cupolei Domului, care este probabil, partea cea mai spectaculoasa a intregii cladiri sacre. Contempland splendida marmura sculptata si luminozitatea arhitecturii foarte indraznete, este chiar mai socant cand ne gandim ca aceasta este partea cea mai veche a catedralei, finalizata la sfarsitul secolului al XV-lea.
Dupa coborarea de pe terasa se merge de-a lungul navei stangi spre iesire, dar inainte este Capela Crucifixului, cam pe la jumatatea drumului de la portaluri. Se spune ca acesta capela a fost facuta de insusi Carol Borromeo, cu banii stransi din procesiunea tinuta pe strazile orasului, in timpul tragicelor luni ale epidemiei de ciuma din anul 1576.
Interiorul Domului din Milano, in urmatoarele 10 fotografii.
Altarul principal, in urmatoarele doua fotografii.
Comments
Post a Comment