Spania-Barcelona-Parcul Guell-partea I
Dupa ce am vizitat Bazilica Sagrada Familia si Casa Milà - La Pedrera, am vizitat Parcul Güell.
Daca doriti informatii despre Bazilica Sagrada Familia, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti informatii despre Bazilica Sagrada Familia, partea a II-a, le gasiti aici.
Daca doriti informatii despre Casa Milà - La Pedrera, le gasiti aici.
Se poate ajunge in Parcul Güell cu metroul (cu toate ca statiile de metrou sunt la distanta de parc si la un nivel inferior dealului), cu autobuzele orasului sau cu autobuzele turistice comerciale. Din octombrie 2013 se plateste o taxa de vizitare pentru Zona Monumentala sau Gradina Municipala (intrarea principala, terasa si partile care contin mozaicuri), dar intrarea in Parcul Güell este libera. Casa lui Gaudi "La Torre Rosa" (Turnul Roz), care contine mobilier proiectat de el, se poate vizita, de asemenea, cu plata. Se aplica o reducere pentru cei care doresc sa viziteze atat Casa lui Gaudi cat si Bazilica Sagrada Familia.
Recomandare: Puteti sa va plimbati cat vreti prin Parcul Güell, intrarea este libera! Se platesc bilete numai la doua obiective, Gradina Municipala, care este superba si Casa Muzeu Gaudi. Noi ne-am plimbat prin parc doua dupa amiezi pline, deci aproape o zi si nu am reusit sa strabatem tot parcul, care este foarte mare.
Parcul Güell este un parc cu elemente arhitectonice deosebite, proiectat de arhitectul Antoni Gaudi si construit intre anii 1900 - 1914. Parcul se afla in partea superioara a colinei El Carmel, in districtul Gracia al Barcelonei. Parcul a fost inclus in patrimoniul mondial UNESCO, din anul 1984.
Parcul Güell se intinde pe o suprafata de 17,18 hectare. Designul parcului a fost facut de catre Gaudi, in stilul lui unic, care rezulta din orice element, indiferent de dimensiunile acestuia. Sunt forme ondulate care seamana cu rauri de lava, pasaje acoperite cu coloane in forma de copaci, stalactite, peșteri si forme geometrice.
Descrierea Parcului Güell
La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, au fost numeroase propuneri pentru dezvoltarea imobiliara in Barcelona, in multe cazuri pentru constructia celei de a doua case, pentru familiile bogate. Din anul 1860, Barcelona s-a dezvoltat, nu numai in cartierul Eixample ci si la periferia sa si in zona municipalitatilor de la campie.Bazele dealurilor Collserola, de la Sarria si Sant Gervasi la Gracia si Horta, au devenit zone rezidentiale, adesea pentru rezidentii bogati ai orasului. A doua casa a familiilor burgheze din inima noului oras Eixample s-a transformat in curand in locuinta principala.
Cand s-a construit linia de cale ferata spre Sarria, urmata de linia de tramvai si masinile familiilor bogate, aceste rezidente de vara au devenit rezidentele principale, cum a fost in cazul zonei din varful Carrer de Muntaner, vecinatatile Tres Torres, Sant Gervasi, El Putxet si zonele de pe versantii Tibidabo, cu dezvolatrea facuta de Dr.Salvador Andreu, inceputa putin inainte de Parcul Güell si care a fost un mare succes.
In acelasi timp, au inceput sa se raspandeasca casele cu gradini, in randul claselor sociale de mijloc in Sant Andreu, Sant Marti, Gracia, Horta si Sant Gervasi. Ca parte a procesului de cucerire a primelor baze ale dealurilor, in anul 1899, Eusebi Güell a cumparat teren pentru a forma o proprietate mare in imprejurimile La Salut (Sanatatea), in Gracia.
Industriasul Eusebi Güell i Bacigalupi (1846 - 1918) a promovat dezvoltarea unei zone rezidentiale private, in Barcelona, pe care a numit-o Park Güell. El i-a dat comanda arhitectului Antoni Gaudi sa coordoneze proiectul si lucrarea a inceput in anul 1900. Planul sau a fost sa construiasca o zona rezidentiala inchisa, cu gradini, pentru 60 de case si sa furnizeze servicii comune pentru rezidenti. Natura a jucat un rol important aici, motiv pentru care conditiile stabilite pentru cladiri erau ca fiecare casa sa ocupe a sasea parte din teren, iar restul trebuia sa fie gradina.
Parcul Güell este reflectia plenitudinii artistice a lui Gaudi, care apartine fazei sale naturaliste din prima decada a secolului al XX-lea. In aceasta perioada, arhitectul si-a perfectionat stilul personal, avand inspiratia din formele organice. El a pus in practica o serie de solutii structurale noi, cu radacini puternice in analiza geometriei. La acestea, artistul catalan a adaugat libertate creativa si o creatie ornamentala, bazata pe imaginatie. Pornind de la un fel de stil baroc, lucrarile lui Gaudi au o bogatie structurala de forme si volume, libere de rigiditatea rationala si de orice fel de premize clasice.
In proiectarea Parcului Güell, Gaudi si-a dezlantuit geniul sau arhitectonic si a pus in practica mai mult solutii structurale inovative care devenit un simbol al stilului sau organic si care au culminat in creatia sa, Bazilica Sagrada Familia.
Güell si Gaudi au conceput acest parc, situat intr-o zona naturala. Ei s-au imaginat un grup organizat de case de calitate superioara, utilate cu ultimele tehnologii ale vremii, pentru a asigura confort maxim si finalizate artistic. Ei si-au imaginat, de asemenea, o comunitate puternica, influentata de simbolism, de vreme ce in elementele comune ale parcului ei au incercat sa sintetizeze multe dintre idealurile politice si religioase impartasite de ambii.
Elementele mitologice sunt foarte importante: dupa cate se pare, conceptia lui Güell si a lui Gaudi despre parc a fost inspirata, de asemenea, din Templul lui Apollo din Delphi. Pe de alta parte, multi experti au incercat sa lege parcul de diferite simboluri ale iconografiei complexe, pe care a aplicat-o Gaudi in proiectele urbane. Astfel de referinte merg de la motivari politice la exaltari religioase, trecand prin mitologie, istorie si filozofie.
Multe studii pretind ca referintele sunt din Francmasonerie, in ciuda credintei religioase a lui Gaudi si Contelui Güell. Aceste referinte nu au fost dovedite de istorici. Multitudinea simbolurilor gasite in Parcul Güell este, asa cum am mentioant mai sus, asociata cu politicul si religia, cu atingere la mister, in concordanta cu preferintele vremurilor de atunci pentru enigme si puzzle.
Parcul Guell a fost un esec ca zona imobiliara, deoarece numai doua din cele 60 de case planificate au fost construite. Oricum, proiectul mare, ambitios, nu a avut succes, iar lucrarile au fost oprite in anul 1914 si Consiliul Orasului a cumparat terenul si l-a facut parc public in anul 1925.
Originile dezvoltarii imobiliare
Parcul a facut parte initial din proiectul de dezvoltare imobiliara, care nu a avut succes si care a fost ideea Contelui Eusebi Güell, dupa numele caruia a fost denumit parcul. A fost inspirat din miscarea englezeasca a orasului "gradina", deoarece numele original a fost Park Güell, din engleza (in catalana numele este de Parc Güell). Locul de amplasare era pe un deal stancos, cu vegetatie putina si cativa copaci, numit Muntanya Pelada (Muntele Chel).
Locul avea deja o casa mare, taraneasca, numita Casa Lerrard sau Casa Muntaner de Dal, care se afla in apropierea vecinatatii caselor aristocratice nobile numite La Salut (Sanatatea).
Intentia a fost sa se construiasca o zona rezidentiala intr-un loc cu aer curat, departe de fabricile cu fum si cu vederi frumoase ale locurilor, cu 60 de loturi triunghiulare care sa fie vandute pentru construirea de case de lux. Contele Eusebi Güell a dat prestigiu zonei, mutandu-se in Casa Lerrard, in anul 1906. In final s-au construit numai doua case, care nu au fost proiectate de Gaudi. S-a intentionat ca una dintre aceste case sa fie o casa de spectacole, dar cand a fost finalizata, in anul 1904 si a fost scoasa la vanzare, nimeni nu a vrut sa o cumpere.
Gaudi a cumparat casa, la sugestia lui Güell si s-a mutat in ea, in anul 1906. Casa, unde a locuit Gaudi intre anii 1906 si 1925, a fost construita de Francesc Beranguer, in anul 1904. Casa contine lucrari originale ale lui Gaudi si a catorva dintre colaboratorii sai. A fost transformata in Casa Muzeu Gaudi, din anul 1963. In anul 1969, casa a fost declarata monument artistic istoric de interes national.
Punctul cel mai inalt al parcului, numit "Calvarul" ofera panorama cea mai completa a Barcelonei si a parcului. De aici se vede panorama orasului, cu Sagrada Familia, si zona Montjiuc, care sunt vizibile de la distanta.
Parcul are o varietate de plante salbatice si pasari, dintre care cateva specii de papagali, gasite in zona Barcelonei. Pot fi vazute si alte pasari in parc, incluzand vulturul plesuv. Zona a fost defrisata cand Gaudi a preluat proiectul, de unde vine si denumirea locului, de Muntele Chel. Gaudi a ordonat sa se planteze vegetatie noua, alegand speciile native mediteraneene, cele mai potrivite pentru teren, cum ar fi: pin, salcâm, stejar, eucalipt, palmier, chiparos, smochin, migdal, prun, magnolie, mastic, iedera, maquis, kermes stejar, matura, stâncă trandafir, rozmarin, cimbru, lavanda, salvie, etc.
Parcul Güell se afal pe Calle Olot, Barcelona. Se ajunge cu autobuzele: 24, 31, 32, H6, 92, sau cu autobuzul turistic linia albastra. Se poate ajunge si cu metroul pe linia L3, pana la statiile Vallcarca sau Lesseps, iar dealul pe care se afla parcul este foarte aproape de statia de metrou. Noi am mers pe jos de la hotel pana la parc.
Pentru a ajunge in Parcul Güell, se urca un deal abrupt, la care se ajunge din bulevardul La Rambla. Dupa ce am urcat dealul, cam 10 minute, pe o caldura sufocanta, am urcat si pe niste scari, noroc ca pe unele parti erau si scari rulante.
Urcarea dealului, in urmatoarele 6 fotografii.
Apoi am ajuns in parc, unde era planul parcului, din urmatoarea fotografie.
Am mers la dreapta, unde se facea o bifurcatie, si am luat-o pe Calle de les Llagrimes. Am mai mers cam 10 minute, pentru a ajunge la obiectivele turistice. Pe drum se vad vederi splendide ale Barcelonei.
Panorama Barcelonei vazuta din Parcul Güell, in urmatoarele 12 fotografii.
Si am ajuns, in sfarsit, la Gradina Municipala, care este atractia parcului si despre care voi vorbi in articolul urmator.
Dupa Gradina Municipala urmeaza Casa Muzeu Gaudi si doua viaducte foarte frumoase. Am mai mers cam jumatate de ora prin parc.
Casa Muzeu Gaudi
Casa Muzeu Gaudi se afla in Parcul Güell, pe Ctra del Carmel 23 A, 08013 Barcelona, iar programul de vizitare este zilnic, dupa urmatorul program: pentru perioada octombrie - martie, de la 10.00 - 18.00, pentru perioada aprilie - mai, de la 10.00 - 20.00, iar pentru perioada iunie - septembrie, de la 09.00 - 20.00. Pretul unui bilet de intrare este de 6,99 Euro. Biletele se cumpara de la casa de bilete de langa muzeu si erau 3 persoane la coada, cand am fost noi.
Timpul de vizitare al Casei Muzeu Gaudi este de jumatate de ora.
Arhitectul catalan Antoni Gaudi i Cornet (1852 - 1926) a locuit in aceasta casa 20 de ani, din 1906 pana in 1925. In anul 1963, cladirea a fost deschisa publicului sub denumirea de Casa Muzeu Gaudi. Casa, care dateaza din jurul anilor 1903 - 1905, are valoare datorita faptului ca mobilierul a fost facut dupa proiectul lui Gaudi.
Gaudi a plecat din Reus si a venit in Barcelona in anul 1868. De atunci, el a avut cateva case in centrul orasului, pana in anul 1906, cand s-a mutat aici cu tatal si nepoata sa. Pozitia casei, cu teritoriul magnific al Parcului Güell, departe de centrul orasului, parea ideala pentru starea de sanatate precara a tatalui sau si i-a dat arhitectului posibilitatea sa lucreze la proiectul parcului, care era pe atunci in constructie.
Mai mult, vegetatia mediteraneana si vederea la mare i-au amintit probabil lui Gaudi de copilaria sa din Camp de Tarragona. Astazi, casa este dedicata vietii particulare a arhitectului si contine, de asemenea, mobilier si alte obiecte pe care le-a proiectat Gaudi si care au fost facute sub supravegherea sa. Casa Gaudi conserva memoria sa in cateva camere si in pridvor, unde este o statuie a Sfantului Anton, care ne reaminteste ca Gaudi se inchina sfantului in fiecare zi, inainte de a pleca si cand se intorcea acasa.
Exteriorul Casei Muzeu Gaudi, in urmatoarele 8 fotografii.
Fatada Casei Muzeu Gaudi, in urmatoarele 4 fotografii.
Interiorul Casei Muzeu Gaudi, in urmatoarele 15 fotografii.
Lucrurile personale ale lui Gaudi
Dupa moartea lui Gaudi, aceasta casa s-a vandut si lucrurile personale ale arhitectului au fost imprastiate. Peste ani, datorita prietenilor lui Gaudi si altor apropiati ai arhitectului, cateva dintre lucrurile sale au fost recuperate. Aceste obiecte reflecta clar viata austera si evlavioasa a arhitectului.
1. crucifix de masa
2. certificat de admitere in Apostolatul Rugaciunii (1901). Acest certificat contine regulile de conduita si indatoririle membrilor acestei parohii. Datele personale ale lui Antoni Gaudi si data admiterii sale in parohie sunt scrise de mana pe coperta.
3. placa care comemoreaza pelerinajul la Capela Sfintei Fecioare a Milosteniei, Sfantul Patron al orasului Reus (1900).
4. Eucologi, o colectie de texte liturgice si religioase editate de Lluis Carreras, Frederic Clascar si Josep Tarre, pentru primul Congres Liturgic de la Montserrat si distribuit la congres, care a avut loc la Manastirea Montserrat in perioada 5 - 10 iulie 1915.
5. Montresor, o carte mica de rugaciuni in catalana, editata de Gabriel Palan (1902).
6. cana, farfurie si lingurita de cafea din argint.
7. prosop din in brodat cu initialele lui Antoni Gaudi.
Lucrurile personale ale lui Gaudi, enumerate mai sus, in urmatoarele 3 fotografii (ordinea este de la stanga la dreapta fotografiilor).
Drumurile si viaductele
Gaudi a construit o serie de viaducte pentru a inlesni tranzitarea parcului, care erau suficient de late pentru trecerea trasurilor si drumuri pentru trecerea pietonilor. Drumurile au o lungime totala de 3 kilometri si au fost facute pe o diferenta de nivel a muntelui, de 60 de metri, facand posibila comunicarea cu nivelul superior si cu cel inferior. Cateva poteci mici din piatra comunica cu viaductele, sub forma de scurtaturi, avand cateodata scari.
Fiecare varianta de drum are o latime diferita, de 10 metri pe bulevardul principal, 5 metri pe strazi si de la 1 metru la 3 metri pe poteci. Gaudi a facut integral aceste viaducte in munte, cu forme cat mai naturale si a adaptat drumurile la topografia locului si la peretii muntelui.
Viductele
Viaductele au fost realizate din caramida si din piatra sparta rustica si s-au folosit solutii structurale diferite, inspirate din stiluri arhitectonice diferite. Astfel, viaductul inferior (Viaductul Muzeului de la pontul Baix) este in stilul gotic, viaductul intermediar (Viaductul Roscovei, sau Algarrobo in limba spaniola si care se afla la pontul Mig) este in stilul baroc, iar viaductul superior (Viaductul Jardinierelor, de la pontul Dalt) este in stilul romanic.
Voi vorbi despre Viaductul Muzeului in articolul urmator. Viaductul Roscovei are trei randuri de coloane, cele exterioare sunt inclinate, iar elementele care seamana cu trunchiuri de roscovi sunt remarcabile. Gaudi a dorit sa conserve aceste trunchiuri de copaci, deoarece roscovul a fost declarat arbore de interes local in Barcelona. Viaductul Jardinierelor are trei randuri de coloane pe drumul pavat si o succesiune de banci si de stalpi de 2,81 metri inaltime, care au ghivece cu agave.
Viaductul Jardinierelor, in urmatoarele fotografii.
Viaductul Roscovei (Algarrobo), in urmatoarele doua fotografii.
Viaductul Jardinierelor, in urmatoarele doua fotografii.
Comments
Post a Comment