Germania - Trier - partea I
Am vizitat orasul Trier cand am fost la Luxemburg. Trier este unul dintre orasele mele preferate. Am fost la Trier de doua ori, asa de mult mi-a placut! Am luat autobuzul din gara Luxemburg pana in gara Trier. Autobuzul face 1h15', iar un bilet costa 5,99 EURO. In Trier am mers numai pe jos, distantele dintre obiectivele turistice nu sunt asa de mari pentru a lua un mijloc de transport.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Luxemburg, partea I (Ville Haute), le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Luxemburg, partea a II-a (Orasul Superior si Cornisa), le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Luxemburg, partea a III-a (Cazematele Bock, Zidul Wenzel si Platoul Rham), le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Luxemburg, partea a IV-a (Grund si Platoul Sfantului Spirit), le gasiti aici.
Surt istoric al orasului
Trier (Trèves, in limba franceza) este un oras din vestul Germaniei, in landul Renania - Palatinat si este situat pe Raul Mosela. Orasul Trier are statut administrativ de district urban, adica este un oras - district. Trier este considerat a fi cel ami vechi oras de pe teritoriul actual al Germaniei.
"Casa Rosie" din Piata Principala din Trier poarta o inscriptie care relateaza despre fondarea orasului in epoca de inceput a civilizatiei: "Trier a existat cu 1300 de ani inaintea Romei. Continua sa existe si sa se bucure de pacea eterna". Conform legendei, fiul vitreg al Reginei Semiramis, Trebeta, a fondat orasul pe maulrile Raului Mosela. Inscriptia de pe Casa Rosie si legenda demonstreaza mandria cetatenilor orasului, care a fost faimos din timpurile antice. Pentru mai mult de un secol dupa anul 286 D.Hr., Trier a fost rezidenta favorita a imparatilor romani.
Cu mult inainte ca romanii sa-si stabileasca orasul in Trier (in jurul anului 17 I.Hr.), valea Moselei avea campuri, ferme si catune instalate de tribul galo - celtic Treveri. Acest teritoriu galic estic a fost cucerit de catre Iulius Caesar, in perioada 58 - 50 I.Hr. Cultura Treveri, care era asezata intre Meuse si Rin si care a provenit din cultura Epocii Fierului Hunsruck - Eifel, a inceput sa-si schimbe caracterul incet, sub influenta civilizatiei roamne.
Suprematia romana, care a durat aproape 500 de ani, a inceput cu Iulius Caesar. Imparatul Augustus a fondat un oras roman cu numele de "Augusta Treverorum", orasul imperial al regiunii Treveri. Noua comunitate a continut, probabil, numai o garnizoana la inceput, dar se pare ca era perfecta pentru administratia si mentenanta centrelor romane conducatoare de langa Rin.
Drumurile de la Paris via Reims si de la Lion via Metz se intalneau aici si taberele militare cele mai importante de la Trier, de-a lungul Rinului, dintre Strasbourg si Koln erau situate in asa fel incat se putea ajunge usor si rapid la ele. Noua asezare s-a dezvoltat repede, deoarece zona Raului Mosela a crescut in importanta, fiind favorizata de intretaierea rutelor si a legaturilor comerciale, pentru transportul de tot feluri de bunuri.
In anul 44 D.Hr., scriitorul roman Pomponius Mela a numit Trierul "urbs opulentissima", un oras fosrte bogat. In anul 1984, Trier a sarbatorit 2000 de ani de existenta, ca cel mai vechi oras german. Orasul din perioada lui Augustus, care a fost promovat probabil la statutul civic de "colonia" prin ordinul Imparatului Claudius (D.Hr. 41 - 54) a fost construit in stilul antic, cu strazi dreptunghiulare care se intersecteaza, incluzand artera principala est - vest (decumanus maximus) si artera principala nord - sud (cardo maximus).
Centrul (Forumul), cu cladirile sale publice, era situat la jonctiunea dintre aceste doua strazi principale si s-a descoperit, cu ocazia excavarilor din perioada 1987 - 1988 ca exista alta cladire publica spre nord, care a fost transformata in bai in timpurile romane tarzii. Reteaua de strazi a durat pana la sfarsitul Imperiului Roman, din secolul al V-lea. Chiar si astazi pot fi identificate cateva strazi care dateaza din acea perioada.
Romanii au construit primul lor pod in Trier in jurul anului 17 D.Hr., iar podul mare actual care este din secolul al II-lea a fost facut deasupra primului pod. Orasul, care crestea rapid, a fost resedinta guvernatorului Provinciei Gallia (sau Gallica) Belgica si avea un sistem de canalizare si arcade de-a lungul strazilor principale. Structurile mari, cele mai vechi, pastrate inca partial, cum ar fi Amfiteatrul (din anul 160 D.Hr.) si baile gigantice (Baile Barbara), construite la mijlocul secolului al II-lea, dateaza din acea perioada.
Incepand cu anul 160 D.Hr., prosperitatea continua a orasului a permis construirea unui zid scump, grandios, in jurul orasului, de 6,4 kilometri lungime, cu cel putin 44 de turnuri rotunde (dintre care 18 au fost excavate arheologic) si patru porti fortificate. Amfiteatrul a servit, de asemenea, ca poarta a orasului. Din aceste fortificatii terminate in timpul ultimei treimi a secolului al II-lea a supravietuit numai Porta Nigra. Industria vinului a fost importanta pentru Trier si pentru zona economia a Raului Mosela in general, o industrie a carei origini dateaza, probabil, din timpurile romane.
Dupa mijlocul secolului al III-lea, sub domnia imparatilor soldati galici (francezi) (260 - 274), orasul a suferit o perioada de crize interioare si exterioare si in final a devenit capitala provinciei Gallia. Dupa decaderea Imperiului Galic, o catastrofa a fost iminenta prin invazia triburilor germanice (275 - 276). Alemanii (sau alamanii) si francii au invadat Limes, adica zidul de protectie roman de pe cealalta parte a Rinului, l-au penetrat adanc in zonele lipsite de aparare si l-au lasat in ruina. Nu este clar in ce mod a fost afectat Trierul. Triburile germanice au fost imediat fortate sa se retraga.
Imparatul Diocletian (284 - 305), care a recunoscut pericolele de proportii imense ale unui imperiu asa de mare, l-a impartit in patru sub-imperii, avand diocezele ca diviziuni ulterioare. Trier a devenit capitala Imperiului de Vest, care includea Gaule, cele doua provincii germanice, Britania, Spania si o parte din nordul Africii. Trierul a fost condus de co-regentii lui Diocletian, primul fiind Maximian Herculeus si, dupa anul 293, Constantius Chlorus, tatal lui Constantin cel Mare.
Dupa confuzia din secolul al III-lea, Trierul a inflorit chiar mai frumos ca niciodata. Suveranul important Constantin cel Mare (306 - 337), a continuat expansiunea splendidei rezidente in care complexul bisericesc (ca biserica episcopala), palatul de mai tarziu, adiacent Bazilicii actuale si Baile Imperiale au fost unificate intr-o compozitie arhitecturala de grandoare imperiala. Cladirile originale ale Catedralei si Palatului au fost incepute in acesta perioada. Baile Imperiale au ramas neterminate.
Chiar si astazi, toate aceste cladiri arata maiestria Imperiului Roman. Orasul Trier a fost comparat cu Roma, chiar in acea perioada. Un manuscris iluminat, scris in Roma in anul 354, enumera Trierul printre cele patru centre ale lumii, Roma, Alexandria si Constantinopol.
Constantin cel Mare a promovat, de asemenea, raspandirea crestinismului. Noua religie a fost intarita sub domniile fiilor lui Constantin cel Mare. In Trier, locurile de rugaciune au fost ridicate peste mormintele vechi ale episcopilor. Constantin cel Mare a parasit Trierul in anul 316 si a transferat rezidenta sa la Constantinopol, dupa ce a atins suprematia in Imperiu in anul 324. Fiii sai, Constantinus al II-lea si Constans au locuit ocazional in Trier pana in anul 350.
O perioada de mare splendoare a inceput sub dinastia Valentiniana, dupa un timp de atacuri germanice, care au afectat Trierul. Valentinian I (364 - 375) a fortificat granita pe Rin si a promovat, de asemenea, centre de studii. Fiul sau, Gratian, a fost instruit de unul dintre cei mai faimosi invatati ai vremurilor sale, profesorul retoricului Ausonius din Bordeaux. Imparatul Gratian (367 - 383) a finalizat Catedrala, care a fost inceputa la mijlocul secolului si care a determinat caracterul edificiului pana in prezent.
Dupa uciderea lui Gratian in anul 383, uzurpatorul spaniol Maximus a domnit in Trier pana cand a fost infrant si executat, in anul 388, de catre Theodosius. Ultimul imparat care a locuit in Trier a fost fratele lui Gratian, Valentinian al II-lea (388 - 392).
Cand triburile germanice si-au crescut presiunea militara, rezidenta imperiala a fost transferata la Milano si dupa anul 394, a fost mutata prefectura la Artes, in sudul Frantei. Declinul orasului Trier a inceput odata cu indepartarea curtii si a birourilor administrative. Furtuna invaziilor germanice a inceput in jurul anilor 406 - 407. Trier a fost cucerit de patru ori pana in anul 435 si in jurul anului 485 a cazut, in sfarsit, in mainile francilor.
In aceasta perioada de necazuri, episcopul Trierului si organizatia sa clerica au salvat orasul si zona de la anarhia totala. Episcopul Nicetius (526 -566) a restaurat Catedrala, care arsese in timpoul unui atac al migratiei germanice. Cele mai multe dintre cladirile mari romane care au ramas au fost lasate sa se degradeze, deoarece structura politica, sociala si econimica a intregii regiuni s-a schimbat complet.
Contele districtului (Gaugraf), reprezentatul regelui franc din timpul perioadei merovingiane, a locuit in palatul imperial vechi (palatium), actuala Bazilica. A fost fondata o manastire pe malurile Raului Mosela. Partile grandioase ale orasului au fost probabil pastrate in Evul Mediu Tarziu. Sub Carol cel Mare, regele francilor (768 - 814), episcopul Trierului a recastigat oficial drepturile episcopale pe care le pierduse in perioada merovingiana.
De atunci si pana la Acordul din 1801, episcopul Trierului a condus orasul ca si putere ecleziastica, pentru diocezele din Metz, Toul si Verdun. Astfel, provincia bisericeasca a fost in principu, aceeasi cu vechea "Provincie Belgica Prima". Ca urmare a Tratatului de la Verdun din anul 843, zona Trier a apartinut de regatul Lothat (care a devenit mai tarziu Lorraine), iar Tratatul de la Mersen din anul 870 l-a atribuit Regatului Franc de Est, care a devenit Germania mai tarziu.
Intr-unul dintre raidurile lor din anul 882, vikingii au distrus infloritorul oras carolingian. Caracterul roman al Trierului s-a pierdut, probabil atunci. Au supravietuit acestei catastrofe numai ruinele cladirilor mari. In anul 902, Regele Ludovic Copilul a garantat Episcopului de Trier prerogative regale importante si probabil le-a prezentat acestuia in palatul imperial vechi. Acest fapt a stabilit bazele pentru administratia ulterioara a electoratului din Trier.
In anul 958, Imparatul Otto cel Mare a garantat episcopului drepturile pietei, care erau inainte prerogative regale. Pozitia puternica a episcopilor de Trier a devenit vizibila in zidurile orasului, care au fost restaurate in anul 1000.
Sub Episcopul Albero de Montreuil (1132 - 1152), zidurile orasului au fost extinse. Aceste ziduri au fost finalizate la inceputul secolului al XIII-lea si au stabilit o extindere a orasului pentru mai multe secole. Constructiile antice "Porta Inclyta" de la Podul Roman, "Porta Media" si "Porta Alba" au fost probabil daramate atunci.
De nenumarate ori in timpul Evului Mediu Tarziu, guvernatorii imparatului, care au trait in palatul imperial de odinioara si patricienii, familiile care au servit ca oficiali guvernamentali, si-au disputat drepturile episcopului, pentru a guverna orasul. In anul 1197, guvernatorul Imparatului Henric a cedat drepturile sale guvernatorului orasului si a acordat drepturi judiciare Episcopului Trierului, numindu-l pe acesta conducator suprem al orasului si regiunii. In conflictele din secolul al XIII-lea, episcopii au reusit sa sparga puterea patricienilor.
Acesta a fost sfarsitul incercarilor cetatenilor orasului Trier de a deveni independenti fata de episcop. Pana la dizolvarea Electoratului din anul 1803, Episcopul Trierului a fost membru al Colegiului Electorilor, a carui sarcina a fost sa aleaga regii germani si mai tarziu imparatii. La sfarsitul secolului al XII-lea, episcopii de Trier si-au mutat resedinta in vechiul palat roman.
In secolul al XIII-lea si dupa aceea au fot reprezentate in Trier mai multe ordine religioase: Franciscanii, Dominicanii si ordine cavaleresti. In timpul secolului al XIV-lea, orasul a razbit greu din punct de vedere al guvernului propriu si al constitutiei. A reusit separarea guvernului local de jurisdictia electorala. Magistratul Sef, reprezentantul episcopului a fost exclus din consiliul orasului. Dar in curand, independenta consiliului si cresterea puterii fiannciare a orasului a starnit suspiciunea conducatorului.
Episcopul Baldiun de Luxemburg (1307 - 1354), fratele Imparatului Henric al VII-lea, a fost unul dintre electorii importanti ai Trierului si fondatorul statului electoral. El a fost destul de puternic incat sa-si apere autoritatea. Oricum, sub Kuno de Falkenstein (1362 - 1388), conflictul nu a mai putut fi evitat deloc. El a fost invins de cetatenii Trierului. Kuno a fost suparat de infrangerea sa si a trait mai mult la Pfalzel sau la Ehrenbreitstein in Koblenz.
Preferinta suveranilor pentru Koblenz sau Ehrenbreitstein de mai tarziu a fost in detrimentul dezvoltarii Trierului. De cand Electorul Baldwin si-a mutat "a doua rezidenta" langa Koblenz, Trier a pierdut pozitii administrative importante si in final prezenta permanenta a curtii electorale.
Orasul a castigat independenta in secolul al XV-lea, cand consiliul a publicat regulile privind problema monedelor si o jurisdictie slaba. S-a facut si o Universitate in Trier, care s-a deschis in anul 1473 si a existat pana in anul 1798.
Alt eveniment semnificativ in Trier a fost Dieta Imperiala din anul 1473, in cursul careia Imparatul Frederic al III-lea al Sfantului Imperiu Roman si Carol Temerarul (Duce de Burgundia in perioada 1467 - 1477, cunoscut drept Carol cel Groaznic de catre dusmanii sai, a fost ultimul Valois Duce de Burgundia) au negociat mariajul copiilor lor, Maximilian si Maria. In anul 1512, Maximilian a tinut alta Dieta in Trier.
Zece ani mai tarziu, vrajba dintre Franz de Sickingen si Electorul Richard de Greiffenklau (1511 - 1531) a adus orasului saptamani de mizerie si teroare. Cum un numar mare de cetateni din Trier au preferat protestantismul in timpul Reformarii, ei au luptat pentru independenta si pentru libertate, care a fost o pre-conditie pentru convertirea la noua credinta. Inca din anul 1560, in Trier a fost o situatie economica precara. In acelasi an, Electorul a adus iezuitii din Koln la Trier sa reorganizeze un sistem educational, care a fost neadecvat.
In perioada de dezordine politica si mizerie economica de la sfarsitul secolului al XVI-lea, practica de vanatoare de vrajitoare s-a intins ca o plaga. Electorul Lothar de Metternich (1599 - 1623) a reusit sa managerieze finantele statului, a promovat invatatura si educatia si a imbunatatit, astfel, starea orasului. Constructia impresionanta a noului Palat al Electorilor a inceput sub domnia sa.
Izbucnirea Razboiului de Treizeci de Ani a produs dezordine in Trier. Succesorul lui Lothar, Philipp de Soetern (1623 - 1635 si 1645 - 1652) a fost un aliat al regelui Frantei. In acesti ani, Trierul a suferit ocupatia francezilor, spaniolilor si din nou a francezilor, in anul 1645. Comertul a prosperat din nou in timpul domniei Electorului Carl Caspar von der Leyen (1652 - 1676), dar acesta a fost o perioada scurta de pace.
Raidurile Regelui Ludovic al XIV-lea au umplut tara de teama si mizerie. Anul 1674 a fost, cu siguranta, unul dintre cei mai intunecati ani din istoria Trierului. Generalul francez Vignory a distrus toate manastirile din afara zidurilor orasului.
In timpul Razboiului Spaniol de Succesiune, orasul a gazduit prima data francezi, apoi trupele aliate (in anul 1705). In final, in anul 1714, a inceput o perioada de liniste si de pace. Electorul Franz Ludwig de Pfalz - Neuburg (1716 - 1729) a incercat sa repare stricaciunile produse, a restaurat Podul Roman si Catedrala, care au fost avariate masiv in incendiul din anul 1717, a imbunatatit sistemul educational si a crescut vizibil comertul si industria.
Succesorul sau, Electorul Franz Geog de Schonborn (1729 - 1756) a facut Trierul un oras baroc prietenos si nici noua invazie a trupelor franceze din timpul Razboiului de Succesiune Polonez nu a putut sa opreasca progresul constant al orasului. Penultimul elector, Johann Philipp de Walderdorff (1756 - 1768) a preferat Trierul ca rezidenta si a impodobit orasul cu cladiri rococo spendide. Linia episcopilor si electorilor Trierului s-a terminat cu Clemens Wenzeslaus, care a avut rezidenta in Koblenz.
Revolutia Franceza si ocuparea Trierului de catre Franta din anul 1794 a insemnat sfarsitul statului electoral, a distrus toate ordinele si traditiile si viata economica a agriculturii si industriei orasului, cele mai multe dintre ele apartinand bisericii. Toate proprietatile ecleziastice au fost nationalizate, toate institutiile religioase si manastirile au fost dizolvate, iar cladirile lor au fost lasate in paragina. Trier a devenit capitala Departamentului Francez Saar.
In anul 1815, Prusia a luat in posesiune provinciile Rinului si odata cu ele partile din Electoratul Trierului la vest de Rin. Uniunea "Provinciile Rinului" a facut Treierul locul presedintelui guvernamental in anul 1822, care administra si regiunea Saar (excluzand partea Palatina a prezentului Saarland).
Karl Marx, nascut in anul 1818 in Trier, a crescut in aceasta perioada grea. Experientele copilariei sale si ale tineretii i-au influentat dezvoltarea intelectuala si munca sa. Cetatenii orasului aveau o sursa restransa de venituri: numeroase tabacarii, podgorii si intregul comert cu vin. Oricum, orasul este recunoscator comerciantilor pentru numarul mare de case frumoase.
Trierul a fost greu afectat de epoca industrializarii care a inceput in jurul anului 1850. Au fost facilitate, oricum, comertul si transporturile prin folosirea vapoarelor pe Raul Mosela si prin extinderea retelei de cai ferate, terminata in anul 1860, care a conectat Trierul cu centrele industriale prospere din Saar sau cu Koln si Koblenz. Astfel, orasul s-a recuperat incet, dar sigur, in special dupa boomul economic de dupa Razboiul din 1870 - 1871. Caldirile antice si medievale si monumentele, impreuna cu frumusetea naturala a vailor raului si cu dealurile impadurite au atras turisti din multe tari.
Primul Razboi Mondial si consecintele sale au distrus multe inceputuri ale dezvoltarii economice. Pozitia geografica a Trierului, la frontiera vestica extrema a Germaniei, i-a adus orasului un mare handicap. Armata de ocupatie franceza a parasit Trierul inca din anul 1930. In anii urmatori, cetatenii orasului si guvernul au creat asa - numita "Via archaeologica", conectand cele mai importante monumente istorice.
Al Doilea Razboi Mondial a adus distrugerea intregii sectiuni a orasului, cu multe monumente arhitecturale importamte, printre care, in primul rand, Palatul Electoral, planificat ca muzeu (astazi esta Oficiul de Supervizare si Servicii).
Dupa razboi, zona Trier si Mosela au fost incluse in landul federal german Renania - Palatinat. Reconstructia Trierului a inceput sa fie abordata energic. Golurile din oras au fost umplute si monumentele avariate au fost restaurate. Prosperitatea economica a orasului si a zonei a crescut prin planuri industriale, prin ruta navala a Raului Mosela si prin construirea unui port mare (Pfalzel). Universitatea s-a redeschis in anul 1970, spre mandria cetatenilor orasului.
Porta Nigra
Porta Nigra se poate vizita zilnic, de la 09.00 - 18.00, pentru perioada aprilie - septembrie si de la 09.00 - 17.00, pentru perioada octombrie - martie, iar ultima intrare se face cu 30 de minute inainte de ora inchiderii. Un bilet costa 4 EURO pentru adulti, pentru copii si elevi 2,5 EURO, iar pentru copii sub 6 ani intrarea este libera.
Timpul de vizitare este de aproximativ o ora.
Porta Nigra (Poarta Neagra, din limba latina), cu Colegiul Simeon este o poarta magnifica cu o istorie foarte veche. Monumentul intruchipeaza puterea si marimea Imperiului Roman si a vietii romanilor in sine. Numele monumentului provine de la culoarea inchisa a pietrei, datorata patinei timpului. Aceasta culoare este atestata din Evul Mediu.
Porta Nigra, construita in timpurile de prosperitate din ultima treime a secolului al II-lea D.Hr., a facut parte din constructia grandioasa a zidului roman de 6,4 kilometri lungime. Constructia portii duble simetrice a fost facuta cu o curte interioara. Partea de nord (care era in afara orasului) a avaut initial doua turnuri grandioase cu patru etaje, proiectate intr-un semicerc si foarte inalte, peste o sectiune inferioara mijlocie cu trei etaje, care avea ambele porti arcuite.
Al patrulea etaj al turnului de est a fost daramat in perioada post - romana. Parterul turnurilor nu a avut ferestre, dar a avut deschideri mici. Celelalte etaje au avut terase cu ferestre proeminente distincte si coloane. Acelasi sistem arhitectural este evident si in sectiunea de mijloc, cu culoare santinela in spatele ferestrelor. Era posibil sa te plimbi de la un turn la altul chiar pe meterezele cele mai inalte. Turnul de vest are inca partial terasa proeminenta, originala, cea mai de sus.
Portile exterioare puteau fi inchise prin bariere - ghilotina din fier. Daca dusmanul reusea sa patrunda inauntru, el intra in curtea interioara care putea sa fie baricadata cu al doilea set de usi. Apoi, dusmanul putea sa fie atacat din toate partile. Curtea interioara are un sistem arhitectural similar cu cel din exterior, dar in loc de coloane au fost dolositi pilastri. Astfel, partea portii dinspre oras da impresia unei fatade splendide de palat. Turnurile proeminente au fost incununate cu frontoane.
Pentru constructia Porta Nigra au fost puse pietre uriase taiate, una peste alta, care au fost imbinate fara mortar. Ele au fost imbinate cu clame din fier. Cele mai multe gauri, in special de pe partea turnurilor din afara orasului, dateaza din Evul Mediu, cand metalul a fost taiat, pentru a fi retopit.
Orice vizitator poate sa observe ca Porta Nigra a fost lasata cu suprafetele rugoase. Blocurile din piatra au fost taiate la cariera de piatra, gata de asamblare vandute si apoi asamblate la locul constructiei. Finisarea pietrelor nu a fost facuta niciodata. Nu este clar daca finalizarea lucrarii nu a fost facuta din lipsa de buget sau din cauza asediului orasului din jurul anilor 196 - 197 D.Hr., cand Trierul a trebuit sa fie eliberat de catre Legiunea 22, care era in Mainz.
Edificiul, care ar fi putut sa cada prada hotilor de metal si piatra, asa cum s-a intamplat cu alte porti mari, a fost salvat datorita unui pustnic evlavios, Simeon. El a fost un grec, care a petrecut cinci ani din viata sa la Porta Nigra si care, dupa moartea sa din anul 1035, a fost vanerat ca sfant. La scurt timp dupa aceea, Episcopul Poppo de Babenberg a fondat o comunitate de preoti in onoarea Sfantului Simeon si a transformat Porta Nigra in biserica dubla.
Biserica laica a fost la primul etaj si avea ferestre, iar biserica colegiala, pentru preoti, se afla la al doile etaj. Parterul a fost umplut cu moloz. O casa a scarii splendida ducea din Simeonstasse (strada Simeon) la biserica laica si continua in biserica colegiala. Caspar Merian a gravat acesta instalare pe o placa din cupru, in anul 1660.
Intregul complex cu capelele sale si cu turnul clopotnita din turnul roman de vest dadeau impresia unei fortarete magnifice a Domnului, inchizand Simeonstasse spre nord. Poarta medievala a orasului era langa corul romanic, care s-a pastrat pana astazi.
In anul 1804, Napoleon a ordonat ca poarta romana sa fie curatata de toate partile non - romane. Mai tarziu, autoritatile prusace au salvat frumosul cor romanic din anul 1150. Astazi, Porta Nigra se prezinta in starea in care a fost remodelat de Napoleon.
Numai prin vizitarea interiorului este posibil sa vedem dimensiunile enorme ale monumentului Porta Nigra. Turnul de vest are aproximativ 30 de metri inaltime. Poarta are 36 metri latime si 21,5 metri grosime. Etajul superior al curtii, cu ferestre, a format biserica laica, cu nave laterale, in culoarele santinela romane. Corul cu absida sa intacta din anul 1150, este pe partea de est.
Etajul superior cu ferestre, care a fost biserica colegiala, a fost impartit in acelasi mod, dar a avut un luminator cu ferestre. A ramas inca numai sectiunea inferioara a corului din biserica colegiala, care a fost protejata de un acoperis din anul 1969.
Corul cu galeria sa joasa, bogat ornamentata, este considerat un exemplu remarcabil al perioadei din jurul anului 1150. Pietrele romane arata lucrarile ornamantale ale artei rococo, create in jurul anilor 1746 - 1760, in timpul remodelarilor ambelor biserici. Cele mai frumoase ornamente se gasesc in vestibulul vechi al bisericii inferioare din turnul de vest. Celula lui Simeon a fost in turnul de vest, sub biserica laica.
Porta Nigra, ca si celelalte monumente romane care au supravietuit in Trier si in regiunea sa, au fos inscrise in lista Patrimoniului Mondial UNESCO, in anul 1986.
Fundatia Colegiului Simeon
In jurul anului 1036, Episcopul Poppo a facut o fundatie - colegiu, construita langa Porta Nigra. Curtea interioara a colegiului este cea mai veche dintre curtile cu doua etaje existente in Germania. Este o constructie unica: claustrele (claustrul este curtea interioara a unei manastiri, marginita pe toate laturile de un portic acoperit) nu sunt, asa cum s-ar fi asteptat, la parter, ele sunt la etajul superior, in concordanta cu cele doua biserici din Porta Nigra.
Arcadele sunt suporti pentru claustre, care au fost initial pe toate cele patru parti ale curtii interioare. Arcele sunt in stil roman, cu pietre alternative, albe si rosii si sunt acoperite cu un strat de ceramica romana. Arcele de la etajul superior arata, de asemenea, aceeasi alternanta, care este o continuare a tehnicii romane. Pilastri dreptunghiulari intrerup secventa coloanelor in arcada superioara. Dormitorul comun din aripa de nord a fost pastrat aproape complet si are inca tavanul sau vechi, gotic, din lemn.
Dupa ce aceasta constructie unica a fost lasata in ruina pentru mai mult de o suta de ani dupa dizolvarea fundatiei, ea a fost restaurata exemplar in perioada 1936 - 1939. Aripa de vest a fost reconstruita cu atentie, astfel incat sa se potriveasca cu sectiunile vechi.
Colegiul Simeon gazduieste astazi un restaurant, Biroul de Informatii Turistice din Trier si Muzeul Municipal. Porta Nigra si Colegiul Simeon formeaza unul dintre cele mai interesante si magnifice complexe arhitecturale din Europa.
Muzeul Municipal
Muzeul Municipal prezinta o expozitie de istorie civica, pe o suprafata de aproximativ 1000 mp, cu tema centrala "Traind cu Antichitatea". Sectiunile muzeului, proiectate cronologic, conduc vizitatorul din Evul Mediu pana in prezent. Colectiile ordonate tematic trateaza zone cum ar fi economia, mobilitatea, migartia, sportul si confesiunile religioase.
Datorita expozitiei lui Constantin din anul 2007, exponatele de seama pot fi prezentate mai bine. In muzeu sunt unitati expozitionale noi, cum ar fi: moda, cinematograful in Trier si folosirea media in prezentarea istoriei orasului. In muzeu sunt piese rare, articole de artizanat, picturi, textile Copte si portelanuri de Trier, toate fiid foarte valoroase.
In partea noua a muzeului, care a fost extins, sunt expozitii speciale si prezentari din colectia proprie de arta. Calitatea colectiilor, magazinul muzeului si restaurantul din curtea interioara a structurii colegiului romanic merita vizitate. Eu nu am vizitat Muzeul Municipal, din pacate.
Exteriorul monumentului Porta Nigra, in urmatoarele 15 fotografii.
Interiorul monumentului Porta Nigra, in urmatoarele 18 fotografii.
Curtea interioara a monumentului Porta Nigra, in urmatoarele doua fotografii.
Curtea interioara a monumentului Porta Nigra, in urmatoarele doua fotografii.
Panorama orasului vazuta din Porta Nigra, in urmatoarea fotografie.
Panorama orasului vazuta din Porta Nigra, in urmatoarele 3 fotografii.
Comments
Post a Comment