Orasul Luxemburg - partea a II-a
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Luxemburg, partea I (Ville Haute), le gasiti aici.
Am fost cazata initial la o vila din zona Marele Teatru din Luxemburg. Sediul societatii unde am facut cursurile de specializare era destul de aproape de Podul Adolphe si mergeam cu autobuzul pana acolo, cateva statii. Am fost transferata in cateva zile la un hotel. In Luxemburg trebuie facuta rezervare la hotel cu cateva luni inainte, altfel nu se mai gasesc locuri de cazare.
Vila in care am fost cazata, in urmatoarele doua fotografii.
Marele Teatru din Luxemburg
Marele Teatru din Luxemburg, inaugurat in anul 1964 ca Teatrul Municipal al orsului Luxemburg, eate locul unde se joaca drame, opera si balet. Cladirea teatrului a fost in renovare in perioada 2002 - 2003, cand s-au facut imbunatatiri substantiale la tehnologia scenei, acustica si lumini.
Scurt istoric al teatrului
Din anul 1869, teatrul principal al orasului Luxemburg a fost Teatrul Capucins, localizat langa centrul orasului vechi. In decembrie 1958, cand necesitatea de a avea o cladire noua a teatrului a devenit o prioritate, s-a lansat o licitatie pentru constructia unei cladiri noi. Castigatorul licitatiei a fost arhitectul parizian Alain Bourbonnais. Lucrarea a inceput in toamna anului 1959 si teatrul a fost inaugurat festiv pe data de 15 aprilie 1964.
Peste ani, a devenit tot mai dificil sa se satisfaca cerintele punerii in scena a pieselor. S-au solicitat cerinte noi de protectia muncii si materiale noi, deoarece azbestul era interzis si a trebuit sa fie indepartat. Astfel, s-a facut o renovare a teatrului, lucrare care a fost alocata unei firme din Berlin. In urma acestei renovari din perioada 2002 - 2003, cladirea teatrului a fost utilata cu facilitati moderne si tehnici noi, in concordanta cu cerintele europene, in privinta tehnologiei scenei, in timp ce arhitectura cladirii originale din anii 1960 a ramas intacta.
Configuratia actuala a teatrului
Teatrul consta din doua auditorii: teatrul principal cu 943 de locuri si studioul care are 400 de locuri, dar care poate fi compartimentat. Este, de asemenea, o parcare subterana de masini, cu 450 de locuri de parcare. Facilitatile garderobei imbunatatite au fost instalate la nivelul inferior al foaierului si au fost adaugate un bar nou si montaje, la nivelul superior.
Marele Teatru din Luxemburg este localizat in coltul de nord - est al rondului Schumann, intre Glacis, unde sunt multe spatii de parcare si Podul Rosu ( Marele Pod al Ducesei Charlotte).
Marele Teatru din Luxemburg, in urmatoarele 3 fotografii.
Strazi si cladiri frumoase din zona in care am fost cazata initial la Luxemburg, in urmatoarele 4 fotografii.
Am fost apoi transferata la Hotelul Park Inn by Radisson, care este la 5 minute de mers pe jos de la Gara Luxemburg si la 5-10 minute de Podul Adolphe. Hotelul este de trei stele, cotat cu 8,9 (fabulos), este intr-adevar foarte confortabil si bine plasat, astfel incat am mers numai pe jos sa vizitez atractiile turistice din Luxemburg. Camera dubla costa 131 EURO/noapte.
Podul Adolphe
Podul Adolphe este un pod arcuit, cu platforma dubla, din sudul Luxemburgului. Podul are o ruta cu sens unic pentru traficul stradal peste Raul Pétrusse, din Bulevardul Regal in Ville Haute, la Strada Libertatii (Avenue de la Liberté), in Gara Luxemburg. Platforma sa superioara este de 153 de metri lungime si are doua cai de trafic stradal si doua cai pietonale. Platforma inferioara, deschisa in anul 2018, suspendata sub platforma superioara, este de 154 de metri lungime si are o cale de biciclete cu doua sensuri, cu acces pentru folointa pietonala.
Ca urmare a finalizarii celei de a treia faze a construirii Liniei de Tramvai I a orasului, asteptata in anul 2020, podul va avea traficul de tramvai cu doua sensuri pe platforma sa superioara. Podul Adolphe a devenit un simbol national neoficial din aceasta categorie, reprezentand independenta Luxemburgului si este unul dintre punctele principale de atractie ale orasului.
Podul Adolphe a fost proiectat de francezul Paul Séjourné si luxemburghezul Albert Rodange, si a fost construit intre anii 1900 si 1903. Proiectul podului a fost copiat si pentru podul Walnut Lane din Philadelphia, Statele Unite ale Americii.
Podul a fost denumit dupa marele Duce Adolphe (Adolf Wilhelm August Karl Friedrich), care a condus Luxemburgul din anul 1890 pana in anul 1905 si a fost primul monarh care a condus o tara cu adevarat independenta, fara titlul de uniune personala. Cu toate ca podul are peste 100 de ani, el este cunoscut acum ca Podul Nou de catre luxemburghezi. Vechiul Pod este Pasarela, care a fost construit intre anii 1859 si 1861.
Scurt istoric al Podului Adolphe
Dupa demolarea faimoaselor fortificatii ale orasului, in urma Tratatului de la Londra din anul 1867 si a declinului importantei strategice a orasului Luxemburg, acesta a revenit la normalitate. Constructiile orasului s-au extins spre sud, de la Ville Haute, peste Pétrusse, unde s-a stabilit sa se faca statia de tren a orasului. Oricum, singura legatura existenta pe malul de sud a Raului Pétrusse a fost vechiul viaduct, care era prea ingust pentru traficul estimat intre cele doua jumatati ale orasului.
In anul 1896, Guvernul Luxemburgului l-a angajat pe Albert Rodange sa faca planuri pentru un pod nou in orasul Luxemburg. Rodange a identificat pozitia noului pod, conectandu-l cu axa principala a Bulevardului Regal si desenand planuri initiale pentru un viaduct mare din piatra. Deoarece Rodange nu avea experienta in constructia de poduri, Guvernul a invitat arhitecti straini cu experienta in domeniu, pentru a ajuta la proiectatea podului. A fost ales Paul Séjourné, un francez cu multi ani de experienta in proiectarea viaductelor, care a facut mai multe poduri similare in sudul Frantei.
Proiectul
Cu toate ca Séjourné a fost de acord cu locul ales de Rodange si cu proiectul sau de baza, el a facut multe modificari majore. In loc de cateva arce de marime medie, Séjourné a cautat sa construiasca un pod in jurul unui arc central mare, flancat de arce mai mici. Podul are in total 153 de metri lungime. Planurile au fost curajoase pentru acea vreme, iar deschiderea centrala de 84,65 metri a fost cea mai mare deschidere a unui arc din piatra din acele timpuri.
Carosabilul a fost construit din beton armat, un material care fusese pus in folosinta recent, iar inaltimea la care au fost facute coloanele arcelor mici a compensat din umpluturile grele intr-un pod conventional, arcuit. Arcele si coloanele au fost construite din piatra, din carierele locale de la Ernzen, Dillingen, Gilsdorf si Verlorenkost. Proiectul a avut mai tarziu o replica facuta de Séjourné la un pod peste Raul Garonne la Toulon si a fost copiat pentru Podul Walnut Lane din Philadelphia, care este din beton.
Construirea podului
Piatra de fundatie a podului a fost pusa pe data de 14 iulie 1900 si podul a fost inaugurat peste trei ani, pe data de 24 iulie 1903. Initial, podul avea atat trafic rutier cat si sine si doua sine de tramvai faceau parte din ruta orasului Luxemburg catre Echternach, care a fost deschisa pe data de 20 aprilie 1904.
Renovarile podului (1903 - 2003)
Intr-un secol de operare, intre anii 1903 si 2003, podul a fost renovat in patru perioade de timp. Au fost facute schimbari minore in anii 1961 si 1976, incluzand inlaturarea sinelor de tramvai, ca urmare a sfarsitului primei generatii de tramvaie din Luxemburg. In anul 1990, Guvernul Luxemburgului a solicitat o expertiza a podului si a aflat ca sunt semne de deteriorare extensiva, atat la lucrarile din piatra cat si la cele din otel. Intre septembrie 2003 si august 2004, arcele centrale ale podului au fost intarite prin adaugarea a 258 de bare din otel, cu o greutate totala de 25.600 tone.
Conversia intr-un pod cu platforma dubla
In concordanta cu reintroducerea tramvaielor in Luxemburg, au fost facute proiecte si renovari majore pentru Podul Adolphe, intre anii 2014 si 2017, folosindu-se un pod temporar, construit paralel si care a operat provizoriu. Podul Adolphe a fost marit si armat pentru a face fata noilor linii de tramvai instalate pe platforma superioara.
In plus, s-a facut o platforma inferioara de 154 metri lungime si 4 metri latime, care a fost suspendata sub platforma existenta, intre arcele podului, fiind dedicata caii de biciclete si care are doua sensuri pentru pietoni. Biciclistii pot intra pe partea de vest a ambelor capete ale podului si a fost adaugata o scara aditionala pe partea de est a intrarii in Ville Haute.
Podul Adolphe, in urmatoarele doua fotografii.
Dupa ce se trece Podul Adolphe, se ajunge in Ville Haute, centrul vechi istoric al orasului Luxemburg.
Cateva cladiri frumoase din Ville Haute, in urmatoarele 3 fotografii.
Biserica Sfantul Mihail
Biserica Sfantul Mihail este o biserica romano - catolica din sudul orasului Luxemburg, situata in Fishmarket, in cartierul central Ville Haute. Biserica Sfantul Mihail esate cel mai vechi loc religios din Luxemburg, iar prima biserica a fost construita in anul 987 drept capela a castelului contelui de Luxemburg. In secolele urmatoare, cladirea bisericii a fost distrusa, reconstruita si renovata de mai multe ori.
Aspectul actual al bisericii dateaza din anul 1688 si a fost construita in stilurile arhitectonice romanic si baroc, datand in prealabil stilul national al barocului Moselle. Cladirea bisericii a fost restaurata de atunci, pastrandu-si forma initiala si cel mai recent a fost renovata in anii '60, '80 si 2003 - 2004.
Biserica Sfantul Mihail, in urmatoarele 3 fotografii.
Si din nou Ville Haute, in urmatoarele 8 fotografii.
Monumentul Amintirii (Gëlle Fra) si Piata Constitutiei
Monumentul Amintirii, cunoscut popular sub denimirea de Gëlle Fra ("femeia de aur", in luxemburgheza), este un memorial de razboi din sudul Luxemburgului, situat in Piata Constitutiei. Este dedicat miilor de luxemburghezi care s-au oferit voluntari pentru serviciul in fortele armate ale puterilor Aliate, in timpul Razboaielor Mondiale si Razboiului Coreean.
Piesa centrala a monumentuluieste un obelisc din granit care are 21 de metri inaltime. In varful obeliscului este o statuie din bronz aurit care o reprezinta pe Nike, zeita victoriei sau "Regina Libertatii", tinand o cununa de lauri, pe care o plaseaza deasupra capului natiunii. La piciorul obeliscului sunt doua figuri din bronz, care nu sunt aurite si care reprezinta figurile soldatilor luxemburghezi care au servit voluntar Franta: la baza statuii este reprezentat un soldat mort in serviciul militar pentru tara sa, in timp ce alt soldat plange pierderea compatriotului sau mort.
Sculptorul celor trei figuri din bronz a fost luxemburghezul Claus Cito. Modelul pentru Gëlle Fra este necunoscut. Monumentul a fost inaugurat in naul 1923. Inscriptiile de la baza monumentului includ o inscriptie in franceza, care este deasupra numelui lui Foch, Maresal al Frantei, Comandant Sef al Fortelor Aliate, care onoreaza soldatii luxemburghezi care au luat parte la Primul Razboi Mondial din perioada 1914 - 1918, pe campurile de lupta din Marne, Aisne si Somme, si din Artois, Champagne si de la Verdun.
Istoria Monumentului
Primul Razboi Mondial
In timpul Primului Razboi Mondial, Luxemburg si-a declarat neutralitatea dar a fost ocupat de Germania, care si-a justificat actiunile prin necesitati militare de aparare a orasului. Oricum, cei mai multi luxemburghezi nu au crezut in bunele intentii ale Germaniei, temandu-se ca aceasta va anexa tara lor in eventualitatea unei victorii a Germaniei. Aceste afirmatii au fost fundamentate de Bethmann-Hollweg in "Programul din septembrie" (Septemberprogramm).
Cu toate ca luxemburghezii au plecat de acasa in timpul ocupatiei germane, ei nu au putut sa ajute prea mult Aliatii, ei au servit doar voluntar fortele armate impotriva Germaniei. In total, 3.700 de cetateni luxemburghezi au servit armata Frantei, dintre care au murit 2.000. Populatia Luxemburgului dinainte de razboi era de numai 266.000, asa ca procentul mortilor de mai mult de 1% din intreaga populatie nationala a fost relativ mai mare decat a multor natiuni combatante.
Monumentul a starnit controverse publice la vremea in care a fost fost instalat. Opozitia a venit din partea majoritatii conservatoare catolice a cetatenilor, astfel incat Marea Ducesa Charlotte si Arhiepiscopul Luxemburgului au fost absenti la ceremonia de inaugurare a monumentului.
Al Doilea Razboi Mondial si perioada de dupa razboi
Cand Luxemburgul a fost ocupat de catre fortele naziste, in Al Doilea Razboi Mondial, germanii au dezmembrat memorialul, pe data de 21 octombrie 1940. Cateva parti ale memorialului au fost salvate si dupa razboi monumentul a fost restaurat partial. Statuia Gëlle Fra in sine a ramas oricum neinregistrata pana in ianuarie 1980, cand a fost gasita ascunsa sub tribuna principala a stadionului national de fotbal.
Mai tarziu au fost facute adaugiri la monument, in onoarea fortelelor luxemburgheze care au servit in al Doilea Razboi Mondial si in Razboiul Coreean. Monumentul nu a fost reconstruit si restaurat in intregime conform proiectului original pana in anul 1984, iar apoi a fost dezvelit publicului in prezenta Marelui Duce Jean, pe data de 23 iunie 1985, de ziua natioanla a Luxemburgului.
Statuia doamnei aurite a fost data jos de pe obelisc si expusa la intrarea pavilionului Luxemburgului la Expozitia mondiala Expo 2010, din Shanghai.
"Gëlle Fra 2"
In anul 2001, o versiune controversata a monumentului, infatisand o statuie de femeie insarcinata, cu o inscriptie diferita, a fost creata de Sanja Iveković si montata in apropierea monumentului original. Denumita "Doamna Rosa a Luxemburgului", statuia este acum in Muzeul de Arta Moderna a Luxemburgului.
Piata Constitutiei se afla in Ville Haute si ofera vederi panoramice asupra Cheilor Petrusse si a Podului Adolphe.
Piata Constitutiei si Monumentul Amintirii, in urmatoarea fotografie.
Strazi si cladiri frumoase din sudul Luxemburgului, in jurul partilor nordice si vestice ale centrului orasului, Ville Haute, in urmatoarele 12 fotografii.
Incep acum sa va introduc in atmosfera orasului inferior Luxemburg (Grund), unde se afla si Cazematele Bock, atractiile principale din Luxemburg, despre care voi vorbi in articolele viitoare. Se poate ajunge in Grund si la cazemate din Piata Constitutiei, pe jos, imediat pe langa Monumentul Amintirii.
Pentru a vizita Cazematele Bock, se coboara un culoar de acces, unde este o cripta arheologica, pregatita special pentru vizitatori. Se trece apoi printr-un tunel subteran, apoi se viziteaza pivnitele de jos ale donjonului vechiului castel al Contelui Siegfried, apoi se ajunge in galeria principala, cu incaperi pentru tunuri, apoi in vechea inchisoare a castelului, iar apoi urmeaza alte doua galerii, ultima fiind o galerie de mina. Programul de vizitare este de la 11.00 - 18.00 si un bilet costa 7 EURO sau 14 EURO cu tururi ghidate, disponibile in mai multe limbi straine (engleza franceza, germana).
Alta cale de a vedea Cazematele Bock este prin exterior, pe Calea Cornisei. Se trece chiar pe langa culoarul de acces in cripta si se coboara pe un drum in panta, iar de acolo se ajunge imediat pe Calea Cornisei. Accesul este gratuit. Eu am preferat aceasta cale, deoarece nu imi place foarte mult sa merg prin tuneluri subterane, iar in exterior am vazut peisaje de vis si panorama orasului Luxemburg.
Calea Cornisei (Chemin de la Corniche)
Cornisa din Luxemburg a fost denumita "cel mai frumos balcon al Europei" de catre scriitorul luxemburghez Batty Weber. Calea Cornisei este o promenada pietonala, o strada ingusta, care ofera vederi magnifice ale orasului Luxemburg. Se poate merge pe jos si din capatul strazii Sfantului Spirit (din sud), atat ziua cat si noaptea. In partea de sud a acestui cartier cu strazi pietonale se afla minunata Citadela a Sfantului Spirit (Citadel du St.Esprit, din franceza), care ofera vederi excelente ale orasului inferior (Grund) si ale vailor raurilor.
Cornisa se intinde de-a lungul vaii Raului Alzette, pe meterezele construite de spanioli si francezi in secolul al XVII-lea, de la Promontoriul Bock pana la partea inferioara a Citadelei Sfantului Spirit, asa numita "Rondellen". Pana in anul 1870, Cornisa avea scari in partile prapastioase, care au fost nivelate numai dupa ce s-a demolat fortareata. Mai mult, partea cea mai mare a zidului de protectie, cu gaurile sale din zid, a fost curatata astfel incat sa dezvaluie o panorama superba a vaii Alzette, a districtului Grund al orasului si a Platoului Rham.
Promenada pietonala a Cornisei serpuieste de-a lungul zidurilor meterezelor orasului din secolul al XVII-lea, cu vederi de-a lungul canionului raului spre fortificatiile robuste ale Wenzelsmauer (Peretele Wenceslas sau Zidul Wenzel). Plimbarea pe topul meterezelor continua de-a lungul Spinului Victor pana la Turnul Dräi Tier (Poarta Tripla), avand in total o lungime de 600 metri. Promenada pietonala pitoreasca serpuieste jos pana la strazile pietruite de pe malul raului si orasul vechi.
Pe partea stanga a meterezelor sunt multe case aristocratice si refugii.
Drumul in panta, pe care se ajunge pe Calea Cornisei, in urmatoarea fotografie.
Calea Cornisei, in urmatoarele 13 fotografii.
Comments
Post a Comment