Orasul Luxemburg - partea I
In acest articol va prezint Ville Haute din orasul Luxemburg. Am fost la Luxemburg la un curs de specializare care a durat cinci saptamani, in perioada mai - iunie 2014. Luxemburg este un oras foarte frumos, cu multa verdeata, dar scump.
Ville Haute (in luxemburgheza Uewerstad) este un cartier in centrul orasului Luxemburg. Ville Haute este centrul istoric al orasului Luxemburg si se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Ville Haute este casa locurilor prestigioase, a cladirilor si monumentelor faimoase, cum ar fi: Catedrala Notre Dame, Marele Palat Ducal, Piata Armelor si Piata Guillaume II. Se poate ajunge in Ville Haut de la gara, pe jos, cam in 20 de minute.
Luxemburg (Luxembourg-Ville in franceza) este capitala Marelui Ducat de Luxemburg si una dintre cele trei capitale ale Uniunii Europene. Orasul Luxemburg este situat la confluenta raurilor Alzette si Pétrusse, fiind un centru important, bancar si administrativ.
Orasul Luxemburg a avut in istorie o importanta strategica militara mare, datorita amplasarii si geografiei sale. Orasul Luxemburg s-a dezvoltat in jurul unui castel de pe Bock ("stanca"), din secolul al X-lea, care a fost fortificat in secolul al XIV-lea. Aceste fortificatii au ramas dupa ce citadela a fost demolata, in anul 1867, cand Marele Ducat Luxemburg si-a obtinut independenta si si-a asumat neutralitatea. Aceasta neutralitate a fost incalcata de catre Germania, care a invadat Luxemburgul in Primul Razboi Mondial si in cel de Al Doliea Razboi Mondial.
Orasul Luxemburg se intinde in partea de sud a Platoului Luxemburg, o formatiune nisipoasa veche, Jurasica, care formeaza inima zonei Gutland, o zona orizontala, joasa si plata, care se afla in sud si acopera doua treimi din tara.
Centrul orasului Luxemburg ocupa un loc pitoresc, aflat pe o asezare proeminenta, inalta, pe terasele abrupte care coboara in vaile inguste ale raurilor Alzette si Pétrusse, a caror confluenta se afla in oras. Vaile adanci de 70 de metri, strabatute de cele doua rauri sunt taiate de multe poduri si viaducte, dintre care cele mai importante sunt Podul Adolf, Podul Marei Ducese Charlotte si Pasarela. Cu toate ca orasul Luxemburg nu este foarte mare, configuratia sa este foarte complexa, deoarece orasul este modelat pe cateva niveluri, dealuri bifurcate si inclinate, in vaile cele doua rauri.
Zonele mari ale orasului Luxemburg sunt mentinute ca parcuri, zone impadurite sau locuri importante de patrimoniu (in particular locuri UNESCO) in timp ce exista, de asemenea, intinderi mari de pamant sau terenuri cultivate in granitele orasului.
Centrul istoric vechi si fortificatiile din orasul Luxemburg au fost inscrise pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, in anul 1994.
Locurile de interes din Luxemburg includ Catedrala Gotica a Renasterii Notre Dame, Fortificatiile, Tunelul AM (o galerie subterana de arta) Marele Palat Ducal, Memorialul de razboi Gëlle Fra, cazematele, Manastirea Neumünster, Piata armelor, Podul Adolphe (Adolf) si Primaria.
In ciuda faptului ca orasul Luxemburg nu este foarte mare, el are cateva muzee notabile: Muzeul National de Istorie si Arta (MNHA) renovat recent, Muzeul de Istorie al orasului Luxemburg, Muzeul de Arta Moderna al Marelui Duce Ioan (Mudam) si Muzeul National de Istorie Naturala (NMHN). Galeriile de arta includ Villa Vauban, Cazinoul Luxemburg si Tunelul AM.
Orasul Luxemburg in sine este pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, in contul importantei istorice a fortificatiilor sale.
Scurt istoric al orasului
In Era Romana, un turn fortificat pazea intretatierea a doua drumuri romane care se intalneau pe locul actualului oras Luxemburg. Printr-un tratat de schimb semnat in anul 963 cu Abatia Sfantului Maximin din Trier, Siegfried, Contele de Ardennes, o ruda apropiata a Regelui Ludovic al II-lea al Frantei si al Imparatului Otto cel Mare, a achizitionat pamanturile feudale ale Luxemburgului. Siegfried si-a construit castelul sau, numit Lucilinburhuc ("micul castel"), pe terenurile Bock ("stanca"), care a fost mentionat pentru prima data in Tratatul de schimb mentionat.
In anul 987, Arhiepiscopul Egbert al Trierului a consacrat cinci altare in Biserica Mantuirii (Biserica Sfantul Mihail de astazi). La o intersectie a unui drum roman, langa biserica, a aparut o piata in jurul careia s-a dezvoltat orasul Luxemburg. Datorita localizarii si geografiei sale naturale, orasul Luxemburg a avut de-a lungul istoriei sale o semnificatie militara strategica.
Primele fortificatii au fost construite inca din secolul al X-lea, pana la sfarsitul secolului al XII-lea, deoarece orasul s-a extins spre vest, in jurul noii biserici Sfantul Nicolae (astazi Catedrala Notre Dame) si au fost construite ziduri noi care includeau o zona de 5 hectare. In jurul anului 1340, sub domnia lui Ioan Orbul, au fost construite fortificatii noi, care s-au mentinut pana in anul 1867.
In secolul al XIV-lea si la inceputul secolului al XV-lea, in Luxemburg au domnit trei membri ai Casei de Luxemburg. In anul 1437, Casa de Luxemburg a suferit o criza de succesiune, provocata de lipsa unui mostenitor al tronului, fapt care a condus la vanzarea de teritorii de catre ducesa Elisabeta catre Filip cel Bun al Burgundiei. In anul 1443, Filip cel Bun a cucerit Luxemburgul.
Luxemburg a facut parte din Burgundia si mai tarziu din Imperiile Spaniol si Austriac. In urmatoarele secole, cetatea Luxemburg a fost marita si fortificata in repetate randuri de ocupantii sai succesivi, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii si francezii. Pana in secolul al XVI-lea, Luxemburg a fost una dintre cele mai puternice fortificatii din Europa. Mai tarziu, Luxemburgul a fost cucerit de catre burgundieni, spanioli, francezi, din nou de catre spanioli, austrieci, din nou de catre francezi si prusaci.
In secolul al XVII-lea, au fost construite primele cazemate: initial, spaniolii au construit 23 de kilometri de tunele, incepand din anul 1644. Acestea au fost apoi largite sub dominatia franceza de catre Maresalul Vauban (maresal francez din timpul regimului regelui Ludovic al XIV-lea) si au crescut din nou sub dominatia austriaca in anii 1730 si 1740. In timpul Razboaielor Revolutiei Franceze, orasul Luxemburg a fost ocupat de Franta de doua ori: odata, pentru scurt timp, in perioada 1792 - 1793 si mai tarziu, dupa un asediu de sapte luni.
Luxemburg a rezistat mult timp sub asediul francez, incat politicianul si inginerul militar francez Lazare Carnot l-a denumit "cea mai buna fortareata din lume, cu exceptia Gibraltarului", dand orasului porecla de "Gibraltarul Nordului". Cu toate acestea, garnizoana austriaca a capitulat pana la urma si Luxemburgul a fost anexat de Republica Franceaza si ca o consecinta a acestui fapt, a facut parte din "Departamentul Padurilor" (Forets, din franceza), care a avut orasul Luxemburg ca prefectura.
Sub Tratatul de la Paris din anul 1815, care a incheiat Razboaiele Napoleonice, orasul Luxemburg a fost plasat sub controlul militar prusac. La Congresul de la Viena, s-a format Luxemburgul ca un Mare Ducat, facand parte din Confederatia Germana, in uniune personala cu Tarile de Jos (Olanda si Belgia unificate), adica apartinea in acelasi timp din Tarile de Jos si era administrat ca provincie a acestora, dar si de Cetatea Luxemburg. Acest aranjament a fost revizuit de Primul Tratat de la Londra din anul 1839, care este considerat actul de nastere al Luxemburgului independent.
De la momentul izbucnirii Revolutiei Belgiene din perioada 1830 - 1839 si pana la instituirea independentei depline prin Tratatul din anul 1939, teritoriul Luxemburgului a fost redus cu mai mult de jumatate, iar partea de vest a tarii, preponderent francofona a fost transferata Belgiei. In anul 1842, Luxemburg s-a alaturat Uniunii Vamale Germane (Zollverein). Acest lucru a dus la deschiderea pietei germane, la dezvoltarea indiustriei siderurgice luxemurgheze si la extinderea retelei luxemburgheze de cale ferata, in special in anii 1855 si 1875, mai ales prin constructia caii ferate Luxemburg - Thionville, care avea conexiuni la marile regiuni industriale ale Europei.
In timp ce trupele prusace ocupau inca cetatea, in anul 1861 a fost deschisa Pasarela, care era primul pod rutier peste valea Raului Pétrusse, care leaga Ville Haute si principala fortificatie de pe Bock cu gara Luxemburg, deschisa si ea in anul 1859, pe platoul Bourbon, care era pe atunci fortificat.
In anul 1866 a fost Criza Luxemburgului, care a insemnat disputa diplomatica si confruntarea dintre Imperiul Francez si Prusia, cu privire la statutul politic legal al Luxemburgului. Confruntarea era sa duca la razboi intre cele doua parti, dar a fost rezolvata pasnic de Al Doilea Tratat de la Londra din anul 1867, care a cerut Luxemburgului sa dezmembreze fortificatiile din oras. Demolarea fortificatiilor de la Bock si din jur a durat 16 ani, a costat 1,5 milioane franci - aur si a solicitat distrugerea a peste 24 de kilometri de aparari subterane si a 4 hectare de cazemate, divizioane, cazarmi, etc. In plus, garnizoana prusaca a fost retrasa.
In timpul Razboiului Franco - Prusac din anul 1870, in ciuda acuzatiilor la adresa francezilor de utilizare a caii ferate luxemburgheze pentru transportul prin Ducat al soldatilor de la Metz (care facea parte atunci din Franta) si pentru transportul de provizii catre Thionville, neutralitatea Luxemburgului a fost respectata de catre Germania si nici Franta, nici Geremania nu au invadat tara. Cu toate acestea, in anul 1871, in urma victoriei Germaniei asupra Frantei, frontiera Luxemburgului cu Lorena, unde se aflau orasele Metz si Thionville, a devenit din frontiera cu o parte a Frantei frontiera cu teritoriul anexat la Imperiul German sub numele de Alsacia - Lorena, in temeiul Tratattului de la Frankfurt. Acest fapt a conferit Germaniei avantajul militar de a controla si extinde caile ferate din zona.
Regele Tarilor de Jos a ramas sef al statului, ca Mare Duce de Luxemburg, mentinand uniunea personala dintre cele doua tari pana in anul 1890. Cand a murit Marele Duce Wilhelm al III-lea al Olandei, in anul 1890, fara sa aibe succesori de sex masculin, tronul Tarilor de Jos a trecut la fiica lui, Wilhelmina, in timp ce Luxemburgul, limitat pe atunci la mostenitori de sex masculin prin Pactul Familial Nassau, a trecut la Marele Duce Adolphe de Nassau - Weilburg. Astfel, Luxemburgul, care era pana atunci independent numai teoretic, a devenit o tara cu adevarat independenta si orasul Luxemburg si-a recastigat putin din importanata pierduta in anul 1867, devenind capitala unui stat total independent.
In ciuda celor mai mai eforturi ale Luxemburgului de a ramane neutru in Primul Razboi Mondial, el a fost ocupat de Imperiul German pe data de 2 august 1914. Imperiul German a incalcat neutralitatea Luxmburgului, invadandu-l in drum spre Franta, fapt care i-a permis sa utilizeze liniile de cale ferata, impiedicand Franta sa faca acelasi lucru. Cu toate acestea, in ciuda ocupatiei germane, Luxemburgului i s-a permis sa-si mentina in mare parte independenta si mecanismele politice.
Pe data de 30 august 1914, Helmuth von Moltke (general german si Seful Marelui Staff General German) si-a mutat sediul in orasul Luxemburg, mai aproape de armata sa din Franta, pentru pregatirea unei victorii rapide. Oricum, victoria nu a venit niciodata, iar Luxemburgul a jucat rolul de gazda pentru comanda inalta germana pentru inca patru ani.
La sfarsitul ocupatiei germane, orasul Luxemburg a fost scena unei tentative de revolutie comunista. Pe data de 9 noiembrie 1918, comunistii au declarat Luxemburgul republica socialista, dar acest lucru a durat numai cateva ore.
In anul 1921, granitele orasului Luxemburg au fost extinse masiv. Comunele Eich, Hamm, Hollerich si Rollingergrund au fost incorporate in oras, facandu-l cea mai mare comuna din tara, o pozitie care va dura pana in anul 1978.
In anul 1940, dupa izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial, neutralitatea Luxemburgului a fost incalcata din nou, atunci cand Wehrmacht-ul Germaniei Naziste a patruns in tara "cu totul fara justificare". Spre deosebire de Primul Razboi Mondial, nazistii nu au fost pregatiti sa permita luxemburghezilor o guvernare proprie si au integrat gradual Luxemburgul in Al Treilea Reich, prin atasarea neoficiala a tarii din punct de vedere administrativ, unei provincii germane vecine.
Un guvern in exil, cu sediul la Londra si sustinut de Aliati a trimis un grup mic de voluntari care au participat la invazia Normandiei. Sub ocupatia germana, strazile principale ale orasului Luxemburg au primit toate nume noi germane, fapt care a fost anuntat pe data de 4 octombrie 1940. De exemplu, Strada Libertatii (Avenue de la Liberté), o strada principala care duce la gara a fost redenumita Strada Adolf Hitler (Adolf-Hitlerstraße).
Orasul Luxemburg a fost eliberat pe data de 10 septembrie 1944 si a devenit membru fondator al Natiunilor Unite in anul 1945. Orasul a fost sub bombardamente lungi cu tunuri V3, in decembrie 1944 si ianuarie 1945.
Dupa razboi, Luxemburgul si-a incheiat neutralitatea (Statutul de stat neutru al Luxemburgului conform constitutiei a fost oficial desființat în anul 1948) si a devenit membru fondator al catorva institutii interguvernamentale si supra-guvernamentale. In anul 1949 statul Luxemburg a devenit membru fondator al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord. In anul 1952, orasul Luxemburg a devenit sediul Autoritatii Inalte a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. In anul 1967, Inalta autoritate s-a unit cu comisiile altor institutii europene.
Cu toate ca orasul Luxemburg nu a mai fost locul ECSC, el a gazduit cateva sesiuni partiale ale Parlamentului European pana in anul 1981. Luxemburg a ramas locul secretariatului Parlamentului European, cat si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, a Curtii Europene a Auditorilor si a Bancii de Investitii Europene. Cateva departamente ale Comisiei Europene sunt, de asemenea, in Luxemburg. Acste institutii se afla in zona orasului care este denumita Kirchberg.
Catedrala Notre Dame
Catedrala Notre Dame este o catedrala romano - catolica, situata in sudul orasului Luxemburg. A fost initial o biserica iezuita si piatra sa de temelie a fost pusa in anul 1613. Este singura catedrala din Luxemburg.
Biserica este un exemplu remarcabil de arhitectura gotica tarzie, dar, oricum, are si multe elemente si decoratii renascentiste. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, biserica a primit imaginea miraculoasa a Mariei Consolatrix Afflictorum, Sfantul Patron al orasului si al natiunii. Dupa aproape 50 de ani, biserica a fost consacrata ca Biserica Sfintei Fecioare si in anul 1870 a fost ridicata la rangul de catedrala, sub numele de Notre Dame, de catre Papa Pius IX. La cimitirul catedralei este Monumentul Rezistentei si al Deportarii.
Piesa centrala a monumentului este faimoasa sculptura din bronz, din secolul al XX-lea, facuta de sculptorul luxemburghez Lucien Wercollier, denumita Prizonierul Politic. Catedrala a fost extinsa incepand cu anul 1935 pana in anul 1938.
Scurt istoric al catedralei
Iezuitii din Belgia, carora le placea Luxemburgul si apartineau la acea vreme de Tarile de Jos Spaniole, au deschis un colegiu in orasul Luxemburg, in anul 1603, unde au invatat majoritatea tinerilor luxemburghezi, pana in anul 1773. Prima piatra a bisericii s-a pus pe data de 7 mai 1613, sub Tatal François Aldenard. Constructorul cladirii a fost Ulrich Job din Lucerna. Sub indrumarea lui s-au facut, de asemenea, decoratiile coloanelor. Biserica iezuita a fost consacrata si dedicata Conceptiei Imaculate pe data de 17 octombrie 1621, de catre arhiepiscopul auxiliar Georg von Helfenstein.
Sculptorul german Daniel Muller (care a murit in anul 1623) din Freiberg (Saxonia) a contribuit la aspectul bisericii si a facut si tribuna orgii. Decoratiile din alabastru, materialul favorit al sculptorilor renascentisti olandezi, reprezinta ingeri vechi, in stil baroc, care canta muzica, intre decoratii de frunze si flori.
Dupa ce iezuitii au parasit orasul Luxemburg, in anul 1773, Imparateasa Maria Tereza a Austriei a facut donatii bisericii orasului Luxembiurg, in anul 1778 si biserica a devenit noua biserica parohiala sub numele de "Sfantul Nicolae si Sfanta Tereza". Acest lucru a fost convenabil, atat timp cat vechea biserica parohiala de la acea vreme, Sfantul Nicolae de pe strada Krautmaart era mica si uzata si a fost demolata in anul 1779. Din acest motiv, este plasata o statuie a Sfantului Nicolae deasupra intrarii in catedrala, din strada Notre Dame.
Biserica a primit numele de Notre Dame pe data de 31 martie 1848, sub vicarul apostolic Jean-Theodore Laurent. Succesorul sau, Nicolas Adames a renovat interiorul baroc din 1854 in stilul neo-gotic. Cand Luxemburgul a fost ridicat la rangul de episcopie de catre Papa Pius IX, pe data de 27 iunie 1870, Biserica Notre Dame a devenit Catedrala Notre Dame.
Extinderea catedralei din secolul al XX-lea
Catedrala a fost extinsa din anul 1935 si pana in anul 1938. Aceasta extindere, care a influentat silueta orasului-fortareata Luxemburg, a fost facuta in concordanta cu planurile si sub supervizarea arhitectului luxemburghez Hubert Schumacher. Zona extinsa, care conecteaza cele doua nave din 1613 - 1621, caracterizeaza imaginea vechii biserici iezuite, datorita spatiozitatii si prin unitatea arhitecturala.
Reconstruirea arhitecturii exterioare a catedralei in stil gotic a fost o provocare, deoarece obiectivul a fost sa se integreze aromnios biserica cu cladirile inconjuratoare, cum ar fi vechea cladire a Ateneului, din secolul al XVII-lea, Biblioteca Nationala, vechea biserica a Sfantului Maximin (1751), care este acum Ministerul Strain, cat si casele vechi rezidentiale.
Turnurile catedralei
Catedrala are trei turnuri: Turnul de Vest, care a fot turnul bisericii iezuite si care contine clopotele bisericii, Turnul de Est si Turnul Central, care sta deasupra transeptului. Turnurile de Est si cel Central au fost adaugate cand a fost extinsa biserica, in perioada 1935 - 1938.
Turnul Central, care are inaltimea de numai o treime fata de celelalte doua turnuri, consta dintr-o baza lata, in forma de piramida si cu un varf ingust, acoperit cu cupru. Acoperisul in sine este tinut de un cadru din otel, care consta din doua bare.
De Vinerea Buna, pe data de 5 aprilie 1985, in jurul pranzului, lucrarea de pe acoperis a cauzat un incendiu la Turnul de Vest. Clopotele bisericii, adica Clopotul Sfintei Fecioare, Clopotul Willibrord, Clopotul lui Petru si Clopotul Cunigunde, au fost distruse in incendiu. Cand s-a prabusit turnul, acoperisul central al navei laterale a fost, de asemenea, distrus partial. Turnul a fost reparat, iar lucrarea a durat pana pe data de 17 octombrie 1985.
Cripta catedralei contine osemintele Marilor Duci si Marilor Ducese de Luxemburg.
Exteriorul Catedralei Notre Dame, in urmatoarele 7 fotografii.
Intrarea in Catedrala Notre Dame, in urmatoarele doua fotografii.
Interiorul Catedralei Notre Dame, in urmatoarele 7 fotografii.
Marele Palat Ducal
Marele Palat Ducal se afla in sudul orasului Luxemburg si este rezidenta oficiala a Marelui Duce de Luxemburg, unde acesta isi desfasoara cele mai multe dintre indatoririle sale ca sef al statului, Marele Ducat de Luxemburg.
Palatul se poate vizita de la mijlocul lunii iulie pana la sfarsitul lunii august, cu tururi ghidate, in mai multe limbi, care dureaza 45 de minute, iar un bilet costa 12 EURO. Palatul era inchis publicului cand am fost eu la Luxemburg.
Scurt istoric al palatului
Cladirea palatului a fost prima data Primaria Luxemburgului, din anul 1572 pana in anul 1795, sediul Prefecturii Departamentului Padurilor in anul 1795 si apoi sediul guvernului Luxemburgului, in anul 1817. Din anul 1817, palatul a devenit rezidenta Guvernatorului, reprezentantul Marelui Duce Olandez. Ca atare, palatul a fost folosit de Printul Henric, in timpul cat a fost Reprezentatnt Loctiitor al Luxemburgului. Interiorul cladirii a fost renovat in anul 1883, ca pregatire pentru vizita Marelui Duce Willem al III-lea si a sotiei sale, Marea Ducesa Emma.
Odata cu ascensiunea Casei de Nassau - Weilburg, in anul 1890, palatul a fost rezervat exclusiv pentru Marele Duce si familia sa. Sub domnia Marelui Duce Adolphe, palatul a fost renovat si a fost construita o aripa noua, care contine camere pentru familia ducelui si pentru gazduirea oaspetilor. Noua aripa a fost proiectata si construita de arhitectul belgian Gédéon Bordiau si de arhitectul luxemburghez de stat Charles Arendt.
In timpul ocupatiei germane din Al Doilea Razboi Mondial, Marele Palat Ducal a fost folosit de catre nazisti ca sala de concerte si taverna. Cea mai mare parte din mobilierul palatului, colectiile de arta si bijuteriile au fost distruse. Au fost puse steaguri mari cu svastica pe fatada palatului.
Dupa reintoarcerea Marii Ducese Charlotte din exil, in anul 1945, palatul a devenit din nou locul Marii Curti Ducale. Sub supervizarea ducesei, palatul a fost redecorat in anii 1960. Palatul a fost renovat complet intre anii 1991 si 1996. Interiorul palatului a fost renovat astfel incat sa satisfaca gusturile si standardele de confort moderne.
Din 1945 pana in 1966 Garda Marelui Ducat a asigurat garzi la palat. Din anul 1966 pana in prezent garda la palat este asigurata de soldatii militari din Luxemburg. Duminica se tin ceremonii de schimbare a garzii la palat.
Palatul astazi
Fiind rezidenta oficiala a Marelui Duce, palatul este folosit de acesta pentru exercitarea functiilor oficiale. Marele Duce si Marea Ducesa, impreuna cu staful lor au birourile la palat si camerele de stat de la primul etaj sunt folosite pentru o varietate de intalniri si audiente. De Ajunul Craciunului este difuzat prin radio mesajul de Craciun al Marelui Duce din Camera Galbena a palatului.
Sefii de state straini sunt gazduiti la palat, ca oaspeti ai Marelui Duce si ai Marii Ducese, in timpul vizitelor oficiale la Luxemburg si sunt organizate banchete de stat in onoarea lor, in Sala de Bal a palatului. Pe parcursul anului au loc numeroase alte receptii la palat, cum ar fi receptia de Anul Nou, organizata de membrii Guvernului si ai Camerei Deputatilor.
Marele Palat Ducal, in urmatoarele fotografii.
Fatada Marelui Palat Ducal, in urmatoarele doua fotografii.
Garda din fata Marelui Palat Ducal si schimbarea garzii intr-o zi normala de lucru, in urmatoarele 4 fotografii.
Fatada Marelui Palat Ducal, cu familia Marelui Duce la balcon, in urmatoarele doua fotografii.
Ceremonia de schimbare a garzii la palat, care se tine duminica, in urmatoarele 6 fotografii.
Piata Armelor (Place d'Armes)
Piata Armelor se afla in zona centrala, in orasul vechi si este un punct de atractie pentru un numar mare de localnici si vizitatori, in special in lunile de vara. Piata a servit initial ca loc de parada pentru trupele care aparau orasul.
Scurt istoric al pietei
Dupa ce incendiul urias din anul 1554 a distrus o mare parte din Ville Haute, s-au facut planuri pentru amenajarea unei piete in centrul orasului fortificat. Sarcina a fost data inginerului militar olandez Sebastian van Noyen, care a proiectat prima versiune a pietei, cunoscuta atunci sub denumirea de Neumarkt, care inseamna Piata Noua.
In anul 1671, inginerul spaniol Jean Charles de Landas, Conte de Louvigny, a facut o piata putin mai mica in aceeasi locatie. Piata a devenit cunoscuta sub denumirea de Piata Armelor si a fost folosita ca loc de parada pentru garnizoane. Sub domnia lui Ludovic al XIV-lea, piata a fost pavata cu dale de piatra si imprejmuita cu portocali.
Piata Armelor astazi
Integrata astazi in mare parte in zona pietonala, Piata Armelor este inconjurata de numeroase cafenele si restaurante, care au toate terase pavate, folosite mai ales in lunile de vara. Piata a devenit centrul principal de activitate al orasului, atragand localnici si vizitatori de toate varstele. Banduri si grupuri muzicale prezinta concerte in estrada centrala pentru orchestra, in fiecare seara, vara. In fiecare a doua si a patra sambata din luna eate un talcioc in Piata Armelor, iar in decembrie aici se organizeaza Piata de Craciun. Am stat si eu la o terasa in Piata Armelor, intr-o seara, am mancat o inghetata (care a costat cam 12 EURO) si am ascultat muzica de fanfara.
Cercul Municipal
Palatul Municipal sau Cercul Municipal, asa cum este cunoscut, se afla in capatul de est al Pietei Armelor. Cercul Municipal a fost proiectat initial ca o cladire administrativa, cu camere de receptie. Structura principala a cladirii a fost finalizata in anul 1906, dar lucrarile de la interior au continuat pana in anul 1909.
Pe fatada cladirii este o sculptura facuta de artistul luxemburghez P. Federspiel a Contesei Ermisinde care a acordat Privilegiul Emanciparii, in anul 1244, care a garantat cetatenilor drepturi si indatoriri fata de nobilime. Dupa o perioada in care a fost folosit pentru Curtea Europeana de Justitie, Cercul Municipal a servit, din anul 1969 ca loc de desfasurare al ceremoniilor si evenimentelor culturale. O placa de pe Cercul Municipal marcheaza eliberarea Luxemburgului in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Estrada centrala pentru orchestra din Piata Armelor, in urmatoarele 3 fotografii.
Cercul Municipal, in urmatoarele 5 fotografii.
Piata Guillaume II
Piata Guillaume II este o piata din orasul Luxemburg, care se intinde la vestul strazii Krautmaart si la nordul Bulevardului Franklin Delano Roosevelt, in inima centrului istoric al orasului Luxemburg, Ville Haute. Piata este cunoscuta popular sub denumirea de Knuedler, de la cuvantul luxemburghez care se refera la nodurile de la cingolul (o centura cu trei noduri, care semnifica cele trei voturi sau "sfaturi evanghelice" profesate) purtat de calugarii franciscani.
Jumatatea de vest a pietei este dominata de Primaria orasului Luxemburg, din partea de sud-vest, in timp ce statuia ecvestra a Marelui Duce Willem al II-lea (1840 - 1849), dupa care este denumita piata (din franceza), este o atractie majora a jumatatii de est a pietei. O mare parte a pietei este incercuita de copaci, care ingusteaza zona deschisa (mai ales din jurul statuii).
Piata fost pe vremuri locul unei manastiri franciscane, de unde provine numele popular al ei. Oricum, in anul 1797, in timpul Razboaielor Revolutiei Franceze, manastirea a fost deposedata de catre soldatii francezi ocupanti. In anul 1804, in timpul unei vizite a lui Napoleon, i s-a prezentat acestuia Piata Guillaume II a orasului ca pe un dar. In anul 1829 s-au facut planuri sa se construiasca o noua primarie in piata, bazate pe planurile arhitectului belgian Justin Remont.
In acelasi an s-a finalizat demolarea vechii manastiri, a carui material s-a folosit in constructia noii cladiri. Primaria a fost finalizata in anul 1838, prima sa utilizare a fost ca si consiliu al orasului, prezidat mult timp de de primarul François Scheffer. Oricum, datorita Revolutiei Belgiene care era in desfasurare la acea vreme, inaugurarea oficiala nu s-a putut tine. Primaria a fost inaugurata oficial pe fata de 15 iulie 1844 de catre Marele Duce Willem al II-lea, a carui statuie se afla in piata.
Piata Guillaume II este folosita ca loc de desfasurare a concertelor de muzica in aer liber, printre care cel mai renumit este concertul Rock um Kneudler, care se tine in fiecare an, din 1991. Concertele Rock um Kneudler sunt gratuie pentru public si au o audienta de pana la 10.000 de persoane. Din anul 1995, aceste concerte au devenit internationale, avandu-i ca invitati pe sud-africanul Johnny Clegg si pe italianul Gianna Nannini.
Piata Guillaume II cu statuia ecvestra a Marelui Duce Willem al II-lea, in urmatoarea fotografie.
Comments
Post a Comment