Germania-Castelul Eltz

 

GERMANIA -

CASTELUL ELTZ

 

    

 

In acest articol va prezint Castelul Eltz.

 

 

In a cincea zi de sedere pe Valea Rinului, ne-am propus sa vizitam Castelul Eltz, cu plecare tot din Koblenz.

 

Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Koblenz, le gasiti aici.

 

Inainte de a pleca in concediu, am citit ca, pentru a ajunge la Castelul Eltz din Koblenz, se ia trenul pana la Hatzenport (durata calatoriei este de 28 de minute, iar frecventa trenurilor este la o ora) si de acolo se ia autobuzul, care este vis a vis de statia de tren, duce pana la castel, face 10 minute si costa 2 EURO/persoana. Cand am ajuns in statia de tren, pe la 09 dimineta, nu era nimeni, era pustiu. Am gasit statia de autobuz si din pacate era un singur autobuz dupa amiaza, la 15 sau 15.30 si se intorcea dupa 30 de minute.

 

Nu aveam timp sa vizitam castelul si nici nu puteam sa asteptam atat timp, deoarece nu aveam ce sa facem. Ne-am mai plimbat noi pe acolo, cu scopul sa gasim pe cineva sa intrebam cum se poate ajunge castel. Oricum, ne hotarasem sa luam un taxi, dar nici statie de taxi nu era. Am gasit, in sfarsit o terasa deschisa si am rugat singurul chelner de acolo sa ne ajute sa gasim un taxi (ne-a spus ca este drum lung pana la castel si nu se poate ajunge pe jos). A sunat el la taxi, la un prieten, dupa cum ne-a spus si ne-a informat ca va costa 60 EURO.

 

Am acceptat, deoarece eu mai aveam putin si incepeam sa plang ca nu pot sa vad Castelul Eltz. Adevarul este ca nu ai ce sa faci, e pacat sa ajungi pana intr-un loc si sa nu poti sa vizitezi toate obiectivele turistice. Am baut si cate o cafea, pana a venit taxiul. Taxiul a mers ceva drum, intr-adevar si ne-a lasat intr-o parcare mare de masini. De acolo am mers pe jos, prin padure, 1,3 kilometri. Drumul prin padure a fost foarte frumos si era desrul de aglomerat. Drumul se poate parcurge numai pe jos, nu este accesibil masinilor.

 

Dupa ce am vizitat castelul si am ajuns din nou in parcare, ni s-a facut si foame si aveam la noi cate doua piersici de persoana si apa. Am mancat fructele, am baut apa si am simtit ca ma revigorez (mancare sanatoasa si aer curat). Am mers pe jos pana la gara Moselkern (cred ca erau indicatoare, de data asta) si am facut cam jumatate de ora, in coborare. Din Moselkern pana la castel sunt 5 kilometri. Am citit acum ca un taxi de la Hatzenport sau Moselkern costa 20 EURO, asa ca ne-am pacalit.

 

Castelul Eltz se afla la adresa 56294 Wierschem. Programul de vizitare al castelului este zilnic, intre orele 9.30 - 17.30, pentru perioada 27 martie - 1 noiembrie. Cstelul este inchis in perioada 2 noiembrie - 26 martie, deoarece se merge prin padure pentru a ajunge la castel si drumul nu este accesibil in aceasta perioada. Un bilet de intrare la castel este de 10 EURO si se cumpara numai de la casa de bilete a castelului.

 

Vizitarea castelului se face numai cu tur ghidat in engleza, franceza si germana. Tururile ghidate sunt la 10-15 minute, iar vizitarea castelului dureaza 40 de minute. Cand am fost noi nu era coada mare la casa de bilete, iar pentru a intra in castel am asteptat cam 5 minute. Fotografiatul este interzis in interiorul castelului, eu am facut o fotografie in prima sala in care am intrat si mi-a atras atentia ghidul sa nu mai fac fotografii.

 

Scurt istoric al Castelului Eltz

 

Castelele medievale, admirate pentru atmosfera lor romantica, au inceput sa fie construite in secolele IX si X. Aceste castele bine fortificate, inconjurate de ziduri defensive puternice au fost inainte conace cu ziduri protectoare din pamant si cu palisade. Castelul Eltz a avut o perioada de prosperitate de la sfarsitul secolului al XI-lea pana in secolul al XIII-lea, in perioada Hohenstaufen. In afara de castele, au fost fondate si numeroase orase.

 

Numele Eltz a fost mentionat prima data in timpul acestei perioade. Ofiterul Imparatului, Rudolf von Eltz, a fost mentionat ca martor intr-un act de donatie al Imparatului Frederic I Barbarossa, in anul 1157. Partile castelului in care a locuit Rudolf von Eltz au fost Turnul romanic tarziu cu locuinte, Donjonul Platt Eltz si casa romanica de la etajul inferior al Casei Kempenich. Ramasitele casei romanice se vad clar din arcul romanic dublu neacoperit in timpul lucrarilor de restaurare din anul 1978. A fost construita o cisterna pentru aprovizionarea cu apa a castelului. Ea se afla acum sub turnul solid cu scara al Casei Kempenich.

 

Pozitia inalta, strategica a raului Elz inferior (sau Eltz), un afluent al Moselei, a fost decisiva, fara nicio indoiala, cand s-a construit primul Castel Eltz. Castelul a fost construit pe ruta care lega raul Mosela (care a fost intotdeauna una dintre cele mai importante rute comerciale) cu Eifel si campia fertila "Maifeld".

 

Avand 70 de metri inaltime, stanca eliptica formeaza fundatia intregului castel. Stanca este inconjurata din trei parti de raul Eltz. De aceea, planul de baza al castelului este oval, incadrandu-se in structura naturala.

 

Prima diviziune a familiei in trei linii a fratilor Elias, Wilhelm si Theodorich, a avut loc inainte de anul 1268. Castelul si mosia sa au fost, de ademenea, divizate. Conform stemelor lor, aceste trei linii principale ale Casei Eltz au fost numite "Eltz vom goldenen Löwen ", "Eltz vom silbernen Löwen" si "Eltz von den Buffelhornern".

 

Membrii acestor linii separate au trait impreuna in Castelul Eltz, ca mostenitori uniti. Un armistitiu a reglementat viata comunitara pasnica a mostenitorilor comuni, drepturile si indatoririle acestora, precum si administrarea si intretinerea castelului. Armistitiul cel  ai vechi care s-a pastrat dateaza din anul 1323. Ei au numit un "Ganerbe" care era un mostenitor comun sau un membru al comunitatii de mostenitori. Acesti mostenitori au locuit impreuna intr-o mosie divizata, dar nu au mentinut impreuna gospodaria comunala.

 

In secolul al XIV-lea, Electorul Balduin de Trier, de la Casa de Luxemburg si unchiul Imparatului Carol al IV-lea, a incercat sa impuna pacea in electoratul sau cu centrele sale Trier, Koblenz si Boppard. Cavalerii liberi ai Sfantului Imperiu Roman au fost impotriva politicii Electorului. Ei au crezut ca acest fapt va limita drepturile lor la razboi privat. Astfel, pe data de 15 iunie 1331, cavalerii castelelor Waldeck, Schöneck, Ehrenburg (toate din districtul Hunsrück) si Eltz au format o alianta ofensiva si defensiva. Ei au luat 50 de calareti inarmati puternic, cat si garnizoanele castelelor lor, pentru a lupta cu Electorul.

 

In acelasi an, Balduin a inceput sa suprime alianta cavalerilor. El a inaltat un turn de asediu pe o stanca, in fata Castelului Eltz. Turnul dreptunghiular de doua etaje, numit Trutz sau Baldeneltz, a fost tipic constructriilor mici ale lui Balduin. Turnul a avut parapeti, o poarta dubla de intrare cu arc ascutit si fortificatii pe trei parti. De acolo se aruncau catapulte cu pietre grele la Castelul Eltz, iar unele dintre ele se pot vedea inca in curtea interioara a castelului.

 

Deoarece li s-au taiat caile de aprovizionare, cei de la Castelul Eltz au fost fortati sa capituleze. Castelele din Hunsrück au capitulat, de asemenea, ca rezultat al unor tactici similare. In anul 1333, familia Eltz a pledat pentru armistitiu. Pe data de 9 ianuarie 1336, a fost incheiat "Pax de Eltz", feuda Eltz a luat sfarsit si castelul a ramas in mainile Electorului Balduin, care l-a facut pe Johann von Eltz "Burgrave" al sau, in anul 1337.

 

In anul 1354, Imparatul Carol al IV-lea insusi i-a dat Castelul Eltz ca feuda Electorului Balduin si succesorului sau, Boemund. Astfel, cavalerii liberi de Eltz au devenit vasalii Electorului de Trier si au trebuit sa ia castelele Eltz si Baldeneltz in arenda de la Elector. Acesta a fost singurul conflict militar important din istoria Castelului Eltz.

 

In secolul al XV-lea a inceput o perioada de reconstructie importanta a castelului. In anul 1441, a fost finalizata Casa Rübenach, pe partea de vest a castelului, sub Lancelot si Wilhelm vom silbernen Löwen (numele Eltz- Rübenach a venit de la domeniul Rübenach de langa Koblenz, care a fost achizitionat de Richard vom silbernen Löwen in naul 1277).

 

Varietatea arhitecturala care impresioneaza imediat vizitatorul dupa ce intra in curtea interioara a castelului este data in cea mai mare parte de partea Casei Rübenach care este orientata in curtea interioara: foisoare cu mai multe colturi, cu jumatati de lemn, traveea restaurata, simpla dar severa, sprijinita pe doua coloane de bazalt deasupra intrarii casei si traveea pitoreasca a capelei gotice tarzii.

 

In jurul anului 1300, a fost adaugata Casa Kleinrodendorf, iar la inceputul secolului al XVI-lea Casa Großrodendorf. Frontul curtii lor interioare are o sala de intrare boltita, sustinuta de doi pilastri. Pe peretele urmator este un mozaic al Madonnei care dateaza din secolul al XIX-lea (numele de Eltz-Rodendorf vine din casatoria lui Hans Adolf cu Katherine von Brandscheid zu Rodendorf din anul 1563; astfel, el a achizitionat Rodendorf (Châteaurouge, Castelul Rosu) in districtul Lorrenei de Bouzonville si a luat numele sau.

 

Dupa ce au fost finalizate Casele Rodendorf, a inceput constructia Caselor Kempenich. Arhitectura si semifabricatele aranjate frumos completeaza impresia generala fermecatoare a curtii interioare. A fost conectata o cisterna pentru apa la capatul inferior al turnului octogonal puternic, cu scara. Cisterna care furniza cea mai mare parte din apa castelului a fost accesibila odata din curtea interioara.

 

Intrarea principala a Caselor Kempenich este protejata de un pridvor. La etajul sau superior este o camera cu travee care sta pe doi pilastri octogonali din bazalt. Arcele rotunde dintre pilastri poarta inscriptiile: "Borgtorn Eltz 1604" si "Eltz - Mercy", care indica inceputul lucrarilor si primii constructori ai acestei case. Lucrarile de constructii au progresat numai sub Jacob von Eltz si a sotiei sale Ana Elisabeta von Metenhausen si au fost finalizate, in sfarsit.

 

Ornamentele boltii inghinale a pridvorului (1651), cu stemele caselor Eltz si Metenhausen, precum si splendidele steme baroce din tuf ale aliantei, de sub fereastra centrala a traveei, care dateaza din anul 1661, amintesc de acesta. Aceleasi steme se gasesc pe gratarele ferestrelor din fier forjat ale salii Untersaal a Casei Kempenich si pe balustrazile curtii interioare.

 

Istoria de 500 de ani a cladirii combina armonios toate stilurile arhitectonice de la romanic pana la baroc timpuriu. Castelul, care consta din opt turnuri cu sedii de locuit, grupate in jurul unei curti interioare, a fost reprezentativ pentru asa-numita "Randhausburg". Pana la o suta de membri ai familiei au locuit in aproape tot atatea camere.

 

Familia "von und zu Eltz" a oferit electoratelor din Mainz si Trier servicii deosebite. Jacob von eltz (1510 - 1581) a devenit unul dintre cei mai importanti electori din istoria Arhiepiscopiei Trierului. El a studiat la Louvain si a fost rectorul Universitatii din Trier in anul 1564. El a fost ales apoi Elector de catre Adunarea de Canonici a Bisericii Sfantul Florin din Koblenz, pe data de 7 aprilie 1567.

 

Spre deosebire de unii dintre predecesorii sai si de alti printi ai Bisericii, Jacob fusese hirotonit cu mult inainte de a accesa puterea. El a devenit unul dintre liderii principali ai Contra Reformei si i-a considerat pe iezuiti ca fiind cei mai importanti aliati ai sai. Casa Eltz trebuia sa tina alta pozitie importanta in Electoratul Trier: pe data de 15 iunie 1624, Hans Jacob von Eltz a fost numit Maresal de catre Electoratul din Trier. El a devenit astfel liderul cavalerilor.

 

Familia Eltz a dobandit putere si importanta nu numai in Trier ci si Mainz. Philipp Karl a fost ales in unanimitate Elector de Mainz de catre Adunarea de Canonici, pe data de 9 iunie 1732. El a devenit astfel liderul spiritual si cel mai puternic print al Bisericii de la nord de Alpi. Ca Sef al Bisericii germane, el era urmatorul dupa Papa. Avand functia de Cancelar al Sfantului Imperiu Roman, el a prezidat Dieta Imperiala de la Regensburg in calitate de cea mai importanta persoana dupa Imparat. Philipp Karl i-a chemat pe ceilalti opt electori la Frankfurt, cerandu-le sa voteze si a votat si el insusi, votul lui fiind al noulea vot decisiv.

 

Casa Eltz a avut mosii intinse in Electoratele Trier si Mainz. Mosiile Eltz din Koblenz, Trier, Boppard, Würzburg, Mainz si Etville indica unde au avut interesele principale cei din familia Eltz. In anul 1736, familia Eltz a achizitionat Vukovar, langa Belgrad, pentru 175.000 de guldeni renani. Aceasta mosie, care a fost de departe cea mai mare mosie a familiei, a fost domiciliul principal al liniei Eltz vom goldenen Löwen de la mijlocul secolului al XIX-lea si pana la expulzarea lor, in anul 1944.

 

De la al Doilea Razboi Mondial, familia a locuit in Eltzer Hoff, in Etville/Rin (acesta linie principala a Casei Eltz a fost denumita, de asemenea, Eltz-Kempenich din secolul al XVI-lea). Imparatul Carol al VI-lea a conferit titlul de conti liniei Eltz vom goldenen Löwen pentru serviciile prestate in timpul Reformei si razboaielor impotriva turcilor. In plus, li s-a acordat privilegiul de a fi capabili sa creeze nobilime in numele imparatului, sa aleaga notari, sa legitimeze copii nelegitimi, sa acorde steme cu scut si creasta, sa numeasca grefieri si judecatori, sa elibereze iobagi, etc.

 

Castelul Eltz este unul dintre putinele castele renane care nu au fost distruse niciodata prin forta. Prin diplomatie calificata, in special a singurei linii protestante a Casei Eltz - Bliescastel - Brunswick, castelul a supravietuit turbulentelor Razboiului de Treizeci de Ani, fara sa fie avariat. Majoritatea castelelor de pe Rin au fost distruse in timpul Razboiului Palatinat de Succesiune (1688 - 1689). Oricum, ca ofiter francez, Johann-Anton von Eltz - Uttingen a avut succes in prevenirea distrugerii Castelului Eltz.

 

In timpul dominatiei franceze de pe Rin (1795 - 1815), Contele Hugo Philipp a fost tratat ca un emigrant si mosiile lui de pe Rin si din zona Trierului au fost confiscate. El a fost denumit "Burger Graf Eltz" (Cetatean Conte Eltz). Castelul Eltz si mosiile sale au fost atasate sediilor garnizoanei din Koblenz. S-a dovedit mai tarziu ca Hugo Philipp nu a emigrat deloc si ca el a stat in Mainz. Astfel, in anul 1797, mosiile si veniturile i-au fost returnate.

 

In anul 1815, Contele Hugo Philipp a devenit singurul proprietar al Castelului Eltz prin cumpararea Casei Rübenach si a proprietatilor liniei Eltz- Rübenach. Linia Eltz-Rodendorf nu a mai avut mostenitori, dar linia Eltz-Kempenich mostenise deja proprietatea sa in anul 1786.

 

In secolul al XIX-lea, Contele Karl a restaurat castelul ancestral in cursul miscarii romantice si a interesului crescut pentru castelele din Evul Mediu. Lucrarea de restaurare a durat din anul 1845 pana in jurul anului 1888 si a costat 184.000 de marci. I s-a comandat lui F.W.E.Roth sa scrie "Istoria nobilior si contilor de Eltz". Aceasta istorie a fost publicata in doua volume in Mainz, in anul 1890.

 

Atat inainte cat si dupa finalizarea restaurarii, personalitati importante ale secolului al XIX-lea au vizitat Castelul Eltz pentru a vedea ce a infaptuit Contele Karl. Printre aceste personalitati se numara Imparatul William al II-lea, marele poet francez Victor Hugo si pictorul englez William Turner.

 

Castelul Eltz a apartinut familiei EEltz timp de 850 de ani. Proprietarul actual, Dr.Graf Karl von und zu Eltz-Kempenich, numit Faust von Stromberg, locuieste in Etville/Rin, unde familia a avut o rezidenta inca de la mijlocul secolului al XVIII-lea.  Administratorii castelului au locuit in castel de atunci. Ei au avut tituri de capitani ai castelului sau de castelani, in functie de epocile in care au trait.

 

Partea de est a Castelului Eltz, cu Casele Kempenich si Rodendorf, in urmatoarele 9 fotografii.

 

Partea de vest a Castelului Eltz, cu poarta castelului, Casa Rübenach si Donjonul Platt Eltz, in urmatoarele 13 fotografii.

 

Intrarea in castel, in urmatoarea fotografie.

 

Curtea interioara a castelului, in urmatoarele fotografii.

 

Curtea interioara a castelului, cu Casele Kempenich, in urmatoarele 7 fotografii.

 

 

Turul castelului

 

Turul castelului incepe din Sala de receptie a Casei Rübenach. Sala de receptie a devenit Sala de arme in secolul al XIX-lea, in cursul miscarii romantice. Aarmele au fost tinute initial sub cheie. Pe partea ferestrei sunt: o armura completa, placute pentru piept, casti, un lant si lantul unui soldat cu un scut rotund.

 

Cele mai vechi arme de foc din colectie sunt archebuzele din secolul al XV-lea. Blocurile de foc si blocurile rotative expuse au fost evolutii ulterioare ale secolului al XVI-lea. Halebardele (pe stanga si pe dreapta usii) erau armele tipice ale soldatilor incepand cu secolul al XIV-lea. Acestea erau formate din topoare de lupta, sulita sau stiuca si un carlig pentru calaret. Colectia sau armele orientale este formata din sabii incovoiate valoroase, un scut rotund si o varietate de arcuri si sageti.

 

Sala de receptie a Casei Rübenach, in urmatoarea fotografie.

Camera alaturata este asa-numita Untersaal Rübenach. Aceasta este o camera de zi tipica, medievala tarzie a locuitorilor bine instariti ai castelelor. Arhitectura camerei este originala. Camera a ars in timpul unui incendiu ca si alte 30 de camere din cele aproape 100 de camere ale castelului. In Evul Mediu, scrinul a fosat cea mai comuna piesa de mobilier pentru depozitarea lucrurilor. El era folosit, de asemenea, pentru transportul lucrurilor. Scaunul pliant putea fi folosit si in timpul calatoriilor.

 

Tapiseriile flamande (din jurul anului 1580) sunt numite "verdeata", datorita culorii predominante de verde. Ele infatiseaza cateva animale si plante exotice. Acestea sunt tipice pentru perioada in care europenii descopereau lumea si doreau sa inregistreze impresiile lor, in picturi. Ceasul este sud geman, de la sfarsitul secolului al XV-lea, cu un cadran gotic tarziu.

 

Picturile panel sunt remarcabile: "Liturghia gregoriana" (1494) de la Scoala de pictura din Köln, "Adoratia Magillor" (din jurul anului 1550). Lucas Cranach cel Batran, unul dintre cei mai importanti pictori germani ai secolului al XVI-lea a pictat "Madonna cu strugurii", in jurul anului 1540. "Scena Crucificarii" (1495) este, de asemenea, de la Scoala de pictura din Köln. Alte picturi sunt: "Scena Adoratiei", de la Scoala Cranach si o pictura care vine, probabil din Atelierele Pacher, pictor tirolez de sud si sculptor in lemn. Pictura infatiseaza o Biblie deschisa (inceputul secolului al XVI-lea).

 

Dormitorul mare de la etajul superior al Casei Rübenach poate fi accesat pe o scara ingusta. Decoratiile florale si frunzisul sunt originale, din secolul al XV-lea si au fost restaurate in secolul al XIX-lea. Scenele din Capela gotica tarzie incep cu Buna Vestire, pe bolta si se duc pana la Adoratia Magilor, in fereastra cu vitralii si la Rastignirea pe Cruce si Invierea, in picturile de pe pereti.

 

Patul este din anul 1520 si este ornat cu falduri gotice tarzii, scene de vanatoare, lupte si turnee pe cornisa baldachinului si stema ancestrala in fata. Patul este inalt. Draperiile din camera ajutau sa mentina caldura. Dulapul cu picioare ("Stollenschrank") este din Köln, din jurul anului 1560. Una dintre cele 20 de toalete ale castelului este localizata in una dintre travee si este captusita pe jumatate cu lemn.

 

Camerele alaturate sunt un dresing (pe dreapta), cu picturi gotice tarzii pe pereti (restaurate in secolul al XIX-lea) si un cabinet de scris (pe stanga), cu decoratii pictate, din anul 1882.

 

Prima camera din Casa Roderndorf este Camera Electorului. Acest nume i-a fost dat camerei, probabil, in secolul al XIX-lea, cand au fost puse in ea portretele celor doi Electori, Philipp Karl si Jakob. Mobilierul consta dintr-un cabinet baroc si patru scaune rococo (flamande, probabil, din prima jumatate a secolului al XVIII-lea). Piesa centrala decorativa a camerei este o tapiserie lucrata de fratii van der Brüggen din Bruxelles (din jurul anului 1680). Tapiseria infatiseaza anotimpul toamnei cu inceperea vanatoarei, cu caini si vanatori, ghirlande cu fructele toamnei si un cap de berbec, care simbolizeaza fertilitatea.

 

Pentru multi vizitatori, Sala Cavalerilor este punctul de atractie al turului castelului. Aceasta camera frumoasa este cea mai mare din castel. A fost deschisa pentru festivitatile comune ale tuturor familiilor Eltz. In timp ce mastile care reprezinta bufoni, de sub grinda centrala si din cateva colturi ale camerei sunt simboluri ale libertatii de vorbire, trandafirul tacerii de deasupra iesirii este simbolul discretiei. In cornisa de sub grinda din stejar a tavanului, nobila si puternica familie Eltz este reprezentata in stema familiilor aristocratice inrudite Stemele sunt embleme distincte care au fost purtate pe scutul cavalerului. Heraldica de acest tip se dezvololtase deja in timpul primelor Cruciade.

 

Se obisnuia sa se acopere peretii reci ai unor locuinte elegante si sali festive cu draperii decorative. Tapiseria, care a fost executata in jurul anului 1700 in zona Bruxelles, infatiseaza masa de seara a zeului soare grec, Helius cu Selena, zeita lunii. Colectia de tunuri mici, care dateaza din anul 1730, a fost facuta la o scara de aproximativ 1:6. Ele sunt miniaturi extrem de exacte ale tunurilor folosite in secolul al XVIII-lea. Interiorul tuburilor indica faptul ca ele au fost trase si cu munitie vie.

 

Armura lui Maximilian (1520) este numita dupa Imparatul Maximilian, "Ultimul Cavaler german". O armura ca aceasta poate avea o greutate de peste 40 de kilograme. Armura de langa semineu este de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Sunt, de asemenea, trei caschete din fier, care dateaza tot de la sfarsitul secolului al XVI-lea. In mijlocul fiecarui capac greu se afla o incuietoare cu o cheie. O simpla rotire a cheii deschide simultan sapte  bolturi cu arc.

 

Camera Wamboldt de la etajul de dedesubt contine un cabinet sud german cu incrustatii bogate (din jurul anului 1600), patru scaune din secolul al XVII-lea, o presa de lenjerie, o roata, o bobina si cateva portrete mici din secolele XVI si XVII.

 

Camera alaturata, asa-nimita Camera Contesei. este una dintre multele sufragerii ale castelului. Era destul de obisnuit sa se acopere tavanele din grinzi de lemn cu lut si apoi sa se varuiasca. Mobilierul consta dintr-un pat nuptial, din lemn de pin Franconia, din jurul anului 1525 si tot aici se mai afla cinci portrete de copii, din secolul al XVIII-lea. Nisele din pereti contin o colectie de ceramica din perioada secolelor XVI-XVIII. Urcioarele si canile vin din Westerwald, Siegburg, Raeren si Creussen, toate centrele de fabricatie de ceramica gospodareasca din acea perioada.

 

O scara spiralata duce la etajul de dedesubt. Astfel de scari au economisit spatiu si erau extrem de comune in castele. Intoarcerea sinuoasa a scarilor de la dreapta sus pana la stanga jos era conceputa pentru gardianul castelului, care isi purta arma in mana dreapta. Oricum, turnul opus  afost un dezavantaj pentru agresori.

 

Din punct de vedere arhitectural, asa-numita Sala a Drapelelor este cea mai somptuoasa camera din castel. Sala are o bolta gotica tarzie cu nervuri-stele. Nervurile sunt aranjate in jurul centrului in forma de stea. Piatra cu nervuri nu sustine numai tavanul, ci are si rol decorativ. Aceasta forma eleganta a boltii se gaseste numai in sediile nobile de locuit. Ferestrele cu vitralii din travee il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe cu dragonul. Sfantul Gheorghe a fost patronul cavalerilor crestini.

 

Ceasul din secolul al XVI-lea si o soba de teracota (din anul 1871) completeaza designul salii. Soba de teracota este asa-numita Soba Evanghelistilor, deoarece are picturi care ii infatiseaza pe cei patru Evanghelisti si familia Eltz. Soba era incalzita din bucataria de alaturi. Podeaua camerei este partial de la mijlocul secolului al XIII-lea si partial de la sfarsitul secolului al XV-lea.

 

Bucataria Evului Mediu tarziu a pastrat caracterul ei original (din anul 1490). Camera este pur utilitara. Aici se facea mancare pentru familia Eltz- Rodendorf. Cazane din cupru atarnau pe un carlig deasupra focului deschis. Carligul era mutat pentru a regla inaltimea oalelor fata de foc si regla astfel caldura. Cuptorul era captusit cu piatra de tuf vulcanic. Lemnul ars incalzea aceasta piatra, astfel incat se putea coace paine pe ea. In nisa ferestrei exista o chiuveta si in fata ei un bloc de tocat din stejar, pe care erau pregatite carnea si vanatul. Cufarul de faina este o piesa de mobilier de uz casnic din secolul al XV-lea. Inelele din bolta camerei erau folosite pentru a atarna proviziile. Dulapul de perete si camara contin vase de uz zilnic, care dateaza din secole diferite.

 

Colectia extinsa de arta care este expusa in camera actuala a Trezoreriei a fost deschisa publicului in anul 1981. Cele cinci camere de la etajele inferioare ale Casei Rübenach, unde este expusa colectia, au fost initial camere de depozitare. In timpul lucrarilor de restaurare din perioada 1975 - 1981, camerele au fost conservate si transformate in muzeu. Toate exponatele au apartinut familiei Eltz si au fost achizitionate pentru uz personal. Cele aproximativ 500 de exponate includ lucrari din aur si argint, sculpturi din fildes, monede, medalii, bijuterii, sticlarie, portelan, tacamuri, textile, haine, arme, armuri si obiecte sacre. Din pacate, nu am vizitat Trezoreria.

 

O vizita la Castelul Eltz este o incursiune de mai mult de 850 de ani in istoria si cultura Rinului si Moselei. Vizitatorul poate sa vada trecutul prin contacul imediat cu cladirile si obiectele care au supravietuit de secole. In secolul al XIX-lea, Castelul Eltz a fost frecvent tema picturilor romantice si a atras multi vizitatori, inclusiv personalitati notabile ale vremii. Castelul Eltz si-a pastrat farmecul si in zilele noastre. Acest fapt este dovedit prin miile de vizitatori care vin anual sa simta atmosfera romantica a castelului din padure.

 

Zidurile castelului, in urmatoarea fotografie.

 

 

 

Recomand vizitarea Castelului Eltz!