Germania-Atractiile turistice din Valea Rinului

 

GERMANIA -

ATRACTIILE TURISTICE DIN VALEA RINULUI

 

 

In acest articol va prezint atractiile turistice de pe Valea Rinului din Germania.

 

 

Koblenz

 

Punctul de plecare pentru vizitarea Vaii Rinului din Germania a fost Koblenz, unde am fost si cazati 5 nopti.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Koblenz, le gasiti aici.

 

Fortareata Ehrenbreistein

 

Expansiva si solida, orientata spre gura raului Mosela, fortareata prusaca este situata pe varful unei stanci aflate la 118 metri deasupra Rinului. Drumul national B42 duce la Koblenz - Ehrenbreistein. In oras, un drum se indreapta spre Montabaur, pe care il veti parasi dupa 2,4 km, virand la stanga si apoi mergeti drept 1,9 km (urmand indicatoarele), dupa care se ajunge in parcarea mare de masini a fortaretei.

 

Scurt istoric al Fortareatei Ehrenbreistein

 

Prima dovada documentata a castelului de la locatia actuala dateaza din anul 1129. Pentru a opri expaniunile regionale, Dioceza din Trier a adaugat continuu noi sectiuni fortaretei. Fortareata Trier s-a dezvoltat in cinci stadii, care au continuat in secolul al XVIII-lea.

 

Primul stadiu a fost dupa anul 1150, cand s-a facut un donjon pentagonal, cladiri rezidentiale noi si un sant pe partea de nord, toate acestea au fost facute la comanda Arhiepiscopului Hillin. Al doilea stadiu a fost dupa anul 1500, cand s-a facut un nou sant in pozitia avansata de nord, cu ziduri inalte si bastioane semicirculare. Tot atunci s-au adus primele tunuri, inclusiv cele de tipul "Vogel Griff" (Griffin), care cantareau noua tone si care au fost facute la comanda Arhiepiscopului si Printului Elector Richard von Greiffenklau.

 

A treia etapa a fost in jurul anului 1600, cand s-au inlocuit fortificatiile Greiffenklau cu un sant izolat si doua bastioane in unghi, cu protectii de conexiune. S-a construit o structura detasata care consta dintr-un sant principal, un ravelin (fortificatie triunghiulara cu rol de avanpost) si doua metereze care protejau bastioanele.

 

A patra etapa a fost dupa anul 1650, cand s-a facut o structura noua in nord-est, care nu a fost denumita si alta structura in sud. Tot atunci a fost inclus in fortareata Castelul Helfenstein. A cincea etapa a fost in jurul anului 1730, cand s-a construit al treilea bastion de-a lungul frontului de nord, facut la comanda Printului Elector Franz Georg von Schönborn.

 

Fortareata a fost asediata in anul 1637, cand fortele de ocupatie franceze au trebuit sa se predea generalului cavaleriei imperiale Jan van Werth, datorita lipsei proviziilor. Fortareata a mai fost asediata in anul 1688, in timpul bataliei fara succes a francezilor impotriva Coblenz (Koblenz) si Ehrenbreistein. Cand a fost cucerit Coblenz, in octombrie 1794, de catre trupele franceze conduse de generalul Marceau, Fortareata Ehrenbreistein era inarmata pentru aparare.

 

Dupa asediile fara succes din anii 1795 si 1796, in timpul carora tunurile de artilerie au cauzat pagube mari fortaretei, francezii au atacat din nou pe data de 10 martie 1798. Dupa o blocada de zece luni, ei au fortat capitularea celor 2.500 de aparatori, prin infometare, in anul 1799 si au aruncat cetatea in aer in anul 1801.

 

Infrangerea lui Napoleon de la Waterloo (18.06.1815) a adus sfarsitul cuceririlor franceze si tinutul Rinului a devenit prusac. In anul 1815, Regele Friedrich Wilhelm al III-lea a ordonat sa se restaureze fortareata. Restaurarea, inceputa sub supervizarea Locotenentului - General Johann von Rauch in anul 1817, a fost finalizata sub Capitanul von Huene, in anul 1828. Fortareata fusese declarata deja de importantta minora in anul 1886, dar a scapat de distrugerea totala in anul 1922.

 

Facand parte din vechea fortareata Coblenz si Ehrenbreistein, cu cateva forturi si retele, Ehrenbreistein a fost construita in stilul clasic. Fortareata gazduieste astazi un muzeu regional, sediile Managementului Castelelor pentru landul Renania Palatinat, un hostel pentru tineret si doua restaurante. In fortareata se organizeaza expozitii despre istoria sa, tururi ghidate si diverse evenimente.

 

Koblenz, Rinul si Fortareata Ehrenbreistein, in urmatoarea fotografie.

 

Catedrala din Köln

 

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Köln, partea I (scurt istoric si exteriorul catedralei), le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Köln, partea a II-a (interiorul catedralei), le gasiti aici.

 

Bonn

 

Orasul Bonn este este situat pe malul Rinului, in sudul landului Renania de Nord - Westfalia. Orasul se intinde pe ambele maluri ale Rinului, iar 3/4 din suprafata sa este ocupata de orasul de pe malul stang al fluviului. Bonn este unul dintre 20 cele mai mari orase din Germania. Intre anii 1949 - 1990, Bonn a fost capitala provizorie a RFG si pana in anul 1999 sediul parlamentului si guvernului Germaniei.

 

Din pacate, nu am avut timp sa vizitam niciun obiectiv turistic in Bonn si oricum am ajuns in oras spre seara, cand erau inchise toate muzeele. Ne-am plimbat prin Piata Principala, care este dominata de Vechea Primarie a orasului Bonn (Altes Rathaus), care a fost construita in anul 1737, am fost pe malul Rinului si am stat pe o banca, iar apoi am stat la o terasa unde am baut o bere nefiltrata.

 

Piata Principala din Centrul orasului Bonn, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Vechea Primarie a orasului Bonn (Altes Rathaus)

 

Terasa unde am baut bere

 

Rinul la Bonn, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Catedrala din Speyer

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Speyer, le gasiti aici.

 

Catedrala din Worms

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Worms, le gasiti aici.

 

Catedrala din Mainz

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Mainz, le gasiti aici.

 

Castelul Lahneck

 

Pentru a ajunge cu masina la Castelul Lahneck, trebuie sa parasiti drumul natioanl B42 la iesirea Oberlahnstein si apoi sa mergeti dupa indicatoare 1,9 kilometri, pana in parcarea de masini a castelului.

 

Scurt istoric al Castelului Lahneck

 

Pentru a proteja o mina de argint infeudala, arhiepiscopul de Mainz, Siegfried al III-lea a construit Castelul Lahneck, intre anii 1240 si 1245. Acordarea drepturilor de taxare in anii 1292/1298, precum si confirmarea lor in anul 1309 de catre Regele Heinrich al VII-lea au dat motive sa oblige guvernatori cunoscuti, cum ar fi Contele Diether von Katzenelnbogen si altii sa posede puncte de taxare.

 

Extinderile care au avut loc in secolul al XV-lea (santul uscat, zidul de protectie exterior, zidul mare circular, poarta exterioara din vest, peretii pevilionului exterior) au fost finalizate de Dieter von Isenburg (arhiepiscop in perioadele 1459 - 1461 si 1475 - 1482). Dupa ce a fost distrus in anii 1633 si 1662, Castelul Lahneck a ajuns in ruine. A fost reconstruit incepand cu anul 1852 in noul stil gotic si restaurat complet in anul 1937.

 

Aspectul exterior structural

 

Structura castelului este divizata in portile exterioare, santul uscat, pavilionul exterior, zidul de protectie exterior de sud cu trei turnuri semicirculare (care se deschid in directia castelului) si poarta de vest din zidul circular, in spatele careia este zona centrala a castelului cu poarta turn flancata, cladirile rezidentiale din nord, capela din est, iar spre sud se afla zidul de protectie interior (de 24 de metri lungime si 3,5 metri metri grosime) cu turnuri de colt si donjonul pentagonal de 30 de metri inaltime, cu varful sau directionat spre flancul atacului.

 

In castel este un restaurant si se organizeaza tururi ghidate ale castelului.

 

Castelul Lahneck, in urmatoarea fotografie.

 

 

Castelul Marksburg

 

Marksburg este un castel aflat la 160 de metri deasupra orasului Braubach din landul Renania-Palatinat. Este unul dintre principalele situri ale Defileului Rinului, Patrimoniu Mondial UNESCO. Cetatea Marksburg a fost denimita "Burg Braubach" pana in anul 1437, deoarece a fost folosita mai degraba ca protectie decat ca resedinta pentru familiile regale. Ea a servit la apararea si administrarea orasului Braubach sau ca punct de control vamal pe Rin. Dintre cele 40 de castele de deal aflate intre Bingen am Rhein si Koblenz, Marksburg a fost printre cele doua care nu au fost niciodata distruse (celalalt fiind Castelul Maus) si singurul care nu a ajuns niciodata in paragina.

 

Scurt istoric al Castelului Marksburg

Evul Mediu

 

Pe locul actual al Castelului Marksburg a fost construita o fortareata din piatra, de catre familia Eppstein, in anul 1100 si a fost extinsa intr-un castel in jurul anului 1117, pentru a proteja orasul Braubach si pentru a consolida facilitatile vamale. Castelul a fost mentionat prima data in documente in anul 1231. Eppstein a fost o familie puternica in regiune, cu cativa membri care au devenit arhiepiscopi in Mainz si Trier.

 

Contele Eberhard Katzenelnbogen a cumparat castelul si de-a lungul secolelor XIV si XV inaltii conti nobili au reconstruit in mod constant castelul. In anul 1429 linia masculina a Contilor de Katzenelnbogen a disparut, iar teritoriile lor au mers la Contele de Hessa, care a extins castelul pentru a depozita artilerie si a adaugat turnurile rotunde ale zidului cortina exterior.

 

Secolul al XIX-lea

 

Imparatul francez Napoleon a confiscat, apoi a abolit Sfantul Imperiu Roman in anul 1806. El a cedat Castelul Marksburg aliatului sau, Ducele de Nassau, pentru serviciile sale. Ducele de Nassau a folosit castelul ca inchisoare si ca locuinta pentru soldatii cu dizabilitati. Dupa Razboiul Austro-Prusac din anul 1866, Ducatul de Nassau a devenit teritoriu al Prusiei, care a preluat si proprietatea asupra Castelului Marksburg.

 

Epoca moderna

 

In anul 1900, Castelul Marksburg a fost vandut pentru suma simbolica de 1.000 de monede de aur catre Asociatia Germana a Castelelor (Deutschen Burgenvereinigung), care fusese fondata cu un an inainte, ca o initiativa privata pentru conservarea castelelor din Germania. Castelul Marksburg a fost sediul central al acestei asociatii, din anul 191.

 

In martie 1945, castelul a fost grav avariat de artileria americana de peste Rin.

 

In anii1990, a fost creata o copie a Castelului Marksburg pentru Satul de cultura germana Ueno din Japonia, dupa ce proprietarul castelului a refuzat sa demoleze originalul si sa-l reconstruiasca in Japonia.

 

Castelul Marksburg, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Plimbare cu vaporasul de la Trechtingshausen la Castelul Rheinstein si apoi la Rüdesheim am Rhein.

 

 

Capela Sfantul Clement (Clemenskapelle, in germana)

 

Mica Capela a Sfantului Clement se afla langa Trechtingshausen. Pe data de 6 septembrie 1270, Manastirea Cornelimünster si-a vandut intreaga parohie Sfantul Clement Adunarii Canonice a Catedralei din Mainz si Bisericii Sfanta Maria ad Gradus, tot din Mainz. Cu toate acestea, cavalerii haiduci si-au pastrat obiceiurile nefaste, pana cand Imparatul Rudolf I a distrus Castelul Reicheinstein, in anul 1282 si i-a condamnat la moarte, langa Capela Sfantul Clement.

 

Capela Sfantului Clement, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Turnul Mäuse (Turnul Soarecilor sau Mäuseturm, in germana)

 

Turnul insular galbui este vizibil de pe soseaua principala B9 sau de pe malul Rinului, la Bingen.

 

Scurt istoric al Turnului Soarecilor

 

Ridicarea turnului, scopul si intelesul numelui sau sunt neclare. Unii arheologi isi asuma faptul ca turnul a fost construit in timpurile romane si ca a fost apoi in posesie franca, inainte ca Arhiepiscopul Hatto al II-lea de Mainz (968 - 970) sa-l extinda, pentru a-l face propriul sau loc de veci, numit "Hattenburg".

 

Printr-un agrement de schimb teritorial cu Imparatul Otto I, Rheingau a promis zona arhiepiscopului ca mosie, in anul 968. Hatto a dizolvat manastirea Rupertsberg, care avusese grija de saraci pana atunci.

 

Conform legendei, a urmat o foamete si Hatto, care era fara mila si avea provizii uriase, le-a dat foc in hambarul din turn, pentru a nu le da saracilor. Un numar mare de soareci l-au atacat atunci, urmandu-l in ascensiunea sa din turn si muscandu-l pana a murit. Aceasta legenda este una dintre multele interpretari ale numelui "Mäuseturm" (Turnul Soarecilor).

 

Turnul a suferit modificari in anul 1298, pentru a fi adaugat la statia de taxare Ehrenfels. Turnul a fost crenelat in perioada 1631 - 1640 si francezii i-au dat foc in anul 1689. Turnul a ramas in ruine pana cand Regele Friedrich Wilhelm al IV-lea l-a renovat in noul stil gotic, in perioada 1856 - 1858.

 

Aspectul exterior structural

 

Turnul are patru etaje, dimensiunile sale sunt de 6,1x6,0 metri, iar adancimea fundatiilor este de 1,3 metri. Turnul are patru turnulete de colt cu creneluri. A fost adaugat in amonte un turn cu scara pentagonala. Inaltimea totala a turnului este de 23,86 metri. Turnul Soarecilor nu se viziteaza.

 

Turnul Soarecilor, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Stanca Loreley

 

Stanca Loreley (Lorelei sau Lorelai) este situata pe malul estic al Rinului si are o inaltime de 132 de metri. Stanca este in apropiere de Rheinknie si de localitatea Sankt Goarshausen, din landul Renania-Palatinat. Peisajul incantator al oraselor Sankt Goarshausen, Sankt Goar si al Cetatii Katz vazute de pe platoul stancos este un punct de atractie pentru turisti. Pe platoul stancii au loc si spectacole sau concerte de muzica rock.

 

In dreptul stancii Loreley fluviul Rin are o adancime de 25 de metri si o latime de numai 113 metri, fiind locul cel mai ingust si mai adanc al partii navigabile a Rinului. Aceasta portiune este numita Groapa Bingen si este si in prezent periculoasa pentru navigatie si navele folosesc permanent comunicarea prin semnale luminoase. In anul 1930 s-au aruncat in aer stancile de sub apa, cu ajutorul explozivilor, ceea ce a mai diminuat pericolul.

 

Urmele asezarilor omenesti de pe platoul stancos Loreley dateaza in urma cu 600.000 de ani. Stanca a devenit renumita in Evul Mediu, prin pericolul mare pe care il reprezenta pentru corabieri si plutasi. In afara de Groapa Bingen din apropiere, locul cel mai periculos de pe traseul Rinului se afla aici, in aval de Sankt Goar. In acest loc era un banc de nisip transversal, din care ieseau stanci de sub apa, iar pe partea cealalta Rinul avea un curs mai domol. Aceasta diferenta de viteza a apei crea vartejuri deosebit de periculoase, care au dus la numeroase catastrofe. Din aceasta cauza se credea in trecut ca in apropiere de acest loc vine Sfantul Goar care salveaza si ingrijeste naufragiatii.

 

Loreley este o balada, care spune ca ea era o zana care ademenea navigatorii cu cantecul ei. Pe langa glasul si frumusetea ei, zana avea parul lung, blond stralucitor, pe care-l pieptana cu un pieptene de aur si toate aceste lucruri vrajeau marinarii, care uitau de pericolul de pe Rin.

 

Balada Loreley povesteste intamplarea unei zane care a fost o fata pe nume Lore, care facea barbatii sa-si piarda mintile prin frumusetea ei si care a fost invinuita de vrajitorie, din cauza acestui fapt. Episcopul nu a putut sa hotarasca condamnarea ei la moarte si a trimis-o la manastire. Fata a fost dusa la manastire de trei cavaleri, dar a aflat pe drum ca iubitul ei a inselat-o, a scapat de insotitori si s-a aruncat de pe stanca in apele Rinului.

 

Dupa ce am vizitat Castelul Pfalzgrafenstein, am mers cu trenul de la Kaub la Sankt Goarshausen, pentru a vedea stanca mai de aproape, dar era mult de mers pe jos pana la stanca si ne-am intors in oras. Am luat masa la o terasa, de unde se vedea stanca in departare, ne-am aprovizionat de la un supermarket (era tarziu si nu mai gaseam deschis in Koblenz) si ne-am intors la Koblenz.

 

Stanca Loreley, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Castelul si Fortareata Rheinfels

 

Se poate ajunge cu masina in orasul Sankt Goar pe malul stang al Rinului, pe drumul national B9. In oras, o strada duce la ruinele Castelului si Fortaretei Rheinfels si dupa aproximativ 700 de metri se ajunge in parcarea castelului.

 

Scurt istoric al castelului

 

In jurul anului 765, Abatia Benedictina Prüm a avut o biserica mica in Sankt Goar. Guvernatorii au administrat pe durata lunga pamanturile abatiei. Din anul 1185, Contii de Katzenelnbogen, care aveau deja un un castel de taxare mic in parteneriat, in apropierea Rinului, la Sankt Goar, au primit drepturile de guvernare.

 

Cand Contii de Katzenelnbogen au detinut pozitia de lorzi provinciali in secolul al XIII-lea, Contele Diether al V-lea a ridicat prima cladire a castelului deasupra orasului Sankt Goar, incepand cu anul 1245. Dupa finalizarea castelului, el a marit taxa pe Rin in anul 1255, ceea ce a facut comertul mai dificil, din cauza costurilor ridicate ale marfurilor. In anul 1255, Alianta Oraselor Renane a considerat acest lucru ca o scuza pentru a asedia noul castel, care era numit Rynfels. Asediul a durat un an si 14 saptamani, dar nu a avut succes.

 

Contii de Katzenelnbogen si-au extins ulterior proprietatile dintre Rin, Lahn, Main si Odenwald, in secolul al XIV-lea. Pentru a apara tinutul superior si inferior al orasului Darmstadt si al Castelului Rheinfels, ca punct focal al puterii, ei au construit ulterior castele cum ar fi Castelul Reichenberg si Noul- Katzenelnbogen (denumit astazi Castelul Katz), care s-au ridicat deasupra orasului Sankt Goarshausen, pe malul drept al Rinului. Castelul ancestral al familiei este la sud de Limburg.

 

Diether al V-lea care a inceput sa domneasca in anul 1245 si a murit in anul 1276, a fost urmat la succesiune de Wilhelm I in perioada 1276 - 1331, Wilhelm al II-lea, in perioada 1331 - 1385, Eberhard al V-lea in perioada 1385 - 1402, Johann al III-lea, in perioada 1402 - 1444 si Philipp cel Batran, in perioada 1444 - 1479. 

 

Philipp cel Batran, ai carui fii au murit de tineri, a transferat mostenirea sa fiului sau vitreg, Landgraful (landgraf a fost un titlu dat unui principe suveran german in Evul Mediu; de la land-tara si graf-conte) Heinrich al III-lea de Hessa si de aceea Hessa a mostenit tinutul dupa moartea lui Philipp, in anul 1479. Disputele privind mostenirea, dintre Hessa si Contii de Nassau, care au tinut zeci de ani si care au ridicat, de asemeea, creante de mostenire, s-au incheiat in anul 1557 cu o reglementare in favoarea lui Hessa.

 

Ipoteza care spune ca Landgraful Heinrich al III-lea a inceput sa construiasca primele metereze ale fortaretei in vecinatatea Wackenberg, incepand cu anul 1497, dupa ce a vazut efectele focului de artilerie din timpul asediului orasului Boppard de catre trupele din Trier, nu este dovedita, deoarece desenele facute in anul 1607 de catre Dilich nu evidentiaza acest lucru.

 

Wilhelm al III-lea al tinutului Hessa Superior, Wilhelm al II-lea al tinutului Hessa Inferior si Philipp der Großmütige (cel Marinimos) al tinutului Hessa, care au domnit din 1509 pana in 1567 si au introdus Reforma in anul 1527, au fost Landgrafii de Hessa si proprietarii Castelului Rheinfels. Dupa ce a decedat Philipp, in anul 1567, tinutul Hessa a fost divizat intre cei patru fii ai sai, astfel: Wilhelm a primit Hessa inferior/Cassel, Ludovic a primit Hessa superior/Marburg, Georg a mostenit tinutul superior Katzenelnbogen/Darmstadt si Philipp cel Tanar a primit tinutul inferior Katzenelnbogen cu Castelul Katz si Castelul Rheinfels.

 

Philipp cel Tanar a reconstruit Castelul Rheinfels intr-un mare palat renascentist, iar cele mai frapante dintre modificarile sale au fost etajele si frontoanele din lemn rosu adaugate. Cand a murit Philipp in anul 1583, fratele sau, Wilhelm a IV-lea de Hessa-Cassel a mostenit palatul, iar in anul 1592 l-a mostenit fiul sau, Moritz, care era  savant. El a comandat artistului si matematicianului Wilhelm Dilich sa faca inregistrarile artistice si cartografice ale bunurilor sale. De aceea, desenele Castelului Rheinfels au fost create cu mare acuratete, in anul 1607.

 

 Linia Hessa-Darmstadt nu a fost niciodata de acord cu mostenirea orasului Sankt Goar si a Castelului Rheinfels de catre Hessa-Cassel, luata in anul 1583. Disputa mostenirii, care a durat zeci de ani, a avut primul punct culminant in Razboiul de Treizeci de Ani (1618 - 1648), cand Ludovic de Hessa-Darmstadt a atacat Castelul Rheinfels in anul 1621, dar nu a putut sa-l ia.

 

Incurajat de judecata de la Curtea Suprema de Justitie care a dat mostenirea liniei Darmstadt, ei au atacat castelul a doua oara in anul 1626. Din nou, cei 8.000 de soldati cu 40 de tunuri de artilerie nu au fost in stare sa ia castelul. Numai ordinele lordului provincial, Moritz, au facut ca garnizoana Cassel sa abandoneze castelul. Dupa re-capturarea castelului de catre Hessa-Cassel in anul 1647, Ernst de Hessa-Rheinfels a luat castelul si orasul ca mosteniri proprii, in anul 1648.

 

Reparatiile deteriorarilor de razboi din anul 1626 au fost combinate cu extinderea castelului intr-o fortareata puternica, echipata cu tunuri, intre anii 1657 si 1674. Fortificatiile puternice de pe Wackenberg au securizat flancul de sud al atacului.

 

In Razboiul Succesiunii Palatine (1688 - 1697), trupele Regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei au avansat pana la Fortareata Rheinfels, in anul 1692. Generalul Tallard si cei 28.000 de atacatori ai sai i-au infruntat pe comandantul fortaretei, Gorz si pe cei 4.000 de soldati ai sai. Cele 60 de tunuri franceze si artileria fortaretei care a raspuns la atac au produs avarii mari fortaretei si pierderi in ambele tabere. Pe data de 1 ianuarie 1693, dupa 14 zile de lupte grele, trupele lui Ludovic au renuntat la lupta si s-au retras, iar fortareata nu a fost cucerita.

 

Dupa reparatii (1693 - 1696), extinderile ulterioare (1703 - 1717) si schimbarea proprietarilor, fortareata  a apartinut inca odata liniei Hessa-Cassel in anul 1754, dar era oricum intr-un stadiu dezolant cand au ocupat-o francezii fara niciun fel de rezistenta, in anul 1758 si au stat acolo pana in anul 1763.

 

Idealurile Revolutiei Franceze (1789 - 1792) si anume "Libertate, Egalitate, Fraternitate", corespundeau cu idealurile multor cetateni din tinutul Hessa Renan asa ca dorinta lor de a lupta nu a fost foarte mare atunci cand armata revolutionara franceza a fost in ofensiva. Apararaile trehnice ale fortaretei erau invechite, asa ca ea a fost inca odata predata fara rezistenta in anul 1794, ocupata de trupele franceze si fortificatiile de pe Wackenberg au fost aruncate in aer, in anul 1796. Castelul si donjunul sau au fost distruse in anul 1797.

 

In anul 1812, ruinele au fost scoase in sfarsit la licitatie de catre francezi si au ajuns in posesia lui Peter Glas din Sankt Goar, care a vandut materialul demolat incepand cu anul 1819, pentru constructia Fortaretei Ehrenbreistein. In anul 1843, Printul Wilhelm de Prusia a cumparat ruinele fortaretei si demolarea ei a fost oprita.

 

Orasul Sankt Goar a intrat in posesia fortaretei in anul 1925, cu conditia ca ruinele sa fie ingrijite si intretinute pana in prezent si zidurile puternice isi arata inca maiestuozitatea.

 

Ruinele castelului de astazi sunt impartite in principal in sectiuni din doua epoci de constructie: doua sectiuni  Katzenelnbogen (nr.1/2) si doua sectiuni  Hessa (nr.3/4).

 

Ruinele Castelului Rheinfels se viziteaza. In zona este si un hotel, un han al castelului, un restaurant si un muzeu al castelului care merita vizitat, cu vederi si inregistrari istorice si un model impresionant al Fortaretei Rheinfels intacta.

 

Fortareata Rheinfels, in urmatoarea fotografie.

 

 

Castelul Katz

 

Pe o roca proeminenta, pe un varf de deal, in unghiul dintre Rin si Valea Fortsbach, se inalta maiestuos Castelul Katz (Castelul Pisicii) pe jumatate pe coasta dealului, deasupra orasului Sf.Goarshausen. Daca sunteti cu masina, se merge pe drumul national B42 spre Sf.Goarshausen, apoi se intoarce in oras pe o strada spre Bornich si apoi, la aproximativ 900 de metri, incepe o poteca care duce la castel, pe partea dreapta. Parcarea masinii se face in parcarile din oras.

 

Scurt istoric al Castelului Katz

 

Contii de Katzenelnbogen au construit Rheinfels si alte castele pentru a fortifica districtul superior si inferior. Un nou stalp al puterii era acum destinat sa localizeze expansiunea Electoratului Trier in jurul Wellmich: Castelul Neukatzenelnbogen de deasupra orasului Sf.Goarshausen, care a fost construit, probabil de Contele Wilhelm al II-lea, pana in anul 1371. Contraritatea lorzilor provinciali a inventat si numele castelelor: "Katz" (Pisica) si "Maus" (Soarece). 

 

Odata cu moartea Contelui Philipp cel Batran, in anul 1479, linia Katzenelnbogen a disparut, iar Castelul Katz (precum si restul mostenirii) a cazut in mainile landgrafilor din Hessa. Dupa moartea landgrafului tinutului Hessa,  Philipp der Großmütige (cel Marinimos), in anul 1567, Hessa s-a divizat intre cei patru fii ai sai: Wilhelm a primit tinutul Hessa inferior/Cassel, Ludovic a primit tinutul Hessa superior/Marburg, Georg a mostenit tinutul superior Katzenelnbogen/Darmstadt si Philipp cel Tanar a primit tinutul inferior Katzenelnbogen cu Castelul Katz si Castelul Rheinfels.

 

Cand a murit Philipp in anul 1583, fratele sau Wilhelm von Hessa-Cassel a mostenit posesiunile sale, care au dus la dispute de mostenire cu Hessa-Darmstadt. O judecata a Curtii Supreme de Justitie a alocat mostenirea liniei Darmstadt si ca rezultat, ei au atacat ambele castele, in anul 1626. Cu o baterie de sase tunuri de-a lungul Rinului si alta la Patersberg au dat foc Castelului Katz si acoperisul din lemn a luat foc.

 

Avand 10 tunuri, cei 80 de barbati puternici din garnizoana castelului au eliminat bateria inamica de tunuri de-a lungul Rinului, dar dupa 5 saptamani ei au ramas fara munitie. Landgraful Moritz a dat ordin de retragere a trupelor de la Castelul Katz si de la Castelul Rheinfels. In anul 1647, Hessa-Cassel a recastigat ambele castele si Landgraful Ernst a stabilit linia Hessa-Rheinfels.

 

Cand 28.000 de soldati francezi au atacat fortareata Rheinfels fara succes, in anul 1692, Cstelul Katz a fost, de asemenea avariat de focul de artilerie. Conditia proasta a fortaretei Rheinfels, care a apartinut inca odata lui Hessa-Cassel din anul m1754, a fost unul dintre motivele pentru care Rheinfels a fost predata francezilor fara o lupta, pe data de 1 decembrie 1758. Garnizoana din Castelul Katz a continuat defensiva inca trei zile, sub Capitanul von Ende, pana cand munitia lor s-a epuizat.

 

In anul 1806, la 9 ani dupa ce s-a bomabardat Castelul Rheinfels, Napoleon I a ordonat bombardarea Castelului Katz. Dupa victoria lui Blucher si a lui Wellington asupra lui Napoleon I la Waterloo, pe data de 18 iunie 1815, ruinele castelului au fost date Ducatului de Nassau, in anul 1816. Avand cativa proprietari privati, castelul a fost cumparat in final de Landgraful Ferdinand Berg in anul 1896, care a reconstruit castelul.

 

In anul 1936, castelul a fost in posesia Reichsarbeitsdienst (Serviciul celui de Al Treilea Reich), urmat de Republica Federala Germania si incepand din anul 1989 pana in zilele noastre, de catre proprietarul japonez Kusugi.

 

Aspectul exterior structural

 

Zidul circular neregulat al zonei centrale a castelului include la sud-vest Sala Mare cu cele doua turnuri circulare ale sale, care au la varf acoperisuri tuguiate si sunt proeminente spre Rin si al treilea turn al coltului de nord-est. Unghiul obtuz al zidului de protectie orientat spre deal este preluat de donjonul de aproximativ 30 de metri inaltime (cu diametrul de 10,5 metri), care a fost initial mai inalt si octogonal la varf, cu acoperis tuguiat si cu patru ferestre de fronton.

 

Zidul circular duce la pasarela defensiva deschisa, care a fost acoperita in zona cladirii. La vest de Sala Mare, zidurile, care merg in unghi spre un turn circular, formeaza un pavilion exterior. Pe cazematele partii de nord (din secolul al XVII-lea) sunt doua cladiri (din secolul al XX-lea).

 

Poarta de intrare este localizata pe partea de nord-est. Castelul este in proprietate privata si nu se viziteaza. Castelul are un hotel care este rezervat numai pentru oaspetii casei.

 

Castelul Katz, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Castelul Gutenfels

 

Castelul Gutenfels se afla pe un pinten de stanca la 110 metri deasupra micului oras Kaub si poate fi accesat pe drumul national B42 spre Kaub si apoi in jos pana la "Schloßweg".

 

Scurt istoric al Castelului Gutenfels

 

Ministerele Imperiale ale Falkenstein au inceput sa construiasca acest castel dupa anul 1200. Regele Wilhelm al Olandei, care a dorit sa-si extinda puterea in imperiu, impotriva dinastiei Hohenstaufer, a asediat castelul, fara succes, in anul 1252. In anul 1277, Ludovic al II-lea, Conte Palatin din familia Wittelsbach de langa Rin, a cumparat castelul, care a fost numit "Cubul Castrum", incepand cu anul 1261, impreuna cu orasul din care facea parte.

 

Burgrafii faimosi ai castelului au fost: Philipp von Falkenstein, Adolf von Nassau si Wilhelm I von Katzenelnbogen. Landgraful Wilhelm al II-lea de Hessa a asediat castelul si orasul Kaub al Printului Elector palatin Philipp, in anul 1504, dar a trebuit sa se retraga, neavand succes in actiunea lui. Fiul lui Philipp, Ludovic al V-lea, a reparat castelul, numit de atunci Gutenfels si a facut fortificatii noi castelului, in anul 1508.

 

In ciuda faptului ca a fost ocupat de diferite trupe in Razboiul de Treizeci de Ani, castelul a ramas intact pana cand Ducatul de Nassau l-a scos la licitatie pentru a-l demola, in anul 1807. Arhitectul Gustav Walter a finalizat in perioada 1889 - 1892 eforturile de reconstructie ale castelului, incepute de Friedrich Hebel in anul 1833.

 

Aspectul exterior structural

 

Zona centrala patrata a castelului, care a fost in stilul romanic tarziu, este acum in stilul Hohenstaufen si are 21,8 metri lungime. Castelul are Sala Mare (pe partea de sud), care are 8x21,8 metri, Cladirea Armelor (partea de nord), curtea interioara a castelului (in centru). Donjonul are 10,2x10,2 metri, cu inaltimea de 30 de metri.

 

Curtea interioara de vest a castelului se invecineaza cu zidul de protectie si cladirea Capelei (de pe partea de nord), zidul circular (de pe partea de sud). La un nivel inferior se afla pavilionul exterior poligonal, numit "Cimitirul Spaniol" si chiar la iesire, mai jos, se afla un bastion cazemata, semicircular. O constructie de poarta la santul uscat (pe partea de nord-est) este intrarea castelului.

 

Castelul este in proprietate privata si nu se poate vizita.

 

Castelul Gutenfels, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Castelul Pfalzgrafenstein

 

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Pfalzgrafenstein, le gasiti aici.

 

Castelul Reichenstein

 

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Reichenstein, le gasiti aici.

 

Castelul Rheinstein

 

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Rheinstein, le gasiti aici.

 

Castelul Ehrenfels

 

Impresionantele ruine ale Castelului Ehrenfels stau pe o stanca de cuartit, ridicandu-se pe jumatate pe partea dealului de pe malul drept al Rinului. Se poate ajunge la castel mergand pe strazile din orasele Rüdesheim am Rhein si Assmannhausen, ambele situate de-a lungul soselei principale B42 (parcarile sunt disponibile in orase).

 

Scurt istoric al Castelului Ehrenfels

 

In secolul al XII-lea, exista deja un prim turn de castel pe locul celui actual si apartinea Diocezei de Mainz din anul 983. In numele Arhiepiscopului Siegfried al II-lea de Mainz, Philipp von Bolanden a construit zona centrala a castelului, din banii sai, din anul 1208 pana la moartea sa, in anul 1218. Intentionand sa foloseasca castelul pentru uz personal, vaduva lui Philipp, Beatrix, a finalizat constructia pana in anul 1220.

 

Castelul Ehrenfels a fost mentionat prima data in documente in anul 1220 de catre o curte de justitie care a dat sentinta vaduvei sa returneze noul castel lui Siegfried al II-lea, datorita dreptului arhiepiscopului asupra mosiei castelului.

 

In anul 1298, a urmat recunoastrea drepturilor de taxare ale castelului, de catre Regele Adolf. Sistemul de taxare Ehrenfels, cu fortificatiile malului (casa de taxare si comert) a fost suplimentat de catre Turnul Soarecilor, pentru a colecta taxele navelor care circulau pe Rin.

 

De-a lingul Rinului au fost puse din ce in ce mai multe taxe, un rau pe care Alianta Oraselor Renane il combatuse de zeci de ani si care nu a fost nici pe placul succesorului lui Adolf, Albrecht I (1298 - 1308). In ciuda Razboiului Taxelor Renane dintre Rege si arhiepiscopul de Mainz, Gerhard al II-lea, din anul 1301, Castelul Ehrenfels cu fortificatiile malului a ramas o statie de taxare, de-a lungul a secole intregi.

 

Mai intai, taxele au fost colectate de catre arhiepiscopii de Mainz, iar mai tarziu de catre Adunarea de Canonici a Catedralei din Mainz. In anul 1350, parohul Catedralei din Mainz, Kuno von Falkenstein, a extins zona centrala a castelului si in secolele XV/XVI au fost facute schimbari in arhitectura castelului: s-au mai ridicat etaje noi, in partea jumatatii construite din lemn, gradini, incintele de pe partea de est a castelului cu pavilionul exterior si un zid circular. Aarhiepiscopului ii placea sa stea in castel si trezoreria Catedralei din Mainz era mutata acolo, pentru siguranta, in timpul razboaielor.

  

In ciuda schimbarilor ocupatiei soldatilor imperiali si seudezi, castelul a supravietuit Razboiului de Treizeci de Ani (1618 - 1648) fara sa fie distrus. In timpul Raboiului de Succesiune Palatinat (1688 - 1697), Castelul Ehrenfels a fost ocupat de catre trupele Regelui Ludovic al XIV-lea, in octombrie 1688, a fost bombardat si i s-a dat foc, cand s-au retras aceste trupe, in mai 1689.

 

Pana la returnarea proprietatilor ecleziastice (secularizarea) in anul 1803, Castelul Ehrenfels a fost in proprietatea Electoratului de Mainz. Apoi el a fost detinut de catre Ducatul de Nassau, urmat de Prusia, in anul 1866. Din anul 1945, Castelul Ehrenfels a devenit proprietatea landului Hessa, care a prevenit ruinarea sa prin lucrari extinse de reparatii si securizare (in perioada 1986 - 1995).

 

Aspectul exterior structural

 

Configuratia zonei centrale a castelului este usor romboida. Zidurile circulare (care au 1,4 metri grosime in sud, 1,6 metri in est si 1,8 metri in vest) includ Marea Sala care este pe partea Rinului, cladirile curtii interioare (pavilionul) si cisterna. Se pot vedea trei cosuri de fum la castel. Pe partea dealului, un perete de protectie care masoara 4,5 metri la baza si 3,4 metri la varf, este flancat de doua turnuri, iar lungimea peretelui de nord este de 23,3 metri. Ambele turnuri sunt circulare la baza, cel din vest ia forma octogonala in treimea superioara, cel de est are o suprastructura octogonala scurta, proeminenta, pe un arc rotund, care care a avut in trecut creneluri.

 

In zidul de protectie, inalt de 20 de metri, ambele turnuri sunt conectate cu o pasarela defensiva, echipata cu doua gauri mari pentru tragere, iar alta gaura este localizata in perete si este fortificata. Intrarea de pe partea de est a zonei centrale a castelului a fost protejata odata de o incinta a castelului.

 

Ruinele castelului pot fi vazute numai din afara, nu se viziteaza.

 

Castelul Ehrenfels, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Castelul Klopp

Bingen se intinde de-a lungul soselei principale B9, aproape de autostrada A61 (iesirea la Stromberg), iar Castelul Klopp este de-a lungul starzii Maria-Hilf Straße (in parcarea Rochusallee). 

 

Scurt istoric al Castelului Klopp

 

In jurul anului 11 I.Hr., a existat un turn de observatie roman pe Burgberg (dealul castelului actual), pentru orasul "Bingium". Turnul a fost extins intr-un castel incepand cu anul 370, a fost distrus in timpul migratiei natiunilor (invazia barbarilor), iar Imparatul Otto al II-lea a cedat castelul restaurat Arhiepiscopului de Mainz, in secolul al X-lea.

 

Fiind documentat pentru prima data in anul 1105 sub numele de Castelul "Clopp", a fost sediul guvernatorilor Arhiepiscopiei, in anul 1282. Dupa distrugerea sa din Timpul Razboiului Taxelor Renane din anul 1301 si reconstructia sa, castelul a intrat in proprietatea Adunarii de Canonici a Catedralei din Mainz in anul 1438 si a fost locuit de oficialitati.

 

In anul 1653 a urmat reconstruirea castelului, dupa ce fusese distrus in timpul Razboiului de Treizeci de Ani iar apoi a urmat o alta distrugere, in anul 1689. Castelul a fost bombardat in anul 1713 de fortele de ocupatie din Mainz, iar Marea Sala a castelului a fost reconstruita in perioada 1875 - 1879. Donjonul si poarta fusesera reconstruite inainte.

 

Castelul Klopp este in proprietatea orasului din anul 1897.

 

Aspectul exterior structural

 

Castelul este in forma de ogiva, poarta exterioara are 3 metri latime si podul pentru structura portii patrate are 18,2 metri lungime. Sala Mare, in noul stil gotic, masoara 34,75x17,75 metri, donjonul (care este roman pana la inaltimea de 10 metri) are 10,65x10,8 metri si inaltimea de 27 metri, grosimea zidului la parter este de 3,5 metri, iar putul roman are 52 metri adancime si diametrul de 3,4 metri.

 

Castelul este in prezent restaurant si sediul administratiei municipale.

 

Castelul Klopp, in urmatoarea fotografie.

 

 

Monumentul Niederwald, cu Germania (personificata)

 

 

Monumentul Niederwald (Niederwalddenkmal, in germana) se afla langa Niederwald, langa Rüdesheim am Rhein, in landul Hessa. Monumentul a fost construit intre anii 1871 si 1883, pentru a comemora Unificarea Germaniei si este situat in Defileul Rinului, un sit mare al Patrimoniului Mondial UNESCO. Monumentul are vedere la Valea Rinului si orasul Bingen in partea indepartata.

 

Scurt istoric al Monumentului Niederwald

 

Monumentul a fost construit pentru a comemora fondarea Imperiului German din anul 1871, dupa terminarea Razboiului Franco-Prusac. Prima piatra a monumentului a fost pusa pe data de 16 septembrie 1871, de catre Imparatul Wilhelm I. Sculptorul monumentului a fost Johannes Schilling, iar arhitectul a fost Karl Robert Weißbach. Costul total al lucrarii este estimat la un milion de marci de aur.

 

Monumentul a fost inaugurat pe data de 28 septrmbrie 1883. Monumentul inalt de 38 de metri reprezinta uniunea tuturor germanilor. In centrul monumentului este figura unei femei care reprezinta Germania, are o inaltime de 10,5 metri si tine in mana dreapta coroana recuperata iar in mana stanga Sabia Imperiala. 

 

Monumentul Niederwald, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Acestea sunt cele mai reprezentative atractii turistice de pe Valea Rinului. In afara de cele prezentate mai sus, mai este si Castelul Stolzenfels, care este langa Koblenz si pe care, din pacate nu l-am vazut nici pe exterior. Nu am inchiriat o masina, dar nu cred ca puteam sa vizitam mai multe obiective turistice in timpul alocat. Oricum, mi-a placut mult Valea Rinului si as reveni oricand.

 

 

 

 

Recomand vizitarea Valea Rinului din Germania!