Ierusalim-Biserica Sfantului Mormant-partea I

IERUSALIM - BISERICA SFANTULUI MORMANT -

PARTEA I

In acest articol va prezint Biserica Sfantului Mormant (denumita si Biserica Sfintei Invieri) din Ierusalim, partea I.

Biserica Sfantului Mormant (denumita si Biserica Sfintei Invieri) a fost construita de Imparatul Constantin I, cel Mare, in timpul secolului al IV-lea, cand s-a convertit la crestinism si a declarat Crestinismul religia oficiala a Imperiului Roman.

In anul 326, Constantin I si-a trimis mama, Elena, sa caute locul Rastignirii din Ierusalim. Elena a gasit locul si ramasitele Crucii. Pe acelasi loc, sapte ani mai tarziu, Constantin I a fondat Biserica Sfantului Mormant, in anul 333.

In timpul ocupatiei persane a Ierusalimului, in anul 614, cea mai mare parte a structurii Bisericii Sfantului Mormant a fost ruinata. Cladirea a fost avariata cand persii, condusi de Khorsran al II-lea au invadat Ierusalimul si au capturat Crucea.

In anul 631, Imparatul Heraclius I a intrat triumfator in Ierusalim si a restaurat Crucea, reconstruind Biserica Sfantului Mormant. In timpul musulmanilor, Biserica Sfantului Mormant a ramas crestina. Primii conducatori musulmani au protejat locurile crestine ale orasului, interzicand distrugerea lor si folosirea lor ca locuinte. In anul 966, usile si acoperisul bisericii au ars in timpul unei rascoale.

Pe data de 18 octombrie 1009, in timpul califului fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, au fost indeplinite ordinele de distrugere completa a Bisericii Sfantului Mormant. Se crede ca Al-Hakim "a fost suparat de amploarea pelerinajului de Paste la Ierusalim, care a fost cauzat in special de miracolul anual al Luminii Sfinte din Mormant".

In negocierile ample dintre fatimizi si Imperiul Bizantin din perioada 1027-1028, s-a ajuns la un acord prin care noul calif Ali az-Zahir (fiul lui Al-Hakim) a acceptat sa permita reconstructia si redecorarea Bisericii Sfantului Mormant.

Imparatul Constantin al IX-lea Monomahul si Patriarhul Niophorus al Constantinopolelui au finalizat in cele din urma reconstructia Bisericii Sfantului Mormant in anul 1048, cu o cheltuiala enorma.

Biserica Sfantului Mormant a continuat sa stranga mainile de cateva ori intre fatimizi si Seljuk Turks (loial califului Abbasid din Bagdad) pana la venirea Cruciatilor, in anul 1099. Prima Cruciada a fost imaginata ca un pelerinaj inarmat si niciun cruciat nu putea sa considere calatoria sa incheiata pana nu se ruga ca pelerin la Sfantul Mormant.

Cruciatul Printul Godfrey de Bouillon, care a devenit primul monarh cruciat al Ierusalimului a decis sa nu foloseasca titlul de "Rege" in timpul vietii sale, si s-a declarat Advocatus Sancti Sepulchri (Protector sau Aparator al Sfantului Mormant).

In perioada cruciatilor, se zvonea ca un rezervor de sub bazilica veche ar fi fost locul in care Elena gasise Adevarata Cruce si a inceput sa fie venerat ca atare; desi rezervorul a devenit mai tarziu Capela Descoperirii Crucii, nu exista dovezi pentru zvonul lansat inainte de secolul al XI-lea, iar investigatiile arheologice moderne au datat acum rezervorul ca fiind din timpul reparatiilor din secolul al XI-lea, reparatii facute de catre Imparatul Constantin al IX-lea Monomahul.

Mormantul si Capela Descoperirii Crucii au fost incluse intr-un singur complex arhitectonic, sub acelasi acoperis, la porunca Reginei Melisanda, sotia lui Foulques de Anjou, al treilea rege cruciat al Ierusalimului. Noua biserica a fost inaugurata pe data de 15 iulie 1149, cu ocazia aniversarii a 58 de ani de la cucerirea orasului de catre ostirile catolice. Biserica a fost renovata repetat de-a lungul timpului, pana in zilele noastre.

Biserica actuala este reconstructia care dateaza din anul 1810, dupa ce a fost mistuita de incendiul din dimineata zilei de 30 septembrie 1808. Cutremurul violent de pamant din data de 11 iulie 1927 a produs numeroase crapaturi in structura bisericii. Cupola Catoliconului a fost coborata pentru a fi reconstruita, iar fatada de sud a ramas acoperita de schele timp de 40 de ani.

Golgota (Dealul Calvarului)

Locul unde Iisus Hristos a fost rastignit pe Cruce se numeste Golgota (capatana). Acest deal este situat inauntrul structurii Bisericii Sfantului Mormant. De fapt, se pare ca acest deal este numit asa datorita formei sale, care aminteste de craniul unei persoane. Alte traditii legate de acest loc spun ca acesta este locul de inmormantare al primului om si este, de asemenea, locul in care s-a delimitat Isaac de catre Avraam.

In zilele nostre este o capela pe acest deal, unde traditia marcheaza locul exact unde a fost plasata Crucea lui Hristos.

Locul ingroparii

Dupa ce Hristos a fost dat jos de pe Cruce, Iosif din Arimateea l-a ingropat intr-un mormant pe care l-a donat el. Cand a fost construita Biserica Sfantului Mormant pe acel loc, 300 de ani mai tarziu, dealul din jurul mormantului a fost inlaturat, astfel incat a ramas numai o structura mica, pe o suprafata plana.

Stanca Calvarului (sau Stanca Golgotei) (Oprirea 12 a Drumului Crucii)

Stanca Calvarului poate fi vazuta sub sticla de pe ambele parti ale altarului si sub altar este o gaura despre care se spune ca ar fi locul unde s-a inaltat Crucea. Romano-catolicii (franciscanii) au un altar pe o parte, Capela Pironirii Crucii (Oprirea 11 a Drumului Crucii). La stanga altarului, spre Capela Ortodoxa de Est, este o statuie a Mariei, Facatoare de Minuni (Oprirea 13 a Drumului Crucii, unde trupul lui Iisus a fost dat jos de pe Cruce si dat familiei sale).

Dedesubtul Calvarului si a celor doua capele de acolo de la etajul principal se afla Capela lui Adam. Conform traditiei, Iisus a fost rastignit peste locul unde a fost ingropat Adam. Stanca Calvarului se vede crapata printr-o fereastra a zidului altarului si se spune ca aceasta crapatura a fost cauzata de un cutremur care a aparut atunci cand Iisus a murit pe Cruce, dar savantii mai critici spun ca este rezultatul unui defect natural al stancii.

Se poate atinge aceasta stanca printr-un orificiu al unui disc din aur impodobit cu scene de pe Drumul Crucii, donat Sfantului Mormant de catre domnitorul roman Şerban Cantacuzino. Acest orificiu este sub Sfinta Masa a altarului.

Chiar inauntrul intrarii se afla Piatra Miruirii, cunoscuta si sub numele de Piatra Ungerii, care, conform traditiei ar fi locul unde Iosif din Arimateea a pregatit trupul lui Iisus pentru ingropare. Oricum, aceasta traditie este atestata numai din era cruciata si piatra actuala a fost adaugata la reconstructia din anul 1810. Peretele din spatele pietrei a fost o adaugare temporara pentru a sustine arcul de deasupra, care a fosat slabit dupa avariile din incendiul din anul 1808; peretele blocheaza vederea asupra Rotondei, se afla deasupra mormintelor a patru regi din secolul al XII-lea si nu mai este necesar din punct de vedere structural.

Este o diferenta de opinii in ceea ce priveste faptul ca este Oprirea 13 a Drumului Crucii, pe care unii o identifica ca si coborarea lui Iisus de pe Cruce si o localizeaza intre Opririle 11 si 12 peste Calvar. Armenii, coptii, grecii si latinii au candele care atarna peste Piatra Ungerii.

Rotonda

Rotonda este situata sub cel mai mare dintre cele doua domuri ale bisericii, in centrul caruia se afla Ediculul (altar mic) Sfantului Mormant. Ediculul are doua camere. Prima camera tine Piatra Ingerului, un fragment din piatra despre care se crede ca a pecetluit mormantul dupa inmormantarea lui Iisus. A doua camera este mormantul propriu-zis. Fotografiatul este interzis inauntrul Rotondei.

Sub status quo-ul, Bisericile Ortodoxa de Est, Romano-Catolica si Armeana-Apostolica au toate drepturile interiorului mormantului si toate trei comunitatile celebreaza Liturgia Divina si Mesa Divina (Liturghia catolica) acolo, zilnic. Este folosit, de asemenea pentru alte ceremonii sau ocazii speciale, cum ar fi ceremonia din Sambata Mare a Luminii Sfante, celebrata de Patriarhia Greco-Ortodoxa a Ierusalimului.

In spatele ei, intr-o capela construita din zabrele de fier pe o baza de piatra, in plan semicircular, se afla altarul folosit de ortodocsii copti. Dincolo de aceasta, in spatele Rotondei, se afla o capela cioplita in piatra, care are o deschidere catre o camera taiata in stanca, in care sunt mai multe morminte.

Cu toate ca acest spatiu a fost descoperit relativ recent si nu contine semne de identificare, multi crestini cred ca ar fi mormantul lui Iosif din Arimateea, in care siriaco-ortodocsii isi celebreaza Liturghia lor de duminica. La dreapta mormantului, pe partea de sud-est a Rotondei, este Capela Aparitiei, care este folosita de romano-catolici.

Catoliconul (biserica centrala)

Pe partea de est, opus Rotondei, este structura cruciata care gazduieste altarul principal al bisericii, astazi Catoliconul greco-ortodox.

Cel de al doilea dom, mai mic, se afla direct peste centrul traversarii transeptului corului, unde se afla busola, un omphalos (in Antichitatea clasica era un simbol al centrului lumii) era considerat odata ca ar fi centrul lumii (asociat cu locul Rastignirii si Invierii). La est de acesta este un iconostas mare, care delimiteaza sanctuarul ortodox inaintea caruia se afla tronul Patriarhului Greco-Ortodox al Ierusalimului, pe partea de sud, cu fata la tronul Patriarhului Greco-Ortodox al Antiohiei, de pe partea de nord.

Curtea Bisericii Sfantului Mormant (partea de nord-est), unde este si intrarea in biserica, in urmatoarele 4 fotografii.

Fatada Bisericii Sfantului Mormant, in urmatoarea fotografie.

Interiorul Bisericii Sfantului Mormant, in urmatoarele fotografii.

Piatra Ungerii, in urmatoarea fotografie.

Rotonda, unde se afla Sfantul Mormant, in urmatoarele 7 fotografii.

Rotonda si cel mai mare dintre cele doua domuri ale bisericii

Cel mai mare dintre cele doua domuri ale bisericii, in urmatoarea fotografie.

Intrarea in Rotonda, in urmatoarele 6 fotografii.

Al doilea dom al bisericii si iconostasul mare, care delimiteaza sanctuarul ortodox, in urmatoarele doua fotografii.

Coloane ale bisericii, in urmatoarea fotografie.

Mozaic care infatiseaza pregatirea trupului lui Iisus Hristos dupa moarte, in urmatoarea fotografie.

Golgota, in urmatoarele fotografii.

Scarile de urcare pe Golgota

Capela Pironirii Crucii (Oprirea 11 a Drumului Crucii), in urmatoarele 3 fotografii.

Statuia Mariei, Facatoare de Minuni (Oprirea 13 a Drumului Crucii, unde trupul lui Iisus a fost dat jos de pe Cruce si dat familiei sale), in urmatoarele 4 fotografii.