Viena-Palatul Belvedere-partea I

VIENA - PALATUL BELVEDERE -

PARTEA I

In acest articol va prezint Palatul Belvedere din Viena, partea I (istoricul, exteriorul si gradinile palatului).

Palatul Belvedere din Viena se afla pe strada Prinz Eugen Strasse 27, 1030 Viena, iar programul de vizitare este zilnic, intre orele 10.00 - 18.00. Am mers pe jos pana la Palatul Belvedere si am facut cam un sfert de ora de la hotelul unde am fost cazati, pe langa Catedrala Sf.Stefan. Am intrat la palat cu cardul nostru. Noi am vizitat numai Palatul Belvedere de Sus si gradinile si am stat cam 3-4 ore. Gradinile Belvedere se pot vizita gratis, dar intrarea se face pe alta poarta decat cea pentru vizitarea palatului.

Construit initial ca loc privat de retragere pentru Printul Eugen de Savoia, de-a lungul celor trei secole de existenta marele Belvedere a evoluat intr-un loc public foarte vizitat. Parcul a devenit initial o zona populara de recreere pentru localnici, iar acum atrage din ce in ce mai multi vizitatori din intreaga lume. In jur de 4 milioane de persoane viziteaza Gradinile Belvedere in fiecare an si aproape jumatate exploreaza colectiile de arta si expozitiile din interiorul celor doua palate.

Privelistile din acest ansamblu si din cele doua palate sunt cele care nu inceteaza sa uimeasca. Caracterul unic al locului nu numai ca modeleza orizontul vienez, dar face din Belvedere o parte proeminenta a centrului istoric al orasului, un loc inscris in lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Un argument al protejarii acestei mosteniri este faimoasa "Vedere Canaletto" din Belvedere de Sus, pictata de Bernardo Bellotto, nunit Canaletto. Vizitatorii pot sa aprecieze aceasta panorama si astazi, admirand splendoarea gradinilor.

Recent s-a investit foarte mult in reabilitarea gradinilor, aducandu-le la gloria de odinioara. Punctul de observatie inaltat al Palatului de Sus ofera o vedere deosebit de buna asupra gradinilor ornamentale mari.

Cladirile si spatiile verzi ale locului au avut, cu siguranta o istorie turbulenta. Cu toate ca nu exista toate sursele pentru a reconstrui tot ce s-a intamplat in trecut, sunt multe de spus despre acest loc. Istoria a inceput cu gradinile magnifice ale Printului Eugen, completate cu plante si animale exotice si este urmata de palat, care a fost transformat intr-o galerie imperiala care a fost deschisa publicului, inainte de a deveni rezidenta mostenitorului la tron Franz Ferdinand si in sfarsit a fost din nou muzeu, care este o parte cheie a farmecelor multiple ale acestui loc istoric, pentru zilele noastre.

Printul Eugen de Savoia, proprietarul palatelor, fan al artei si naturii

Cand Printul Eugen a construit acest palat, cu Belvedere de Sus si Belvedere de Jos, o gradina mare si numeroase anexe, efectul a fost impresionant, deoarece era in mare parte inconjurat de terenuri agricole, ceea ce a evidentiat cu siguranta acesta opera arhitecturala importanta.

Printul Eugen a provenit dintr-o familie nobila respectabila din regiunile Savoia si Piedmont, care se afla acum localizate in Franta si Italia. El a fost nascut la Paris in anul 1663, din parintii Eugene Maurice de Savoia si Olimpia Mancini si a fost al cincilea copil din cei opt copii ai familiei.

Istoricul Palatului Belvedere

Printul Eugen a reusit sa achizitioneze un teren mare in suburbii inca din noiembrie 1697. Oricum, la acea vreme Palatul de Iarna era in constructie inca si din anul 1702 au inceput lucrarile la palatul din Ráckeve de pe insula Csepel in sectiunea ungureasca a Dunarii.

Simultan, Hildebrandt a dezvoltat un concept initial pentru gradina Belvedere. Au fost necesare lucrari de terasare extensive pentru a se incepe plantarea. Cand Printul Eugen a achizitionat o parcela de pamant alaturata in anul 1708, planul s-a schimbat: putea sa construiasca doua palate pe pamantul sau. Odata ce lucrarile de terasare erau in desfasurare, constructia Palatului Belvedere de Jos a inceput, in sfarsit, in anul 1712.

S-a facut un progres rapid in stadiul constructiei, insemnand ca era posibil sa se finalizeze palatul in anul 1717, cu fresca facuta de Martino Altomonte din Sala de Marmura. De parca acest lucru nu ar fi fost deja suficient, in acelasi an au inceput lucrarile la Palatul Belvedere de Sus.

La acea vreme, arhitectul peisagist francez Dominique Girard a capatat faima si a vizitat Viena cu diferite ocazii. Designul extinsului domeniu a fost, de aceea schimbat in concordanta cu modelul francez: amenajarea terasata rigida a fost abandonata in favoarea gradinilor actuale, care permit terenul inclinat.

In plus, au fost planificate retele de apa elaborate, pentru care a fost construita o casa de pompare, care nu mai exista astazi. Acest lucru a fost posibil doar pentru ca Printului Eugen i s-a permis sa ia apa din magistrala de apa a imparatului, iar mai tarziu printul si-a pus chiar si propria magistrala de apa. Pornea din Ober Sankt Veit (acum in sud-vestul Vienei) la Belvedere si a fost finalizata in anii 1725/1726.

In ciuda faptului ca unele fantani si sculpturi de gradina nu au supravietuit, cele doua cascade aranjate central sunt inca impresionante. Mai mult, au fost construite un aviariu si o menajerie, ambele mari; a fost facuta si o bucatarie de gradina.

Cu siguranta era destul teren: pana in anul 1721, Printul Eugen a achizitionat mai multe parcele de pamant, pentru a-si extinde domeniul la mai mult de 155.000 mp, care este echivalent ca marime cu vreo 22 terenuri de fotbal.

S-a facut un progres rapid in constructia Palatului Belvedere de Sus, deoarece primele comenzi pentru mobilarea sa au fost date inca din anul 1718. In urmatorul an, Gaetano Fanti din Bologna a inceput lucrarea la arhitectura sa trompe l'oeil. Se crede ca palatul a fost finalizat in anul 1723, deoarece aceasta este data ascunsa ca o cronograma in cartusul de deasupra altarului din Capela Palatului. Mai mult, Carlo Innocenzo Carlone nu numai ca a semnat, dar a si datat fresca tavanului sau, cu anul 1723.

Soarta palatelor si a terenurilor dupa moartea Printului Eugen

Dupa moartea Printului Eugen, Ana Victoria de Savoia a fost singura lui ruda in viata si a fost declarata mostenitoare. Ea s-a mutat la Viena unde s-a casatorit cu ofiterul promitator si mult mai tanar Josef Friedrich de Saxe-Hildburghausen. Odata cu trecerea timpului, a devenit evident ca sotul ei era un cheltuitor nesabuit, iar bunurile Printului Eugen au devenit curand un joc.

In cele din urma, imparateasa Maria Tereza a cumparat atat Palatul de Iarna de pe Himmelpfortgasse, cat si rezidenta de vara, in anul 1752; in acest context, aceasta din urma a fost mentionata pentru prima data in scris ca Belvedere. Nepoata Printului Eugen si-a incheiat sederea in Viena si s-a retras in Torino.

Imparateasa Maria Tereza a vrut sa achizitioneze Belvedere mai demult, sa-l foloseasca ca rezidenta imperiala de vara. Deoarece nu a fost posibil sa-si realizeze planul la acea vreme, a fost extins Palatul Schonbrunn in locul Palatului Belvedere. De aceea, cand a fost cumparat Palatul Belvedere, in anul 1752, acesta nu avea functiuni clare. Intretinerea intensiva a gradinilor a fost redusa, ceea ce a dus la caderea lor in paragina din ce in ce mai mult, in timp ce palatele au ramas goale, deoarece mobilierul lor si obiectele de arta au fost vandute sau scoase.

Cand Arhiducesa Maria Antonia (fiica imparatesei Maria Tereza), care a castigat mai tarziu notorietate ca Maria Antoaneta, regina Frantei, s-a maritat cu mostenitorul tronului Frantei in aprilie 1770, a fost tinut la Belvedere un bal mascat magnific. Decoratii elaborate, mii de oaspeti si masuri de securitate corespunzatoare au facut ca aceasta sarbatoare sa aibe asa un succes, incat s-a repetat in iuie, in onoarea altor membri ai familiei.

Belvedere parea ca-si recastigase atentia oamenilor in acea vreme, deoarece au fost intreprinse lucrari de restaurare ale gradinilor, in anii urmatori. Ulterior palatul a fost facut accesibil publicului si in curand a devenit o zona locala de recreere populara pentru populatia vieneza. In anii 1785 - 1787 s-au tinut concerte de gradina acolo pe timp de vara si iarna se putea patina pe pontonul inghetat de langa Belevedere de Sus.

Popularitatea sa mare a dus la creerea de facilitati de toalete publice, dotate cu fosa, care au fost construite pe peretele mamastirii saleziene inca din anul 1874.

Belvedere a devenit muzeu: un loc public de invatare

In anul 1776 s-a luat o decizie importanta: monarhul Maria Tereza si fiul ei, Josef al II-lea au hotarat sa transfere bunurile Galeriei Imperiale de Picturi de la Stallburg (care facea parte din Palatul Hofburg in Viena) la Belvedere. De cand fusese atarnata colectia ultima data, s-au facut numeroase achizitii care nu puteau fi expuse din lipsa spatiului. Mai mult, securitatea era o problema, deoarece riscul de incendiu la Palatul Hofburg din centrul orasului era mai mare decat la Belvedere, care era izolat bine.

Directorul galeriei, Josef Rosa cel Tanar a fost responsabil de realizarea acestei initiative si el supraveghease deja agatarea initiala a colectiei conform scolilor de arta. Cu toate acestea, Rosa a fost inlocuit temporar cu Cristian von Mechel, care era gravor, publicist si dealer de arta in Basel. Mechel a imbunatatit ulterior aranjamentul colectiei pe regiuni si a publicat un catalog al galeriei in anul 1783, care a documentat acest concept inedit al lucrarilor suspendate conform scolilor de arta care le-au dat nastere.

Faptul ca Galeria Imperiala de Picturi a fost transferata la Palatul Belvedere de Sus in anul 1776 a insemnat ca acest palat este unul dintre cele mai vechi muzee din lume. Vizitatorii puteau admira gratis colectia galeriei in zilele de luni, miercuri si vineri.

La putin timp dupa achizitia palatului de catre Maria Tereza, oranjeriile din Belvedere de Jos au fost divizate si transformate in apartamente care au fost folosite pentru a gazdui membrii familiei imperiale.

Monarhul a avut 13 statui din marmura ale conducatorilor Habsburgi, facute de Paul Strudel si atelierul acestuia s-a mutat in Belvedere De Jos in anul 1766. Astazi, aceste sculpturi mari pot fi gasite in Castelul Laxenburg.

Odata cu sosirea colectiei Ambras la inceputul secolului al XIX-lea, Belvedere de Jos a capatat o istorie lunga ca muzeu. Display-ul prezenta comori din Castelul Ambras de langa Innsbruck continand sculpturi, obiecte din Cabinetul de Curiozitati si suite ornate de armuri, care fac parte acum din colectia Muzeului de Istorie a Artei. La acea vreme, Palatul Belvedere de Jos a fost, de asemenea, sediul prezentarii de obiecte ale colectiei egiptene si de antichitati. O impresie detaliata a infatisarii camerelor este furnizata in tablourile in acuarele facute de Carl Goebel cel Tanar.

Intrucat, pe de o parte colectiile imperiale nu au incetat sa creasca si, pe de alta parte exista de mult timp dorinta de a le reuni sub uh singur acoperis, s-a luat decizia de a construi Muzeul de Istorie a Artei de pe Burgring. Comorile de arta au fost de aceea indepartate din palatele Belvedere de Sus si Belvedere de Jos si transferate in noul muzeu, inainte de deschiderea sa din anul 1891.

Franz Ferdinand - rezidenta pentru mostenitorul tronului

Dupa ce palatul a stat gol cativa ani, Imparatul Franz Josef a decis sa foloseasca Palatul Belvedere de Sus ca rezidenta pentru Franz Ferdinand, mostenitorul tronului si sa-l adapteze in consecinta. Emil Ritter von Förster a fost arhitectul responsabil pentru aceste modificari, care au fost facute in anul 1898. Lucrarile au inclus consolidarea structurii existente, instalarea incalzirii centrale si montarea de seminee aditionale din ceramica, electrificarea palatului, inlocuirea podelelor si mobilarea camerelor.

Dupa ce Arhiducele Franz Ferdinand s-a casatorit cu Printesa Sofia de Hohenberg in iulie 1900, s-au facut mai multe lucrari, de exemplu s-a instalat in palat alta baie si s-au construit o camera solara pe partea de est a palatului. Din anul 1898 pana la sfarsitul anului 1900 s-a cheltuit enorma suma d epeste 2 milioane de guldeni pe aceste modificari.

Dar acesta nu a fost in niciun caz sfarsitul: au fost luate masuri suplimentare in anul 1906, data la care cuplul avea deja 3 copii. Familia a trait fericita in Palatul Belvedere de Sus pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial, care a fost declansat de asasinarea lui Franz Ferdinand si a Sofiei in Sarajevo. Ulterior, copiii lor si majoritatea personalului gospodariei arhiducale au trebuit sa se mute din Palatul Belvedere de Sus. Dupa o perioada in care palatul a stat gol, s-a mutat in el Arhiducele Maximilian Eugen cu noua lui mireasa Franziska zu Hohenlohe-Schillingsfurst, la sfarsitul anului 1917.

Ultimii locuitori arhiducali ai palatului au putut cu greu sa prinda radacini acolo, deoarece sfarsitul razboiului din anul 1918 a adus si sfarsitul monarhiei, ceea ce a insemnat ca au fost fortati sa-si paraseasca noua casa.

Din nou muzeu: promovarea artei contemporane

Galeria Moderna a fost fondata in anul 1903 si a fost gazduita provizoriu in Palatul Belvedere de Jos. Acest fapt a fortta relocarea Cancelariei Militare a Arhiducelui Franz Ferdinand, care era acolo din anul 1901. S-a folosit orice oportunitate pentru a expune cat mai multe lucrari de arta posibile in camerele baroce ale palatului.

Primii ani ai muzeului au fost caracterizati de o politica avida de achizitii si de numeroase donatii. Cel mai cunosacut tablou din colectia de astazi a fost cumparat in anul 1908: Sarutul (Indragostitii) de Gustav Klimt.

Dupa sfarsitul primului Razboi Mondial, nou stabilita Republica a Austriei trebuia structurata corespunzator, ceea ce a antrenat si reorganizarea muzeelor publice. Aceasta a dus la deschiderea Muzeului Baroc din Palatul Belvedere de Jos din anul 1923 si a stabilirii Galeriei Secolului al XIX-lea din Palatul Belvedere de Sus, in anul 1924. Din anul 1929, Galeria Moderna a fost in sfarsit gazduita in Orangerie.

Scopul tuturor acestor institutii a fost acela de a concentra atentia publicului asupra artei produse in Austria. In acest scop au fost procurate lucrari de arta de la alte muzee si au fost facute numeroase achizitii. In acest mod, au intrat in colectie lucrari facute de artisti semnificativi si in dezvoltare la acea vreme, cum ar fi: Herbert Boeckl, Anton Kolig sau Oskar Kokoschka.

Dupa Auschluss (anexarea Austriei de catre Germania Nazista) din 1938, multe lucrari expuse in Galeria Moderna au fost declarate "arta degenerata". In timp ce asemenea lucrari au fost eliminate permanent din muzeele din Germania, in Viena camerele respective au fost doar inchise, o miscare care a salvat in cele din urma aceste lucrari de arta.

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, toate comorile de arta au fost evacuate din muzee din cauza amenintarii bombardamentelor. Multe lucrari au fost duse la palatele din Austria Inferioara. Belvedere de Sus a fost intr-adevar bombardat in noiembrie 1944, obligand restul personalului sa lucreze din Albertina.

Dupa razboi, palatele si gradinile au ramas inchise publicului. Au trebuit cativa ani sa se repare stricaciunile produse de bombardamente in partile de vest ale Palatelor Belvedere de Jos si de Sus si sa se transporte lucrarile de arta evacuate, la Viena. Lucrarile de arta au fost reagatate dupa renovarea cladirilor.

Muzeul Baroc din Belvedere de Jos a fost redeschis publicului pe data de 4 februarie 1953, urmat de noul stabilit Muzeu al Artei Medievale Austriece din Orangerie, care s-a deschis pe data de 5 decembrie a aceluiasi an. Bunurile acestuia din urma proveneau in mare parte de la Muzeul de Istorie a Artei.

Aceste muzee au fost unite pe data de 16 iulie 1954 de Galeria Austriaca a Secolelor XIX si XX din Belvedere de Sus. Din acel moment, au fost expuse picturile artistilor Gustav Klimt si Egon Schiele, la acea vreme la etajul doi, care a fost dedicat artei secolului al XX-lea.

Alt eveniment exceptional asociat cu Belvedere a avut loc in acea perioada: pe data de 15 mai 1955 a fost semnat Tratatul de Stat Austriac in Sala de Marmura. Acest tratat a stabilit statul Austria ca stat suveran, dupa ce a fost ocupat o decada de americani, sovietici, francezi si aliatii britanic, dupa Al Doilea Razboi Mondial.

Structura colectiei a ramas aceeasi din anii 1950 pana in 2007, cand Belvedere de Jos si Orangeria au fost renovate si cea din urma a fost adaptata pentru a gazdui expozitii temporare. In acelasi timp au fost aranjate lucrari din colectiile de arta medievala si baroca in Belvedere de Sus, astfel incat fiecare zona din istoria artei austriece este gazduita acum sub un singur acoperis. In plus, a fost instalata o colectie de studiu care expune mai multe picturi medievale si sculpturi in Grajdurile Palatului, de catre Orangerie.

Descrierea locului

Belvedere contine terenuri extinse, cu doua palate si pe langa acestea cateva dependinte si anexe. Oricum, intinderea terenului este acoperita de gradini. La sfarsitul secolului al XVII-lea, aceasta zona se intindea in afara portilor orasului Viena si era inca nedezvoltata. Constructiile de aici au inceput prima data cu Palatul Mansfeld-Fondi (acum Palatul Schwarzenberg), apoi cu Belvedere si in cele din urma au inceput lucrarile la manastirea salaziana.

Pentru multa vreme, aceste 3 ansamble inalt baroce adiacente erau inconjurate de gradini si campuri, un lucru greu de imaginat astazi, avand in vedere locatia lor de acum, in interiorul orasului.

Belvedere de Jos este o cladire la parter cu o aripa principala, care ocupa intreaga latime a gradinii principale. Au fost atasate aripi acestei cladiri, pe ambele parti, care formeaza o curte de onoare spre Rennweg. Pe aripa stanga a fost bucataria, in timp ce aripa dreapta (care se deschide in Gradina Privata) gazduieste o anfilada de incaperi, Camerele de Stat. Corpul central de logis are un mezanin in mijloc, unde este localizata Sala de Marmura, cea mai inalta camera.

Mai mult, fatada cu 7 travee a acestei sectiuni centrale este mai elaborat decorata, insemnand ca ierarhia camerelor poate fi identificata din afara. Sectiunile cu designul cel mai simplu au continut initial Orangeriile, unde erau puse la iernat plantele care nu erau rezistente la frig.

Stand ca pe tron deasupra gradinii, Belvedere de Sus este o cladire cu o aripa. Se mandreaste cu 29 travee impresionante cu vedere la gradina si 27 in spate, fiecare dintre ele despartita de cealalta prin pilastri dubli. In mijloc, cladirea este incoronata cu un etaj mezanin, cu Sala de Marmura si cele 4 octogoane in colturi, care amintresc de turle, iar corpul central-avant iese usor in evidenta, dand cladirii o curba ritmica.

Aceasta impresie este accentuata in continuare de acoperis, ale carui sectiuni individuale sunt de inaltimi variate, dand cladirii infatisarea unui pavilion. In plus, mansardele palatelor Belvedere de Sus si Jos identice, sunt decorate bogat cu sculpturi, desi conceptul lor tematic original nu ne este, din pacate, clar astazi. Cu toate acestea, numeroasele aranjamente ale trofeelor de razboi din Belvedere de Sus sunt izbitoare si, fara indoiala au menirea sa aminteasca de profesia fostului sau proprietar.

Intr-o anumita masura, palatele Printului Eugen reflecta si trecutul sau; de aceea, nu este surprinzator ca influenta arhitecturii franceze si italiene este evidenta. Un posibil model care este citat frecvent este Palatul Vaux-le-Vicomte; cu sectiunile sale proeminente de fatada si constructia acoperisului in forma de pavilion, seamana indeaproape cu Palatul Belvedere de Sus. A fost de importanta vitala sa se prezinte o infatisare impunatoare: Belvedere de Sus, in special nu a fost conceput ca un palat rezidential.

Camerele pentru bucatariile generale si de patiserie erau probabil destinate mai mult receptiilor decat folosirii permanente. Cu camerele sale mai intime, Belvedere de Jos era potrivit pentru locuire. In plus, avea avantajul ca se putea ajunge mai usor din oras, pe cand accesul la Belvedere de Sus era mai putin convenabil.

Mai mult decat atat, numeroasele anexe ale Palatului Belvedere de Jos sunt remarcabile: grajduri, fierarie de potcovar si locuinte pentru toti cei care au lucrat acolo. Si probabil ca era un numar mare de oameni, pentru ca doar ingrijirea gradinii ar fi fost extrem de laborioasa. Din pacate, nu exista inregistrari precise, deoarece arhiva Printului Eugen, care ar fi continut informatii despre personalul sau si indatoririle acestora a fost pierduta.

Poarta de intrare in Gradinile Belvedere, in urmatoarea fotografie.