Muzeul de Istorie a Artei din Viena-partea aIII-a

MUZEUL DE ISTORIE A ARTEI DIN VIENA -

PARTEA a III-a

In acest articol va prezint Muzeul de Istorie a Artei din Viena, partea a III-a (Galeria de Picturi).

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul de Istorie a Artei din Viena, partea I (istoricul cladirii si salile de la intrarea in muzeu), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul de Istorie a Artei din Viena, partea a II-a (colectiile muzeului: Kunstkammer), le gasiti aici.

Colectia Imparatului Rudolf al II-lea (1552 - 1612) a fost una dintre cele mai extinse colectii din acea epoca. El a cheltuit sume enorme pentru marirea colectiei.

Cu perseverenta mare si ajutorul numerosilor agenti, Rudolf al II-lea urmarea opere de arta individuale pana cand reusea sa le cumpere si sa le adauge in colectia sa. Astfel, el a fost capabil sa achizitioneze dupa negocieri lungi aproape toate picturile lui Albrecht Dürer, care pot fi gasite inca in Muzeul de Istorie a Artei. Aceste achizitii au fost completate de la alti monarhi si demnitari ecleziastici, cat si din mosteniri. De exemplu, Rudolf a mostenit de la fratele sau, Arhiducele Ernst (1553 - 1595), vicerege al Olandei Spaniole opt picturi de Pieter Bruegel cel Batran.

Rudolf al II-lea a comandat si opere de arta si a angajat numerosi artisti la Curte care au dezvoltat un stil caracteristic, sub influenta sa: Bartholomeus Spranger, Hans von Aachen, Josef Heintz cel Batran sunt cei mai cunoscuti dintre acestia. Giuseppe Arcimboldo a fost, fara niciu dubiu, cel mai important pictor al Curtii lui Rudolf. Parti din ciclurile faimoase ale lui Arcimboldo, Cele Patru Elemente si Cele Patru Sezoane se afla la Muzeul de Istorie a Artei din Viena.

Dupa moartea lui Rudolf al II-lea, fratele si succesorul sau Matia I (1557 - 1619) si-a mutat rezidenta imperiala inapoi la Viena si odata cu ea o parte din galeria de picturi. Colectiile de lucrari de Bruegel, Dürer, cercul lui Rudolf de picturi ai Curtii din Praga si capodoperele manieiste italiene (picturi de Correggio si Parmigianino) au fost considerate, chiar si la acel moment o mostenire si un angajament pentru colectionarii Habsburgi.

Trezoreria vieneza, stabilita in anul 1612 a devenit centrul colectiilor Habsburgilor. Activitatile de colectare nu mai aveau ca scop adunarea unei colectii enciclopedice, ci au fost inspirate de motivul dinastic de a mari faima "Casei Austriei".

Cercul pictorilor Curtii de la Praga s-a destramat dupa moartea lui Rudolf al II-lea, iar fabuloasa Kunst- und Wunderkammer a imparatului a ramas in Praga. La scurt timp dupa sfarsitul Razboiului de Treizeci de Ani, colectia a fost jefuita de trupele suedeze si imprastiata.

In Tirol, Arhiducele Ferdinand al II-lea (1529 - 1595), un fiu al Imparatului Ferdinand I, a stabilit o colectie importanta la Castelul Ambras, care se afla langa Innsbruck. Seria portretelor in miniatura ale descendentilor familiilor princiare si ale personajelor eminente ale trecutului si din vremea lui Ferdinand al II-lea cuprinde mai mult de 950 picturi; acestea pot fi vazute astazi in Colectia de Monede a Muzeului de Istorie a Artei din Viena.

Ferdinand al II-lea a colectionat, de asemenea armuri si arme ceremoniale care au apoartinut contemporanilor faimosi si personalitatilor din secolul precedent. Rudolf al II-lea a achizitionat faimoasa colectie in anul 1605, dupa moartea arhiducelui. El a fost insa restrans de termenii testamentului unchiului sau, in conformitate cu care intreaga colectie trebuia sa fie pastrata in Tirol.

Inca din secolul al XVII-lea, colectia Ambras a fost deschisa publicului si se intra cu bilet. Colectia era inca intacta cand linia tiroleza a Habsburgilor a disparut, odata cu moartea Arhiducelui Sigmund Franz. Imparatul Leopold I si-a asumat domnia guvernarii in aceste tinuturi si in timpul domniei lui parti din colectia tiroleza au fost transferate succesiv la Viena.

Viena a devenit, in sfarsit, locatia centrala a colectiilor de arta ale Habsburgilor la mijlocul secolului al XVII-lea, cand grupuri importante de picturi care au apartinut vice-regelui Olandei spaniole, Arhiducele Leopold Wilhelm (1614 - 1662) au fost transferate de la Bruxelles. Leopold Wilhelm a fost unul dintre cei mai mari colectionari ai dinastiei si intr-adevar fondatorul Galeriei de Picturi. Datorita activitatii sale, colectiile Muzeului de Istorie a Artei din Viena continua si astazi sa se claseze printre cele mai importante colectii de arta din lume.

Leoplold Wilhelm a achizitionat colectia sa majora de lucrari de prima clasa a picturilor italiene si olandeze in Bruxelles. El a cumparat, de asemenea, lucrari de arta pentru galeria din Praga a fratelui sau, Imparatul Ferdinand al III-lea. Arhiducele Leopold Wilhelm a fost norocos, deoarece Tarile de Jos, din sud, erau la acea vreme centrul comertului cu arta; colectia Ducelui de Buckingham a fost scoasa, de asemenea, la licitatie in Anvers, in anul 1648. Colectia importanta care a apartinut regelui englez Carol I a aparut pe piata la scurt timp dupa aceea.

Exponatele valoroase ale Muzeului de Istorie a Artei ale picturilor venetiene isi au originile aproape exclusiv in achizitiile lui Leopold Wilhelm. Colectia a fost extinsa ulterior prin cumpararea de la licitatie a picturilor detinute de aristocratul venetian Bartolomeo della Nave. In urma acestei achizitii au intrat in galeria arhiducelui lucrari de Mantegna, Antonello da Messina, Giovanni Bellini, Giorgione, Titian, Tintoretto si Veronese. Leoplold Wilhelm a colectionat, de asemenea capodopere ale secolului al XV-lea, ca de exemplu paneluri de Jan van Eyck si Rogier van der Weyden.

Numeroase lucrari facute de artistii flamanzi contemporani acelor vremuri, cum ar fi Rubens, van Dyck si studentii lor pot fi si ele gasite in colectie.

Comprehensiunea cu care sunt reprezentati toti artistii importanti ilustreaza modul sistematic in care Leoplold Wilhelm si-a asamblat colectia sa. In mod foarte modern, el a cautat sa prezinte o privire de ansamblu asupra istoriei picturii. Sunt faimoase si seriile de "Picturi de Galerie" care il portretizeaza pe arhiduce si alaiul sau inspectand galeria sa imaginara Bruxelles.

Cand, la sfarsitul mandatului sau de vice-rege, Leopold Wilhelm s-a mutat la Viena, in anul 1656, el a cerut sa se catalogheze meticulos colectia sa. Inventarul a inregistrat 1.400 de picturi care au fost gazduite intr-o parte din Palatul Hofburg, Stallburg.

Dupa moartea lui Leopold Wilhelm, colectia importanta a intrat in posesia nepotului sau, Imparatul Leopold I. Acesta a pus colectia lui Leopold Wilhelm impreuna cu cea mostenita de la propriul sau tata, Imparatul Ferdinand al III-lea, in Viena.

Leopold I (1640 - 1705) a marit colectiile de arta imperiala prin cumpararea de tapiserii si sculpturi si prin comandarea confectionarii de arme de vanatoare costisitoare. Prima sa nevasta, printesa spaniola Margarita Tereza este portretizata in multe picturi de Velázquez, care sunt expuse la Muzeul de Istorie a Artei din Viena.

Prin cea de a doua nevasta a sa, Arhiducesa Claudia Felicitas de Tirol, bunurile de la Curtea Innsbruck a Habsburgilor au putut fi unite cu colectiile imperiale, in Viena. Cand a disparut ramura tiroleza a Habsburgilor, in anul 1665, aceste picturi au fost mostenite de linia principala a dinastiei. Datorita relatiilor de familie foarte apropiate de Habsburgii spanioli, numeroase portrete facute de maestrii spanioli de la Sanchez Coello la Velázquez se gasesc in colectiile de la Viena.

Fiul lui Leopold, Imparatul Carol al VI-lea (1685 - 1740) a adus lucrari de arta importante din Spania la Viena. Dupa ce pericolul invaziei otomane a fost in cele din urma alungat, Carol al VI-lea a devenit cel mai mare constructor al Vienei baroce. In anul 1728, a fost finalizata reorganizarea Galeriei de Picturi si expunerea ei in Stallburg. Un inventar de trei volume al Galeriilor Stallburg intocmit de Ferdinand Storffer si pastrat in Muzeul de Istorie a Artei din Viena ofera o idee despre maretia a ceea ce era la acea vreme cea mai renumita galerie din lume, care se putea vizita numai cu aranjament prealabil.

Maria Tereza (1717 - 1780), fiica si succesoarea lui Carol al VI-lea, este cea datorita careia muzeul detine bunurile sale valoroase de tapiserii de perete, care au facut ca Viena, impreuna cu Madrid, sa aibe cele mai importante astfel de colectii.

Ultimul imparat, Franz I Stefan, a fost fondatorul extinsului ansamblu de artefacte de istorie naturala, care este pastrat astazi in Muzeul de Istorie Naturala, cat si a unei colectii majore de numismatica.

Dupa dizolvarea Ordinului Iezuitilor (1773), Maria Tereza a achizitionat cinci picturi mari de altar de Rubens, in Anvers si Bruxelles, cat si lucrari de van Dyck, Crayer si altii. Fiul Mariei Tereza, Josef al V-lea, a achizitionat Madona Rozariului a lui Caravaggio de la Biserica Dominicana din Anvers, in anul 1781.

In anul 1758, Maria Tereza i-a comandat lui Bernardo Bellotto sa picteze vederile sale faimoase ale Vienei si palatele imperiale cu imprejurimile lor.

In perioada 1776 - 1778, Imparateasa Maria Tereza si Imparatul Josef al II-lea (1741 - 1790) au ordonat ca Galeria de Picturi sa fie mutata de la Stallburg la Palatul Belvedere. Aici, colectia a fost aranjata in concordanta cu criteriile didactice, sub directia lui Christian von Mechel si a fost intocmit un catalog, in anul 1783. Epoca Iluminismului a dus la deschiderea colectiilor de arta imperiale pentru un public mai larg. In anul 1781, un decret imperial a declarat galeriile deschise publicului, gratis. Colectiile au fost astfel primele din Europa care au fost accesibile in general.

Interesul pentru lumea antica a crescut mult in secolul al XVIII-lea. Bunurile imperiale de sculpturi antice au fost aduse gradual impreuna si incorporate in Antiken-Cabinet, sau Cabinetul de Antichitati. Maria Tereza a transferat, de asemenea, faimoasa colectie de medalioane din Trezoreria Imperiala in Antiken-Cabinet.

In jurul anului 1800, aceasta a fost marita mai mult prin adaugarea unei importante colectii de monede pentru a forma K.K.Munz- und Antiken-Kabinett su Cabinetul Regal Imperial de Monede si Antichitati, care a fost imbogatit ulterior prin achizitia colectiilor private majore. Alta sursa abundenta de obiecte de arhitectura, sculptura si arte aplicate pentru colectiile imperiale au fost excavarile arheologice.

Razboaiele Napoleoniene au adus cu ele consecinte semnificative pentru colectiile Habsburgilor. Intre anii 1794 si 1806, trei sedii majore ale centrelor istorice ale colectiilor au fost evacuate la Viena, pentru a fi protejate de jefuirea francezilor: colectiile din Castelul Ambras din Tirol, regalia de incoronare a Sfantului Imperiu Roman din Nuremberg si Aachen si Trezoreria Ordinului Lana de Aur din Bruxelles. In timpul razboiului, cand trupele franceze au ocupat Viena, in anul 1809, ele au carat mai mult de 400 de picturi din Galeria de Picturi la Luvru. Multe dintre aceste lucrari au fost returnate dupa infrangerea lui Napoleon.

Astazi, Galeria de Picturi Viena pastreaza in mare masura caracterul unei colectii princiare elegante a perioadei din jurul anului 1800, cand a fost finalizata dezvoltarea sa. Galeria se poate lauda cu puncte forte incomparabile, dar manifesta si lacune semnificative si surprinzatoare. Caracterul sau particular este un produs al relatiilor stranse cu tinuturile (si artele lor) peste care au stapanit Habsburgii atat de mult timp.

Lucrarile cele mai importante ale colectiei vin din Germania, sudul Tarilor de Jos, nordul Italiei si din centrele italiene si spaniole ale picturii baroce. Artele Frantei, Angliei si Olandei, cu exceptia catorva lucrari remarcabile, cat si ale oraselor-state italiene din Evul Mediu tarziu sunt in mare parte nereprezentate. Habsburgii au apreciat un stil matur si dezvoltat, executat cu maiestrie, perfect si decorativ. A fost deosebit de favorizata pictura venetiana si flamanda a secolelor XVI si XVII.

Chiar daca galeriile nationale mari au inceput sa fie stabilite peste tot in Europa, colectiile imperiale din Viena au incetat practic sa mai faca achizitii. De-abia in ultima treime a secolului al XIX-lea s-a lansat initiativa sa se reorganizeze bunurile de arta ale Habsburgilor, care au fost aduse impreuna in Muzeul de Istorie a Artei din Viena.

Pentru toate comorile pe care stramosii sai le adunasera de-a lungul secolelor, Imparatul Franz Josef I avea acum doua palate construite pe Ringstrasse si le-a facut accesibile publicului.

Galeria de picturi

Problema proiectarii galeriilor de expunere a picturilor a fost descrisa mult in literatura de specialitate a epocii, de exemplu in scrierile lui Hasenauer si in evaluarea proiectului a lui Semper. Au fost analizate aspectele practice si tehnice: zona pentru atarnarea picturilor, care trebuia determinata cat mai precis posibil, conditiile celei mai bune iluminari pentru diferitele tipuri de picturi, claritatea planului podelei pentru vizitatori si insotitori si zonele adecvate pentru relaxare.

Inca din anii 1850, a fost instalat iluminatul cu gaz pentru a suplimenta iluminatul furnizat de luminatoare, in galeriile de picturi de la Muzeul South Kensington, nou construit (1852, Londra, azi Muzeul Victoria si Albert). De asemenea, prin anii 1890, dezvoltarea iluminatului electric a facut progrese considerabile.

Galeriile mari au fost echipate fiecare cu cate un luminator. In galeriile cabinet, ferestrele permiteau luminii sa intre lateral. Inaltimea considerabila a galeriilor principale nu este aceeasi in cabinete. O examinare a fatadei muzeului arata ca deasupra cabinetelor sunt localizate camerele vechii Sekundargalerie, care este, de asemenea iluminata prin intermediul luminatoarelor si camerele Colectiei de Monede.

In primul sau desen (1867) pentru licitatie, Hasenauer a prevazut o sala deosebit de mare care sa gazduiasca colectia Rubens, care era expusa la acea vreme la Palatul Belvedere. In propunerea inaintata impreuna cu Semper, dorinta acestuia din urma pentru o succesiune regulata si uniforma de camere a castigat. Aceasta a insemnat ca inaltimea tuturor galeriilor principale a fost determinata de cele mai mari canvasuri ale lui Rubens, care aveau pana la 5,35 metri inaltime.

Galeria de Picturi, in urmatoarele fotografii.

Pictura germana, flamanda si din Tarile de Jos.