Viena-Palatul Schonbrunn-partea I

 

VIENA - PALATUL SCHONBRUNN -

PARTEA I

 

 

In acest articol va prezint Palatul Schönbrunn din Viena, partea I (istoricul si exteriorul cladirii).

 

 

Am mers pana la Palatul Schönbrunn cu autobuzul Hop on Hop Off. Atat pretul autobuzului cat si pretul biletului de intrare la palat erau incluse in cardul nostru. Cand am ajuns la palat, ne-am dus la un ghiseu si ne-a dat un bilet cu ora de intrare in palat. Mai aveam vreo ora pana sa intram, asa ca ne-am dus prin gradini. Noi am stat o zi la Palatul Schönbrunn.

 

Complexul Palatului Schönbrunn (in germana: Schloss Schönbrunn) se numara printre cele mai importante monumente culturale ale Austriei, datorita istoriei sale lungi si zbuciumate. La sfarsitul anul 1996, intregul ansamblu de monumente protejate, care cuprinde palatul impreuna cu cladirile anexe, parcul cu nenumaratele sale constructii, fantanile si statuile, precum si cea mai veche gradina zoologica existenta in lume, a fost trecut pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

 

Ajuns in posesia familiei imperiale a Habsburgilor in timpul imparatului Maximilian al II-lea, palatul si gradina au trecut in posesia Republicii Austria odata cu sfarsitul monarhiei.

 

In anul 1992 s-a infiintat " Schloss Schönbrunn Kultur-und Betriebsges.m.b.H.", o societate cu raspundere limitata care se ocupa de atunci cu administrarea palatului, ca societate moderna de drept privat.

 

Istoricul Palatului Schönbrunn

 

Istoria Palatului Schönbrunn si a constructiilor anterioare are inceputurile in Evul Mediu. La inceputul secolului al XIV-lea, intregul domeniu se numea Katterburg si se numara printre proprietatile funciare ale Manastirii Klosterneuburg. In urmataorele secole si-au facut aparitia numerosi arendasi, printre care si primarul Vienei Hermann Bayer, care a extins constructia in anul 1548, transformand-o intr-o curte seniorala.

 

In anul 1569, imparatului Maximilian al II-lea a cumparat domeniu, care, pe langa conac cuprindea, conform contractului de vanzare - cumparare o casa, o moara, un grajd, precum si un parc si o livada, care a intrat in proprietatea Curtii Imperiale. Astfel s-a pus piatra de temelie pentru o resedinta prestigioasa, precum si pentru un parc si o gradina zoologica.

 

In anul 1576, dupa moartea surprinzatoare a lui Maximilian al II-lea, Katterburg a intrat in posesia imparatului Rudolf al II-lea, care isi avea resedinta in Praga si care a pus doar la dispozitie fonduri de intretinere. Urmatorul imparat, Matia I, a folosit domeniul pentru vanatoare si, conform unei legende, in anul 1612, intr-una dintre partidele sale de vanatoare, el ar fi descoperit Fantana Frumoasa (in germana: der Schöne Brunnen), care a dat numele domeniului 30 de ani mai tarziu.

 

De asemenea, succesorul sau, Ferdinand al II-lea si sotia sa, Eleonora de Gonzaga, ambii pasionati de vanatoare, au ales Schönbrunn ca resedinta pentru intalniri de vanatoare. Dupa moartea lui Ferdinand, in anul 1637, domeniul a devenit resedinta vaduvei imperiale Eleonora, care avea un simt artistic deosebit si ducea o viata sociala activa. In jurul anului 1642, ea a pus sa se construiasca un castel de distractie si a schimbat denumirea domeniului in Schönbrunn, nume care a fost atestat documentar pentru prima data, in acelasi an.

 

In anul 1683, Schönbrunn impreuna cu pavilionul de distractie si gradina zoologica, au cazut in mare parte prada turcilor, care au asediat si devastat Viena. Incepand cu anul 1686, domeniul a ajuns in propriettaea imparatului Leopold I, care a hotarat sa construiasca pentru fiul sau, printul mostenitor Josef, un edificiu nou si prestigios la Schönbrunn. Prin intermediul nobilimii, a ajuns la Curtea Imperiala arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach, care a studiat la Roma.

 

Dupa proiectul "Schönbrunn I", realizat in anul 1688 si dedicat lui Leopold I ca proiect de proba care trebuia sa demonstreze maiestria sa ca arhitect, Fischer a fost numit profesorul de arhitectura al printului mostenitor. In anul 1693, imparatul l-a insarcinat cu proiecte concrete pentru constructia unui castel de vanatoare, care, incepand cu anul 1696, a fost ridicat in mare parte pe zidurile de fundatie inca existente ale vechiului pavilion de distractie care fusese distrus de turci.

 

In primavara anului 1700 a fost terminata si data in folosinta aripa centrala. Incepand cu anul 1701, extinderea castelului cu aripile laterale a fost incetinita din cauza Razboiului de Succesiune din Spania si a problemelor financiare din acea perioada, iar dupa moartea neasteptata a imparatului Josef I din anul 1711, lucrarile au fost sistate complet.

 

In urmatorii ani, castelul neterminat a servit ca resedinta vaduvei imparatului, pana cand a ajuns proprietatea imparatului Carol al VI-lea, in anul 1728. Imparatul l-a daruit, in cele din urma fiicei sale, Maria Tereza, in anul 1736. Perioada domniei Mariei Tereza a reprezentat pentru Schönbrunn o epoca de mare stralucire. Sub directa influenta a acesteia si sub conducerea arhitectului Nikolaus Pacassi, castelul de vanatoare de odinioara a fost transformat intr-un palat rezidential, care a ramas aproape neschimbat pana in zilele noastre.

 

S-a inceput mai intai cu extinderea salilor de audienta si a incaperiloor de locuit din aripa de est, unde avea sa locuiasca viitoarea familie imperiala. A urmat apoi demolarea scarilor centrale exterioare proiectate de arhitectul  Fischer pe latura Curtii de onoare. La parter s-a construit un hol urias de trecere, iar la Etajul Nobil s-au construit Galeria Mare si Galeria Mica.

 

Dupa aceasta prima modificare, palatul nu avea inca decoratiunile bogate din stucatura si frescele de pe tavanele celor doua sali de festivitati. Tot atunci s-a construit si asa-numita Scara Albastra din aripa de vest, care reprezenta cea mai importanta cale de acces spre Etajul Nobil.

 

Continua crestere numerica a familiei imperiale a impus necesitatea construirii, in anul 1748, a unui mezanin in aripa de est, intre Etajul Nobil si etajul superior, pentru a se crea mai mult spatiu pentru copii. Cativa ani mai tarziu s-a facut aceeasi modificare si in aripa de vest.

 

Drep urmare, Schönbrunn a devenit resedinat de vara preferata a Casei Imperiale. Prezenta conmstanta a Curtii Imperiale la Schönbrunn a facut necesara administrarea economica a acesteia, care a fost realizata de un efectiv de peste 1.000 de persoane. In acest scop, s-au construit niste cladiri administrative spatioase. La dorinta expresa a imparatesei Maria Terza, s-a mai construit si un teatru al palatului, in aripa de nord, care a fost inaugurat in anul 1747, cu ocazia sarbatoririi zilei onomastice a imparatului Francisc I Stefan.

 

Dupa anul 1753, in cea de a doua faza de reconstructie, cele doua galerii din centrul palatului au fost boltite si decorate cu fresce magnifice (1755 - 1761), care se disting si astazi ca fiind cele mai importante decoratiuni in stil rococo. De asemenea, majoritatea incaperilor cu vedere spre gradina au fost decorate tot in stil rococo, cu oglinzi si fresce.

 

In cele din urma, s-a facut decorarea fatadei dinspre Curtea de onoare si a celei dinspre gradina cu forme detaliate si cu decoratiuni ample asemanatoare cu cele din vedutele lui Bernando Bellotto, cunoscut si sub numele Canaletto.

 

Dupa moartea neasteptata a imparatului Francisc I Stefan, din anul 1765, imparateasa ramasa vaduva a dispus ca mai multe incaperi din aripa de est a palatului sa fie transformaste in sali comemorative, fara sa dea vreo importanta costurilor ridicate ale lucrarilor.

 

Aproximativ in aceeasi perioada, la porunca imparatesei, s-a facut decorarea apartamentului ei de vara de la parter cu picturi care reprezentau peisaje exortice. Apartamentul a fost cunoscut frecvent sub denumirea de Camerele Bergl, in cinstea artistului cu acelasi nume.

 

In anii 1770, Maria Tereza a intreprins ultimul sau proiect, pentru amenajarea gradinii, sub indrumarea arhitectului de curte Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, care si-a pus amprenta geniului sau arhitectural asupra gradinii prin construirea Gloriettei, a Fantanii lui Neptun, a Ruinelor Romane si a Obeliscului. De ademenea, aleile, fantanile si pietele au fost impodobite cu numeroase statui si grupuri statuare antice, care au fost executate de Wilhelm Beyer si atelierul sau. Reconstructia palatului si a gradinii s-au finalizat definitiv cu putin timp inainte de moartea imparatesei Maria Tereza, din anul 1780.

 

Dupa aceea, Schönbrunn a ramas nelocuit si de-abia la inceputul secolului al XIX-lea, in timpul imparatului Francisc II/I a fost folosit din nou ca resedinta de vara. In timpul domniei acestuia, Palatul Schönbrunn a fost ocupat de Napoleon de doua ori, in anii 1805 si 1809.

 

In timpul epocii sale s-a realizat si fatada noua, sobra, cu elemente decorative foarte putine, dupa planurile arhitectului de curte Johann Aman, care, intre anii 1817 si 1819 a indepartat decorul bogat al fatadei in stilul rococo, facuta de Picassi si a dispus zugravirea fatadei in culoarea devenita tipica: galben de Schönbrunn. Galbenul de Schönbrunn a ajuns sa defineasca un stil unic si sa faca complexul palatului inconfundabil.

 

Autobuzul Hop on Hop Off, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Statia de autobuz si Palatul Schönbrunn vazut din statie, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Poarta de intrare in Palatul Schönbrunn, in urmatoarele doua fotografii.

 

Palatul Schönbrunn dinspre Curtea de Onoare, in urmatoarele 11 fotografii.

 

Scarile de pe fata Palatului Schönbrunn, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Palatul Schönbrunn, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Inainte sa intram in Palatul Schönbrunn, am mers in gradina din stanga palatului (cum stai cu fata la palat) si ne-am plimbat. Am trecut si printr-un labirint, de unde se vedea palatul.

 

Gradina Palatului Schönbrunn, in urmatoarele doua fotografii.

 

Labirintul gradinii, in urmatoarea fotografie.

 

Palatul Schönbrunn vazut din gradinile sale, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Palatul Schönbrunn vazut din Gradina Printului Mostenitor de langa fatada de est a palatului (pe partea dreapta a palatului), in urmatoarea fotografie.

 

Palatul Schönbrunn, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

 

 

Va urma....