Scotia-catedrala Sf. Egidiu din Edinburgh-partea aII-a

SCOTIA - EDINBURGH -

CATEDRALA SFANTUL EGIDIU - PARTEA a II-a

In acest articol va prezint catedrala Sfantul Egidiu din Edinburgh, Scotia, partea a II-a.

Daca doriti mai multe informatii despre catedrala Sfantul Egidiu din Edinburgh, Scotia, partea I, le gasiti aici.

Istoria catedralei (continuare din articolul precedent)

Catedrala

Fiul si succesorul lui Iacob, Charles I a vizitat pentru prima data biserica Sfantul Egidiu pe data de 23 iunie 1633, in timpul vizitei sale in Scotia pentru incoronare. El a sosit la biserica neanuntat si a schimbat clerul care a tinut slujba dupa riturile Bisericii Angliei. Pe data de 29 septembrie a acelui an, Charles, raspunzand unei petitii de la John Spottiswoode, Arhiepiscop de St.Andrews, a ridicat biserica Sfantul Egidiu la statutul de catedrala, pentru a servi ca loc noului Episcop de Edinburgh.

Au inceput lucrarile pentru a demola peretii interiori despartitori si de a mobila interiorul in stilul catedralei Durham. Lucrarile la biserica erau incomplete cand s-a inlocuit, pe 23 iulie 1637 Carta Ordinului Comun a lui Knox cu o versiune scotiana a Cartii de Rugaciune Comuna a Bisericii Angliei. Acest fapt a provocat revolte din cauza asemanarilor cu ritualul romano-catolic. Traditia atesta ca aceasta revolta a inceput cand un comerciant pe nume Jenny Geddes si-a aruncat scaunul in decanul James Hannay. Ca raspuns la tulburari, serviciile de la biserica Sfantul Egidiu au fost suspendate temporar.

Evenimentele din 23 iulie 1637 au dus la semnarea Pactului National din februarie 1638, care, la randul sau a dus la Razboaiele Episcopilor, primul conflict al Razboaielor celor Trei Regate. Biserica Sfantul Egidiu a devenit din nou o biserica prezbiteriana si peretii despartitori au fost restaurati. Inainte de anul 1643, culoarul Preston a fost, de asemenea amenajat ca loc de intalnire permanent pentru Adunarea generala a Bisericii Scotiei.

In toamna anului 1641, regele Charles I a participat la slujbele prezbiteriene in Manastirea de Est, sub supravegherea ministrului sau, Alexander Henderson, un convenantist important. Regele a pierdut Razboaiele Episcopilor si a venit la Edinburgh pentru ca Tratatul de la Ripon il obliga sa ratifice actele Parlamentului Scotiei adoptate in timpul ascensiunii convenantistilor.

Dupa ce convenantistii au pierdut batalia de la Dunbar, trupele Commonwealth-ului Angliei, sub conducerea lui Oliver Cromwell au intrat in Edinburgh si au ocupat Manastirea de Est, ca biserica garnizoana. Generalul John Lambert si Cromwell insusi s-au numarat printre soldatii englezi care au predicat in biserica si, in timpul Protectoratului, Manastirea de Est si Manastirea Tolbooth au fost impartite fiecare in doua.

La restaurarea din anul 1660, partitia lui Cromwell a fost indepartata din Manastirea de Est si a fost instalata acolo o noua mansarda regala. In anul 1661, Parlamentul Scotiei, sub regele Charles I a restaurat episcopatul si biserica Sfantul Egidiu a devenit din nou o catedrala. La ordinele lui Charles, trupul lui James Graham, primul marhiz de Montrose (un suporter senior al lui Charles I, executat de convenantisti) a fost reingropat in catedrala Sfantul Egidiu.

Reintroducerea episcopilor a declansat o noua perioada de rebeliune si, in urma bataliei de la Rullion Green din anul 1666, convenantistii au fost inchisi in fosta inchisoare a preotilor de deasupra usii de nord, cere, pana atunci devenise cunoscuta sun numele de "Gaura lui Haddo", datorita intemnitarii acolo in anul 1644 a liderului regalist Sir John Gordon, primul baronet de Haddo.

Dupa Revolutia Glorioasa, episcopii scotieni au ramas loiali regelui Iacob al VII-lea. La sfatul lui William Carstares, care mai tarziu a devenit ministru al Manastirii Inalte, regele William al II-lea a sustinut abolirea episcopilor din Biserica Scotiei si, in anul 1689, Parlamentul Scotiei a restabilit politica prezbiteriana. Ca raspuns, multi slujitori si congreganti au parasit Biserica Scotiei, infiintand efectiv Biserica Episcopala independenta.

Numai in Edinburgh au aparut 11 case de intalnire ale acestei secesiuni, inclusiv congregatia care a devenit Congregatia Veche a Sfantului Paul (Pavel), care a fost fondata atunci cand Alexander Rose, ultimul episcop de Edinburgh din biserica stabilita, a condus o mare parte din congregatia sa din biserica Sfantul Egidiu.

Patru biserici in una: 1689 - 1843

In anul 1699, sala de judecata din jumatatea de nord a partitiei Tolbooth a fost transformata in Manastirea Noua de Nord (sau Gaura lui Haddo). La parlamentele Uniunii Scotiei si Angliei din anul 1707, melodia "De ce ar trebui sa fiu trist in ziua nuntii mele?" a sunat in carillonul (grup de clopote) care fusese instalat recent in catedrala Sfantul Egidiu.

In timpul rascoalei iacobite din anul 1745, locuitorii din Edinburgh s-au intalnit in catedrala Sfantul Egidiu si au fost de acord sa predea orasul armatei inaintate a lui Charles Edward Stuart. Din 1758 pana in 1800, Hugh Blair, o figura principala a iluminismului scotian si moderat religios, a servit ca ministru la Manastirea Inalta; predicile sale au fost celebre in toata Marea Britanie si i-au atras pe Robert Burns si Samuel Johnson in biserica. Contemporanul lui Blair, Alexander Webster a fost un evanghelic important care a expus doctrina calvina stricta de la amvonul sau din Manastirea Tolbooth.

La inceputul secolului al XIX-lea, Luckenbooths si Tolbooth, care includeau partea de nord a bisericii au fost demolate impreuna cu magazinele construite in jurul peretilor bisericii. Expunerea exteriorului bisericii a aratat ca peretii acesteia erau inclinati spre exterior. In anul 1817, consiliul orasului l-a insarcinat pe Archibald Elliot sa faca planuri pentru restaurarea bisericii. Planurile drastice ale lui Elliot s-au dovedit a fi controversate si, din cauza lipsei de fonduri, nu s-a facut nimic cu ele.

Regele George al IV-lea a participat la slujba in Manastirea Inalta in timpul vizitei sale in Scotia in anul 1822. Publicitatea regelui a creat un impuls pentru restaurarea cladirii, care era darapanata. William Burn a fost insarcinat sa conduca restaurarea, cu 20.000 lire sterline furnizate de consiliul orasului si de guvern. Planurile initiale ale lui Burn au fost modeste dar, la presiunea autoritatilor, Burn a facut planuri mai apropiate de cele ale lui Elliot.

Intre anii 1829 si 1833, Burn a modificat semnificativ biserica: a imbracat exteriorul cu ziduri, a ridicat linia acoperisului bisericii si a redus amprenta acesteia. El a adaugat, de asemnea usi de nord si de vest si a mutat partitiile interioare, pentru a crea o biserica in nava, o biserica in cor si un loc de intalnire pentru Adunarea Generala a Biseericii Scotiei in partea de sud. Intre acestea, trecerea si transeptul de nord formau un vestibul mare.

Burn a eliminat si monumentele interne, locul de intalnire al Adunarii Generale din culoarul Preston, biroul de politie si casa masinilor de pompieri, ultimele spatii laice ale cladirii.

Contemporanii lui Burn au fost impartiti intre aceia care l-au felicitat pentru crearea unei cladiri mai stabile si aceia care au regretat pentru ceea ce s-a pierdut sau modificat. In epoca victoriana si in prima jumatate a secolului al XX-lea, opera lui Burn a fost criticata. Din a doua jumatate a secolului al XX-lea, lucrarea lui Burn a fost recunoscuta ca a asigurat biserica de o posibila prabusire.

Manastirea Inalta a revenit la cor in anul 1831. Manastirea Tolbooth a revenit in nava in anul 1832; cand slujitorii Manastirii Tolbooth au plecat la o biserica noua pe Castlehill, nava a fost ocupata de Congregatia Gaura lui Haddo. Adunarea Generala si-a gasit noua sala de sedinte inadecvata si s-a intrunit acolo o singura data, in anul 1834; Congregatia Manastirea Veche s-a mutat in alt spatiu.

Era victoriana

La Perturbarea din 1843, Robert Gordon si James Buchanan, slujitorii Manastirii Inalte si-au parasit posturile si biserica infiintata pentru a se alatura Bisericii Libere nou infiintata. Un numar semnificativ de slujitori ai bisericii din congregatia lor a plecat cu ei; la fel si William King Tweedie, ministrul primei sarcini a Manastirii Tolbooth si Charles John Brown, ministrul Manastirii Gaura Haddo. Congregatia Manastirea Veche a fost suprimata in anul 1860.

La o sedinta publica din Camerele Orasului Edinburgh, din 1 noiembrie 1867, William Chambers, editor si Lord Provost al Edinburghului si-a avansat mai intai ambitia de a elimina partitiile interioare si de a restaura catedrala Sfantul Egidiu ca "Manastirea Westminster pentru Scotia". Chambers l-a insarcinat pe Robert Morham sa elaboreze planuri initiale. Lindsay Mackersy, avocat si grefier al Manastirii Inalte a sustinut munca lui Chambers, iar William Hay a fost angajat ca arhitect. A fost creat si un consiliu de conducere pentru proiectarea noilor ferestre si monumente.

Restaurarea a facut parte dintr-o miscare de infrumusetare liturgica din prezbiterianismul scotian de la sfarsitul secolului al XIX-lea si multi evanghelici se temeau ca biserica Sfantul Egidiu restaurata va semana mai mult cu o biserica romano-catolica decat cu una prezbiteriana. Cu toate acestea, Prezbiteriul din Edinburgh a aprobat planuri in martie 1870, iar Manastirea Inalta a fost restaurata intre iunie 1872 si martie 1873: stranele si galeria au fost inlocuite cu scaune si, pentru prima data de la Reforma au fost introduse vitralii si o orga.

Restaurarea fostei Manastiri Vechi si Manastirii de Vest a inceput in ianuarie 1879. In anul 1881, Manastirea de Vest a eliberat biserica Sfantul Egidiu. In timpul restaurarii, au fost dezgropate multe ramasite umane; acestea au fost transportate in cinci cutii mari pentru reinhumare in Greyfriars Kirkyard.

Desi reusise sa vada interiorul reunificat, William Chambers a murit pe 20 mai 1883, cu doar trei zile inainte de deschiderea bisericii restaurate. Deschiderea s-a facut in mod ceremonial de catre John Hamilton-Gordon, al 7-lea conte de Aberdeen, Lord Inalt Comisar al Adunarii Generale a Bisericii Scotiei.

Inmormantarea lui Chambers a avut loc in biserica, la doua zile dupa redeschidere.

Secolele XX si XXI

In anul 1911, regele George al V-lea a deschis capela nou construita a cavalerilor din Ordinul Ciulinului, in coltul de sud-est al bisericii.

Desi biserica a gazduit o slujba speciala pentru Liga Bisericii pentru Sufragiul Femeilor, refuzul lui Wallace Williamson de a se ruga pentru sufragetele intemnitate a facut ca sustinatorii lor sa intrerupa slujbele de la sfarsitul anului 1913 si inceputul anului 1914.

99 membri ai Congregatiei, inclusiv ministrul asistent, Matthew Marshall au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. In anul 1917, catedrala Sfantul Egidiu a gazduit inmormantarea lui Elsie Inglis, pionier medical si membru al Congregatiei.

Inainte de Reuniunea din 1929 a Bisericii Libere Unite a Scotiei si a Bisericii Scotiei, legea din 1925 a Bisericii Scotiei (proprietati si dotari) a transferat dreptul de proprietate asupra bisericii Sfantul Egidiu de la Consiliul orasului Edinburgh catre Biserica Scotiei.

Catedrala Sfantul Egidiu a scapat neavariata in Al Doilea Razboi Mondial.

In saptamana de dupa Ziua VE, familia regala a participat la o slujba de multumire in catedrala Sfantul Egidiu. Coridorul Albany de la nord-vestul catedralei a fost adaptat pentru a servi ca si capela memoriala pentru 39 membri ai Congregatiei ucisi in conflicte.

Pentru a marca prima ei vizita in Scotia de la incoronare, regina Elisabeta a II-a a primit Onorurile Scotiei la o slujba nationala de multumire la catedrala Sfantul Egidiu, pe 24 iunie 1953.

Din 1973 pana in 2013, Gilleasbuig Macmillan a servit ca ministru al catedralei Sfantul Egidiu. In timpul mandatului lui Macmillan, biserica a fost restaurata, iar interiorul ei a fost reorientat in jurul unei mese centrale de comuniune, podeaua interioara a fost nivelata si a fost creat spatiul subteran de catre Bernard Feilden.

Catedrala Sfantul Egidiu ramane o biserica parohiala activa si gazduieste concerte, slujbe speciale si evenimente. In anul 2018, catedrala a fost al patrulea cel mai vizitat loc din Scotia, cu peste 1,3 milioane de vizitatori.

Pe data de 12 septembrie 2022, sicriul regretatei regine Elisabeta a II-a a fost dus la catedrala Sfantul Egidiu pentru o slujba de recunostinta, dupa ce fusese dus de la castelul Balmoral la palatul Holyroodhouse in ziua precedenta. Sicriul reginei a stat apoi in catedrala 24 de ore, fiind pazit constant de Compania Regala a Arcasilor, permitand poporului scotian sa-si arate respectul fata de regina. Seara, copiii reginei: regele Charles al III-lea, Printesa Regala, Contele de Inverness si Contele de Forfar au privegeat la catedrala, un obicei cunoscut sub numele de Priveghiul Printilor.

Pe data de 5 iulie 2023, Onorurile Scotiei au fost inmanate regelui Charles al III-lea in cadrul unei ceremonii desfasurate in catedrala Sfantul Egidiu. Ceremonia a fost descrisa oficial ca o slujba nationala de Ziua Recunostintei si Dedicarii pentru a marca incoronarea regelui Charles al III-lea si a reginei Camilla.

Capela cavalerilor din Ordinul Ciulinului, in urmatoarele 22 fotografii. Ordinul Ciulinului este al doilea, dupa demnitate din Regatul Unit, dupa Ordinul Jartierei. Capela este superba!

Anticamera capelei, in urmatoarele 3 fotografii.

Capela propriu-zisa, in urmatoarele 19 fotografii.

Stema regala

Vitraliu

Vitraliile catedralei

In catedrala a existat un vitraliu medieval, care a fost indepartat dupa Reforma scotiana, in secolul al XVI-lea (anii 1500). Drept urmare, cel mai vechi vitraliu al catedralei Sfantul Egidiu este din secolul al XIX-lea (anii 1800). Vitraliile catedralei Sfantul Egidiu sunt foarte frumoase!

Vitraliile catedralei Sfantul Egidiu, in urmatoarele 26 fotografii.

Vitraliu din transeptul de nord, facut de Douglas Strachan in anul 1922, in urmatoarele doua fotografii.

Vitraliul din urmatoarea fotografie, dreapta jos il reprezinta pe regele David I care tine un model al primei biserici Sfantul Egidiu. Vitraliul este din secolul al XX-lea.

Vitraliul Iosua, facut de Edward Burne-Jones in anul 1886, in urmatorea fotografie.

Scena de sus din urmatorul vitraliu infatiseaza asasinarea lui James Steward, primul Conte de Moray (1531 - 1570) de catre James Hamilton de Bothwellhaugh, care a avut loc pe 23 ianuarie, langa Edinburgh. Dedesubt vedem imaginea lui John Knox care predica la funerariile Regentului Moray, in catedrala Sfantul Egidiu. aceasta combinatie este o ilustrare buna a vremurilor turbulente cu care s-a confruntat Edinburgh si scotia la inceputul anilor 1570.

Inaltarea la cer a lui Iisus in vitraliul de est, facut de Ballantine si Fiul, in anul 1877, in urmatoarea fotografie. Cele mai multe vitralii din catedrala au fost facute de firma Ballantine.