Scotia-catedrala Sf.Egidiu din Edinburgh-partea I

SCOTIA - EDINBURGH -

CATEDRALA SFANTUL EGIDIU - PARTEA I

In acest articol va prezint catedrala Sfantul Egidiu din Edinburgh, Scotia, partea I.

Am vizitat Edinburgh in perioada 15-19 noiembrie 2023. Noi am vrut sa mergem la Edinburgh si acum cativa ani, dar ni s-a parut foarte scump. Si acum a fost scump, in special cazarile. Mi-a placut foarte mult Edinburgh, poate si din cauza ca orasul era amenajat pentru sarbatorile de iarna. Am fost cazati in centrul vechi al orasului, asa ca am mers pe jos la toate obiectivele turistice. Mancarea a fost foarte buna si destul de ieftina, iar scotienii sunt foarte civilizati, calzi si primitori, a fost o surpriza foarte placuta pentru mine. Voi da toate detaliile in articolele urmatoare.

Catedrala Sfantul Egidiu se afla pe High Street, in centrul vechi al orasului, iar programul de vizitare este urmatorul: luni-vineri, 10.00-1800; sambata, 09.00-17.00; duminica 13.00-17.00. Duminica seara este program de muzica (concerte). Intrarea este libera, dar concertele sunt contra cost. Timpul de vizitare al catedralei este de o ora.

Catedrala Sfantul Egidiu (Saint Giles, in engleza) sau Manastirea Inalta din Edinburgh este o biserica parohiala a Bisericii Scotiei, situata in orasul vechi al Edinburgh.

Cladirea actuala a fost inceputa in secolul al XIV-lea si lucrarile s-au extins pana in secolul al XVI-lea; modificari semnificative au fost facute in secolele XIX si XX, cum ar fi adaugarea Capelei Spinului. Catedrala este asociata cu multe evenimente si figuri din istoria Scotiei, inclusiv a lui John Knox, care a servit ca slujitor al bisericii dupa Reforma scotiana.

Istoria catedralei

Primii ani

Fundatia catedralei dateaza din anul 1124 si este atribuita regelui David I. Parohia a fost probabil detasata din vechea parohie a Sfantului Cuthbert. David a ridicat Edinburgh la statutul de burg (orasel medieval) si, in timpul domniei sale, biserica si terenul sau au fost atestate prima data, fiind in posesia calugarilor din Ordinul Sfantul Lazarus. Ramasite ale bisericii romanice distruse arata similitudini cu biserica de la Dalmeny, care a fost construita intre anii 1140 si 1166.

Catedrala Sfantul Egidiu a fost consacrata de David de Bernham, episcopul de St.Andrews, pe data de 6 octombrie 1243. Deoarece catedrala fusese atestata aproape cu un secol inainte, aceasta a fost probabil o re-consacrare, pentru a corecta pierderea oricarei inregistrari a consacrarii originale.

In anul 1322, in timpul Primului Razboi Scotian de Independenta, trupele lui Eduard al II-lea al Angliei au jefuit Manastirea Holyrood si ar fi putut sa atace si catedrala Sfantul Egidiu. Jean Froissart a scris ca, in anul 1384, cavalerii scotieni si baronii s-au intalnit in secret cu solii francezi in catedrala si, in ciuda dorintelor lui Robert al II-lea (rege al scotienilor), au planificat un raid in comitatele de nord ale Angliei. Desi raidul a fost un succes, Richard al II-lea al Angliei s-a razbunat la granitele cu Scotia si Edinburgh in august 1385, iar catedrala a fost arsa. Urmele arsurilor erau inca vizibile pe stalpii trecerii in secolul al XIX-lea.

La un moment dat, in secolul al XIV-lea, biserica romanica Sfantul Egidiu din secolul al XII-lea a fost inlocuita cu actuala biserica gotica. Cel putin trecerea si nava fusesera construite pana in anul 1387, deoarece, in acel an, prevostul Andrew Yichtson si Adam Forrester de Nether Liberton le-au comandat lui John Skuyer, John Primrose, si John de Scone adaugarea a cinci capele pe partea de sud a navei.

In anii 1370, calugarii lazariti l-au sprijinit pe regele Angliei si biserica Sfantul Egidiu a revenit la Coroana scotiana. In anul 1393, regele Robert al III-lea a dat biserica Manastirii Scone in compensare pentru cheltuielile facute de manastire in anul 1390, in timpul incoronarii regelui si funerariilor tatalui sau. Inregistrarile ulterioare arata ca numirile clericilor de la biserica au fost facute de monarh, sugerand ca biserica a revenit la Coroana curand dupa aceea.

Biserica colegiala

In anii 1419, 1423, 1429 si 1466 s-au trimis petitii la papii de la Roma pentru a ridica biserica la statutul de biserica colegiala. In perioada acestor petitii, William Preston de Gorton a adus din Franta, cu permisiunea regelui Carol al VII-lea al Frantei, osul bratului Sfantului Egidiu, o relicva importanta. De la mijlocul anilor 1450 a fost adaugat culoarul Preston, in partea de sud a corului.

In anii care au urmat ridicarii bisericii la statutul de colegiu, numarul capelanilor si al dotarilor a crescut foarte mult si, prin Reforma ar fi putut exista pana la 50 de altare in biserica. In anul 1470, papa Paul al II-lea a ridicat si mai mult statutul bisericii, prin acordarea unei petitii din partea lui Iacob al III-lea (rege al scotienilor) de a scuti biserica de jurisdictia episcopului de St.Andrews.

In timpul prevostului lui Gavin Douglas, biserica a jucat un rol esential pentru raspunsul Scotiei la dezastrul national din batalia de la Flodden, din anul 1513. Mesa de recviem pentru rege si mesa memoriala pentru mortii luptei au avut loc in biserica Sfantul Egidiu, iar Walter Chepman a inzestrat o capela a Rastignirii din partea inferioara a curtii, in memoria regelui.

In vara anului 1544, in timpul razboiului cunoscut ca Rough Wooing (cunoscut si sub numele de Razboiul de Opt Ani), dupa ce o armata engleza a ars Edinburgh, regentul Arran a mentinut o garnizoana de tunieri in turnul bisericii. Cea mai timpurie inregistrare a sentimentului Reformei la biserica Sfantul Egidiu este din anul 1535, cand Andrew Johnston, unul dintre capelani a fost fortat sa paraseasca Scotia, pe motiv de erezie. In ocombrie 1555, Consiliul orasului a ars in mod ceremonios cartile limbii engleze, cum ar fi Textele Reformatorilor, in afara bisericii. Furturile din biserica a icoanelor Fecioarei, Sfantului Francisc si Sfintei Treimi din anul 1556 ar fi putut fi instigatoare de catre reformatori.

In iulie 1557, statuia patronului bisericii, Sfantul Egidiu a fost furata si conform lui John Knox, a fost aruncata in Nor Loch si apoi arsa. In acel an, in procesiunea Zilei Sfantului Egidiu, statuia a fost inlocuita cu una imprumutata de la franciscanii din Edinburgh, cu toate ca si aceasta a fost avariata cand protestatarii au intrerupt evenimentul.

Reformarea

La inceputul anului 1559, odata ce Reforma scotiana castiga teren, Consiliul local a angajat soldati pentru a apara biserica Sfantul Egidiu de reformatori: Sinodul a impartit, de asemenea trezoreria bisericii intre orasenii de incredere, pentru pastrare.

Pe 29 iunie 1559, armata Lorzilor Congregatiei a intrat in Edinburgh fara opozitie si, in acea dupa amiaza, John Knox, cea mai importanta figura a Reformei din Scotia a predicat pentru prima data in biserica Sfantul Egidiu. In saptamana urmatoare, Knox a fost ales ministru al Bisericii Sfantul Egidiu si a inceput evacuarea mobilierului romano-catolic al bisericii.

Maria de Guise (care conducea atunci ca regenta pentru fiica ei, Maria) a oferit manastirea Holyrood ca loc de rugaciune pentru cei care doreau sa ramana in credinta romano-catolica, in timp ce biserica Sfantul Egidiu a servit pentru protestantii din Edinburgh.

Maria a propus, de asemenea Lorzilor Congregatiei ca biserica parohiala a Edinburghului sa ramana, dupa 10 ianuarie 1560, in oricare confesiune care va fi cea mai populara printre locuitorii burgului. Aceste propuneri au esuat insa, iar Lorzii Congregatiei au semnat un armistitiu cu fortele romano-catolice si au eliberat Edinburgh. Knox, temandu-se pentru viata sa, a parasit orasul pe data de 24 iulie 1559. Biserica Sfantul Egidiu a ramas oricum in mainile protestantilor. Adjunctul lui Knox, John Willock a continuat sa predice in biserica, chiar daca soldatii francezi au intrerupt predicile lui si au fost construite scari in biserica pentru a fi folosite in Asediul lui Leith.

Evenimentul Reformei scotiene de dupa aceea s-a intors pentru scurt timp in favoarea partii romano-catolice: ei au luat din nou Edinburgh si agentul francez Nicolas de Pellevé, episcop de Amiens a recunoscut biserica Sfantul Egidiu ca biserica romano-catolica, pe data de 9 noiembrie 1559.

Dupa ce Tratatul de la Berwick a securizat interventia reginei Elisabeta I a Angliei de partea reformatorilor, ei au recapatat Edinburgh. Biserica Sfantul Egidiu a devenit inca odata o biserica protestanta, pe data de 1 aprilie 1560 si Knox s-a intors la Edinburgh pe data de 23 aprilie 1560. Parlamentul Scotiei a legiferat ca, din 24 august 1560, Papa nu are nicio autoritate in Scotia.

Muncitorii, asistati de marinarii din Portul Leith au curatat altarele din piatra si monumentele din biserica in 9 zile. Obiecte pretioase folosite in cultul pre-Reforma au fost vandute. Biserica a fost varuita in alb, pilastrii sai pictati in verde si au fost pictate pe pereti Cele 10 Porunci si Rugaciunea Domnului. S-au instalat scaune pentru copii si Consiliul burgului. A fost instalat si un amvon, probabil in partea de est a trecerii. In anul 1561, curtea de la sud de biserica a fost inchisa si majoritatea inmormantarilor ulterioare au fost efectuate la Greyfriars Kirkyard.

Biserica si coroana: 1567 - 1633

In anul 1567, Maria, Regina a scotienilor a fost destituita si succedata de fiul sau copil, Iacob al VI-lea. Biserica Sfantul Egidiu a fost un punct focal al rezultatului Razboiului Civil Marian. Dupa asasinarea in ianuarie 1570 a Regentului Moray, un lider oponent al Reginei Maria, el a fost inmormantat in biserica, iar John Knox a predicat la acest eveniment.

Edinburgh a cazut pentru scurt timp in mainile fortelor Mariei si, in iunie si iulie 1572, William Kirkcaldy de Grange a dus soldati si tunuri in turnul bisericii. Cu toate ca John Craig, care a fost coleg 9 ani cu Knox a ramas in Edinburgh in timpul acestor evenimente, Knox s-a pensionat de la St.Andrews din cauza starii lui precare de sanatate. O delegatie din Edinburgh l-a rechemat la biserica Sfantul Egidiu si acolo a predicat pentru ultima data, pe data de 9 noiembrie 1572. Knox a murit mai tarziu in acea luna si a fost ingropat in curtea bisericii, in prezenta regentului Morton.

Dupa Reforma, unele parti din biserica Sfantul Egidiu au fost date. In anii 1562 si 1563, cele 3 travee vestice ale bisericii au fost despartite de un zid pentru a servi drept prelungire a Tolbooth; zona a fost folosita, in aceasta calitate ca loc de intalnire pentru instantele penale ale burgului, Curtea de Sesiune si Parlamentul Scotiei.

Clericii romano-catolici recalcitranti (si mai tarziu pacatosii inradacinati) au fost inchisi in camera de deasupra usii de nord. Turnul bisericii a fost, de asemenea folosit ca inchisoare pana la sfarsitul secolului al XVI-lea. Maidenul (o forma timpurie a ghilotinei) a fost depozitat in biserica. Sacristia a fost transformata in birou si biblioteca pentru functionarul orasului, iar tesatorilor li s-a permis sa-si instaleze razboaiele in podul bisericii.

In jurul anului 1581, interiorul bisericii a fost impartit in doua case de intalnire: corul a devenit Manastirea de Est, iar trecerea si restul navei au devenit Manastirea Mare. Aceste congregatii, impreuna cu Colegiul Sfanta Treime si Capela Magdalena au fost deservite de o sesiune comuna a Manastirii. In anul 1598, etajul superior al partitiei Tolbooth a fost transformat in Manastire de Vest (sau Tolbooth).

In timpul prezentei sale la Marea Manastire, regele Iacob al VI-lea a tinut adesea discursuri in public, iar relatiile dintre rege si clerul reformat s-au deteriorat. In fata opozitiei ministrilor din biserica Sfantul Egidiu, Iacob a introdus legi succesive pentru a stabili Episcopatul in Biserica Scotiei din anul 1584. Relatiile proaste au atins punctul culminant dupa o agitatie in biserica, care a avut loc pe data de 17 decembrie 1696.

Regele s-a dus pentru scurt timp la Linlithgow, iar ministrii au fost acuzati ca au incitat multimea; ei au fugit din oras, mai dergraba decat sa se supuna chemarii de a se prezenta in fata regelui. Pentru a slabi puterea ministrilor, Iacob a dat efectiv, incepand cu aprilie 1598, un ordin al Consiliului orasului de a imparti Edinburgh in parohii distincte. In anul 1620, Congregatia Tolbooth Superioara a indepartat biserica Sfantul Egidiu, in favoarea manastirii Greyfriars, nou infiintata.

Exteriorul catedralei Sfantul Egidiu, in urmatoarele 13 fotografii.

Usa de intrare victoriana de vest

Frontul de vest al bisericii

Interiorul catedralei Sfantul Egidiu, in urmatoarele fotografii.

Partea de sud a navei, care arata bolta veche din tencuiala, randul de ferestre si arcadele umplute ale fostului rand de ferestre, in urmatoarele 9 fotografii.

Zona centrala a catedralei, unde se tin concerte, in urmatoarele doua fotografii.

Culoarul Preston, in urmatoarele doua fotografii.

Bolta veche butoi curbat

Partea de nord a navei, in urmatoarele 6 fotografii. Se vad ramasitele amvonului vechi. Amvonul este o constructie (ca un balcon) intr-o biserica, de unde se pedica sau se citeste Evanghelia. Masa de comuniune centrala este din marmura alba si a fost facuta de Luke Hughes, in anul 2011.