Romania-Palatul Mogosoaia-partea aII-a

 

ROMANIA - PALATUL MOGOSOAIA -

PARTEA a II-a

 

 

In acest articol va prezint Palatul Mogosoaia, din Romania, partea a II-a!

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Mogosoaia, din Romania, partea I, le gasiti aici.

 

Restaurarea Palatului Mogosoaia executata de Martha Bibescu

 

In anul 1911, George Valentin Bibescu a cumparat Curtea Domneasca de la Mogosoaia de la matusa lui, Marie Nicole Bibescu Darvari. Martha Bibescu, sotia lui, a fost sufletul celei de a doua renasteri a Curtii Domnesti de la Mogosoaia.

 

Avand in vedere faptul ca, inca de la inceputuri, Palatul Brâncovenesc a fost construit cu o influenta certa italiana, Martha Bibescu a apelat la un arhitect si restaurator italian, Domenico Rupolo, care a facut numeroase proiecte in Venetia si in regiunea Veneto.

 

In Romania. Rupolo a lucrat ca sculptor, impreuna cu colegul sau Giorgio Vasilescu si au facut mai multe monumente, cum ar fi cel de la Ploiesti, inaugurat in anul 1897, la Tulcea si Slatina sau monumentul ridicat pentru Vasile Adamache la Iasi. Pentru acesata contributie, el a fost decorat de Regele Carol I si mai tarziu de Regele Ferdinand.

 

Fiind celebru in Italia, in special in zona Veneto, Rupolo a realizat numeroase lucrari, cum ar fi Pescheria din Venetia, finalizata in anul 1907, restaurarea bisericii Santa Maria Gloriosa dei Frari, palatul de la Venetia al principesei de Polignac, Ca Dario, Ca Barbaro, etc. Artistul a facut 55 de lucrari numai intre anii 1897-1912.

 

In septembrie 1912, arhitectul Domenico Rupolo a venit la Mogosoaia cu o echipa de mesteri zidari italieni. Ei au lucrat la ancorarea zidariei dislocate si la refacerea unor bolti din caramida. S-au turnat si plansee de beton pe grinzi de fier, dupa tehnologia vremurilor de atunci.

 

Cornisa executata de arhitectul francez chemat de Nicolae Bibescu odata cu inaltarea Palatului in 1879 a fost consolidata, iar consolele au fost completate cu suporturi de piatra. A fost refacut si acoperisul, tot din ardezie, material durabil care pastreaza vibratia sitei. Domenico Rupolo a inlocuit cosurile vechi de influenta franceza cu unele venetiene, dupa modelul celor de la Pescheria din Venetia.

 

In toamna anului 1912, Principesa a calatorit la Venetia pentru a alege stofe si matasuri pentru interioare. Arhitectul a condus-o in fabrica maestrului Mariano Fortuny, fiul pictorului catalan. In acele timpuri, gloria Printesei era in apogeu. Se imbraca la Doucet, Giovanni Boldini i-a facut portrete, Hachette i-a publicat romanele si se bucura de dragostea si admiratia unor mari personalitati europene. Primul Razboi Mondial a intrerupt cursul normal al vietii si santierul de la Mogosoaia.

 

In anul 1920, nepotul lui George Valentin Bibescu, arhitectul G.M.Cantacuzino a fost insarcinat sa continue lucrarile. Rupolo era si el prezent mereu la Mogosoaia. Ei au executat o serie de lucrari in interiorul palatului.

 

Boltile din camerele perimetrale ale palatului au fost refacute complet si inaltate cu un metru fata de cele originale, pentru a corecta proportiile incaperilor in care au fost inaltate ferestrele si au capatat o forma trilobata in restaurarile anterioare. Sistemul constructiv al acestor bolti din scanduri si sipci este vizibil si astazi in podul palatului si stau marturie a unor tehnici disparute.

 

Domenico Rupolo a facut o sala festiva mare in locul celor doua camere care alcatuiau gineceul, apartamentul Domnitei din vremurile brancovenesti. Deoarece nu existau urme ale scarilor de lemn din epocile anterioare, arhitectul venetian a proiectat scari interioare si exterioare noi: scara principala din marmura de Campulung cu balustrii in forma de colonete cu decoratii de factura italieneasca, scara eleganta in spirala din marmura roz de Ruschita si scara de serviciu.

 

Arhitectul G.M.Cantacuzino se ocupa de santier, facea cercetari si propunea detalii. Scara exterioara a fost executata avand drept baza fundatiile desoperite in situ, in urma unor cercetari arheologice. Modelul acestei scari, are este asemanatoare cu cea de la Pescheria din Venetia a fost luat dupa cea mai veche scara a lui Dionisie Balaceanu de la Manastirea Hurez. In aceeasi perioada, la Palatul Cotroceni, suverana Romaniei, Regina Maria a ales impreuna cu arhitectul Cerchez aceeasi scara de la Hurez, pentru aripa palatului pe care o amenaja in stil romanesc.

 

Lucrarile din interiorul Palatului au continuat cu executarea pardoselilor din marmura. In saloanele centrale, care primesc lumina soarelui de la apus, s-a montat un mozaic aurit venetian. Acolo, un panou mare din cristal, actionat ingenios cu un sistem de scripeti, asigura trecerea razelor de soare din Loggie spre interior pe suprafata de aur a mozaicului.

 

Deschiderile dintre incaperi au fost ornamentate cu ancadramente brâncovenesti din piatra, iar usile din lemn decorate si pictate, care purtau uneori si icoane, duc cu gandul la usile imparatesti bizantine. Impostele care reprezinta stemele Cantacuzinilor, ale Tarii Romanesti, masti sau simple desene florale au fost repuse la locurile lor dupa importanta fiecarei incaperi.

 

Au fost aduse semineuri din piatra de Istria, peninsula Dalmatia sau din marmura de Carrara din Italia pentru a decora saloanele. Grilajele din fier forjat au fost executate in atelierele cunoscutului maestru Umberto Bellotto, sub indrumarea lui Domenico Rupolo. Modele vechi, dintre care unele folosite si la decoratia portalului de la San Marco le gasim si la Loggia de la Mogosoaia. Arhitectura interioara a fost realoizata astfel printr-o imbinare de elemente brâncovenesti si venetiene.

 

Decorarea incaperilor a fost completata cu mobilier, tapiserii, picturi, tablouri si obiecte din epoca domniei lui Constantin Brâncoveanu, a Mavrocordatilor si a lui Gheorghe Bibescu, ilustrii lor stramosi.

 

In camera domnitorului era expusa o copie a portretului lui Voda Constantin Brâncoveanu, facuta dupa tabloul original de la Manastirea Sfanta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Decoratia era completata cu damascuri si catifele purpurii, in acord cu marmura.

 

Biblioteca palatului era renumita pentru volumele si corespondenta Domnitorului Constantin Brâncoveanu, cat si pentru volumele aduse din biblioteca Mavrocordatilor din palatul din Galata de la Constantinopol. In sala de muzica, peretele opus ferestrelor a fost decorat cu o tapiserie care infatisa familia Domnitorului Constantin Brâncoveanu, realizata de Nora Steriadi, intre anii 1930-1932. Sala Festiva il evoca pe Domnitorul Gheorghe Bibescu, cu steaguri si panoplii care i-au apartinut.

 

Sufrageria avea tapiserii frantuzesti si portrete, care aminteau de legaturile de sange ale familiei cu Occidentul. Peretii erau simpli, varuiti cu calciu alb si puneau in valoare, prin contrast, fastul incaperilor. Principesa, care era o adevarata esteta, in spiritul european al timpului, a reusit sa reinvie interioarele palatului parasite de sute de ani.

 

Cea mai spectaculoasa interventie a acestei restaurari a fost facuta asupra fatadelor. Palatul Brâncovenesc era acoperit cu fresce ornamentate bogat, de influenta orientala, atat la exterior cat si in multe incaperi interioare. Timpul, numeroasele jafuri si distrugeri, cat si restaurarile anterioare au stricat in mare masura aceasta decoratie brâncoveneasca. Erau zone intregi de zidarie dezgolita, cu patina timpului pe ele. Pe un astfel de suport era riscant sa se faca o tencuiala noua.

 

Au disparut numeroase detalii si ornamente astfel incat, proprietarii au hotarat, fiind sfatuiti de arhitecti sa lase caramida aparenta pe intreaga fatada. Aceasta luase o patina a timpului pe durata a doua secole de ploaie si soare. Propunerea a fost aprobata de Comisiunea Monumentelor Istorice.

 

Domenico Rupolo a realizat lucrarile pana in cel mai mic amanunt. El a stat la Mogosoaia in perioadele: mai 1921-1922, iunie 1923, 25 iulie 1925, cand a fost invitat la logodna Valentinei Bibescu cu Dimitrie Ghika-Comanesti. Aceste sederi au fost consemnate in Cartea de Aur a palatului. Pe data de 19 iunie 1926, fila din Cartea de Aur poarta semnaturile istorice ale Suveranilor Romaniei Maria si Ferdinand, ale Principesei Ileana si a Principelui Nicolae si ale arhitectilor Domenico Rupolo si G.M.Cantacuzino. Lucrarile de restaurare au ajuns la costuri foarte mari, de aproximativ 8.000.000 lei.

 

Pentru a o incuraja pe sotia lui Martha sa continue lucrarile de restaurare, George Valentin Bibescu i-a donat palatul si domeniul in fata unui notar parizian, pe data de 24 martie 1925. Martha a vandut o mosie a familiei Lahovari si a investit banii castigati in urma succesului cartii sale Catherine Paris pentru a plati restaurarea.

 

Restaurarea palatului s-a finalizat in iunie 1927, iar proprietarii au parasit Vila d'Elchingen si s-au mutat in noile incaperi ale palatului. Evenimentul a fost marcat de un dineu intim in camera Marthei, la care au participat Principele George Valentin Bibescu, donatorul si Domenico Rupolo, arhitectul.

 

Lucrarile de restaurare pentru toate cladirile care alcatuiau Curtea Domeasca au continuat concomitent cu Palatul si in anii urmatori. Zidurile palatului din caramida patinata au impus ca finisajele fatadelor celorlalte cladiri si a zidurilor de hotar sa fie tratate la fel, pentru a se forma un ansamblu unitar.

 

 Vila d'Elchingen, unde locuia fiica Marthei, Valentina Ghika-Comănești a fost refacuta si finalizata in anii 1930. Fatada mansardata de influenta franceza, din timpul lui Nicolae Bibescu si a sotiei sale Louise Helene Ney d'Elchingen a fost inlocuita cu o colonada dubla, de influenta romanica. Coloanle robuste, cu capiteluri din caramida au fost executate dupa modelul celor de la Manastirea Comana. Aceasta cladire pastreaza in interior zidarii din perioade istorice diverse.

 

S-au facut mereu adaugiri la aceasta cladire. S-au descoperit in timpul lucrarilor din anul 1993 zidurile primului conac pe care l-a cumparat Constantin Brâncoveanu in secolul al XVII-lea, cand era mare postelnic, de la jupaneasa Rada si nepoata ei, Ilinca. Acestui niucleu i s-au adaugat zidurile din secolele XIX-XX.

 

Turnul de intrare a fost modificat prin inlocuirea foisorului din lemn initial cu o colonada supla din piatra si zidarie. Fotografiile arhitectului italian care urmarea lucrarile de pe Turnul de intrare se pastreaza si in zilele noastre in arhiva lui din Caneva.

 

Cuhnia a fost completata cu un pridvor si ancadramente din piatra inserate in zidarie. Turla Cuhniei a fost refacuta dupa modelul celei de la Antim. Acoperisul actual, care are 4 aerisiri, se deosebeste de cel original, care era mare si unitar in acord cu celelalte cladiri. O usa tainica ducea in spate spre o gradina frumaosa. Astazi nu mai exista decat un put parasit care marcheaza acest loc.

 

De-a lungul zidului de caramida cresteau irisi si crini, iar poarta era incoronata de un grup statuar, care o reprezenta pe zeita Minerva. Poarta marca trecerea spre livada si spre drumul Targovistei. Grupul statuar a fosr tecuperat in anul 1931, impreuna cu multe alte coloane din casa demolata a Banului Dumitrache Ghica de pe Calea Victoriei.

 

Lucrarile de restaurare au continuat pana in anii 1940, iar programul lui Rupolo a fost urmarit si detaliat cu elemente de arhitectura romaneasca de catre arhitectul roman G.M.Cantacuzino. A existat si un proiect indraznet de extindere a cladirilor si de completare a incintei, proiect facut probabil in anii 1940, dar care nu a fost finalizat.

 

Mogosoaia devenise un "Royaume Europeen", asa cum a caracterizat-o Ghislain de Diesbach. A fost vizitata de personalitati politice, artisti, scriitori, aviatori, cum ar fi: Antoine de Saint-Exupery, I.C.Bratianu, Iuliu Maniu, I.GDuca, George Enescu. Principesa Martha Bibescu a reusit pentru scurt timp sa faca din acest loc domnesc aflat la Portile Bucurestiului un loc de intalniri europene.

 

Aceste locuri au stralucit cu o viata intensa in cele doua mari perioade de prosperitate economica si culturala, domnia lui Constantin Brâncoveanu si perioada interbelica (1918-1945).

 

Dupa ce am vizitat palatul in interior, am iesit afara.

Palatul Mogosoaia vazut dinspre Lacul Mogosoaia, in urmatoarele 7 fotografii.

 

Curtea Domneasca si lacul, in urmatoarele 12 fotografii.

 

Lacul Mogosoaia

 

Cavoul familiei, construit de Nicolae G.Bibescu in anul 1870 si restaurat in anul 1997, in urmatoarea fotografie.

 

Casa de oaspeti sau vila d'Elchingen, ridicata de Nicolae G.Bibescu in anul 1870 pe amplasamentul unui conac din secolul al XVII-lea, a fost refacuta de arhitectul George Matei Cantacuzino in anii 1922-1930.

 

Intre anii 1840-1845 au avut loc lucrari ample de restaurare la Mogosoaia, perioada in care Curtea Domneasca Brâncoveneasca a apartinut familiei Domnitorului Gheorghe Bibescu. Lucrarile au fost incepute de Domnitor si continuate de fiul sau, Nicolae. Acesta a studiat la scoala militara de la Saint Cyr si a avut o cariera frumoasa in Franta. El s-a casatorit cu Louise Helene Ney d'Elchingen, nepoata celui care a fost poate cel mai cunoscut dintre maresalii lui Napoleon I, Michel Ney, innobilat de imparat cu titluri cu nume de victorii: Duce d'Elchingen, Principe de Moskova.

 

In Romania, el a transformat vechea Arhondarie intr-un manoar francez pentru sotia si fiicele sale. Serele au fost aduse din atelierele Herbeaumont Aine, de langa Paris.

 

Vila d'Elchingen, care a fost locuita de fiica Marthei, Valentina Ghika-Comănești a fost finalizata in anii 1930. Fatada mansardata este de influenta franceza din timpul lui Nicolae Bibescu si a fost transformata si completata dupa proiectul arhitectului italian Domenico Rupolo.

 

Vila d'Elchingen, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Palatul si Vila d'Elchingen, in urmatorea fotografie.

 

Turnul portii, inaltat inainte de anul 1702, si restaurat in anii 1930 si 1980, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Panorama care se vede din Turnul portii, in urmatoarele 7 fotografii.

 

Palatul

 

Vila d'Elchingen

 

Cuhnia

 

Biserica

 

Interiorul Turnului portii, in urmatoarele doua fotografii.

 

Turnul portii si Cuhnia, in urmatoarea fotografie.

 

 

Parcul

 

Elemente de arhitectura aduse din palate vevhi demolate au fost inserate in parc, constituind o legatura intre peisaj si constructii, in spiritul epocii. Capiteluri Brâncovenesti si elemente litice care apareau in fotografii (in anul 1928) aruncate in curtea de onoare, au fost integrate la restaurare in compozitia noilor gradini.

 

Grupul statuar care o reprezenta pe zeita Minerva, care a fost demontat de pe un portal al fostului Palat al Banului Dumitrache Ghica a fost montat pe poarta care marca simbolic drumul Targivistei (1931).

 

O coloana adusa din vechiul Palat Brâncovenesc de la Bucuresti a fost centrul compozitiei gradinii de trandafiri. Aleile, din caramida si dale din piatra amintesc de gradinile italienesti de la Torcello.

 

Parcul, in urmatoarele 4 fotografii. 

 

 

Cuhnia (bucataria brancoveneasca) a fost construita in anii 1681-1702, iar turnurile de ventilatie au fost refacute in 1965. In prezent era o expozitie temporara inauntru.

 

Cuhnia, in urmatoarele 7 fotografii.

 

 

 

 

Biserica Sfantul Gheorghe, ridicata de Constantin Bramcoveanu in anul 1688, a fost impodobita cu fresce in anul 1705.

 

Biserica construita de Constantin Brâncoveanu poarta hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si a fost sfintita pe data de 20 septembrie 1688, data consemnata pe pisania sculptata in piatra, asezata deasupra usii de intrare. Fatadele bisericii sunt decorate cu un brau median orizontal care delimiteaza panourile dreptunghiulare de la registrul inferior, de arcaturile interpenetrate de la registrul superior. Chenarele in piatra ale ferestrelor sunt sculptate cu foi de acant.

 

Arhitectura exterioara a bisericii este asemanatoare cu cea a bolnitii de la Manastirea Hurezi, ridicata de Doamna Maria (Marica) Brâncoveanu in anul 1696.

 

In biserica de la Mogosoaia se mai pastreaza pictura originala realizata de mesteri iscusiti, in anul 1705, sub coordonarea pictorului grec Constantinos.

 

In pronaos, se mai poate admira si astazi tabloul votiv al familiei: in partea dreapta, Domnitorul Constantin Brâncoveanu impreuna cu cei patru fii: Constantin, Stefan, Radu si Matei, iar in partea stanga, Doamna Maria (Marica) Brâncoveanu, alaturi de cele sapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuta, Balasa si Smaranda.

 

Tot in pronaos se afla mormantul printului George Valentin Bibescu (3 aprilie 1880 - 2 iulie 1941), pionier al aviatiei si automobilismului romanesc, care, impreuna cu sotia sa au restaurat pictura din interiorul bisericii si au impodobit-o cu icoane imparatesti.

Exteriorul bisericii, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Intrarea in turnul bisericii. Se poate urca pana sus, dar noi nu am mai urcat.

 

Interiorul bisericii, in urmatoarele 8 fotografii.

 

Mormantul printului George Valentin Bibescu din pronaos

 

Tabloul votiv al familiei Brâncoveanu din pronaos (in partea de jos a fotografiei)

 

La plecare, am stat la o terasa si am baut o limonada de capsuni (28 lei), iar sotul meu a baut o Cola (14 lei).

 

Apoi am plecat spre Bucuresti.

 

 

Am prezentat domenniul Mogosoaia in ordinea in care l-am vizitat noi. Am inceput cu palatul, care este ultimul obiectiv de pe domeniu. Domeniul Mogosoaia este foarte mare si noi am stat de dimineata pana dupa pranz. Se poate plimba pe domeniu gratis, nu este taxa de intrare.

 

 

 

Recomand vizitarea Palatului Mogosoaia, din Romania!