Romania-Dobrogea-Adamclisi-Cetatea Tropaeum Traiani

ROMANIA – DOBROGEA - ADAMCLISI –

CETATEA TROPAEUM TRAIANI

In acest articol va prezint Cetatea Tropaeum Traiani din Adamclisi, Romania.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Arheologic din Adamclisi, Romania, partea I, le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Arheologic din Adamclisi, Romania, partea a II-a, le gasiti aici.

Cetatea Tropaeum Traiani din Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din judetul Constanta, Dobrogea. Orasul roman fortificat a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice si religioase din Dobrogea romana, din cadrul provinciilor Moesia Inferioara si Scythia Minor. Cetatea a fost intemeiata de imparatul Traian.

Denumirea in limba Latina a ansamblului de monumente de la Adamclisi (din judetul Constanta), cea de Tropaeum Traiani (care inseamna Trofeul lui Traian) se datoreaza Monumentului Triumfal care a fost construit in timpul si din dispozitia imparatului roman Traian (98-117 D.Hr.). Ruinele orasului roman care purta acelasi nume se afla la aproximativ 2 kilometri spre vest de Monumentul Triumfal, inaugurat in anul 109 D.Hr.

Primele cercetari arheologice din orasul roman au fost facute de Grigore Tocilescu, in perioada 1892-1909, dupa incheierea cercetarii Monumentului. Dupa decesul lui Tocilescu, cercetarile in cetate au fost continuate de George Murnu, Paul Nicorescu, Ion Barnea si Gheorghe Stefan.

Reluarea cercetarikor sistematice a avut loc in anul 1968, de un colectiv condus de Ion Barnea, de la Institutul de Arheologie Vasile Parvan din Bucuresti, caruia i s-au alaturat specialisti de la Constanta, Iasi si Cluj. Cercetarile au continuat an de an si din anul 1980 pana in 2020, ele s-au desfasurat sub conducerea lui Alexandru Barnea, cercetator la acelasi institut si profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti.

Rezultatele de pana acum demonstreaza ca orasul antic a fost refacut in timpul imparatului Traian, dupa primul razboi daco-roman, preluiand numele Monumentului Triumfal si primind rangul de municipium in ierarhia urbana romana. Numele autohton anterior al asezarii ramane inca necunoscut. Totusi, cercetarile arheologice arata ca, pe o suprafata de peste 10 hectare, adica tocmai suprafata orasului antic fortificat, a avut o istorie locala incepand inca din neolitic.

Renasterea orasului a insemnat inceputul unei vieti lungi si prospere in evolutia sa, de la de la comunitatea urbana traditionala la cea majoritar crestina din secolele V-VI D.Hr. Orasul a fost numit de la inceputul primelor descoperiri arheologice “Pompeiul Romaniei”, pentru strazile sale monumentale cu portice si cladiri impozante. Orasul are ruine spectaculoase a mai multor ziduri, unele vizibile, altele identificate doar de arheologi, iar altele aflate inca sub depuneri arheologice si naturale, observate partial sau doar presupuse.

Orasul roman timpuriu

Desi a fost fondat in secolul al II-lea D.Hr., Tropaeum Traiani a fost mentionat doar de sursele tarzii. Cel mai probabil, orasul a fost (re)fondat in aceeasi perioada cu monumentele invecinate, principala dovada in acest sens fiind doua inscriptii care dateaza din anii 112-114 si 116. Platoul pe care a fost ridicat orasul roman pare sa fi fost ocupat in perioada pre-romana de o asezare autohtona, despre care se stie ca avea relatii comerciale cu orasele pontice grecesti.

Este greu de spus cum arata aceasta asezare, lucru valabil si despre orasul fondat de insusi imparatul Traian. Majoritatea informatiilor despre orasul roman timpuriu sunt bazate pe informatii obtinute din studiul inscriptiilor, care nu permit reconstituirea unei imagini de ansamblu.

Asezarea a primit statutul de municipium inca de la fondare. Dovezile directe privind prezenta militara in oras sunt limitate si nu indica in mod cert prezenta unei garnizoane, asezarea avand un caracter civil. Asezarea era capitala unui territorium, unde se aflau diferite asezari rurale, dar si singura proprietate a unui senator roman, atestata epigrafic.

Tropaeum Traiani a suferit o distrugere importanta in anul 170 D.Hr., datorata costobocilor, iar orasul a fost refacut in perioada dinastiei Severilor (193-235). In cee ace priveste suprafata orasului din aceasta etapa, se considera ca ar fi fost in linii mari aceeasi cu cea a orasului tarziu, masurand cca 1.200 metri si inchizand o suprafata de cca 10 hectare.

Monumentele atribuite acstei etape au fost gasite in dreptul Portii de Est: turnul dreptunghiular, care dateaza din secolele II-III. La ceasta se adauga resturi ale unor constructii importante de sub bazilicile B (un templu), C si D, o cisterna, iar la intersectia cardo cu decumanus fundatiile unui arc de tip tetrapylon, care ar fi putut marca intrarea monumentala in for.

Orasul a fost distrus din nou, in anul 238, de catre carpo-goti.

Orasul roman tarziu

Dupa invaziile barbare de la jumatatea secolului al III-lea, incepand cu domniile imparatilor Probus si Aurelian, intreaga linie a granite romane de la Dunarea de Jos a cunoscut ample lucrari de constructie, care au avut in vedere fortificatiile, sistemul cailor de comunicatie terestra, din interiorul provinciei si o serie de asezari civile.

Este si cazul orasului Tropaeum, pentru care exista o marturie importanta de (re)fondare. Inscriptia care atesta reconstructia orasului dateaza din anul 316 D.Hr. (in timpul domniei Constantin-Licinius), si care, insotita de copia miniaturala a trofeului, facea parte dintr-o compozitie arhitecturala instalata deasupra Portii de Est. In forma refacuta si vizibila astazi, orasul avea un zid de incinta gros de cca 3 metri, prevazut cu 22 de turnuri si 4 porti.

In aceasta perioada s-a conturat configuratia orasului roman tarziu, transformata trepatat in urmatoarele doua secole. Etapa s-a incheiat cu o alta incursiune devastatoare a gotilor in provincie (in anul 378 D.Hr.), iar dupa acest moment s-a ridicat o fortificatie adosata spre S-E zidului de incinta, delimitand o suprafata de cca 6.800 mp (anexa fortificata).

In perioada domniilor imparatilor Anastasius (491-518 D.Hr.) si Iustinian (527-565 D.Hr.), orasul a cunoscut o ultima perioada de relativa ascensiune. A fost etapa dedicata refacerilor si consolidarii fortificatiilor, precum si ascensiunii spectaculoase a programului de cult crestin. Tropaeum a reprezentat un important centru episcopal.

In aceasta perioada au fost construite si apoi reparate sau extinse basilicile, iar in oras au functionat 4 astfel de edificii: Basilica A (sau simpla), Basilica B (de marmura), Basilica C (cisterna) si Basilica D (cu transept). Toate aveau cripte pentru oseminte de martiri, atrium (curtea din fata bisericii), iar Basilica B era cea episcopala, langa ea aflandu-se baptiserium-ul (locul botezului).

In afara orasului erau alte doua basilici: una de cimitir, pe dealul de la N de cetate, unde se afla necropola, iar cealalta langa Poarta de Vest, destinate probabil celor carora le era interzis accesul in oras. Alaturi de aceste monumente, existau o serie de alte edificii, cum ar fi case, ateliere mici, depozite, magazine, etc, ale caror ruine pot fi vazute astazi.

Orasul a fost afectat puternic de invazia cutrigurilor (in anul 559 D.Hr.), iar atacurile si distrugerile repetate ale avaro-slavilor (ultimul fiind datat in 586-587 D.Hr.), i-a determinat pe locuitorii lipsiti de sprijin si supusi unei nesigurante permanente sa paraseasca orasul treptat.

Cetatea Tropaeum Traiani este deschisa non stop, deoarece intrarea este libera. Timpul de vizitare al cetatii este cam de o ora. Am vizitat cetatea pe inserat si am prins apusul de soare. Mi-a placut foarte mult!

Am parcat masina sub acest copac, care se vede din oras.

Poarta de Est

Poarta de Est din forma actuala se datoreaza reconstructiei intregului zid de incinta al orasului, realizata la inceputul secolului al IV-lea D.Hr. Poarta este flancata de turnurile 1 (la nord) si 22 (la sud), construite in forma de potcoava.

Poarta de Est era poarta principala a asezarii, asa cum o arata descoperirea aici, in anul 1893, a inscriptiei care documenteaza lucrarile ample de constructii din anul 316 D.Hr.: “dupa ce neamurile barbare fusesera pretutindeni biruite, spre a intari paza granitei, fu zidita din temelii si cetatea Tropeenilor” de imparatii Constantin si Licinius, dar si a asa-numitului trofeu mic, un tropaeum simbolic, inalt de cca 2,65 metri intarindu-se astfel, inca odata semnificatia asezarii si a legaturii cu luptele din zona, castigate cu greu de romani.

Poarta de Est a fost identificata inca din anul 1891 si a fost cercetata in anii 1893, 1908-1909 si complet degajata in anul 1974. Cercetarile arheologice au permis obtinerea de rezultate privind forma portii din epocile anterioare, putandu-se spune astazi ca in vremea lui Traian aceasta era flancata de doua turnuri rectangulare, iar in perioada lui Septimius Severus dispunea de un turn rectangular interior (o intrare dubla), ale carui ruine au fost identificate si cercetate in anul 1973.

Poarta de Est, in urmatoarele 4 fotografii.

Via Principalis

Strada decumanus maximus (orientata est-vest) sau Via Principalis (strada principala) era una dintre cele doua strazi principale ale orasului. Ea unea Poarta de Est cu cea de Vest si masura 300 de metri lungime si 14 metri latime, din care partea destinata vehiculelor era de 7 metri, iar cea a trotuarelor acoperite (numite portice), aflate de o parte si de alta a strazii era de 3,5 metri. La intersectia cardo cu decumanus se afla forul, ocupat ulterior de alte monumente, cum ar fi, de exemplu Basilica Forensis.

Sub strada principala se afla un canal, prevazut cu o treapta, pe care era asezata o conducta din tuburi ceramice destinate apei potabile, iar pe fundul canalului se adunau si erau evacuate apele menajere sau apa de ploaie.

Cercetarea strazii a fost inceputa de Grigore Tocilescu si continuata de George Murnu, care a reusit dezvelirea in intregime a acesteia. Rezultatele acestor cercetari si ale celor ulterioare de la mijlocul secolului al XX-lea au permis arheologilor stabilirea urmatoarelor faze de evolutie: construita initial ca drum pavat cu lespezi mari din piatra si cu canal pe mijloc, pe la inceputul secoului al IV-lea, strada a fost restaurata si impodobita cu portice in a doua jumatate a secolului al V-lea, pentru ca in ultima faza de existenta a orasului, ea sa fie ingustata prin construirea unor cladiri in zona trotuarelor, mai aproape de Poarta de Vest.

Basilica A sau Simpla

Aceasta basilica a fost cercetata in anii 1893, 1896 si 1971-1973. Ea a fost construita la sfarsitul secolului al V-lea, in timpul imparatului Anastasius (491-518) si reparata in timpul imparatului Iustinian (527-565). Este un edificiu trinavat, cu atrium si incaperi anexe, 5 camere pe latura de sud si altele, care sunt in curs de cercetare, pe latura de nord.

In nava centrala era o cripta ampla, in care au fost descoperite scheletele a 5 martiri, care se afla in prezent in cripta bisericii manastirii Sfantul Filip.

Basilica D sau cu transept

Aceasta basilica a fost cercetata in anii 1893, 1895, 1896, 1905 si continuu intre anii 1974-2007. Cercetarile arheologice au scos la lumina urme anterioare basilicii, care dateaza din secolul al II-lea (urme de constructii, ziduri, etc), cat si o instalatie cu hypocaust (subsol ethnic de incalzire prin podea).

Aceasta basilica a fost construita la inceputul secolului al V-lea D.Hr. si a fost refacuta ulterior. De-abia in aceasta a doua faza a luat forma de basilica cu transept. Planul basilicii cu transept a fost un plan creat la Roma, de unde s-a raspandit si generalizat in vestul Europei.

Basilica A sau Simpla (stanga) si Basilica D sau cu transept (dreapta), in urmatoarele doua fotografii.

Basilica D sau cu transept, in urmatoarele doua fotografii (stanga).

Via Principalis, in urmatoarea fotografie.

Via Principalis, in urmatoarele doua fotografii.

Apus de soare in Cetatea Tropaeum Traiani, in urmatoarele 6 fotografii.

Basilica Forensis

Din cele sase secole de viata urbana romana, doar ultimii doua-trei sute de ani isi arata ceva mai clar vestigiile de astazi. Se pot observa astfel zidurile de incinta groase de aproape 3 metri, cu 4 porti de acces (dintre care sunt mai clar vizibile astazi doar 3), doua strazi principale monumentale, perpendiculare una pe alta (decumanus, orientata E-V si cardo, orientata N-S), cu portice, carora li se subordona intreaga retea stradala a orasului.

Strada decumanus masoara 300 de metri lungime si 14 metri latime, din care partea destinata vehiculelor este de 7 metri, iar cea a trotuarelor acoperite (numite portice), aflate de o parte si de alta a strazii este de cate 3,5 metri. La intersectia cardo cu decumanus se afla Basilica Forensis, o basilica civila monumentala, pentru care arheologii au stabilit mai multe faze de evolotie. Edificiul a fost ridicat candva in prima jumatae a secolului al III-lea D.Hr.

Sunt vizibile, de asemenea mai multe strazi secundare, cat si case de locuit, magazine, depozite, etc. de o parte si de alta a strazii decumanus.

Orasul dispunea de aductiuni de apa curenta si canalizare, cat si de bai publice. In a doua jumatate a secolului al IV-lea i s-au adaugat o anexa fortificata, pe latura de S-E a zidului de incinta, cu intrare separata, iar in secolele V-VI mai multe basilici crestine, 4 in interior si 2 in afara, dintre care una de cimitir, care se afla pe pantele de la N si E de oras.

Basilica Forensis, in urmatoarele 6 fotografii.

Via Principalis, in urmatoarea fotografie.

Basilica B sau de marmura

Aceasta basilica a fost cercetata in anii 1906-1909, 1979-1988 si 1991-1992 si a fost basilica episcopala a orasului, in imediata ei apropiere aflandu-se un baptiseriu. Atat basilica, cat si baptiseriul au fost ridicate in aceeasi perioada, candva in prima jumatate a secolului al IV-lea.

Sapaturile aeheologice au demonstrat ca basilica propriu-zisa a fost ridicata pe locul unde s-a aflat anterior un templu, construit in cursul secolului al II-lea. Basilica B este un edificiu trinavat, cu absida semicirculara spre rasarit.

In faza a doua de functionare i s-au adaugat un nartex, un atrium si pastoforia spre est (incaperi anexe). Baptiseriul a suferit transformari esentiale intre prima faza si cea pe care o cunoastem astazi. In ultima faza, dupa refacerea din perioada imparatilor Anastasius-Iustinian, basilica a fost decorata bogat cu piese din marmura, acesta fiind motivul pentru care cei care au descoperit-o au numit-o “de marmura”.

Basilica C sau cisterna

Aceasta basilica a fost cercetata in anii 1892-1910 si 1976-1977. Edificiul a fost construit prin transformarea unei cisterne romane timpurii. Aceasta a fost construita in urma atacurilor costoboce din jurul anului 170 D.Hr. si a fost sapata in panta naturala a terenului, astfel incat era cel putin partial ascunsa.

Sapaturile arheologice de la inceputul secolului al XX-lea au pus in evidenta, in partea de vest un bazin-fantana; s-a presupus ca in aceasta regiune in care lipsea apa, cisterna a fost folosita pentru botez in epoca anterioara imparatului Constantin cel Mare.

Basilica avea o singura nava, fiind construita in bazinul central al cisternei, candva la mijlocul secolului al IV-lea D.Hr. Avea o absida semicirculara, o cripta cu doua incaperi si un atrium (curte in fata edificiului).

Basilica C sau cisterna, in urmatoarea fotografie (dreapta).

Poarta de Vest

Un singur turn de pe latura de vest este dreptunghiular, are o lungime de 25 de metri si da impresia unei citadele. Zidul s-a pastrat aici pe o inaltime de 5-6 metri, iar suprafata turnului depaseste 70 mp.

Poarta de Vest, in urmatoarele 7 fotografii.