Romania - Tara Hategului


ROMANIA – TARA HATEGULUI



Țara Hațegului se află în Transilvania, la întretăierea acestei provincii istorice cu Banatul si Oltenia. Țara Hațegului se suprapune peste depresiunea omonimă, mărginită, la sud, de Muntii Retezat, Vf. Peleaga 2509 m si Vf. Papusa 2508, la est și nord-est, de Muntii Sureanu, la vest, de Muntii Tarcu, iar la nord de Muntii Poiana Rusca.



 

In data de 17 iulie 2018, am luat micul dejun la Hateg si am plecat spre Silvasu de Sus.

Va prezint in cele de mai jos ce am vizitat eu in Tara Hategului.

Manastirea “Sfantul Ioan Evanghelistul” Prislop (monument istoric, secolul al XIV-lea)

Sfânta Mănăstire Prislop se află la 13 km de oraşul Haţeg şi la 16 km de municipiul Hunedoara, in satul Silvasu de Sus.

Manastirea Prislop, cu hramul “Sfantul Ioan Evanghelistul” (8 mai), a fost ctitorita de Sfantul Nicodim cel Sfintit intre anii 1399 – 1405.

In secolul al XVI-lea, manastirea a fost restaurata de Domnita Zamfira, fiica lui Moise Voda Basarab din Bucuresti, cea de a doua ctitora a manastirii. In timpul Domnitei Zamfira, biserica a fost impodobita cu o pictura noua.

Unul dintre calugarii care au vietuit aici in secolul al XVI-lea, s-a retras mai sus de manastire, unde, cu mari nevointe, si-a sapat o pestera in stanca si acolo a dus o deosebita viata ascetica. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1992 si este cunoscut su numele de Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop, iar pestera lui este numita “Casa Sfantului” si este loc de pelerinaj.

In secolul al XVIII-lea, ca masura de represalii impotriva refuzului calugarilor ortodocsi de aici de a trece la Greco-Catolicism, biserica a fost incendiata de armatele generalului Bukow, din ordinul imparatesei Maria Tereza. Manastirea a fost jefuita de bunuri, calugarii au fost alungati si astfel, din 1762, manastirea a apartinut pe nedrept Bisericii Greco – Catolice.

In anul 1948, manastirea redevine ortodoxa. In toamna aceluiasi an, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, l-a adus la Prislop pe ieromonahul Arsenie Boca, pentru reinvierea manastirii sub aspect spiritual si material.  Dupa 1948, toate lucrarile de constructie si infrumusetare din manastire au fost realizate personal de parintele Arsenie, sau dupa desenele si indrumarile sale.  De aceea, parintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al Manastirii Prislop.

Ca urmare a decretului 410 din anul 1959, prin care calugarii au fost alungati din manastiri, in cladirile Manastirii Prislop, s-a instalat un azil pentru batrani, timp de 14 ani. In aceasta perioada, toate cladirile, chiar si biserica, au fost lasate in paragina. De aceea, cand s-a redeschis Manastirea, in anul 1976, au fost necesare lucrari de reparatii la toate cladirile si s-au inceput o serie de constructii noi.

In anul 1991, s-a infiintat Seminarul Teologic Ortodox “Sfanta Ecaterina”, care functioneaza in cladirile manastirii.

Manastirea are si un al doilea hram – “Inaltarea Sfintei Cruci”, pe 14 septembrie.

Intrarea la Manastirea Prislop este libera. De la manastire, am mers putin pe jos pana la mormantul parintelui Arsenie Boca si am stat la rand cam 10 minute sa il vedem. De la mormantul parintelui Arsenie Boca, am mers pe jos, prin padure, cam 10 minute pana la pestera Sfantului Cuvios Ioan de la Prislop. Fotografiatul la mormantul parintelui Arsenie Boca si la pestera Sfantului Cuvios Ioan de la Prislop, este interzis.

Intrarea la Manastirea Prislop, in urmatoarele 2 fotografii.







Manastirea Prislop si curtea manastirii, in urmatoarele 8 fotografii.

















Biserica Sfanta Treime de la Densus

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densus, judetul Hunedoara. Localitatea Densus se afla la 15 km de Silvasu de Sus.

Biserica Ortodoxa Romana din Densus este cea mai veche din tara si are hramul “Sfantului Prooroc Ieremia” (1 mai) si “Sfantului Ierarh Nicolae” (6 decembrie). Biserica se afla la Densus, in stravechea tara a Hategului sau in “Tara Bisericilor din piatra”, in inima misteriosului regat dac.

Atestarea documentara sau primele date scrise despre biserica si despre satul Densus sunt din secolul al XIV-lea. La 2 iunie 1360, cu prilejul unui “scaun de judecata” (proces) al romanilor din districtul Hateg, erau consemnati 12 cneji, 6 tarani, precum si protopopul Petru din Ostrov si preotii: Zampa din Clopotiva, Dalc din Densus, Dragomir din Tustea si Balc din Pesteana.

In acest document se specifica faptul ca “familia Musina din Densus, inainte de intemeierea Rachitovei (deci nu mult dupa anul 1300) s-a impartit pe veci cu fratii sai asupra tuturor mosiilor”. In acest document este consemnat primul preot al Bisericii din Densus cu numele de Dalc si familia Musina sau Manjina, care este mai veche de anul 1300.

Intre anii 1961 – 1963 s-au facut sapaturi arheologice “in interiorul si exteriorul Bisericii si s-a constatat ca aspectul primitiv al Bisericii este foarte apropiat cu cel al bisericilor paleocrestine”.  Arheologul Nicolae Puscasu nu a lasat cercetarile sale la Directia Monumentelor istorice din Bucuresti, desi s-au facut “dese interpelari adresate Domnieie Sale”, iar domnul Eugen Chefneaux a publicat doar unele detalii si cateva scurte informari cu valoare generala.

Majoritatea istoricilor au fixat anul constructiei Bisericii in secolul al XIII-lea (Grigorie Ionescu, Virgil Vatasianu, Constantin C.Giurescu si Dinu C.Giurescu, istoricul sas Mihael I.Ackner, etc.).

Istoricul german Theodor Mommsen a vizitat biserica din Densus si “sustine ca este construita in secolul al XI – XIII –lea din pietrele aduse de la Sarmizegetusa”.  Parintele Prof. Dr.Milan Sesan , in articolul “Despre crestinismul vechi carpatic”, formuleaza teza privind vechimea bisericii in secolul al VI-lea. 

I.Kovari Laszlo lanseaza teoria potrivit careia biserica a fost un mausoleum ridicat de catre imparatul roman Traian in cinstea prietenului sau, generalul Cassius Longinus, luat prizonier de catre Decebal, care s-a sinucis in captivitate spre a-i lasa lui Traian mana libera sa duca mai departe lupta impotriva dacilor.

In anul 1864, Aron Densusianu, impruna cu colegii sai, participa la lucrarile Adunarii generale a Astrei. El a vizitat si biserica din Densus si a prezentat “turnul bisericii care este asezat pe patru pilastrii, drept horn de evacuare a fumului”, care rezulta din arderea jertfelor, in templul pagan inchinat zeului Marte.

In anul 1775, Sylvester Joseph Freiherr von Hohenhausen und Hochhaus, a scris despre biserica de la Densus in cartea sa “Antichitatile Daciei in Transilvania de pe timpurile cand aceasta tara frumoasa a fost stapanita de Romani”, din porunca si cu cheltuiala Majestatii Sale, Imparateasa Maria Tereza. Autorul acestei carti “era fascinat nu numai de frumusetea si bogatia Transilvaniei cat mai ales de continuitatea stilului de viata dac din aceste parti”. De la el avem parerea ca biserica din Densus a fost “un monument pagan, poate un templu al zeului Marte, transformat dupa ce au plecat romanii din tara in biserica crestina”.

Unii istorici spun ca “biserica a fost construita de goti”, altii spun ca “a fost construita de uriasi”, altii afirma ca “ar fi din secolul IV – VI, fiind cea mai veche biserica cunoscuta de pe teritoriul Daciei”.

Sfintii Apostoli Andrei si Filip au predicat Evanghelia in Dobrogea, au sfintit episcopi, preoti si diaconi, si “toate templele sau capistile idolesti s-au transformat in biserici crestine, locasul de cult din Densus fiind dovada vizibila a celei mai vechi biserici din tara”.

La Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) s-au facut sapaturi arheologice intre anii 1983 – 1987 si s-au scos la iveala ruinele unui templu pagan, care a fost denumit E.M.24. Daca ne uitam la ruinele templului pagan si la biserica din Densus, observam asemanari in ceea ce priveste planul constructiei. Acoperisul templului “se sprijina pe patru stalpi, ca si la biserica din Densus”.

Unii istorici sustin ca toate pietrele romane din biserica din Densus au fost aduse de la Sarmizegetusa, dar nu exista date scrise despre acest fapt, ci numai ipoteze scrise de ei.

In altar, sub fereastra din dreapta, se gaseste semnatura pictorului Stefan, scrisa cu caractere chirilice: “Pisa (I) Stefan”. Vasile Dragut sustine ca Stefan a pictat biserica din Densus in anul 1443 si a fost din Tara Romaneasca, iar Sorin Ullea sustine ca Stefan a pictat intre anii 1420 – 1430 si a fost din Moldova, iar altii spun ca pictura este mult mai veche de secolul al XIV-lea.

Pe o piatra funerara romana din biserica, sub icoana Sfintei Marina, s-a descifrat partial o inscriptie din slavona veche si anume “La anul 6925 (1443) luna Octombrie 23….s-a pictat hramul Sfantului Nicolae” care pare sa evoce pe Dusa (un ctitor), care ar putea fi fiul lui Nicolae, precum si o “jupanita”, al carui nume nu poate fi reconstituit. Din aceasta inscriptie s-a descifrat anul, ziua luna si s-a datat anul picturii: 1443, dar nu a fost tradusa integral si publicata.

Din secolul al XI-lea, ungurii au inceput sa patrunda in Transilvania, pe care au cucerit-o treptat, prin lupte grele, pana la inceputul secolului al XIII-lea. Odata cu impunerea stapanirii regilor Ungariei asupra Transivaniei, a inceput si lupta impotriva Bisericii Ortodoxe.

In anul 1279, sinodul episcopilor catolici din Ungaria  a hotarat sa interzica “schismaticilor”, adica ortodocsilor, savarsirea slujbelor bisericesti si zidirea de biserici sau capele. In anul 1336 s-a ordonat sa fie expulzati din Banat preotii ortodocsi impreuna cu familiile lor, iar in 1428 s-a ordonat ca in districtele Caransebes, Mehadia si Hateg, sa nu poata detine nimeni proprietati si titluri nobiliare, daca nu faceau parte din Biserica Romano – Catolica.

In anul 2003 s-au terminat lucrarile de restaurare si conservare a picturii din biserica, iar in anul 2005 s-au terminat lucrarile de conservare si restaurare a interiorului si exteriorului bisericii, cu ajutorul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, a Ministerului Culturii si Cultelor si a Inspectoratului de Stat in Constructii.

Intrarea la Biserica din Densus este libera. Fotografiatul in interiorul bisericii este interzis.

  

Nicolae Densusianu (1846 – 1911), bust montat in 24 iunie 2002, la intrarea in biserica


Piatra romana cu inscriptie, din sec. II-III, aflata la intrarea in biserica



Exteriorul Bisericii din Densus, in urmatoarele 5 fotografii.










Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (sat Sarmizegetusa, comuna Sarmizegetusa)

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa se afla in satul Sarmizegetusa, aflat la 11 km de Densus.

Programul de vizitare este zilnic, de la 08.00 - 20.00.  In pretul fiecarui bilet de intrare este inclusa atat vizitarea monumentelor in aer liber cat si vizitarea Muzeului de Arheologie. Pretul unui bilet unic de vizitare pentru toate obiectivele este de 50 lei pentru adulti si 4 lei pentru elevi, studenti, pensionari si personae adulte cu handicap.

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, a fost intemeiata dupa obtinerea victoriei din anul 106 D.Hr., de guvernatorul Daciei Romane, Decimus Terentius Scaurianus.

Drumul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale, Cardo Maximus, orientat nord – sud si Decumanus Maximus, orientat est – vest, la intretaierea carora se afla principala constructie publica – Forul.

Dincolo de zidurile orasului, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), atelierele mestesugaresti (caramidari, sticlari, etc.), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta), la est si la vest de incnta. Populatia se putea ridica la 25.000 – 30.000 de oameni.

Amfiteatrul constituie cea mai impunatoare constructie, numarul spectatorilor pe care-i putea cuprinde se ridica la circa 5.000 de oameni.

Forul, cu o intrare monumentala, era centrul civic si politico – administrativ si cuprindea o piata publica, o basilica, un tribunal, podiumul pe care stateau judecatorii si sub care a fost amenajat carcer, inchisoarea.

Pe latura basilicii se aflau mai multe incaperi care constituiau birouri, precum si sedii ale diferitelor asociatii si corporatii, cum ar fi colegiul augustalilor. Pe centrul laturii era amplasata curia, sala de sedinte a consiliului local. Sub ea se deschideau doua incaperi subterane boltite, care erau camerele de tezaur ale orasului. Imediat in dreapta ei se afla un pasaj amplu spre cel de al doilea for, care a fost ridicat mai tarziu si care constituia centrul religios al Sarmizegetusei.

Din pacate, nu am intrat sa vizitam Sarmizegetusa.

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, in urmatoarele 3 fotografii.





Imagini din Tara Hategului, in urmatoarele 7 fotografii.













COSTURI TARA HATEGULUI

Cazare Tara Hategului

Am fost cazati la Silvasu de Sus, la o pensiune rustica, chiar la intrarea in sat. Am stat o noapte, iar camera a costat 50 lei. Camera avea doua paturi duble, iar baia era pe hol. Nu a mai fost nimeni cazat la etaj, unde am stat noi, asa ca nu am fost deranjati. Era foarte curat, atat in camera, cat si la baie. Pensiunea avea si foisor, unde am servit micul dejun si cina. Gazdele erau niste persoane mai in varsta, dar foarte primitoare, am ramas foarte placut surprinsa.

Este si un hotel in Silvasu de Sus, dar nu am mai gasit locuri si oricum nu ne-a parut rau.

TOTAL CAZARE SILVASU DE SUS/PERSOANA = 25 LEI (50 LEI/2 = 25 LEI).

Pensiunea unde am fost cazati, in urmatoarele 9 fotografii.





Si un catel mic si jucaus








Mancare

Am servit masa de pranz la o autoservire cu terasa, din Silvasu de Sus. Autoservirea se numeste Carlo Mina. Am mancat ficatei de pui, iar sotul meu pulpa de pui la cuptor, ambele cu piure de cartofi si salata de varza, care au costat 62 lei (31 lei/persoana).







Am servit cina si micul dejun de a doua zi, la Silvasu de Sus, mai aveam provizii cumparate de la Ramnicu Valcea, cascaval, salam, iaurturi, biscuiti, ciocolata, fructe, bere si apa, care au costat cam 25 lei/persoana.

TOTAL MANCARE /PERSOANA = 56 LEI (inclusiv masa de pranz)

TOTAL COSTURI = 81 LEI/PERSOANA pentru 1 zi (fara transport).

Recomand vizitarea Tarii Hategului!

Comments

Popular posts from this blog