Germania - O zi la Berlin
Am vizitat Berlinul in data de 26 iulie 2015. Am plecat cu trenul dimineata, de la Dresda si ne-am intors seara tarziu.
Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Swinger din Dresda, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Dresda, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Dresda, partea a II-a, le gasiti aici.
Am luat metroul de la gara din Berlin si am mers catre Insula Muzeelor.In Berlin am vizitat Insula Muzeelor, Poarta Brandenburg si Zidul Berlinului.
Daca doriti mai multe informatii despre Insula Muzeelor din Berlin, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Insula Muzeelor din Berlin, partea a II-a, le gasiti aici.
Berlin este capitala Germaniei si cel mai mare oras al tarii, cu circa 3,4 milioane de locuitori si suprafata de aproximativ 892 km². Berlinul este si unul dintre cele 16 landuri federale, cu guvern propriu de land, numit "Senat", prim ministri si constitutie proprie. Berlinul este inconjurat complet de landul Brandenburg si este centrul Regiunii Metropolitane Berlin - Brandenburg. Orasul este traversat de raurile Spree si Havel si este situat pe Campia Europeana, iar o treime din teritoriul sau este formast din paduri, parcuri, gradini, rauri si lacuri.
Orasul Brrlin a fost atestat prima data in secolul al XIII-lea si a fost capitala Margrafiatului Brandenburg (1417 - 1701), a Regatului Prusiei (1701 - 1918), a Imperiului German (1871 - 1918), a Republicii de la Weimar (1919 - 1933) si a celui de Al Treilea Reich (1933 - 1945). In anii 1920, Berlinul a fost a treia cea mai mare municipalitate din lume. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Berlinul a fost impartit in Berlinul de Est, care a devenit capitala Germaniei de Est si in Berlinul de Vest, care a devenit de facto o enclava a Germaniei de Vest, ingradita de Zidul Berlinului (1961 - 1989). In urma reunificarii Germaniei din anul 1990, Berlinul a devenit din nou capitala intregii Germanii.
Scurt istoric al orasului
Originea numelui Berlin nu este sigura. Aceasta ar putea avea origini in limba slavilor occidentali, care au locuit pe teritoriul Berlinului de azi si poate fi asociat cu vechiul cuvant din limba polaba berl/birl, care inseamna mlastina. Etimologia populara a cuvantului face legatura intre numele orasului si cuvantul german bar, care inseamna urs. Ursul apare si pe stema orasului Berlin.
Cele mai vechi relicve ale asezarilor de pe teritoriul Berlinului actual sunt o tija din lemn care dateaza din anul 1192 si resturi ale unei case din lemn, care dateaza din anul 1174 si care au fost gasite in anul 2012 intr-o sapatura din Berlim Mitte. Primele documente scrise ale targurilor de pe teritoriul Berlinului dateaza de la sfarsitul secolului al XII-lea.
In partea centrala a orasului Berlin au existat inainte doua orase: Cölln, situat pe Fischerinsel, care a fost mentionat pentru prima data intr-un document din anul 1237 si Berlin, situat de-a lungul raului Spree, care acum este denumit Nikolaiviertel si care a fost mentionat intr-un document din anul 1244. Anul fondarii orasului Brlin este considerat anul 1237. Cele doua orase au dezvoltat de-a lungul timpului relatii economice si sociale, iar in anul 1307 au format o alianta cu o politica externa comuna, dar cu administratii interne separate.
In anul 1415, Frederick I a devenit principe elector al Margrafiatului Brandenburgului, pe care l-a condus pana in anul 1440. In timpul secolului al XV-lea, succesorii sai au facut din Berlin - Cölln capitala margrafiatului, iar apoi, membrii familiei Hohenzollern au condus Berlinul pana in anul 1918, mai intai ca electori ai Brandenburgului, apoi ca regi ai Prusiei, iar din anul 1871 pana in anul 1918, ca imparati germani.
In anul 1443, Frederick al II-lea al Brandenburgului a inceput constructia noului palat regal din Berlin - Cölln. Protestele cetatenilor orasului impotriva construirii cladirii au culminat in anul 1448 cu "Revolta Berlinului", care a fost inabusita, iar cetatenii orasului au pierdut multe dintre privilegiile lor politice si economice. Palatul regal a fost terminat in anul 1451. Berlin - Cölln a devenit noua resedinta monarhica din anul 1470, in timpul noului elector Albrecht al III-lea Ahile.
Cand a venit la putere Johann Cicero, in anul 1486, palatul din Berlin - Cölln a devenit oficial resedinta permanenta a electorilor Brandenburgului, membri ai dinastiei Hohenzollern. Berlin - Cölln a trebuit sa renunte la statutul sau de oras hanseatic liber. In anul 1539, electorii si orasul au devenit in mod oficial luterani.
Razboiul de Treizeci de Ani (1618 - 1648) a devastat Berlinul, cand o treime din casele sale au fost avariate sau distruse, iar orasul a pierdut jumatate din populatie. Frederic Wilhelm, elector de Brandenburg si Duce de Prusia, cunoscut ca "Marele Elector", si-a suucedat tatal, pe George Wilhelm, in functia de Elector, in anul 1640. Frederic a initiat o politica de promovare a imigratiei si a tolerantei religioase si a oferit azil hughenotilor francezi, prin Edictul de la Potsdam, din anul 1685. Astfel, s-au stabilit in Berlin circa 15.000 de hughenoti, ceea ce a dus la cresterea economica si culturala a orasului. In anii 1700, aproximativ 30% din locuitorii Berlinului erau francezi, datorita imigratiei hughenote. Alti imigranti au venit din Boemia, Polonia si Salzburg.
Din anul 1618, Margrafiatul Brandenburg a facut "uniune personala" cu Ducatul Prusia, iar in anul 1701, statul dual a format Regatul Prusiei, condus de Frederick al III-lea, Elector de Brandenburg, care s-a incoronat singur ca regele Frederic I al Prusiei. Berlin a devenit capitala noului regat, iar aceasta a fost o incercare reusita de a centraliza capitala intr-un stat foarte intins si orasul a inceput sa creasca. In anul 1809, orasul Berlin a fuzionat cu patru orase, Cölln, Friedrichswerder, Friedrichstadt și Dorotheenstadt, iar noul oras format s-a numit Berlin, „Haupt- und Residenzstadt Berlin”.
In anul 1740, a venit la putere Frederic al II-lea, cunoscut ca Frederic cel Mare (1740 - 1786). Sub conducerea lui, Berlinul a devenit centrul iluminismului, dar a fost ocupat pentru scurt timp de armata rusa, in timpul Razboiului de Sapte Ani. In timpul Razboiului celei de a Patra Coalitii, castigat de Franta, Napoleon Bonaparte a marsaluit prin Berlin in anul 1806, dar a acordat autoguvernare orasului. In anul 1815, orasul a devenit parte a noii provincii Brandenburg.
In secolul al XIX-lea, Revolutia Industriala a transformat Berlinul, economia lui si populatia s-au extins rapid, iar orasul a devenit principalul punct feroviar si centru economic al Germaniei. S-au dezvoltat suburbii aditionale care au marit teritoriul si populatia Berlinului, iar in anul 1861, cateva suburbii invecinate au fost incorporate in Berlin, cum ar fi Wedding, Moabit si altele. In anul 1881, Berlinul a devenit un sector al orasului, diferit de Brandenburg.
La inceputul secolului al XX-lea, in Berlin s-a manifestat miscarea expresionista germana, in domenii precum arhitectura, pictura si filmul, in care au fost inventate forme noi de stiluri artistice. In anul 1918, la sfarsitul Primului Razboi Mondial, a fost proclamata republica de catre Philipp Scheidemann, in Cladirea Reichstag. In anul 1920 s-a dat o lege cu privire la reconstructia noii autoritati locale a Berlinului si astfel, capitala a incorporat multe orase suburbane, sate si proprietati din jurul Berlinului, iar orasul s-a extins semnificativ. Astfel, teritoriul Berlinului s-a marit de la 66 km2 la 883 km2, iar populatia s-a dublat, ajungand la patru milioane de locuitori.
In timpul epocii Weimar, Berlinul a suferit tulburari politice cauzate de problemele economice si a devenit, de asemenea, un centru cunoscut al celor Douazeci de Zgomotosi. Metropola a cunoscut apogeul, fiind cunoscuta in stiinta, tehnologie, arte, binefaceri, planificarea orasului, film, educatie superioara, guvernare si industrie. Albert Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizica in anul 1921, devenind persoana de importanta publica in timpul anilor in care a fost stabilit la Berlin.
In anul 1933, au venit la putere Partidul Nazist si Adolf Hitler. Comunitatea evreisca din Berlin, care numara 160.000 de persoane si reprezenta o treime din totalul evreilor din tara, a fost distrusa efectiv, sub conducerea NSDAP. Intre anii 1933 si 1939, multi evrei au emigrat si astfel, comunitatea evreiasca berlineza a scazut, de la 80.000 de persoane. Dupa Noaptea de Cristal din anul 1938, mii de persoane persecutate din oras au fost inchise in apropierea lagarului de concentrare Sachsenhausen sau au fost trimise in lagare ale mortii, ca cel de la Auscwitz, de la inceputul anului 1943.
In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, au fost distruse parti mari din Berlin, de catre raidurile aeriene din 1943 - 1945, in timpul Bataliei Berlinului. Au fost omorati 125.000 de civili. Dupa sfarsitul razboiului in Europa, in anul 1945, Berlinul a primit multi refugiati din provinciile estice. Puterile victorioase au impartit orasul in patru sectoare, in conformitate cu zonele de ocupatie in care a fost impartita Germania. Sectoarele aliatilor occidentali (Statele Unite, Regatul Unit si Franta) au format Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic a format Berlinul de Est.
Toti cei patru aliati au impartit responsabilitatile asupra Berlinului. In anul 1948, cand aliatii occidentali au extins reforma monetara din zonele vestice ale Germaniei in cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, Uniunea Sovietica a impus o blocada pe rutele de acces spre si dinspre Berlinul de Vest, care erau fixate in cadrul teritoriului central de catre sovietici. Transportul aerian berlinez, condus de cei trei aliati occidentali a trecut peste aceasta blocada si a furnizat mancare orasului in perioada iunie 1948 - mai 1949.
In anul 1949 a fost fondata Republica Federala Germana in Germania de Vest, care includea toate zonele controlate de americani, britanici si francezi, dar nu si in zonele Berlinului care apartineau aliatilor vestici, iar Republica Democrata Germana marxist - leninista a fost proclamata in Germania de Est. Berlinul occidental a ramas oficial un oras ocupat, dar s-a alaturat politic Republicii Federale Germane, in ciuda izolarii geografice a Berlinului de Vest. Transportul aerian catre Berlinul occidental a fost permis numai liniilor aeriene americana, britanica si franceza.
Fondarea celor doua state germane a crescut tensiunile Razboiului Rece. Berelinul de Vest a fost inconjurat de teritoriul Germaniei de Est, care a proclamat partea estica a orasului capitala, miscare care nu a fost recunoscuta de puterile occidentale. Berlinul de Est includea centrul istoric al orasului. Guvernul Germaniei de Vest a fost stabilit la Bonn.
In anul 1961, Germania de Est a inceput construirea Zidului Berlinului, intre estul si vestul orasului si s-a ajuns la trimiterea de tancuri din partea sovieticilor si americanilor la punctul de control Charlie, fapt care n-a degenerat totusi intr-un conflict armat. Berlinul de Vest a fost de facto parte a Germaniei de Vest, cu statut legal unic, iar Berlinul de Est a fost de facto parte a Germaniei de Est. John F.Kennedy a tinut un discurs in anul 1963 ("Ich bin ein Berliner"), prin care sublinia sustinerea SUA pentru partea occidentala a orasului.
Berlinul a fost divizat complet. Cu toate ca pentru vestici a fost posibil sa treaca dintr-o parte in alta a orasului, prin niste puncte de control bine controlate, pentru cei mai multi estici a fost interzisa calatoria in Berlinul de Vest sau in Germania de Vest. In anul 1971, a fost garantat accesul spre si dinspre Berlinul de Vest, printr-o intelegere a celor patru puteri. Accesul se facea cu o masina sau cu un tren care treceau prin Germania de Est.
In anul 1989, odata cu sfarsitul Razboiului Rece si presiunii din partea populatiei din Germania de Est, Zudul Berlinului a cazut, pe data de 9 noiembrie si a fost demolat in mare parte. Astazi, Galeria Partii Estice pastreaza o portiune mare din zid, iar aici se afla si Muzeul Zidului Berlinului, care s-a deschis in anul 2016. Pe data de 3 octombrie 1990, cele doua parti ale Germaniei s-au reunit, noua tara se numeste oficial Republica Federala Germania, iar Berlinul a devenit din nou capitala oficiala.
In anul 1991, Parlamentul german, Bundestagul, a votat mutarea capitalei Germaniei de la Bonn la Berlin, fapt desavarsit complet in anul 1999. Reforma administrativa a Berlinului din anul 2001 a unit mai multe districte, numarul lor fiind redus de la 23 la 12. Unele palate si parcurile din Berlin au fost inscrise in anul 1990 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, iar Insula Muzeelor a fost inscrisa in anul 1999.
Dupa ce am vizitat Insula Muzeelor, am luat masa de pranz la o terasa de pe insula si am plecat pe jos catre Poarta Brandenburg. Am mers pe jos cam 20 de minute.
Obiectivele care mi-au placut mai mult in plimbarea catre Poarta Brandenburg, in urmatoarele 9 fotografii.
Poarta Brandenburg
Poarta Brandenburg este emblema Berlinului si a Germaniei, simbol al istoriei europene bogata in evenimente, a unitatii si a pacii. Este o poarta triumfala clasicista, aflata pe flancul de vest al Pietei Pariser (Pariser Platz), din cartierul Mitte din Berlin. Poarta Brandenburg a fost construita intre anii 1789 - 1793, ca o completare a bulevardului central Dorotheestadt, strada Unter den Linden. Poarta a fost construita la comanda regelui prusac Friedrich Wilhelm al II-lea si a fost proiectata de Carl Gotthard Langhans. Sculptura Quadriga de deasupra portii este o lucrare facuta dupa proieectul sculptorului Johann Gottfried Schadow. In partea de vest a Portii Brandenburg sunt zonele verzi ale gradinii Tiergarten, care sunt traversate de strada Unter den Linden. Poarta este in stilul clasicismului timpuriu.
Poarta Brandenburg, in urmatoarele 7 fotografii.
Dupa ce am vazut Poarta Brandenburg, am luat de acolo o ricsa - bicicleta (am platit 10 EURO, pentru o ora), care ne-a dus la Zidul Berlinului.
Imaginile vazute din ricsa, in urmatoarele 8 fotografii.
Zidul Berlinului
A mai ramas foarte putin din Zidul Berlinului, care a fost distrus aproape peste tot, cu exceptia a trei portiuni: o portiune de 80 de metri langa Potsdamer Platz, o sectiune mai lunga de-a lungul raului Spree, langa Oberbaumbrucke, denumita si Galeria din cartierul de est si a treia portiune la nord de Bernauer Strasse, transformata in monument. Chiar si bucatile ramase in picioare sunt foarte deteriorate, iar pe partea rasariteana sunt numeroase graffiti. Intrarea este libera.
Zidul Berlinului de la nord de Bernauer Strasse, in urmatoarele 30 fotografii.
Memorialul lui Ernst Mundt, de 40 de ani, care a incercat sa treaca in Berlinul de Vest, pe 4 septembrie 1962 si a fost impuscat de soldati, in urmatoarea fotografie.
Baza unui post luminos, in urmatoarea fotografie. Cand au fost dezmembrate fortificatiile granitei, in anii 1989 - 1990, au fost lasate cateva ramasite, incluzand cateva felinare de la granita. Au supravietuit si alte relicve, cum ar fi aceasta baza din beton a unui felinar de la granita, care are inca cablurile electrice care duceau la felinarele originale ale granitei.
Ca urmare a testelor indelungate, a fost ales proiectul "Zidul de granita 75". Dupa ce a fost daramat zidul vechi de pe strada Bergstrasse, a fost construit un zid nou, in anul 1980. In panoul de mai jos sunt prezentate teste ale noului zid de granita, unde garzi de granita si sportivi simuleaza escaladarea zidului, in mai 1974. Soldatii est germani erau monitorizati cand au turnat cimentul pentru zidul nou, in primavara anului 1980.
Parte a unui post semnalizator din gardul granitei, in urmatoarea fotografie. Un post semnalizator a unui gard, care a fost pus intr-o baza de ciment mica a supravietuit in relicvele peretelui din ciment. Postul a fost construit in baza zidului din ciment.
Victimele Zidului Berlinului (Fereastra Amintirii), in urmatoarea fotografie. Cel putin 136 de persoane au murit la Zidul Berlinului intre anii 1961 si 1989. Unii au fost impiscati sau raniti mortal, in timp ce incercau sa fuga. Altii s-au sinucis cand au realizat ca nu vor scapa. Altii au fost identificati din gtreseala ca fugari si impuscati. In cateva cazuri, oamenii au intrat pe teritoriul Berlinului de Vest si au murit acolo.
Dintre persoanele care au murit, 98 erau fugari spre Berlinul de Vest. Opt persoane din RDG si din Berlinul de Est care au incercat sa fuga in Berlinul de Vest au murit ca o consecinta a regimului de la granita si 22 de persoane din Berlinul de Vest si-au pierdut vietile la zid. Victimele Zidului Berlinului includ 42 de copii si tineri. Opt soldati de la granita au murit la datorie. Numele lor sunt listate pe panouri.
Au murit oameni in Berlin, la granita si inainte de 1961. Cateva sute de persoane au murit la granita interioara a Germaniei, in afara Berlinului si la granita exterioara a Blocului de Est. Numarul exact al mortilor cauzat de regimul de la granita RDG nu a fost inca determinat.
Opt gardieni de la granita au murit la datorie la Zidul Berlinului, intre anii 1961 si 1989. Trei dintre ei au fost impuscati de soldatii RDG sau de politistii care incercau sa fuga in Berlinul de Vest. Doi dintre ei au fost impuscati de camarazi, din greseala. Un soldat de la granita a murit intr-un schimb de focuri in timpul prinderii unui fugar, cand a ricosat un glont tras de un politist din Berlinul de Vest.
Alt soldat de la granita a fost impuscat de un agent fugar din Berlinul de Vest. Alt gardian a fost lovit in timpul unei escapade si a murit de la rani.
Fotografiile victimelor Zidului Berlinului, in urmatoarele doua fotografii.
Regimul de la granita RDG a mutat treptat cimitirul parohiei Sophien si mormintele. La instigarea trupelor de la granita si a oamenilor din districtul Mitte din Berlinul de Est, incepand cu anul 1962, numeroase cadavre au fost exhumate si ingropate in alte parti, dupa care pamantul a fost nivelat, pentru a se face posturi pentru fortificatiile granitei. Aau fost distruse doua parti din morminte si un camp de morminte singulare care contineau victimele bombardamentelor din 1943.
Membrii familiei Jaschkowitz care locuiau pe strada Rosenthaler nr.19 si aveau doi barbati evrei, au fost de asemenea, ingropati aici. Deoarece barbatii erau casatoriti cu femei care nu aveau origini evreiesti, ei au fost protejati un timp de la deportare si ucidere.
Zidul la cimitirul parohiei Sophien. La mijloul anilor 1960, fisia de la granita a inlocuit cimitirul. Tot cimitirul de-a lungul strazii Bernauer a fost desfiintat.
Zidul la cimitirul parohiei Sophien. Cimitirul parohiei Sophien a fost facut in anul 1827. Zidul care includea partea de nord, de-a lungul strazii Bernauer a marcat granita intre Berlinul de Est si de Vest inca de la sfarsitul razboiului, in anul 1945. Incepand din data de 13 august 1961, zidul cimitirului a servit ca bariera de granita in Vest, pana cand s-a construit un zid nou de granita. O fasie de pamant a cimitirului de 40 de metri latime a fost separata de restul teritoriului.
Nu s-au mai ingropat morti in acea zona si mai tarziu mormintele existente au fost mutate in alt loc. Aceasta "fisie a mortii" a devenit proprietatea statului. Accesul in restul cimitirului era restrictionat uneori. Dupa ce a cazut Zidul Berlinului, in anul 1989, aceasta fasie de pamant a fost returnata parohiei Sophien. Ramasitele fortificatiilor cimitirului de la granita au fost declarate monument istoric.
Parohia Sophien a dorit o fasie de granita reintegrata in cimitir si si-a reluat functionalitatea dinainte. Acest lucru a provocat un conflict cu nevoia de a stabili un memorial in acel loc, in memoria Zidului Berlinului si a victimelor sale. Parohia si-a schimbat insa punctul sau de vedere. Ea a dat jos doua sectiuni ale zidului pastrat, astfel incat segmentele zidului sunt depozitate pe pamantul cimitirului, iar parohia a reconstruit o parte din zidul cimitirului, cu o poarta de intrare. S-au pus doua cruci pe locurile unde s-a crezut ca au existat cea mai mare parte a mormintelor din Al Doilea Razboi Mondial si s-a facut si o piatra memoriala.
Zidul la cimitirul parohiei Sophien. Pana in anii 1970, a inceput sa se normalizeze oarecum folosirea pamantului cimitirului, in afara fasiei granitei. Berlinezilor de Vest li s-a permis din nou sa intre in cimitir. Mai tarziu, zona de granita a fost taiata, au fost instalate mai multe bariere si s-a inasprit controlul la granita, astfel incat nu s-a mai permis intrarea in cimitir.
Reconstruirea fortificatiilor granitei. Fortificatiile granitei au fost reconstruie incontinuu, intre anii 1961 si 1989, pentru a imbunatati eficienta lor. La mijlocul anilor '60, sub antetul unei "granite moderne", trupele de granita ale RDG au creat o fasie de granita standardizata, uniforma, care le furniza "o vedere neobstructionata si un teren clar al focului". La incepul anilor '70, a fost construit un zid interior intre strada Gartenstrasse si cimitirul parohiei Sophien, care trecea chia prin terenul granitei.
Am luat metroul spre gara, am servit masa de seara la o terasa de langa gara si dupa aceea am plecat inapoi la Dresda, cu trenul.
Terasa la care am servit masa si gara din Berlin, in urmatoarele 3 fotografii.
Comments
Post a Comment