Germania-Insula Muzeelor si Muzeul Pergamon din Berlin
Am vizitat Berlinul in data de 26 iulie 2015, cand am fost la Dresda.
Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Swinger din Dresda, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Dresda, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Dresda, partea a II-a, le gasiti aici.
Am mers cu trenul de la Dresda la Berlin, iar apoi am luat metroul, linia U6, pentru a ajunge pe Insula Muzeelor. Programul de vizitare al muzeelor este de marti - duminica, de la 10.00 - 18.00. Lunea este inchis, dar Muzeele Pergamon si Neues sunt deschise, de la 10.00 - 18.00. Pretul unui biletul de intrare este de 18 EURO, pentru toate muzele de pe insula (nu se vand bilete separat pentru fiecare muzeu). Am stat la coada sa cumparam bilete cam un milnut
Insula Muzeelor ( in germana Museumsinsel) este denumirea jumatatii de nord a insulei de pe raul Spree, din districtul central Mitte al Berlinului, locul unde a fost orasul vechi Colln. Insula are aceasta denumire datorita complexului de muzee recunoscute internatioanl, care apartin Muzeelor de Stat din Berlin si ocupa partea de nord a insulei.
Muzeele de pe Insula Muzeelor sunt urmatoarele:
- Muzeul Altes (Muzeul Vechi), denumit Muzeul Königliches cand a fost construit, pe 3 august 1830, pana cand a fost redenumit, in anul 1841. Muzeul a fost finalizat la ordinele lui Karl Friedrich Schinkel.
- Muzeul Neues (Muzeul Nou), finalizat in anul 1859, dupa planurile lui Friedrich August Stuler, un student al lui Schinkel. Fiind distrus in Al Doilea Razboi Mondial, muzeul a fost reconstruit sub indrumarea lui David Chipperfield, pentru Muzeul Egiptean din Berlin si redeschis in anul 2009.
- Alte Nationalgalerie (Galeria Nationala Veche), finalizata in anul 1876, tot dupa proiectul lui Friedrich August Stuler, care gazduieste o colectie din secolul al XIX-lea, donata de bancherul Joachim H. W. Wagener.
- Muzeul Bode, aflat pe partea de nord a insulei, deschis in anul 1904 si denumit apoi Kaiser-Friedrich-Museum. Muzeul expune colectii de sculpturi si de arta antica tarzie si bizantina.
- Muzeul Pergamon, construit in anul 1930. Muzeul contine nulte cladiri imense, reconstruite si care au semnificatie istorica, cum ar fi Altarul Pergamon si Poarta Istar a Bbilonului.
- Forumul Humboldt, planificat sa se deschida in anul 2020 in Palatul Berlinului, in cealalta parte a parcului Lustgarten, care va incorpora Muzeul Etnologic al Berlinului si Muzeul de Arta Asiatica, ambele muzee fiind institutiile succesoare ale Camerei de Arta Antica Prusaca, care a fost localizata, de asemenea, in Palatul Berlinului si care a fost infiintata la mijlocul secolului al XVI-lea.
In anul 1999, complexul muzeal de pe Insula Muzeelor a fost inscris pe lista patimoniului UNESCO.
Scurt istoric al Insulei Muzeelor
In anul 1797 s-a deschis prima sala de expozitie pe insula, la sugestia arheologului Aloys Hirt. In anul 1822 Schinkel a proiectat planurile Muzeului Altes, pentru a gazdui colectia regala Antikensammlung, iar aranjamentul aceste colectii a fost supravegheat de Wilhelm von Humboldt. Insula, care a fost initial o zona rezidentiala, a fost dedicata "artei si stiintei" de catre Regele Frederick William al IV-lea al Prusiei in anul 1841.
Fiind extinse ulterior de catre regii Prusiei care s-au succedat la tron, colectiile de arta si arheologie au devenit o fundatie publica dupa anul 1918. Astazi, muzeele sunt intretinute de catre Sucursala Muzeelor de Stat din Berlin a Fundatiei Culturale de Patrimoniu Prusaca. Insula Muzeelor include de asemenea, parcul Lustgarten si Catedrala Berlinului. Intre Muzeele Bode si Pergamon, insula este strabatuta de viaductul de cale ferata Stadtbahn. Teritoriul adiacent dinspre sud este locul unde se afla Palatul vechi regal si imperial al Berlinului si Palatul Republicii.
Colectiile Prusiei s-au separat in timpul Razboiului Rece, cand Berlinul a fost divizat, dar au fost reunite dupa Unificarea Germaniei, cu exceptia catorva lucrari de arta si artefacte, care au fost mutate dupa Al Doilea Razboi Mondial de catre trupele Aliate. Acestea includ Trezoreria Priamului, denumita si Aurul Troiei, excavata de catre Heinrich Schliemann in anul 1873 si trimisa in afara Turciei, la Berlin iar apoi trimisa in afara Germaniei, la Moscova. Colectia se afla astazi la Muzeul Puskin din Moscova.
Fiind muzee de importanta majora pentru oras, s-a hotarit in anii 1990 sa se restaureze si sa se modernizeze cladirile muzeelor de pe insula si s-a facut un plan in acest sens, care a fot aprobat in ianuarie 1999. Sase luni mai tarziu, Peter-Klaus Schuster a facut un program ambitios care intentiona sa schimbe Insula Muzeelor in "Luvrul de pe Spree". Guvernul federal a promis 20 milioane de USD pe an, incepand cu anul 2010, pentru proiecte, pentru a mari prestigiul Berlinului, iar UNESCO a inclus Insula Muzeelor pe Lista Patrimoniului Mondial.
Continutul muzeelor a fost decis astfel: Muzeul Pergamon, cu altarul grecesc care i-a dat numele, a pastrat cele mai multe dintre colectiile sale si a fost definit ca muzeu de arhitectura antica. Muzeul Neues prezinta obiecte de arhitectura arheologica cat si sculpturi egiptene si etrusce, incluzand vestitul bust al Reginei Nefertiti. Muzeul Altes, cel mai vechi de pe insula, expune obiecte de arta greaca si romana, la primul etaj si expozitii la al doile etaj.
Picturile Muzeului Bode sunt din Perioada Bizantina Tarzie pana in anul 1800. Alte Nationalgalerie va acoperi secolul al XIX-lea, ca pana in prezent. Odata finalizat acest proces, probabil in anul 2020, colectia de picturi Gemäldegalerie va fi transferata la Muzeul Bode si astfel Insula Muzeelor va prezenta toata arta de la civilizatiile antice pana in 1900. Galeria James Simon, un centru de 94 de milioane USD, proiectat de arhitectul britanic David Chipperfield, se construieste langa Muzeul Neues. Galeria va fi alternativ legata de Muzeele Neues, Altes, Pergamon si Bode de un pasaj subteran decorat cu obiecte arheologice.
Odata ce Master Planul Insulei Muzeelor ve fi finalizat, asa - zisa Promenada Arheologica (Archäologische Promenade) va uni patru din cele cinci muzee ale Insulei Muzeelor. Promenada va incepe de la Muzeul Altes din sud, va trece prin Muzeele Neues si Pergamon si se va sfarsi la Muzeul Bode, localizat in partea nordica a insulei.
Inainte de Al Doilea Razboi Mondial, aceste muzee erau conectate prin pasajele podurilor, care erau la suprafata si care au fost distruse in razboi. Nu au fost niciodata planuri pentru reconstructia acestor pasaje. In loc de aceste pasaje, curtile centrale ale muzeelor individuale vor fi coborate, ceea ce s-a si facut in Muzeul Bode si in Muzeul Neues. Curtile vor fi conectate cu galerii subterane.
Intr-un fel, Promenada Arheologica poate fi privita ca al saselea muzeu din insula, deoarece va fi nu numai un coridor de conexiune ci si o expozitie pentru prezentari. Promenada Arheologica poate fi caracterizata ca o trecere spre muzeele individuale de pe insula, care sunt prezentate separat, pe regiuni culturale, epoci si genuri de arta. Promenada Arheologica va adresa teme multiple care au preocupat oamenii din orice epoca sau regiune culturala, cu probleme ale vietii dupa moarte sau probleme de infrumusetare si altele.
Insula Muzeelor, in urmatoarele 11 fotografii.
Muzeul Pergamon, in urmatoarele 6 fotografii.
Alte Nationalgalerie, in urmatoarea fotografie.
Raul Spree, in urmatoarele doua fotografii.
Catedrala Berlinului si parcul Lustgarten, in urmatoarele doua fotografii.
Muzeul Pergamon
Cladirea Muzeului Pergamon (Pergamonmuseum, in germana) a fost proiectata de Alfred Messel si Ludwig Hoffmann si a fost construita pe o perioada de 20 de ani, intre anii 1910 si 1930. Muzeul Pergamon gazduieste cladiri monumentale, cum ar fi: Altarul Pergamon, Poarta Iștar din Babilon, Poarta Pieței din Milet, care a fost reconstruita din ruinele gasite in Orientul Mijlociu si Fațada Mshatta.
Muzeul Pergamon contine colectia de antichitati, colectia de obiecte din Orientul Mijlociu si colectia de arta islamica si este unul dintre cele mai mari muzee din Germania.
In anul 1904 s-a deschis Muzeul Kaiser-Friedrich pe Insula Muzelor (astăzi Bodemuseum), care nu a fost suficient de mare pentru toate obiectele de arta si comorile arheologice care au gasite in excavarile facute sub supravegherea germana. Au fost facute sapaturi in zonele localitatilor antice Babilon, Uruk, Assur, Milet, Priene si in Egiptul Antic, iar obiectele descoperite in aceste locuri nu au putut fi expuse corespunzator in muzeele existente la acea vreme in Germania.
De aceea, Wilhelm von Bode, directorul Muzeului Kaiser-Friedrich a initiat planurile de constructie ale unei cladiri noi a muzeului, pentru a gazdui obiectele vechi de arhitectura, obiectele de arta din Germania din perioada post-antichitate si obiectele de arta islamica si din Orientul Mijlociu.
In anul 1906, Alfred Messel a inceput sa proiecteze o cladire mare cu trei aripi. Dupa moartea lui Messel din anul 1909, prietenul lui, Ludwig Hoffman a continuat proiectul si constructia cladirii a inceput in anul 1909, a continuat in timpul Primului Razboi Mondial (1918) si a marii inflatii din anul 1920. Muzeul a fost finalizat si inaugurat in anul 1930.
Muzeul Pergamon a fost grav avariat in timpul raidurilor aeriene asupra Berlinului de la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Multe dintre obiectele expuse au fost depozitate in locuri sigure, iar unele dintre cele mai mari exponate au fost zidite pentru a fi protejate. In anul 1945, Armata Rosie a adunat toate obiectele din muzeu, ca prada de razboi sau pentru a le salva de jafurile si incendiile care au avut loc la Berlin in acea vreme.
Abia in anul 1958 majoritatea obiectelor confiscate de rusi au revenit in Germania de Est, dar au ramas in Rusia parti semnificative din colectie. Unele dintre ele sunt expuse in prezent la Muzeul Puskin din Moscova si la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Returnarea acestor obiecte a fost stabilita printr-un tratat incheiat intre Germania si Rusia, dar din iunie 2003 a fost blocata de legea rusa a restituirii.
Expozitiile Muzeului Pergamon
Printre piesele importante expuse in Muzeul Pergamon se afla: Altarul Pergamon, Poarta Pietei din Milet, Poarta Istar si Drumul Procesiunii din Babilon, Fatada Mshatta si Fragmentul Meisnner din Epopeea lui Ghilgames.
Colectia de Antichitati (Antikensammlung)
Colectia de Antichitati a fost infiintata de printii electori de Brandenburg, care au avut o colectie de obiecte din antichitate, la baza careia se afla o colectie achizitionata de un arheolog roman in anul 1698. Colectia de Antichitati s-a deschis partial pentru public in anul 1830, cand s-a deschis Muzeul Altes, tot din Insula Muzeelor. Colectia a fost extinsa foarte mult cu obiecte descoperite in urma excavarilor din Olympia, Samos, Pergam, Milet, Priene, Magnesia, Cipru si Didyma.
Aceasta colectie se afla in Muzeele Pergamon si Altes, din Insula Muzeelor.
Colectia de Antichitati contine sculpturi din perioada straveche pana in epoca elenista, precum si opere de arta antice, grecesti si romane, cum ar fi arhitectura, sculpturi, inscriptii, mozaicuri, bronzuri, bijuterii si ceramica. Principalele exponate din aceasta colectie sunt Altarul Pergamon, din secolul al II-lea I.Hr., care contine o friza sculpturala lunga de 113 metri, reprezentand lupta dintre zei si giganti si Poarta din Milet, care dateaza din Epoca Romana.
Datorita faptului ca Germania a fost impartita in doua tari dupa Al doilea Razboi Mondial, Colectia de Antichitati a avut aceeasi soarta. Muzeul Pergamon a fost redeschis in anul 1959 in Berlinul de Est, iar obiectele ramase in Berlinul de Vest au fost expuse in Castelul Charlottenburg.
Poarta Pietei din Milet (in germana: das Markttor von Milet ) este un monument mare din marmura, care a fost construit in Milet in secolul al II-lea D.Hr. si distrus de un cutremur in secolul al X-lea sau al XI-lea. Poarta a fost excavata la inceputul anilor 1900 de catre o echipa de arheologi germani, reconstruita si plasata in muzeul din Berlin. Au supravietuit numai fragmente din poarta iar reconstructia sa a necesitat mult material nou, fapt care a adus multe critici muzeului.
Poarta Pietei din Milet a fost avariata in Al Doilea Razboi Mondial si a fost restaurata in anii 1950. Ulterior, s-au facut lucrari de restaurare in prima decada a secolului al XXI-lea.
Poarta Pietei din Milet este un monument mare din marmura, de aproximativ 30 de metri latime, 16 metri inaltime si 5 metri adancime. Structura portii cu doua etaje are trei usi si un numar de proeminente si nise. La nivelul acoperisului si intre etaje sunt frize ornate cu reliefuri cu animale si flori. Structura pedimentelor proeminente este sustinuta de coloane corintice si compozite.
Poarta Pietei din Milet nu este in intregime originala, numai o mica parte din baza si etajul inferior a supravietuit peste secole si s-au adaugat materiale aditionale precum caramizi, ciment si otel. Poarta este fixata de grinzi de otel pe peretele din spatele ei.
Poarta Pietei din Milet a fost construita in secolul al II-lea D.Hr., foarte probabil sub domnia Imparatului Hadrian, cam intre anii 120 - 130 D.Hr. Ea a inlocuit un propilon doric existent si a servit ca intrare de nord pe partea de sud a pietei sau agorei in Milet, un oras antic de pe teritoriul Turciei de astazi.
Poarta a fost in restaurare in secolul al III-lea, ca urmare a avariilor produse de un cutremur. Cand Imparatul Iustinian si-a intarit defensiva asupra Miletului, in anul 538, poarta a fost incorporata in zidurile orasului. In secolul al X-lea sau al XI-lea, un cutremur a cauzat prabusirea portii. Au fost eliminate fragmente din structura portii si folosite la cladirile inconjuratoare, dar majoritatea materialului portii a cazut in pamant.
Colectia de Antichitati, in urmatoarele 16 fotografii.
Poarta Pietei din Milet, in urmatoarele 7 fotografii.
Sala lui Traian
O parte a porticului de nord al Templului lui Traian din Pergamon a fost reconstruit in Galeria Miletus, in fata Portii Pietei din Milet. Reconstructia a incorporat parti din coloanele originale si din antablamentul porticului, care a fost situat in spatele templului central. O coloana de colt a templului care include piese din baza originala si din acroteriu a fost reconstruita la inaltimea sa originala in galeria din dreapta. Alte fragmente arhitecturale originale au sunt expuse langa coloana, cum ar fi sectiunea antablamentului si un capitel corintic din templu.
Templul podium a fost dedicat lui Zeus Philios, cat si imparatilor Traian si Hadrian. Constructia templului a inceput in anul 113 D.Hr. si templul a fost dedicat in anul 128 D.Hr., dupa o schimbare a planurilor de constructie, motivata probabil de a doua campanie a lui Hadrian in Asia Mica.
Construit pe o structura masiva boltita, templul din marmura are cam 18 metri inaltime si scoate in evidenta 6 x 10 coloane corintice. Templul a fost noua glorie a Pergamonului Roman. Statuile colosale de cult din templu erau executate din materiale mixte, compuse din corpuri cu miez din lemn, incasetate probabil in bronz si cu capetele si extremitatile din marmura.
Statuile lui Traian si Hadrian sunt pastrate, au capetele mari, din marmura si sunt expuse acum pe socluri intre coloane, pe fiecare parte a mormantului Cartinia. Imperiul Roman a atins cea mai mare extindere geografica si s-a bucurat de o perioada de prosperitate sub acesti doi imparati.
Sala lui Traian, in urmatoarele 6 fotografii.
Muzeul de Arta Islamica (Museum für Islamische Kunst)
In anul 1904, cand s-a deschis Muzeul Bode, a fost deschisa si o sectiune de arta islamica, care a fost inclusa mai tarziu, in anul 1950, in Muzeul Pergamon.
Muzeul contine opere de arta islamica din secolul al VIII-lea pana in secolul al XIX-lea, colectate din Spania pana in India.
Principala atractie din acest muzeu este Fațada Mshatta, care provine de la un palat neterminat din desert, din perioada islamica timpurie. Portiunile din partea de est a fatadei si ruinele structurii din care a facut parte exponatul au ramas in Iordania.
Fațada Mshatta este partea decorativa a fatadei palatului rezidential al dinastiei Omeiad (sau califatul Omeiad, sau califatul de la Damasc), din secolul al VIII-lea. Palatul se numeste Qasr Mshatta si este unul dintre castelele din desertul Iordaniei. Fatada face parte din expozitia permanenta a Muzeului Pergamon de Arta Islamica, dedicata artei islamice din secolele VIII - XIX.
Fatada expusa este numai o portiune relativ mica din lungimea fatadei care inconjura intrarea principala, iar cea mai mare parte din perete a fost nedecorata si a ramas pe loc. Fațada a apartinut Palatului Qasr Mshatta sau Mshatta si a fost excavata la aproximativ 30 km sud de capiatala actuala a Iordaniei, Amman. Se crede ca palatul a servit ca rezidenta de iarna si camere de depozitare in perioada dinastiei Omeiad.
Cladirea palatului dateaza probabil din era califului Al - Walid al II-lea (733 - 744). Dupa ce Al - Walid a fost omorat, palatul a fost lasat nefinalizat, iar mai tarziu s-a ruinat intr-un cutremur. Sectiunile peretelui exterior care au ramas pe loc sunt mult mai sarace in decoratiuni. Structurile principale au fost construite din caramizi arse care au ramas pe o fundatie splendida din piatra, fapt neuzual pentru o cladire Omeiad, iar fatada gravata este tot din piatra.
Numele palatului Mshatta este un nume folosit de beduinii moderni din zona, dar numele original al palatului este necunoscut. Ramasitele palatului au fost excavate in anul 1840. Exponatul din muzeu a fost facut cadou de sultanul Otoman Abdul Hamid al II-lea imparatului Germaniei Wilhem al II-lea. O parte mare a fost dusa Muzeului Keiser - Friedrich de atunci (Muzeul Bode de astazi), in Berlin, in anul 1903.
A fost reconstruita ca o fatada de 33 metri lungime si 5 metri inaltime, cu doua turnuri si o poarta centrala. Fatada a fost reconstruita in Muzeul Pergamon in anul 1932 si a fost avariata serios in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial si a bombardamentelor din Berlin.
Astazi, Fațada Mshatta este una dintre cele mai importante exponate din Muzeul de Arta Islamica Pergamon si un monument cheie al artei si arhitecturii islamice timpurii, care demonstreaza formele timpurii ale stilurilor arabesc, millefleur si stilului cu animale gravate in relief.
Au fost multe discutii asupra faptului ca decoratiile de pe partea stanga a fatadei contin multe animale printre formele gravate, in timp ce pe partea dreapta a usii de intrare din centru nu sunt animale. S-a sugerat ca acest lucru este datorita faptului ca pe partea dreapta se afla peretele exterior al mascheei.
Alta piesa unica din Muzeul de Arta Islamica este Camera Alep, care a fost initial o camera de primire a casei unui negustor din Alep, Siria. Camera a fost amenajata in timpul Perioadei Otomane.
In anul 2008, o parte a colectiei Keir a lui Edmund de Unger, care a fost adapostita initial in casa lui din Ham, Surrey, a fost imprumutata Muzeului Pergamon pentru o perioada initiala de 15 ani.
Aceasta colectie este una dintre cele mai importante colectii particulare postbelice de arta islamica, acoperind intreaga lume islamica din epoca medievala pana in secolul al XVIII-lea. Colectia include covoare, textile, manuscrise, coperti de carti, ceramica, obiecte din metal si din sticla.
Muzeul de Arta Islamica gazduieste si expozitii temporare de arta moderna din lumea islamica, cum ar fi Turkish Delight (design turcesc contemporan) și Naqsh (Omul în Societatea și Arta Iraniană) din anul 2008.
Muzeul de Arta Islamica, in urmatoarele 13 fotografii.
Fațada Mshatta, in urmatoarele 3 fotografii.
Muzeul Orientului Mijlociu (Vorderasiatisches Museum)
Muzeul Orientului Mijlociu (sau Muzeul Estului Apropiat) este un muzeu arheologic situat la demisolul aripei de sud a Muzeului Pergamon si are una dintre cele mai mari colectii de arta din lume din Asia de sud - vest. Muzeul are 14 sali de expozitie distribuite in 2.000 mp, cu exponate din cultura Asiei de sud - vest, cuprinzand o perioada de sase milenii. Exponatele acopera o perioada care incepe cu secolul al VI-lea I.Hr., din timpul cuceririlor musulmane.
Exponatele sunt din regiunile care apartin astazi statelor Iraq, Siria si Turcia, dar sunt si exponate singulare din alte zone. Incepand cu descoperirile din neolitic, importanta colectiei este data de exponate din Sumer, Babilonia si Asiria, cat si din nordul Siriei si estul Anatoliei. Excavarile din orasele istorice importante ca Uruk, Shuruppak, Assur, Hattusha, Tell el Amarna, Tell Halaf (Guzana), Sam'al, Toprakkale si Babilon au constituit fundatia colectiei muzeului. Achizitii ulterioare au venit din Nimrud, Nineveh, Susa si Persepolis.
Muzeul Orientului Mijlociu expune descoperiri arheologice din culturile sumeriana, akkadiana, babiloniana, asiriana, ale hititilor si arameilor. Aceste descoperiri au ajuns la Berlin prin Societatea Orientala Germana. In anul 1899 s-a infiintat Departamentul Orientului Mijlociu la muzeele regale. In anul 1929, exponatele au fost expuse provizoriu in Muzeul Bode si in Muzeul Pergamon, unde au fost accesibile publicului incepand cu anul 1930.
In acest muzeu sunt si cladiri istorice, basoreliefuri, alte obiecte culturale si bijuterii.
Nu au fost relatate pierderi in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Exponatele mobile de arta care au fost luate in Uniunea Sovietica au fost returnate Germaniei de Est in anul 1958. Colectia a fost deschisa publicului din nou la Muzeul Orientului Mijlociu in anul 1953.
Cele mai importante exponate din acest muzeu sunt Poarta Iștar si Drumul Procesiunii de la Babilon, impreuna cu fatada salii tronului a lui Nabucodonosor al II-lea, care amintesc de orasul antic Babilon, parti din Templul Eanna si din Templul Karaindash de la Inanna din Uruk. In Muzeul Orientului Mijlociu este expus, de asemenea, fragmentul Meissner al Epopeei lui Ghilgames. Muzeul are, de asemenea, un numar important de pecete din sud - vestul Asiei si sigilii cilindrice, cat si texte cuneiforme.
Poarta Iștar (Ishtar), a fost a opta poarta din interiorul orasului Babilon si a fost construita cam in anul 575 I.Hr., la ordinele Regelui Nabucodonosor al II-lea, pe partea de nord a orasului. Poarta a facut parte dintr-un drum lung de procesiune, cu pereti, care ducea in oras. Peretii erau facuti din caramizi glazurate, cele mai multe fiind albastre, cu animale si zei in relief, la anumite intervale, acestea fiind facute tot din caramizi, turnate si colorate diferit.
Poarta Istar a fost excavata la inceputul secolului al XX-lea si a fost reconstruita din caramizile originale. Reconstructia a fost finalizata in anul 1930 si poarta este expusa in Muzeul Pergamon. Alte porti sunt expuse in alte muzee din lume.
Regele Nabucodonosor al II-lea a domnit intre anii 604 I.Hr. - 562 I.Hr., in perioada de varf a Imperiului Neo - Babilonian. El este cunoscut ca fiind cuceritorul biblic care a capturat Ierusalimul. Regele Nabucodonosor al II-lea a dat ordin sa se construiasca poarta si a dedicat-o zeite babiloniene Istar. Poarta a fost facuta din caramizi glazurate, cu randuri alternative de basoreliefuri cu dragoni, tauri si lei, care ii simbolizeaza pe zeii Marduk, Adad si respectiv Istar.
Acoperisul si usile Portii Istar au fost facute din cedru, in concordanta cu placuta de dedicatie a portii. Caramizile portii au fost acoperite cu o glazura albastra, reprezentand lazulitul, o piatra semipretioasa de culoare albastru inchis, care era slavita in antichitate datorita vibratiei sale. Caramizile glazurate albastre ar fi facut fatada o bijuterie stralucitoare.
Prin Poarta Istar trecea Drumul Procesiunii, care era aliniat cu zidurile si infatisa 120 de lei, tauri, dragoni si flori, din caramizi glazurate galbeme si negre, simbolizand-o pe zeita Istar. Poarta in sine zugraveste numai zei si zeite. Acestia ii includeau pe Istar, Adad si Marduk. In timpul sarbatorilor de Anul Nou se faceau parade cu statui ale zeilor, prin poarta si pe Drumul Procesiunii.
Poarta Istar, care a facut parte din zidurile Babilonului, a fost considerata una dintre Cele Sapte Minuni ale Lumii (originale). Poarta Istar a fost insa inlocuita de pe lista Celor Sapte Minuni ale Lumii de Farul din Alexandria, care este din secdolul al III-lea I.Hr.
Leii din Sam'al
Sam'al (Zincirli Höyük) a fost fondat in Epoca Bronzului Timpuriu. A fost abandonat in timpul perioadelor hitite si mittane si apoi a inflorit din nou in Epoca Fierului, initial in regiunea neo-hitita luwiana si pana in anul 920 I.Hr. a devenit regat. In secolele IX si VIII I.Hr. Sam'al a fost sub controlul Imperiului Neo-Asirian si pana in secolul al VII-lea I.Hr. a devenit provincie condusa direct de Imperiul Asirian.
Sam'al a fost localizata in provincia Gaziantep din Turcia de astazi. Situl a fost excavat in anii 1888, 1890, 1891, 1894 si 1902, in timpul expeditiilor conduse de Felix von Luschan si Robert Koldewey. Expeditiile au fost finantate de Comitetul German al Orientului, cu exceptia celei de a patra expeditie (din anul 1894), care a fost finantata de Rudolf Wirchow Stiftung si a donatorilor privati.
In urma excavarilor s-a gasit o citadela bine fortificata care era imprejmuita de un oras (care este inca neexcavat) si de pereti enormi, dublu fortificati, care au fost facuti ulterior si care au trei porti si 100 de bastioane.
Printre obiectele notabile gasite sunt cinci statui gigantice de lei sculptati in piatra, care pazeau portile orasului si care au fost ingropate, probabil, in citadela. Excavarile germane la citadela au descoperit un numar mare de pietre sculptate in relief, impreuna cu inscriptii in limbile aramaica, feniciana si akkadiana. Acestea sunt expuse in Muzeul Pergamon si in Istanbul. Agendele excavarilor s-au pierdut in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial.
In august 2006, Institutul Oriental al Universitatii din Chicago a inceput un proiect de excavare pe termen lung in situl Zincirli. Au fost efectuate sapte sezoane de excavari, pana in anul 2012.
Muzeul Orientului Mijlociu, in urmatoarele fotografii.
Poarta Iștar, in urmatoarele doua fotografii.
Statui lamassu, in urmatoarele 4 fotografii. Un lamassu este o zeitate protectoare sumeriana, infatisat adesea ca un hibrid al unui om, al unei pasari si al unui taur sau leu, cu cap uman, corp de taur sau leu si aripi de pasare. In unele scrieri, lamassu este reprezentat ca zeitate feminina. O statuie din muzeu este una dintre perechile de lamassu cu cinci piciaore de leu, o copie dupa originalul din Iraq.
Leii din Sam'al, in urmatoarele doua fotografii.
Statui din bazalt din Sam'al/Zincirli, care reprezintau baza unei coloane, un sfinx dublu (800 - 700 I.Hr.), in urmatoarele doua fotografii.
Mozaicuri care reprezinta garzile persane, in urmatoarele 3 fotografii.
Muzeul Pergamon este partial inchis pentru renovare de la sfarsitul lunii septembrie 2014. Sala muzeului care contine Altarul Pergamon va ramane inchisa publicului (din pacate, nu am vazut Altarul Pergamon, deoarece era inchis). Initial, redeschiderea acestei sali a fost programata pentru anul 2019, dar in noiembrie 2016 s-a comunicat ca renovarea salii nu se va putea finaliza inainte de anul 2023, iar costurile proiectului vor fi aproape duble, ajungand la 477 milioane de EURO.
Intarzierea proiectului si cresterea costurilor s-au datorat faptului ca au fost descoperite doua statii de pompare construite in pamant, in perioada 1910 - 1930.
S-a anuntat ca se va construi un spatiu temporar de expozitie vizavi de Insula Muzeelor, la distanta mica de Muzeul Pergamon. Expozitia va gazdui o panorama a vechiului oras Berlin, realizata de artistul berlinez Yadegar Asisi, o reconstructie 3D a Altarului Pergamon de catre Institutul Fraunhofer pentru cercetari in domeniul graficii computerizate si alte parti ale altarului, printre care Friza Telephos. Cladirea temporara a fost programata sa fie deschisa in primavara anului 2018.
Comments
Post a Comment