Italia - Roma - partea a IV-a
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea a II-a, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea a III-a, le gasiti aici.
Fontana
di Trevi
Fontana di Trevi este cea mai cunoscuta si cea mai frumoasa fantana arteziana din Roma. Acest monument impresionant domina Piata Trevi din cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capatul unui apeduct construit in anul 19 I.Hr., care se numeste Aqua Virgo. Apeductul aduce apa de la izvoarele Salone, care se afla la aproximativ 20 de kilometri departare de Roma si aprovizioneaza cu apa fantanile din centrul istoric al Romei.
Fontana di Trevi a fost ridicata pentru Papa Clement XII, de catre arhitectul Nicola Salvi, care a primit comanda in anul 1732. A mai existat un plan de constructie al unei astfel de fantani dupa un proiect facut de Bernini, care fusese amanat in urma cu un secol dupa moartea Papei Urban VIII. Nicola Salvi a construit Fontana di Trevi pe baza vechiului proiect al lui Bernini. Constructia monumentalei fantani baroce a fost finalizata deabia in anul 1762.
Fantana are in centrul sau statuia lui Neptun, Zeul Marii, care se afla intr-un car de lupta de mare, care are forma unei scoici si este tras de doi Tritoni. Unul dintre ei este naravas, iar celalalt este calm si supus. Tritonii simbolizeaza fluctuatia marii. La dreapta lui Neptun se afla o statuie care simbolizeaza abundenta, iar la stanga alta statuie, care simbolizeaza sanatatea perfecta. Deasupra sculpturilor sunt basoreliefuri, unul dintre ele o infatiseaza pe Agripa, dupa care a fost denumit apeductul.
Apa din bazin simbolizeaza marea. Legenda spune ca cel care arunca o moneda in apa se va intorce la Roma. Moneda trebuie aruncata peste umar, cu spatele la fantana. Accesul la Fontana di Trevi este gratuit, fantana se afla in aer liber.
Fontana di Trevi, in urmatoarele 3 fotografii.
Panteonul
Panteonul se afla in Piazza della Rotonda, 00186, Roma RM, intre Fontana di Trevi si Piata Navona si se poate ajunge in apropierea sa cu metroul, linia A (portocalie), pana la statia Barberini. Programul de vizitare al Panteonului este zilnic, de la 09.00 - 19.15, duminica de la 09.00 - 17.45, iar in timpul sarbatorilor legale, de la 09.00 - 12.45.
Pretul unui bilet de intrare este de 7 EURO, cu audio guide.
Timpul de vizitare al Panteonului este de jumatate de ora.
Panteonul (in latina Pantheum, in greaca Pantheion, adica templul tuturor zeilor), este un templu roman din trecut, iar acum este biserica catolica (Bazilica di Santa Maria ad Martyres sau Bazilica Sfintei Maria si a Martirilor), aflata in Roma, facuta pe locul unui templu de pe vremuri.
Templul a fost comandat de Marcus Agrippa in timpul domniei lui Augustus (27 I.Hr. - 14 D.Hr.). A fost finalizat de imparatul Hadrian si a fost dedicat, probabil, in jurul anului 126 D.Hr. Data constructiei templului nu este sigura, deoarece Hadrian nu a ales sa dedice noul templu, dar a retinut inscriptia lui Agrippa de pe vechiul templu, care a ars.
Cladirea este cilindrica, cu un portic din coloane mari, corintice, din granit (opt coloane in primul rand si doua grupuri de cate patru coloane in spate), sub un pediment. Un vestibul dreptunghiular leaga pridvorul de rotonda, care este sub un dom din beton, cu panou ornamental, cu o deschidere centrala (oculus) spre cer. Dupa aproape 2.000 de ani de la construire, domul Panteonului este inca cel mai mare dom din beton neconsolidat, din lume. Inaltimea pana la oculus si diametrul cercului inferior al domului sunt aceleasi, 43 de metri.
Panteonul este una dintre cele mai bine pastrate cladiri dintre toate cladirile antice romane, in mare parte deoarece a fost folosita continuu de-a lungul istoriei sale si din secolul al VII-lea a fost folosita ca biserica dedicata "Sfintei Maria si Martirilor" (in latina "Sancta Maria ad Martyres"), dar este cunoscuta, neoficial, ca "Sfanta Maria Rotonda". Piata din fata Panteonului este numita Piazza della Rotonda. Panteonul este in proprietatea statului, manageriat de Ministerul Patrimoniului Cultural si Activitatilor si Turismului al Italiei, prin Polo Museale del Lazio. In anul 2013, Panteonul a fost vizitat de peste 6 milioane de oameni.
Cella Panteonului, care este mare, circulara si sub forma de dom, avand in fata un portic de templu conventional, a fost unica in arhitectura romana. Cu toate acestea, a devenit un exemplu standard cand au reinviat stilurile clasice si a fost copiata de multe ori de catre arhitectii de mai tarziu.
Etimologie
Numele de Panteon provine de la cuvantul antic grecesc "Pantheion", care inseamna "al tuturor zeilor" (pan inseamna tuturor iar theion inseamna sacru sau zeu). Cassius Dio, un senator roman care a scris in limba greaca, a speculat ca numele vine fie de la statuile mai multor zei care erau plasate imprejurul cladirii sau de la asemanarea domului cu cerul. Sugestiile lui nesigure spun ca "Pantheon" sau "Pantheum" a fost numai o porecla si nu un nume oficial dat cladirii.
De fapt, conceptul de pantheon dedicat tuturor zeilor este contestabil. Singurul pantheon clar s-a inregistrat mai inainte de a fi Agrippa in Siria, chiar daca este mentionat numai intr-o sursa din secolul al VI-lea. Ziegler a incercat sa colecteze documente vechi despre panthea, dar lista sa consta in dedicatii simple, "pentru toti zeii" sau pentru "12 zei", care nu sunt neaparat adevarate cu referire la panteon, in sensul unui templu care gazduia un cult care se inchina tuturor zeilor.
Godfrey and Hemsoll au sustinut ca panteon "nu trebuie sa indice un grup particular de zei, sau intr-adevar chiar toti zeii, atat timp cat poate avea alte intelesuri. ....Cu siguranta cuvantul pantheus sau pantheos poate fi aplicat unei zeitati individuale. ... Luand in considerare faptul ca pantheus sau pantheos (greaca theios) nu trebuie sa insemne 'unui zeu', dar poate sa insemne 'supranatural' sau chiar 'excelent'".
De la Revolutia Franceza, cand biserica Sainte - Genevieve din Paris a fost de-consacrata si schimbata intr-un monument secular numit Panteonul P arisului, termenul generic de Pantheon a fost uneori aplicat altor cladiri, in care au fost onorati sau ingropati oameni ilustri morti.
Piazza della Rotonda, in urmatoarele doua fotografii.
Istoricul Panteonului
Istoria antica
In urma Bataliei de la Actium (31 I.Hr.), Marcus Agrippa a facut un plan pentru un program de constructie a unor cladiri impresionante. Panteonul a facut parte din complexul creat de el, pe propriettaea lui, in Campus Martius, in perioada 29 - 10 I.Hr., program care a inclus trei cladiri aliniate de la sud la nord: Baile lui Agrippa, Bazilica lui Neptun si Panteonul. Se pare ca Panteonul si Bazilica lui Neptun erau "sacra privata" lui Agrippa si nu "aedes publicae" (temple publice).
Panteonul din trecut ajuta la explicarea faptului ca aceasta cladire si-ar fi putut pierde repede numele si scopul initiale, intr-o perioada de timp relativ scurta. Ziolokowski a spus ca Panteonul a fost initial Templul lui Marte in Campo. S-a crezut mult timp ca Panteonul a fost construit de Agrippa si a suferit modificari ulterioare, datorita inscriptiei latine din fata templului. Inscriptia este umatoarea:
"M·AGRIPPA·L·F·COS·TERTIVM·FECIT"
sau intreg, "M[arcus] Agrippa L[ucii] f[ilius] co[n]s[ul] tertium fecit,", care inseamna "Marcus Agrippa, fiul lui Lucius a facut (aceasta cladire) cand a fost consul pentru a treia oara".
Oricum, excavarile arheologice au aratat ca Panteonul lui Agrippa a fost distrus complet, cu exceptia fatadei. Lise Hetland argumenteaza ca Panteonul din prezent a inceput sa fie construit in anul 114, in timpul domniei lui Traian, la patru ani dupa ce vechea cladire a fost distrusa intr-un incendiu, pentru a doua oara. Ea a reexaminat documentul lui Herbert Bloch din anul 1959, care a mentinat ca Panteonul a fost facut de Hadrian si a specificat ca nu ar trebui exclusa ipoteza constructiei cladirii din caramizile erei lui Traian. Argumentul ei este interesant si coincide cu argumentul lui Heilmeyer, care spune ca Apolodor din Damasc (arhitectul lui Traian) a fost in mod evident arhitectul cladirii, luiand in considerare stilul constructiei.
Forma Panteonului lui Agrippa este dezbatuta. Dupa rezultatul excavarilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea, arheologul Radolfo Lanciani a tras concuzia ca Panteonul lui Agrippa era orientat cu fata la sud, in contrast cu actualul Panteon, care este cu fata la nord si avea un plan redus, in forma de "T", cu intrarea la baza "T"-ului. Aceasta descriere a fost acceptata considerabil pana la sfarsitul secolului al XX-lea. Cele mai recente sapaturi arheologice au sugerat ca Templul lui Agrippa ar fi putut avea forma circulara, cu un portal triunghiular si ar fi putut fi cu fata la nord, mai mult decat reconstructiile sale de mai tarziu.
Dar Ziolkowski a atacat concluziile lor, spunand ca au fost bazate in intregime pe ipoteze si ca nu au gasit niciun material care sa dateze din timpul lui Agrippa, astfel incat au atribuit tot ce au gasit acelei perioade, neluand in considerare faptul ca tot materialul excavat ar fi putut fi de pe vremea lui Domitian, cunoscut pentru entuziasmul sau pentru cladiri si pentru faptul ca a restaurat Panteonul dupa anul 80 D.Hr.
Ziolkowski si-a exprimat scepticismul, deoarece cladirea pe care au descris-o ca "o cladire singulara compusa dintr-un pronaos urias si o cella circulara de acelasi diametru, legata de o parte relativ ingusta si de un pasaj foarte scurt (mult mai ingust decat blocul intermediar actual)", nu are paralele cunoscute in arhitectura clasica si este contrar cu tot ce se stie despre principiile proiectarii romane in general si a arhitecturii de pe vremea lui Augustus, in particular.
Singurele pasaje referitoare la descrierea Panteonului lui Agrippa, scrise de un martor vizual, sunt cele din Istoria Naturala a lui Pliniu cel Batran. De la el este descrierea urmatoare: "capitelurile pilastrilor care au fost palsati de M.Agrippa in Panteon sun facuti din bronz de Siracuza" si "Panteonul lui Agrippa a fost ornat de Diogenus din Atena si Cariatidele facute de el, care formeaza coloanele templului, sunt capodopere ale excelentei; coloanele impreuna cu statuile care sunt plasate deasupra, pe acoperis" si "una dintre perlele Cleopatrei a fost taiata in doua, astfel incat, fiecare jumatate poate sa serveasca ca pandantive pentru urechile lui Venus, in Panteonul de la Roma".
Panteonul de pe vremea lui Augustus a fost distrus, impreuna cu alte cladiri, intr-un incendiu urias, in anul 80 D.Hr. Domitian a reconstruit Panteonul, care a ars din nou, in anul 110 D.Hr. Modul in care a fost decorat Panteonul de catre arhitectii lui Hadrian este nesigur. Panteonul a fost terminat de Hadrian dar nu a fost revendicat ca una dintre lucrarile sale, deoarece Hadrian a folosit textul inscriptiei originale pe noua fatada (aceasta a fost o practica comuna in toate proiectele de reconstructie ale lui Hadrian, peste tot in Roma, iar singura cladire pe care Hadrian si-a pus numele a fost Templul lui Traian zeificat).
Nu este cunoscut nici modul in care a fost folosita cladirea. "Istoria Augusta" spune ca Hadrian a dedicat Panteonul (printre alte cladiri), constructorului original, dar inscriptia actuala nu poate sa fie o copie dupa cea originala si nu furnizeaza nicio informatie care sa spuna cui a fost dedicata fundatia Agrippa. In opinia lui Ziolkowski, este improbabil ca in anul 25 I.Hr., Agrippa sa se fi prezentat singur ca si "consul tertium". Pe monede erau folosite aceleasi cuvinte, "M·AGRIPPA·L·F·COS·TERTIVM·FECIT", acele monede folosite dupa moartea lui Agrippa. Consul tertium servea ca "un fel de posthumous cognomen ex virtute, o amintire a faptului ca dintre toti barbatii generatiei sale, exceptandu-l pe Augustus in sine, Agrippa a fost singurul care a tinut consulatul de trei ori". Oricare ar fi fost cauza care ar fi putut duce la alterarea inscriptiei, noua inscriptie reflecta faptul ca a avut loc o schimbare in scopul cladirii.
Cassius Dio, un senator greco - roman, consul si autor al cartii Istoria Romei, scrisa la aproximativ 75 de ani dupa reconstructia Panteonului, a atribuit din greseala cladirea cu dom lui Agrippa, mai degraba decat lui Hadrian. Dio pare a fi singurul scriitor contemporan apropiat, care a scris despre Panteon. Chiar pana in anul 200, a fost o imcertitudine asupra originii cladirii si a scopului sau.
Agrippa a terminat constructia cladirii numita Panteon. Cladirea are acest nume, probabil datorita faptului ca a fost decorata cu statuile multor zei, incluzandu-i pe Marte si Venus, dar numele poate fi si de la acoperisul boltit, care seamana cu cerul.
In anul 202, cladirea a fost reparata de imparatii Septimius Severus si fiul sau Caracalla (numele intreg este Marcus Aurelius Antoninus), pentru care este o alta inscriptie mica pe arhitrava fatadei, sub textul mare mentionat mai sus. Inscriptia spune urmatoarele:
IMP · CAES · L · SEPTIMIVS · SEVERVS · PIVS · PERTINAX · ARABICVS · ADIABENICVS · PARTHICVS · MAXIMVS · PONTIF · MAX · TRIB · ET POTEST · X · IMP · XI · COS · III · P · P · PROCOS
IMP · CAES · M · AVRELIVS · ANTONINVS · PIVS · FELIX · AVG · TRIB · POTEST · V · COS ·PROCOS · PANTHEVM · VETVSTATE · CORRVPTVM · CVM · OMNI · CVLTV · RESTITVERVNT
In traducere, aceasta inseamna:
Imparatul Caes[ar] L[ucuis] Septimius Severus Pius Pertinax, victorios in Arabia, cuceritor al Adiabene, cel mai mare cuceritor in Parthia, Pontif [ex]Max[imus] , de 10 ori tribun, de 11 ori proclamat imparat, de trei ori consul, P[ater] P[atriae], proconsul, si
Imparatul Caes[ar]M[arcus] Aurelius Antonius Pius Felix Aug[ustus], de cinci ori tribun, consul, proconsul, au restaurat cu grija Panteonul ruinat de vechime.
Perioada medievala
In anul 609, imparatul bizantin Focas Tiranul a dat cladirea Papei Boniface IV, care a convertit-o intr-o biserica crestina si a consacrat-o Sfintei Maria si Martirilor, pe data de 13 mai 609: "Alt Papa, Boniface, a cerut aceluia (imparatului Focas, Constantinopol) sa ordone ca vechiul templu numit Panteon, dupa ce murdaria pagana a fost indepartata, trebuie sa se faca o biserica, a Sfintei Fecioare Maria si a tuturor Martirilor, astfel incat sa se faca de aici inainte comemorarea sfintilor, unde demonii si nu zeii au fost adorati".
S-a spus ca au fost aduse 28 de relicve sfinte de martiri, care au fost luate din catacombe si plasate intr-un bazin din porfir, sub altarul inalt. La consacrare, Boniface a plasat o icoana a Mamei Domnului, ca "Panagia Hodegetria" (Directoarea Tururor Sfintilor), in noul sanctuar.
Consacrarea Panteonului ca biserica l-a salvat de la abandon, distrugere si mai rau, de la jefuirea care s-a abatut asupra majoritatii cladirilor antice ale Romei in timpul perioadei medievale de inceput. Oricum, Paul Diaconul a consemnat jefuirea cladirii de catre imparatul Constans al II-lea Barbosul, care a vizitat Roma in iulie 663. "Ramanand in Roma 12 zile, el a daramat tot ce era din vremurile antice, facut din metal, pentru ornamentatiile orasului. El a dezvelit acoperisul bisericii (Sfintei Maria), care era odata denumita Panteon si care a fost fondata in onoarea tuturor zeilor si acum este si in onoarea tuturor martirilor; el a luat de acolo tigla din bronz si a trimis-o impreuna cu celelalte ornamente la Constantinopol".
Cea mai mare parte din marmura exterioara frumoasa a fost indepartata de-a lungul secolelor, de exemplu capitelurile de la cativa pilastri sunt in British Museum. Doua coloane au fost inghitite in cladirile medievale care margineau Panteonul la est si au fost pierdute.
La inceputul secolului al XVII-lea, Papa Urban VIII Barberini a dezmembrat tavanul din bronz al porticului si a inlocuit turnul (campanile) medieval cu faimoasele turnuri gemene (care au fost atribuite adesea, gresit, lui Bernini si care se numeau "Urechile de magar"), care nu au fost indepartate pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Alta pierdere au fost sculpturile externe, care impodobeau pedimentul de deasupra inscriptiei lui Agrippa. Interiorul din marmura a supravietuit in mare parte, chiar daca a fost restaurat mult.
Perioada Renasterii
De la Renastere, Panteonul a fost locul catorva inmormantari importante. Printre acestea se numara pictorii Rafael si Annibale Carracci, compozitorul Arcangelo Corelli si arhitectul Baldassare Peruzzi. In secolul al XV-lea, Panteonul a fost impodobit cu picturi, printre care, cea mai cunoscuta este Buna Vestire, facuta de Melozzo da Forli. Filippe Brunelleschi si alti arhitecti au privit Panteonul ca sursa de inspiratie pentru lucrarile lor.
Papa Urban VIII (1623 - 1644) a ordonat ca tavanul din bronz al porticului Panteonului sa fie topit. Cea mai mare parte din acest bronz a fost folosit pentru fabricarea tunurilor fortificatiilor Castelului Sant'Angelo, iar ce a ramas a fost folosit de catre Camera Apostolica pentru numeroase alte lucrari. S-a spus, de asemenea, ca bronzul a fost folosit de Bernini in crearea faimosului sau baldachin de deasupra altarului inalt al Bazilicii Sfantul Petru, dar in concordanta cu cele spuse de cel putin un expert, 90% din bronz a fost folosit pentru tunuri, iar bronzul pentru baldachin a fost adus din Venetia.
In anul 1747, friza lata de sub dom, ce fereastra sa falsa a fost "restaurata", dar se aseamana putin cu cea originala. In primele decade ale secolului al XX-lea, a fost recreata o piesa dupa original, care a putut sa fie reconstituita dupa desenele si picturile renascentiste. Piesa a fost recreata in unul dintre peretii despartitori ai Panteonului.
Epoca moderna
In Panteon sunt ingropati doi regi ai Italiei: Vittorio Emanuele al II-lea si Umberto I, cat si sotia lui Umberto, Regina Margherita. Panteonul este astazi biserica catolica. Aici se tin slujbe religiose, duminicile si de sarbatorile sfinte. Uneori, in Panteon se tin si slujbe religioase pentru casatorii.
Diaconatul cardinal
Pe data de 23 iulie 1725, Panteonul a fost numit Diaconat Cardinal al Sfintei Maria si Martirilor, adica biserica titulara a unui cardinal - diacon. Pa data de 26 mai 1929, acest diaconat a fost inchis, pentru a se stabili aici Diaconatul cardinal al S. Apollinare alle Terme Neroniane - Alessandrine.
Descrierea Panteonului
Porticul
Cladirea a avut initial un sir de scari. Mai tarziu, constructia s-a inaltat, ajungandu-se la nivelul solului, care ducea la portic, eliminand scarile. Pedimentul a fost decorat cu sculpturi in relief, care erau, probabil, din bronz aurit. Gaurile care marcau locatia bridelor care tineau sculpturile sugerau ca designul era ca un vultur intr-o coroana, iar benzile se extindeau de la coroana pana in colturile pedimentului. Mark Wilson Jones a incercat sa explice ajustarile designului facute in portalul de legatura la dom, argumentand ca portalul Panteonului a fost proiectat initial pentru coloane monolitice din granit, cu fusul avand inaltimea de 50 de picioare romane (cu greutatea de aproximativ 100 de tone) si capiteluri corintice de 10 picioare romane in inaltime.
Portalul mai inalt ascundea al doilea pediment, vizibil pe blocul intermediar. Dupa ce coloanele planificate nu au mai fost livrate, constructorii au facut in locul lor multe ajustari dificile, pentru a folosi fusuri de 40 de picioare romane in inaltime si capiteluri de opt picioare romane in inaltime. Aceasta substituire a fost probabil un rezultat al dificultatilor logiste, intr-un anumit stadiu al constructiei. Alternativ, s-a argumentat ca dimensiunea porticului a fost proiectata in conformitate cu proiectul urban al spatiului din fata templului.
Coloanele gri din granit, care au fost de fapt folosite in pronaosul Panteonului, au fost aduse de la o cariera din Egipt, de la Mons Claudianus, din muntii de est. Fiecare coloana era de 11,9 metri inaltime, 1,5 metri diametru si cu greutatea de 60 de tone. Acestea au fost scoase de la mai mult de 100 de kilometri (62 de mile) adancime, din cariera raului de pe coastele impadurite. Ele au fost duse de barje, in jos pe raul Nil, cand nivelul apei era foarte mare, in timpul inundatiilor raului si apoi transferate pe vapoare, pentru a trece Marea Mediterana, pana la portul roman Ostia.
De acolo, coloanele erau transferate inapoi pe barje si transportate pe Raul Tiber, pana la Roma. Dupe ce erau descarcate in apropierea Mausoleului lui Augustus, locul Panteonului era la aproximativ 700 de metri distanta. Pentru transportul lor a fost necesar fie sa le traga sau sa le trasporte pe role pana la locul constructiei.
In peretele din spatele porticului Panteonului sunt doua nise foarte mari, unde s-a intentionat, probabil sa se puna statuile lui Augustus Caesar si Agrippa. Usile mari din bronz dinspre cella, placate odata cu aur, nu sunt cele originale ale Panteonului. Usile actuale care au fost confectionate prea mici pentru rame, sunt acolo aproximativ din secolul al XV-lea.
Vedere din partea de nord a Porticului Panteonului (cu inscriptia lui Agrtippa), in urmatoarele 4 fotografii.
Usa de intrare in Panteon, in urmatoarele doua fotografii.
Rotonda
Greutatea de 4.535 de tone a domului din beton roman este concentrata pe un inel al boltii, de 9,1 metri diametru, care formeaza oculus, in timp ce presiunea descendenta a domului este preluata de opt bolte butoi, in peretele de 6,4 metri grosime, in opt stalpi. Grosimea domului variaza de la 6,4 metri la baza, pana la 1,2 metri in jurul oculus.
Materialele folosite in betonul domului, sunt de asemenea, diferite. La punctul cel mai subtire, materialul este travertin, apoi sunt placi din teracota, iar apoi, in punctul cel mai inalt, se afla tuf vulcanic si piatra ponce, ambele fiind pietre poroase, luminoase. In punctul sau cel ai inalt, unde domul ar fi cel mai slab si vulnerabil la prabusire, oculu lumineaza de fapt incarcatura.
Domul Panteonului, in urmatoarele doua fotografii.
Nu este disponibil niciun rezultat al testelor de rezistenta al betonului folosit in Panteon. Oricum, Cowan a discutat despre testele betonului antic din ruinele romane din Libia, care au dat o putere comprehensiva de 20 MPa. Un rezultat empiric a dat o rezistenta a greutatii de 1,47 MPa pentru acest tip de beton. Analiza elementelor finite ale structurii, facuta de Mark si Hutchison a arata o rezistenta a incarcarii maxime de numai 0,128 MPa, la punctul unde domul se uneste cu peretele exterior.
Presiunile in dom au fost substantial reduse de folosirea succesive a pietrelor agregat mai putin dense, cum ar fi piese mici de piatra ponce, folosite in structurile inalte ale domului. Mark si Hutchison au estimat ca, daca betonul de greutate normala ar fi fost folosit peste tot, presiunile in arce ar fi fost cu aproximativ 80% mai mari.
Construirea camerelor ascunse in rotonda formeaza un sistem structural sofisticat. Acesta reduce greutatea acoperisului, cum a facut si eliminarea varfului domului si inlocuirea sa cu oculus. Varful peretelui rotondei prezinta o serie de arce usoare din caramida, vizibile din afara si construite intr-o masa din caramida. Panteonul este plin de astfel de inovatii, cum ar fi si arcele usoare de deasupra niselor dinauntru, toate aceste arce fiind ascunse de marmura de fatada, pe interior si de captusirea cu piatra sau stucatura pe exterior.
Inaltimea oculus-lui si diametrul cercului interior sunt aceleasi, de 43,3 metri, astfel incat intregul interior se incadreaza exact intr-un cub sau intr-o sfera cu raza de 43,3 metri. Aceste dimensiuni au sens, daca ne referim la unitatile de masura antice romane. Domul are 150 de picioare romane, oculus este de 30 de picioare romane in diametru, iar cadrul usii este de 40 de picioare romane inaltime.
Panteonul detine inca recordul de cel mai mare dom neconsolidat, din beton, din lume. Este de asemenea, substantial mai mare decat domurile dinaintea sa. Este singurul dom din beton care nu a solicitat armaturi. Toate celelalte domuri antice existente au fost proiectate cu traverse, lanturi si benzi sau au fost prevazute cu alte dispozitive, pentru a preveni prabusirea lor.
Cu toate ca Panteonul pare adesea o cladire singulara, a mai fost o cladire in spatele ei, care a fost proiectata in afara. In timp ce aceasta cladire a sustinut contrafortii rotondei, nu a existat niciun pasaj interior intre ea si Panteon.
Interiorul Panteonului
Dupa intrare, vizitatorii sunt intampinati de o sala rotunda enorma, acoperita de dom. Oculus de la varful domului nu a fost acoperit niciodata, permitand ploii s aintre prin tavan si in podea. Datorita acestui fapt, podeaua din interior este echipata cu sisteme de drenare a apei si a fost construita cu o panta de aproximativ 30 de centimetri, pentru a permite evacuarea apei.
Este posibil sa se fi intentionat ca interiorul domului sa simbolizeze bolta arcuita a cerului. Singurele surse de lumina naturala din interior sunt de la oculus si de la usa de intrare. In timpul zilei, lumina din oculus se misca in jurul spatiului, intr-un efect de cadran solar revers. Oculus serveste, de asemenea, ca un sistem de incalzire si ventilatie. In timpul furtunilor, un sistem de drenare de sub podea evacueaza ploaia care cade prin oculus.
Domul are planuri ingropate (casetate) in cinci inele din totalul de 28 de inele. Aceste configuratii spatiale au fost greu de executat si se presupune ca au intelesuri simbolice, numerice, geometrice sau lunare. In antichitate, casetele ar fi putut contine rozete din bronz, care simbolizau cerul cu stelele. Cercuri si patrate formeaza tema unificata a designului interior. Schema podelei contrasteaza cu cercurile concentrice ale casetelor patrate din dom.
Fiecare zona din interior, de la podea pana la tavan, este subdivizata in concordanta cu o schema diferita. Ca rezultat, zonele decorative interioare nu sunt aliniate. Efectul intregului este dat de orientarea instantanee a privitorului in concordanta cu axa majora a cladirii, chiar daca spatiul cilindric cu dom sferic deasupra este ambiguu. Aceasta discordanta nu a fost intotdeauna apreciata si nivelul aticului a fost refacut in concordanta cu gustul neoclasic al secolului al XVIII-lea.
Interiorul Panteonului, in urmatoarele 6 fotografii.
Adaugirile catolice
Biserica Sfintei Maria si a Martirilor
Altarele pezente, inalte si absidele au fost comandate in timpul Papei Clement XI (1700 - 1721) si proiectate de Alessandro Specchi. Pastrata cu sfintenie pe absida, deasupra altarului inalt, sta o icoana bizantina a Fecioarei cu Pruncul, din secolul al VII-lea, data de Imparatul Focas Tiranul, Papei Boniface IV, cu ocazia dedicarii Panteonului slujbelor crestine, pe data de 13 mai 609. Corul a fost adaugat in anul 1840 si a fost proiectat de Luigi Poletti.
Prima nisa din dreapta intrarii are picturile "Fecioara din Girdle" si "Sfantul Nicolae din Bari" (1686), pictate de un artist necunoscut. Prima capela de pe dreapta, Capela Bunei Vestiri, are o fresca a Bunei Vestiri, facuta de Melozzo da Forli. Pe stanga este o panza de Clement Maioli a "Sfantului Laurentiu si a Sfintei Agnes" (1645 - 1650). Pe peretele drept este "Necredinta Sfantului Toma" (1633), de Pietro Paolo Bonzi.
In a doua nisa este o fresca din secolul al XV-lea, facuta de Scoala Toscana, care infatiseaza Incoronarea Fecioarei. In a adoua capela este mormantul Regelui Vittorio Emanuele al II-lea (care a murit in anul 1878). A fost dedicat initial Sfantului Duh. A fost organizata o licitatie pentru a se stabili arhitectul care va proiecta mormantul. La licitatie a participat si Giuseppe Sacconi, dar a pierdut si a proiectat mai tarziu mormantul lui Umberto I din capela opusa. Licitatia a fost castigata de Manfredo Manfredi, care a inceput lucrarea in anul 1885. Mormantul consta dintr-o placa mare din bronz care are deasupra un vultur roman si armele Casei de Savoy. Lampa din aur de deasupra mormantului arde in onoarea lui Vittorio Emanuele al II-lea.
A treia nisa are o sculptura a Sfintei Ana si a Sfintei Fecioare, facuta de Il Lorenzone. In a treia capela este o pictura din secolul al XV-lea a Scolii Umbrian, "Fecioara Milei intre Sfantul Francisc si Sfantul Ioan Botezatorul". Pictura mai este cnoscuta si sub denumirea de Fecioara Parapetului, deoarece a fost atarnata initial in nisa de pe mana stanga a porticului, unde era protejata de un parapet. A fost mutata in Capela Bunei Vestiri si apoi in pozitia prezenta, undeva dupa anul 1837.
O epigrama din bronz comemoreaza restaurarea sanctuarului, facuta de Papa Clement XI. Pe peretele din dreapta este o panza care-l reprezinta pe Imparatul Focas Tiranul prezentand Panteonul Papei Boniface IV (1750), facuta de un artist necunoscut. In podea sunt trei placi memoriale, una dintre ele comemorand - o pe Gismonda, scrisa in dialectul local. Ultima nisa de pe partea dreapta are o statuie a Sfantului Anastasio (1725), facuta de Bernardino Cametti.
In prima nisa de pe stanga intrarii este "Adormirea Maicii Domnului", de Andrea Camassei. Prima capela de pe stanga este Capela Sfantului Iosif in Tara Sfanta, care este Capela Fratiei Virtuosilor in Panteon. Aceasta capela se refera la Fratia artistilor si muzicienilor care au fost formati aici in secolul al XVI-lea, de catre Canonul bisericii, Desiderio da Segni, pentru a se asigura ca se vor mentine slujbele in capela.
Primii membri ai Fratiei au fost, printre altii, Antonio sa Sangallo cel Tanar, Jacopo Meneghino, Giovanni Mangone, Zuccari, Domenico Beccafumi si Flaminio Vacca. Fratia a continuat sa recruteze membri din elita artistilor si arhitectilor Romei si printre membrii de mai tarziu ii gasim pe Bernini, Cortona, Algardi si multi altii. Institutia exista si in zilele noastre si acum este numita "Academia Pontificala de Arte Frumoase", cu sediul in Palatul Cancelariei.
Altarul din capela este acoperit cu marmura falsa. Pe altar este o statuie a Sfantului Iosif cu Copilul Sfant, de Vincenzo de Rossi. Pe parti sunt picturi din anul 1661, facute de Francesco Cozza, unul dintre Virtuosi: Adoratia Pastorilor, pe stanga si Adoratia Magilor, pe dreapta. Relieful stucatura de pe stanga, "Visul Sfantului Iosif", a fost facut de Paolo Benaglia si cel de pe dreapta, "Odihna in timpul zborului din Egipt" este de Carlo Monaldi. Pe bolta sunt cateva picturi din secolul al XVII-lea, ele sunt urmatoarele, de la stanga la dreapta: "Sibilul Cunean", de Ludovico Gimignani, "Moise", de Francesco Rosa, "Tatal Ceresc", de Giovanni Peruzzini, "David", de Luigi Garzi si "Sibilul Eritrean", de Giovanni Andrea Carlone.
Nisa a doua are o statuie a Sfintei Agnes, de Vincenzo Felici. Bustul de pe stanga este un portret al lui Baldassare Peruzzi, derivat dintr-un portret din plastic facut de Giovanni Dupre. Mormantul regelui Umberto I si al sotiei sale, Margherita de Savoia sunt in capela urmatoare. Capela a fost dedicata initial Sfintului Arhanghel Mihail si Sfantului Apostol Toma. Designul prezent a fost facut de Giuseppe Sacconi si completta, dupa moartea sa, de catre elevul sau, Guido Cirilli. Mormantul consta dintr-o dala de alabastru montata in bronz aurit. Friza are reprezentatiile alegorice ale Nobletii, de Eugenio Maccagnani, si a Generoziatii, de Arnaldo Zocchi.
Mormintele regale sunt intretinute de Institutul Natinal al Garzilor de Onoare pentru Mormintele Regale, fondat in anul 1878. Ei organizeaza, de asemenea si pichete de garzi la morminte. Altarul cu armele regale a fost facut de Cirilli.
A treia nisa are ramasitele marelui artist Rafael, asa cun spune inscriptia de pe sarcofag: "Ossa ei cineres" (adica oase si cenusa). Logodnica sa, Maria Bibbiena este inmormantata la dreapta sarcofagului sau si ea a murit inainte ca cei doi sa se casatoreasca. Sarcofagul a fost dat de Papa Grigore XVI si are o inscriptie pe el: "ILLE HIC EST RAPHAEL TIMUIT QUO SOSPITE VINCI / RERUM MAGNA PARENS ET MORIENTE MORI" care inseamna: " Aici sta Rafael, de care Mama Natura se temea ca operele sale sa nu-i depaseasca lucrarea in timpul vietii/iar atunci cand a murit, s-a temut sa nu dispara odata cu el". Epigraful a fost scris de Pietro Bembo.
Aranjamentul prezent este din anul 1811 si a fost proiectat de Antonio Muñoz. Bustul lui Rafael (facut in anul 1833) este de Giuseppe Fabris. Cele doua placi ii comemoreaza pe Maria Bibbiena si pe Annibale Carracci. In spatele mormantului este statuia cunoscuta ca "Madonna del Sasso" ("Fecioara Stancii"), denumita asa deoarece sta cu un picior pe o lespede. Statuia a fost comandata de Rafael in timpul vietii sale si facuta de Lorenzetto in anul 1524.
In Capela Rastignirii pe Cruce, peretele din caramida romana este vizibil din nise. Crucifixul din lemn de pe altar este din secolul al XV-lea. Pe peretele din stanga se afla "Coborarea Duhului Sfant" (1790) de Pietro Labruzi, iar pe partea dreapta ese afla relieful scund "Cardinalul Consalvi ii prezainta Papei Pius VII cele cinci provincii restaurate ale Arhiepiscopatului Sfant" (1824), facut de sculptorul danez Bertel Thorvaldsen. Bustul este un pirtret al Cardinalului Agostino Rivarola. Ultima nisa de pe acesta parte are o statuie a Sfantului Evasio (1727), facuta de Francesco Moderati.
Mormantul Regelui Vittorio Emanuele, "Tatal acestei Tari", in urmatoatele doua fotografii.
Capelele si nisele Panteonului, in urmatoarele 9 fotografii.
Comments
Post a Comment