Italia - Roma - partea a V-a
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea a II-a, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea a III-a, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Roma, partea a IV-a, le gasiti aici.
Piata Navona
Piata Navona reprezinta una dintre cele mai populare si mai caracteristice centre ale orasului si se poate ajunge aici din Corso del Rinascimento. Piata Navona este situata pe locul fostului Stadion antic al lui Domintian, construit in secolul I D.Hr. Piata mentine forma si conturul deschis al stadionului. Vechii romani obisnuiau sa vina in Piata Navona pentru a urmari reprezentatiile "agones" (competitii), iar locul era cunoscut ca "Circus Agonalis" ("arena de competitie").
Se presupune ca, de-a lungul timpului, termenul s-a schimbat in "in agone", apoi in "navone", iar in cele din urma in contemporanul "navona". Cuvantul grec "agon" (care inseamna intrecere, competitie), s-a pastrat pana in zilele noastre in numele bisericii invecinate Sfanta Agnese in Agone (Sant'Agnese in Agone).
Piata este impodobita cu trei fantani, dintre care fantana centrala este faimoasa Fantana a Celor Patru Fluvii (“Fontana dei Quattro Fiumi”). Comandata de Papa Inocentiu X, ca un cadru pentru obeliscul care se ridica in centrul sau, fantana a fost sculptata de Bernini si de cativa elevi ai sai, in perioada 1650 - 1651. Cele patru statui plasate in jurul grotei, la piciorul obeliscului, reprezinta patru rauri si anume: Gangele, care simbolizeaza Asia, Nilul, care simbolizeaza Africa, Dunarea, care simbolizeaza Europa si Rio de la Plata, care simbolizeaza America.
La capatul de sud al Pietei Navona se afla Fantana Maurului (Fontana del Moro), proiectata initial de Della Porta si realizata partial de Bernini, aceasta fantana a ramas mult timp incompleta. Nu a fost completata pana in anul 1878, cand sculptorul Antonio Della Bitta a adaugat statuia lui neptun, de la caree si-a luat numele fantana.
In fata Fantanii Celor Patru Fluvii se afla Biserica Sfintei Agnese in Agone, din secolul al XVII-lea, o capodopera a arhitecturii baroce, conceputa de Rainaldi si Borromini, care au proiectat fatada si domul. Piata Navona este completata de alte trei cladiri: Biserica Sfantului Giacomo degli Spagnoli, Palatul Lancellotti si Palatul Pamphilj. Palatul Pamphilj, construit de Rainaldi pentru Papa Inocentiu X, in anul 1650, este acum Ambasada Braziliei si are o sala mare cu fresce facute de Pietro da Cortona. Alaturi de piata sunt alte doua biserici: Biserica Sfintei Maria dell'Anima, din secolul al XVI-lea si Biserica Sfintei Maria della Pace, din secolul al XV-lea.
De aici, ajungem in Piata di Tor Sanguigna si mergem de-a lungul strazii Guvernului Vechi (Via del Governo Vecchio), pe care se afla Palatul Guvernului Vechi (Palazzo del Governo Vecchio), construit in secolul al XV-lea. Putin mai departe este Palatul Bancii Sfantului Spirit (Palazzo del Banco di Santo Spirito), care a fost monetaria papala veche, proiectata de Antonio da Sangallo cel Tanar, iar in apropiere este Biserica Sfantului Salvadore in Lauro, situata in piata cu acelasi nume.
Intorcandu-ne in directia Pietei Navona, pe drumul Via dei Coronari, putem vizita Biserica Sfantului Apollinare si Biserica Sfantului Agostino. Biserica Sfantului Agostino, construita in secolul al XV-lea de Giacomo da Pietrasanta, folosind blocuri din travertin jefuite din Colosseum, are o fatada eleganta in stil renascentist si incununata de primul dom care s-a construit in oras, din timpurile romane. In interiorul bisericii sunt pastrate cateva lucrari de arta notabile, cum ar fi statuia "Madonna del Parto" a lui Sansovino, fresca lui Rafael "Isaia", capodopera din altar a lui Guercino "Madona calatorilor" si "Sfintii Augustin, Ioan si Ieronim" a lui Guergio.
Merita vizitat si Palatul Primoli din apropiere, de pe Via Zanardelli, care gazduieste acum Muzeul Napoleonic, care contine o colectie bogata de obiecte care au apartinut familiei Bonaparte. Pe Via del Portoghesi, nu prea departe, se afla Biserica Sfantului Aantonio dei Portoghesi, construita in primii ani ai secolului al XV-lea, dar remodelata in stil baroc de catre Martino Longhi, in secolul al XVII-lea. Biserica contine faimosul Altar al Ingaduintei, facut de Vanvitelli.
Intr-o parte a strazii Via della Scrofa, pe Via San Clementino este maretul Palat Borghese, construit pentru Cardinalul Dezza in anul 1590 si transformat ulterior de Flaminio Ponzio. In palat se intra printr-un portal mare si maiestuos, care duce intr-o curte magnifica, cu o gradina ornamentala, cu antichitati si fantani la capatul ei. Ajungem acum pe Via di Ripetta, pe care sunt bisericile Sfantul Girolamo degli Illirici, din secolul al XVI-lea si Sfantul Rocco, construita in anul 1499, care are o fatada atractiva, facuta de Valadier.
In apropierea Bisericii Sfantul Rocco este Mausoleul lui Augustus, construit de insusi Augustus, in anul 28I.Hr., ca mormant pentru familia sa. Abandonat de secole, mausoleul a fost intr-un final restaurat la forma sa initiala, in anul 1936. Opus acestui mausoleu se afla unul dintre cele mai importante monumente romane din oras: Ara Pacis Augustae, construit intre anul 13 si 9 I.Hr., pentru a sarbatori pacea stabilita de Augustus peste tot in lumea romana. Putin mai departe, pe Via di Ripetta, se afla Institutul de Arte Frumoase, scoala principala de arte a Romei, construita de Camprese in secolul al XIX-lea.
Vizitam acum Biserica lui Gesu, unde se poate ajunge din Piata Venetia pe Via del Plebiscito, pana ajungem in Piata del Gesu, in care se afla biserica. Inceputa de Vignola la mijlocul secolului al XVI-lea, biserica are o fatada lata si atractiva, facuta de Giacomo Della Porta. Gesu, biserica mama a iezuitilor, are un interior frumos, somptuos, decorat cu fresce, stucaturi, bronz si marmura policroma si proiecat de Vignola. Fresca de pe bolta de deasupra navei este importanta si foarte spectaculoasa si reprezinta Triumful Numelui lui Iisus, de Baciccia (Giovan Battista Gaulli), care a facut si frescele domului si altarului. In transeptul din stanga se afla Capela Sfantului Ignatius al Loyolei, cel mai bogat decorat monument al fondatorilor iezuitilor, o lucrare de la sfarsitul secolului al XVII-lea, facuta de Andrea Pozo.
Din Gesu continuam de-a lungul bulevardului Corso Vittorio Emanuele II, strada principala din oras in anul 1881 si ajungem in Largo Argentina, o piata mare in care au fost excavate ramasitele Area Sacra, care a fost odata centrul Campului lui Marte (Campus Martius). Excavarile arheologice care au explorat locul in primii ani ai secolului au scos la iveala unul dintre cele mai interesante complexe monumentale ale Romei Republicane, complex format din patru temple, dintre care unul este circular. Identificarea templelor nu este sigura.
Putin mai inainte, pe Corso Vittorio se afla Piata di Sant'Andrea della Valle, dominata de biserica cu acelasi nume. Inceputa la sfarsitul secolului al XVI-lea de catre Grimaldi si Giacomo Della Porta, biserica a fost finalizata mai tarziu de Carlo Maderno, care a proiectat si domul mare, in secolul al XVII-lea. La mijlocul secolului al XVII-lea, Carlo Rainaldi a adus modificari cladirii si i-a dat o infatisare somptuoasa si impozanta, mai ales prin adaugarea fatadei. Biserica contine mormintele Papilor Piccolomini (Pius II si Pius III), tranferate aici de la Bazilica Sfantul Petru si frescele magnifice facute de Domenichino.
Continuand de-a lungul Corso Vittorio, vedem pe dreapta Palatul Massimo alle Colonne, construit de Peruzzi in jurul anului 1530. Cladirea prezinta o fatada curba rustica, perforata de ferestre elegante. Curtea sa, impodobita cu statui antice si alte antichitati prezinta, de asemenea, interes. Chiar dupa palat se afla Biserica Sfantului Pantaleo din piata cu acelasi nume, facuta in anul 1216, dar reconstruita intr-o perioada ulterioara.
Pe o parte a pietei se afla Palatul Braschi, locul Muzeului Romei, din anul 1952. Muzeul contine colectii interesante de arta, referitoare la istoria orasului din timpurile medievale pana in timpurile moderne. Etajul al treilea al cladirii gazduieste Galeria Contempoarana de Arta Moderna, in care sunt expuse lucrari facute de artisti romani ai secolului al XIX-lea.
Traversand pe cealalta parte a Corso Vittorio, vedem Palazzetto della Piccola Farnesina, casa de la oras eleganta din secolul al XVI-lea, care gazduieste acum Muzeul Barracco, cu sculpturi antice, care au fost donate de Baronul C.Barracco. Este urmata de Palatul Cancelariei (Palazzo della Cancellaria), construit in stil renascentist. In concordanta cu cateva parerei, proiectul palatului a fost facut de Bramante, care a fost, probabil, arhitectul curtii magnifice. Alaturi este Bisrica Sfantului Lorenzo in Damaso, o biserica cu origini antice, care a fost restaurata de Valadier la inceputul secolului al XIX-lea.
Din piata din fata bisericii putem intra in Campo de'Fiori, o piata de notorietate pentru executiile care au avut loc in ea si care au strans multimi de spectatori. Astazi, aici este locul pitoresc al pietei de legume si fructe. In centrul pietei este monumentul din bronz inchinat lui Giordano Bruno, binecunoscutul filozof care a fost ars pe rug aici in anul 1600, considerandu-se ca a fost eretic.
Intorcandu-ne pe Via della Corda, ajungem in armonioasa Piata Farnese, decorata de doua fantani gemene facute de Rainaldi (cele doua tuburi uriase din granit vin de la Baile lui Caracalla) si dominata de Palatul Farnese, din secolul al XVI-lea. Palatul a fost inceput de Antonio Sangallo, continuat de Michelangelo si finalizat de Giacomo Della Porta. Fatada sa maiestuoasa, incununata de o cornisa magnifica si decorata cu crini Farnese a fost facuta de Michelangelo. In palat se intra prin atrium cu bolta butoi, facut de Antonio Sangallo, care duce in curtea interioara care contine doua sarcofage din Baile lui Caracalla si mormantul Ceciliei Metella.
La primul etaj este Galeria cu fresce facute de Annibale Carracci, care a fost ajuatat de fratele sau si de Domenichino. Somptuosul Salon, care ocupa doua etaje ale palatului este inalt si decorat cu un tavan casetat, atractiv si cu reproduceri de tapiserii ale frescelor lui Rafael. Sunt de interes si doua sculpturi facute de Guglielmo Della Porta, "Pacea" si "Abundenta". Alta camera din palat, Sala dei Fasti Farnesiani, are fresce magnifice facute de Salviati si Zuccari, care preamaresc faptele vitejesti ale familiei Farnese.
In apropiere este Palatul Spada, facut de Giulio Merisi da Caravaggio, in anul 1540 si transformat mai tarziu de Borromini. Palatul gazduieste Galeria Spada, care contine lucrari distinse de arta din secolele XVI si XVII, printre care se afla "Portretul Cardinalului Spada" de Guido Reni, "Portretul unui muzician" de Titian si "Portretul unui cardinal" de Rubens.
Ne intoarcem acum pe Corso Vittorio Emanuele si ajungem la marea Biserica a Sfintei Maria in Vallicella, cunoscuta mai bine sub denumirea de Chiesa Nuova. Inceputa in anul 1575, biserica a fost construita peste biserica pre-existenta a Sfantului Giovanni din secolul al XII-lea si a fost proiectata de arhitectul Martino Longhi cel Batran. Portalul central este surmontat de o loggia somptuoasa si cateva statui. Interiorul bisericii contine, printre altele, lucrari facute de Barocci, Algardi si Rubens. Alaturi este Oratoriul Sfantului Filip Neri, facut de Borromini in anul 1640.
La capatul Corso Vittorio, strada Lungotevere dei Fiorentini duce la Podul peste Tiber, Ponte Principe Amadeo di Savoia Aosta, in apropierea caruia se inalta elegant domul eliptic (proiectat de Maderno) al Bisericii Sfantul Giovanni dei Fiorentini, din secolul al XVI-lea. Ajungem in Via Giulia, care este notabila pentru palatele sale renascentiste, incluzand Palatul Donarelli si Palatul Sacchetti. Pe o parte a strazii se afla micuta Biserica a Sfantului Eligio degli Oretici (pe Via Sfantului Eligio), construita in anul 1516 si proiectata de Rafael.
Piata Navona, in urmatoarele 6 fotografii.
Biserica “Sant'Agnese in Agone”, in urmatoarele doua fotografii.
Fantana a Celor Patru Fluvii , in urmatoarele 4 fotografii.
Piata Minerva (Piazza della Minerva)
Piata Minerva este o piata din Roma, aflata langa Panteon. Din Piata del Gesu, o luam la dreapta pe Via del Gesu si ajungem in Piata Minerva. Numele pietei deriva de la existenta unui templu construit pe acel loc de catre Pompey (general roman, conducator si om de stat, care a jucat un rol important in transformarea Romei din Republica in Imperiu). Templul a fost dedicat Minervei Calcidica, a carei statuie este acum in Muzeele Vaticane.
In centrul pietei se afla monumentul "Elefant si Obelisc", care este cel mai mic obelisc din Roma. Sunt alte 12 obeliscuri antice in Roma zilelor noastre. Obeliscul Egiptean este din secolul al VI-lea I.Hr. si are soclul din marmura, are reprezinta "Elefantul". Statuia este o sculptura proiectata de artistul italian Bernini. Elefantul a fost executat, probabil de catre asistentul sau, Ercole Ferrata. Obeliscul egiptean a fost descoperit in timpul excavarilor din apropiere. Monumentul "Elefant si Obelisc" a fost dezvelit in februarie 1667 in Piata Minerva, unde se afla si astazi.
La dreapta obeliscului este Biserica Sfanta Maria Sopra Minerva, construita in secolul al VIII-lea peste ruinele unui templu dedicat Minervei. Biserica a suferit numeroase modificari si restaurari. Interiorul sau spatios este notabil pentru pentru capelele sale, care contin cateva lucrari de arta valoroase.
Putem enumera, printre altele Capela Bunei Vestiri (Annunziata ), in dreapta navei laterale, proiectata de Carlo Maderno, cu o piesa valoroasa a altarului facuta de Antoniazzo Romano si care infatiseaza "Bunsa Vestire". Alta capela este Capela Carata din dreapta transeptului, care are fresce minunate facute de Eilippino Lippi (in perioada 1488 - 1492) si morminte facute de Giuliano da Maiano si Giacomo Cosma (de exemplu mormantul lui Gugliemo Durand facut de Cosma). Mentionam si Capela Adobrandini din dreapata navei laterale, facuta de Gaicomo Della Porta si Carlo Maderno, care contine mormintele parintilor Papei Clement VIII, facute de Nicolo Cordier.
In sanctuar se afla statuia "Mantuitorul", facuta de Michelangelo, iar in cor, in spatele altarului inalt se afla monumentele funerare ale Papilor Clement VII si Leon X, proiectate de Antonio da Sangallo si mormantul Cardinalului Diego de Coca, facut de Andrea Bregno.
Piata Minerva, in urmatoarele 3 fotografii.
Palatul Justitiei
Palatul Justitiei este o cladire frumoasa, care mi-a placut foarte mult. Este locul Curtii Supreme de Casatie si al Bibliotecii Publice Juridice, localizata in districtul Prati al Romei. Cladirea mare este numita popular in italiana Palazzaccio (Palatul Rau).
Palatul a fost proiectat de arhitectul perugian Gugliemo Calderini si a fost construit intre anii 1888 si 1910. Palatul Justitiei este considerat una dintre cele mai mari cladiri noi care au fost facute dupa proclamarea Romei ca oras capitala a Regatului Italiei. Solul aluvionar pe care sta cladirea a solicitat construirea unei platforme mari din beton, care sustine fundatia.
Excavarile pentru fundatie au scos la iveala cateva descoperiri arheologice, incluzand cateva sarcofage. In unul dintre sarcofage s-a gasit scheletul unei tinere, Crepereia Tryphaena, impreuna cu o papusa superba articulata, facuta manual, din fildes, care este conservata acum in Muzeul Central Montemartini.
Pe data de 11 ianuarie 1911, la 22 de ani dupa ce a fost inceputa constructia, cladirea a fost deschisa oficial in prezenta Regelui Italiei, Vittorio Emanuele III.
Inspirata din arhitectura tarzie renascentista si baroca, cladirea de 170 de metri lungime este acoperita in intregime cu travertin. Deasupra fatadei, indreptata spre Raul Tiber, se afla o cvadriga mare din bronz, pusa acolo in anul 1926 si care este lucrarea sculptorului Ettore Ximenes din Palermo. Zece statui mari ale unor juristi notabili impodobesc rampele din fata fatadei principale si curtea interioara. Partea superioara a fatadei, care este indreptata spre Piata Cavour este ornamentata cu o stema din bronz a Casei de Savoia.
Inauntrul Salii Curtii Supreme, cunoscuta ca Sala Mare (sau conform planurilor lui Calderini ca Aula Maxima) sunt cateva fresce incepute de Cesare Maccari (1840 - 1919), care au fost intrerupte in anul 1909, iar lucrarea a fost nefinalizata. Lucrarea a fost continuata pana in anul 1918 de catre studentul lui Maccari, Paride Pascucci (1866 - 1954).
Palatul Justitiei, in urmatoarele 5 fotografii.
Castelul Sant'Angelo si Podul Sant'Angelo
Castelul a fost facut de imparatul Hadrian, ca loc de inmormantare pentru el si pentru membrii familiei sale (mausoleu) si a fost construit pe locul pe care se afla Horti di Domizia antic. Podul din fata castelului se numeste Podul Sant'Angelo in prezent iar in antichitate se numea Pons Aelius si uneste mausoleul de centrul Romei.
Podul Aelius, care a devenit in evul mediu Podul Sant'Angelo, este unul dintre podurile antice ale Romei si a fost construit la inceputul secolului al II-lea D.Hr., pentru traversarea Tibrului din Campul lui Marte spre malul apusean al raului, adica spre zona transtiberină, unde s-a ridicat Mausoleul lui Hadrian, in proximaitatea Colinei Vatican.
Mormantul imparatului roman Hadrian, denumit de asemenea, Digul lui Hadrian, a fost construit pe malul drept al Tibrului, intre anii 134 si 139 D.Hr. Initial, mausoleul a fost un cilindru decorat, cu o gradina deasupra si o cvadriga din aur. Cenusa lui Hadrian a fost plasata aici la un an dupa moartea sa din Baiae din anul 138, impreuna cu cenusa sotiei sale, Sabina si a primului sau fiu adoptat, Lucius Aelius, care a murit in anul 138.
Mai tarziu, ramasitele imparatilor care l-au succedat pe Hadrian au fost depuse tot aici, ultimul fiind Caracalla, in anul 217. Urnele care contineau cenusa au fost plasate, probabil, in actuala Camera a Trezoreriei, adanc, in cladire. Hadrian a construit si Pons Aelius, cu fata direct la mausoleu. Podul uneste centrul Romei cu malul stang al Tibrului si este renumit pentru adaugirile baroce de statui de ingeri.
Multe dintre continuturile mormintelor si decoratiile s-au pierdut cand cladirea a fost convertita in fortareata militara, in anul 401 si a cand fost inchisa, ulterior in Zidurile lui Aurelian, de catre Flavius Honorius Augustus. Urnele cu cenusa au fost imprastiate de jefuitorii vizigoti in timpul Pradarii Romei din anul 410, de catre Alaric, regele vizigotilor (370 - 410), iar decoratiile originale din bronz si statuile au fost aruncate in timpul atacurilor gotilor cand au asediat Roma, in anul 537, conform celor relatate de catre Procopius.
Cheia boltii unei urne funerare a supravietuit in mod surprinzator (probabil cea a lui Hadrian) si a fost dusa la Bazilica Sfantul Petru sa acopere mormantul imparatului roman Otto al II-lea, iar mai tarziu a fost incorporata intr-un baptiseriu renascentist masiv. Jefuirea mormintelor din perioada post-romana a fost consemnata in secolul al XVI-lea de catre Giorgio Vasari.
Legenda spune ca Arhanghelul Mihail a aparut pe acoperisul mausoleului, bagand sabia in teaca, ca semn al sfarsitului ciumei din anul 590, iar acest fapt a dat numele prezent al castelului. Alta varianta a legendei, mai putin caritabila, care da o natura militanta acestui arhanghel, a fost auzita de catre un calator din secolul al XV-lea, care a vazut o statuie a unui inger pe acoperisul castelului.
El a relatat ca in timpul sezonului prelungit al ciumei, Papa Grigore I cel Mare a auzit ca populatia, chiar si crestinii, au inceput sa onoreze un idol pagan la Biserica Sfintei Agata din Suburra. O viziune l-a indemnat pe Papa sa conduca urgent o procesiune la aceasta biserica. Dupa sosire, miraculosul idol a fost doborat de un bubuit de tunet. Intorcandu-se la Bazilica Sfantul Petru pe Podul Aelius, Papa a avut alta viziune a unui inger pe acoperisul castelului, care curata sangele de pe sabia sa cu mantaua Papei si apoi s-a invelit cu ea. Cu toate ca Papa a interpretat aceasta viziune ca un semn ca ar fi aparut Dumnezeu, acest fapt nu l-a impiedicat sa distruga mai multe locuri de inchinare pagane din Roma.
Papii au convertit cladirea intr-un castel, incepand cu secolul al XIV-lea. Papa Nicolae III a conectat castelul de Bazilica Sfantul Petru printr-un coridor fortificat acoperit, numit Passetto di Borgo. Fortareata a fost refugiul Papei Clement VII in timpul Pradarii Romei de catre Carol al V-lea Quintul din anul 1527, in care Benvenuto Cellini a descris asediile meterezelor castelului si impuscarea soldatilor inamici.
Papa Leon X a construit o capela cu o Fecioara facuta de Raffaello da Montelupo. In anul 1536, Montelupo a creat de asemenea, o statuie din marmura a Sfantului Mihail strangand sabia sa, dupa ciuma din anul 590 (asa cum am descris mai sus), care a fost pusa pe castel. Mai tarziu, Papa Paul III a construit un apartament bogat sa se asigure ca papii vor avea unde sa stea in timpul vremurilor de asediu care vor urma.
Statuia lui Montelupo a fost inlocuita cu o statuie din bronz cu acelasi subiect, executata de sculptorul flamand Peter Anton von Verschaffelt, in anul 1753. Statuia lui Verschaffelt este si astazi pe castel, in timp ce statuia lui Montelupo poate fi vazuta intr-o curte deschisa in interiorul castelului.
Statul Papal a folosit, de asemenea Castelul Sant'Angelo ca inchisoare. De exemplu, Giordano Bruno a fost inchis acolo sase ani. Alt prizonier a fost sculptorul si aurarul Benvenuto Cellini. Executiile aveau loc in curtea mica interioara a castelului. Inchisoarea a fost locul unde s-a turnat actul al treilea al operei Tosca lui Giacomo Puccini, in anul 1900. Eroina principala a operei a facut saltul mortal de pe meterezele castelului.
Deposedat in anul 1901, castelul gazduieste acum un muzeu cu exponate variate referitoare la constructia si istoria sa, incluzand boxele mari care au fost folosite pentru pastrarea valorilor bisericesti salvate de Papi, care au folosit Castelul Sant'Angelo ca fortareata si refugiu in timpuri primejdioase. Putem vizita, de asemenea, apartamentele papale frumos decorate si cu fresce si celulele prizonierilor.
Castelul Sant'Angelo si Podul Sant'Angelo, in urmatoarele 11 fotografii.
De la Castelul Sant'Angelo se ajunge imendiat la Vatican, in Piata Sfantul Petru si in Via della Conciliazione. Via della Conciliazione face legatura dintre Piata Sfantul Petru si Castelul Sant'Angelo de pe malul vestic al raului Tibru. Acest bulevard a fost construit intre anii 1936 si 1950, reprezentand principala cale de acces in Piata Sfantul Petru.
Via della Conciliazione, in urmatoarele 4 fotografii.
Daca doriti mai multe informatii despre Bazilica Sfantul Petru, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre partea intai a articolului cu Muzeele Vaticane, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre partea a doua a articolului cu Muzeele Vaticane, le gasiti aici.
Comments
Post a Comment