Germania - Trier - partea a III - a
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea I (Porta Nigra), le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea a II -a (strazile orasului medieval), le gasiti aici.
Catedrala Sfantul Petru din Trier (in germana: Trierer Dom) este un monument istoric si de arhitectura din Trier, se afla pe strada Liebfrauenstrasse 12, la cateva minute de mers pe jos din Piata Principala (Hauptmarkt) si este cea mai veche biserica din Germania. Catedrala este deschisa toata ziua, iar intrarea este libera.
Surt istoric al Catedralei
Sternstrasse duce din Piata Principala (Hauptmarkt) in Piata Catedralei (Domfreihof/Catedrala Imunitatii). Aici, lemnul celei mai vechi case cu structura lemnoasa si pereti din caramida din Trier (din jurul anului 1475), a fost expus si restaurat intre anii 1965 - 1967. Piata Catedralei, reproiectata intre anii 1994 - 1996, uneste structuri arhitecturale semnificative, din diferite perioade, intr-o pictura compizita unica: fortareata ca aceea din partea de vest a Catedralei, din perioada romanica (secolul al XI-lea), vechea Biserica a Maicii Domnului, in stil gotic (secolul al XIII-lea), Palatul Kesselstatt, in stil baroc tarziu, in sudul extinderii pietei si case preotesti inconjurate partial de ziduri inalte.
Pe partea de vest sunt parohiile Catedralei, din anul 1765 si Palatul Walderdorff cu extensia sa, balconul pe arcade din anul 1877. Palatul de oras a servit administratiei prusace, care a fost gazduita aici si in casele preotesti baroce, din vecinatate ("Alte Regierung"). In cursul reproiectarii acestui grup de de cladiri, din anii 1998 - 2000, a fost restaurat un turn rezidential preotesc din curtea interioara a Alte Regierung, care dateaza din jurul anului 1100 (Turnul Ierusalim), care este inregistrat astazi la Oficiul Registrului.
Pavajul si o placa din bronz indica cateva dintre zidurile complexului bisericesc din perioada Crestinismului Timpuriu. Intreaga zona a Catedralei a fost inconjurata pe vremuri de un zid. Chiar si astazi, zona cu casele vechi ale preotilor si zidurile inalte ale gradinii, este un exemplu viu al unui district ecleziastic al locului episcopiei, o suprafata pastrata astazi in forma sa integrala.
Muzeul Catedralei a fost deschis in anul 1988, in zona de nord a Catedralei din Windstarsse, localizat in fosta inchisoare a orasului vechi, proiectata de Georg Wolff, un elev al lui Shinkel, in anul 1830. Muzeul contine o colectie de comori valoroase de arta, cea mai proeminenta fiind un tavan pictat, dintr-o casa romana de sub Catedrala.
Partea de vest a Catedralei, inceputa in timpul Episcopului Poppo de Babenberg (1016 - 1047), incorporeaza spiritul cladirii si maretia arhitecturala a perioadei imperiale a francilor din Dinastia Saliana (sau dinastia Francona). Aceasta arhitectura romanica nu este sub nicio forma inferioara arhitecturii magnifice romane.
Dimensiunile partii centrale romane au fost decisive pentru aceasta constructie. Constructorul sef al Dinastiei Saliana a fost influentat de fatada de est a Bailor Imperiale Romane, construite intr-un aranjament similar: o absida predominanta ca sectiune centrala, pe ambele parti ale celor doua turnuri solide, cu portaluri astupate si turnuri rotunde cu scari, pe colturi. O caracteristica tipica arhitecturii romanice a acestei perioade (secolul al XI-lea) este incercarea de a insufleti constructia masiva prin nise, arcade oarbe si galerii mici, deschise, pe turnuri.
Sub imparatii din Dinastia Saliana, Henric al III-lea si Henric al IV-lea, traditiile vechi au fost combinate cu geniul maestrilor constructori imperiali, pentru a crea un simbol al prestigiului monumental. Sectiunea de vest a Ctaedralei a fost finalizata sub Episcopul Udo, in jurul anului 1075.
"Piatra Catedralei" (Domstein), o portiune de pilastru din granit din cladirea romana originala, sta in fata portalului de sud si provine dintr-o cariera de langa Heidelberg. In timpul restaurarii recente, din perioada 1963 - 1975, ramasitele unei coloane romane originale, care era in curtea interioara, au fost reconstituite in marimea originala de aproximativ 12 metri si au fost montate intre Catedrala si Biserica Maicii Domnului.
Excavarile arheologice din Piata Catedralei din perioada 1992 - 1996 au adus introspectii de baza, noi, in istoria cladirii complicate a celui mai vechi complex bisericesc din Germania. Dar excavarile din perioada 2000 - 2001, din gradina casei bisericesti "der Leyen" au adus introspectii complet noi in istoria Catedralei (vizita la excavari trebuie facuta inainte de a intra in Catedrala).
S-a descoperit o casa mica, cu sistem de incalzire, cu o absida, care nu era inca o biserica si care dateaza din jurul anului 280. Aceasta casa a fost demolata astfel incat, inaintea anului 320 a putut fi construita deasupra ei o bazilica mare, cu trei nave laterale, in timpul Episcopului Agritius. Noua biserica a avut un cor dreptunghiular cu o absida mica si un sistem de incalzire in podea.
In anii 330, aceasta biserica a fost inlocuita de o biserica mult mai mare, cu trei nave laterale (o bazilica construita sub Episcopul Maximin, numita Bazilica de sud - vest), ca parte a unui complex bisericesc grandios cu patru parti, similar ca suprafata cu patru blocuri de oras, incluzand o criatelnita de botez de 64 mp. A fost construit, astfel, cel mai mare complex bisericesc al Crestinismului Timpuriu.
Bazilica de nord - est, predecesoarea Catedralei de astazi, construita deasupra ramasitelor unei case, a fost inlocuita in anii 340 de o noua cladire, partea centrala a Catedralei de astazi (sectiunea patrata a pietrei rosii), care a fost finalizata numai in timpul domniei Imparatului Gratian, in a doua jumatate a secolului al IV-lea. Aceasta structura patrata avea 41 de metri lungime pe fiecare latura, mai mult de 30 de metri inaltime si avea tavanul plat, sustinut de patru coloane monolitice din granit (modelul sau se afla in Muzeul Catedralei).
Dupa distrugerile de la inceputul secolului al V-lea, Episcopul Nicetius (526 - 566) a restaurat numai portiunea de est a bisericilor. Coloanele din granit sparte au fost inlocuite cu coloane din piatra de aproximativ aceeasi inaltime. Astfel, Catedrala restaurata arata ca o sala in stilul roman, cu un tavan plat, cu coloane si arce transversale. Distrugerile ulterioare au fost cauzate de invazia vikingilor din anul 882.
Episcopul Egbert (977 - 993) a inceput reconstructia Catedralei. Coloanele din piatra au fost inconjurate de o constructie din caramizi, pentru a face pilastrii in forma de cruce. Lucrarea a fost in sfarsit finalizata sub Episcopul Poppo de Babenberg (1016 - 1047), reprezentand o biserica care adera la principiile de baza ale partii centrale romane, care a fost innoita de Nicetius.
In jurul anului 1160, Episcopul Hillin a inceput corul romanic cu absida sa poligonala, una dintre primele din Germania. In timpul primei jumatati a secolului al XIII-lea, tavanul plat al bisericii - sala a fost acoperit de o bolta, pentru a avea o pseudo - bazilica, evocand astfel impresia de concept medieval al spatiului.
Episcopul Baldwin de Luxemburg (1307 - 1354) a finalizat turnurile de est si Episcopul Richard de Greiffenklau a inaltat turnul de sud al partii de vest, in jurul anului 1515. Inainte de anul 1700, Johann Wolfgang Flohlicher din Frankfurt a proiectat capela baroca a relicvei, la sfarsitul corului de est, care a fost finalizata in anul 1716, pentru a pune in racla cea mai proeminenta relicva a Treierului, Roba Sfanta ("Heiliger Rock").
Dupa un incendiu din anul 1717, complexul masiv roman - romanic al Catedralei a fost deteriorat dupa ce s-au daramat cateva portiuni superioare din peretii exteriori.
Din partea de nord, din strada Windstrasse, sunt vizibile clar toate perioadele constructiei: baza partii centrale romane a alternarii pietrei cu caramida, din anii 340; cladirea Imparatului Gratian, cu alternari de piatra rosie si caramizi deasupra; sectiunea romanica din secolul al XI-lea, cu turnurile sale dinspre vest, a sectiunii romane si absida inceputa in anul 1160, cu partile inferioare ale turnurilor de est, in est; portiunile superioare gotice ale turnurilor facute in timpul Episcopului Baldwin, alterate la varf in timpul secolului al XIX-lea; si in sfarsit, capela baroca a relicvei, cu domul sau, structurat ritmic.
Poarta veche din Piata Catedralei (chiar in fata ei), in urmatoarea fotografie.
Exteriorul Catedralei, in urmatoarele 9 fotografii.
Interiorul Catedralei
Vizitatorul este socat imediat de dimensiunea interiorului, care incorporeaza originalul roman si care a fost extins in partile de vest, in secolul al XI-lea. Ochiul este dintr-odata surprins de marele spatiu deschis din jurul altarului. Catedrala are doua coruri romanice, unul in est si unul in vest, conectate probail de ideea unui imparat universal in cadrul sistemului sau ecleziastic universal.
In secolul al XVIII-lea, sectiunea de est a structurii patrate originale a Imparatului Gratian (din anul 380), a fost transformata intr-un spatiu larg si luminos, similar unui transept, aducand astfel partial inapoi, spatiului roman - romanic vechi, caracterul sau original. Pe peretii care inconjoara aceasta structura patrata interioara din jurul zonei altarului se pot vedea patru capiteluri ale pilastrilor romani.
Este remarcabila realizarea tehnica a boltii din secolul al XIII-lea. Galeriile cu deschiderile lor mari si bogat decorate dateaza din aceeasi perioada si functioneaza ca element structural al al boltii.
Mobilierul si decoratiile Catedralei unesc arta unei calitati inalte, intr-o compozitie unica a sculpturii germane, sacre din perioada romanica pana in secolul al XIX-lea. Mentionez numai capodoperele importante: peretii corului romanic de la sfarsitul secolului al XII-lea din corul de est; arcele monumentului funerar de pe peretele de sud, in special arcele monumentului Cardinalului Ivo din anul 1144; usa monumentala dinspre Biserica Maicii Domnului, cu Hristos inscaunat si sarcofagul gotic al episcopului Baldwin in coltul de vest. Baldachinul sau din anul 1832 este acum la etajul superior al turnului de nord - vest. Efigia din marmura alba a Episcopului s-a pierdut.
Perioada renascentista este reprezentata de lucrari de prima clasa: monumentele funerare ale Episcopului Richard de Greiffenklau (1527) si Episcopului Johann de Metzenhausen (1542) sunt doua capodopere facute de Hans Ruprecht Hoffmann, amvonul (1570 - 1572) si Altarul Tuturor Sfintilor, din anul 1614. Acest altar este un exemplu remarcabil de manierism german, un stil care a dus la stilul baroc.
Intre anii 1701 - 1703, au fost create sculpturi de calitate, de catre Johann Mauritz Groninger de Munster (Altarele dedicate Crucificarii si Adoratiei Magilor) si de catre Johann Wolfgang Frohlicher, cu compozitia sa cu care s-a mandrit, din corul de est, care este fatada somptuoasa la Capela relicvei Robei Sfinte. Racla din sticla care contine Roba Sfinta este vizibila prin fereastra deschisa din capela. In anul 1756, Ferdinand Tietz a creat altarul funerar pentru Franz Georg de Schonborg, intr-un stil rococo viu, influentat de un desen vechi facut de Johann Wolfgang van der Auwera in Wurzburg.
In anul 1963 au inceput lucrarile de restaurare si conservare ale Catedralei, care au fost lungi si dificile. Armaturile structurale care nu se vad, cu mecanisme complicate de ancorare, sunt unele dintre tehnicile cladirii folosite de Serviciul de conservare al monumentelor antice. Reproiectarea interiorului, facuta cu prudenta, dar si cu sacrificarea catorva elemente istorice, au fost in concordanta cu nevoile liturghiilor moderne si au creat un sens nou al spatiului, in special la capatul de vest, unde corul a primit din nou un spatiu generos, asa cum a fost conceput in secolul al XI-lea.
Peretii si bolta au fost tratate cu o solutie colorata, de lut, care nu poate inlocui culorile istorice care au accentuat inainte componentele arhitectonice. Cu toate acestea, Catedrala restaurata cu numeroasele sale altare, care au fost, de asemenea curatate si restaurate, este una dintre cele mai mari testamente ale culturii din vest. Catedrala din Trier este cea mai veche biserica din Germania.
Trezoreria Catedralei, gazduita in "Aripa Baden", atasata manastirilor (se ajunge aici prin interiorul Catedralei), contine lucrari pretioase, cum ar fi o piesa bizantina din secolul al V-lea, care infatiseaza transferul unei relicve in catedrala nou construita. Cele mai importante piese sunt: un relicvariu pentru Cuiul Sfant si Altarul Portabil al Sfantului Andrei , ambele fiind exemple remarcabile ale artei aurarilor din timpul Episcopului Egbert (977 - 993).
Cadelnita facuta de maestrul Gozbert din regiunea Meuse (din secolul al XII-lea) este una dintre cele mai frumoase din Germania. O atentie speciala trebuie acordata, de asemenea, numeroaselor obiecte pretioase din secolul al XIX-lea.
Interiorul Catedralei, in urmatoarele fotografii.
Interiorul Catedralei dinspre partea de vest, in urmatoarele 5 fotografii.
Capela baroca a relicvei cu Roba Sfanta, in urmatoarele 8 fotografii.
Orga bisericii, in urmatoarele 3 fotografii.
Manastirile sunt locul pacii si al contemplarii. De aici, vizitatorul se poate bucura de o vedere unica: partea de sud a Catedralei demonstreaza numeroasele faze ale dezvolatarii arhitecturale, contopite impreuna de-a lungul secolelor. Manastirile, care dateaza de la mijlocul secolului al XIII-lea, au fost construite in stilul gotic frantuzesc, dar sunt vizibile influentele locale, cum ar fi folosirea frecventa a arcelor romanice.
Preotii au fost ingropati aici de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Printre numeroasele lucrari excelente de sculptura se numara: Fecioara Malberg din coltul de nord - vest al Manastirilor, foarte frumoasa si care este un dar facut de preotul Edmund de Malberg (care a murit in anul 1478), in memoria caruia a fost dedicat felinarul gotic. Frumoasa Fecioara (originalul se afla in Muzeul Catedralei) a fost creata de un maestru din Strasbourg, din cercul lui Nikolaus Gerhaert de Leyden.
Aripa de vest a Manastirilor contine portalul corului din Biserica Maicii Domnului si capela funerara a episcopilor auxiliari (vechea Capela Sfantul Paul), cu Sala Capitoliu deasupra ei. O vedere din curtea Manastirilor dezvaluie toata austeritatea arhitecturii gotice vechi a Bisericii Maicii Domnului.
Coridorul Manastirilor, in urmatoarea fotografie.
Manastirile si curtea lor, in urmatoarele 14 fotografii.
Comments
Post a Comment