Germania - Trier - partea a V -a

TRIER - PARTEA a V -a

PALATUL ELECTORAL, BAILE IMPERIALE, AMFITEATRUL SI PODUL ROMAN

In acest articol va prezint partea a V-a a articolului despre orasul Trier, cu Palatul Electoral, Baile Imperiale, Amfiteatrul si Podul Roman.

Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea I (Porta Nigra), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea a II -a (strazile orasului medieval), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea a III -a (Catedrala Sfantul Petru), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea a IV -a (Biserica Maicii Domnului si Bazilica lui Constantin), le gasiti aici.

Palatul Electoral

Complexul Palatului Electoral impreuna cu Bazilica lui Constantin a avut aceeasi functie, de rezidenta a succesorilor legali ai imparatilor romani, francul Gaugraf, apoi episcopii si electorii (pana in anul 1794). Aripile prezente de nord si de est au fost ridicate incepand cu anul 1614, sub Episcopul Lothar von Matternich si au fost proiectate de arhitectul George Ridinger. In timpul lui Philipp von Soetren s-au finalizat sectiunile renascentiste.

Merita sa te plimbi in jurul intregului complex al palatului, cu aripile sale din secolul al XVII-lea, care radiaza inca, in ciuda multor schimbari suferite. Curtea interioara a palatului este un exemplu frapant de stil renascentist german, cu toate ca a fost avariata in secolul al XVIII-lea si redusa la o treime din suprafata, dupa anul 1848. La acea vreme, proeminenta mijlocie, magnifica, creata de Seiz, un exemplu important de arhitectura rococo, a fost redusa.

Turnul Rosu (Roter Turm, in germana), restaurat in perioada 1965 - 1968 ca turn clopotnita pentru Biesrica Protestanta, se afla in coltul de nord - vest al vechiului palat. Turnul a fost construit in anul 1647 si avea rolul de cancelarie si arhive si a fot marit cu un etaj in anul 1830, de catre Georg Wolff. Turnul in sine, proiectat de arhitectul Matthias Standt, este unul dintre cele mai frumoase creatii ale stilului manierist tarziu.

Aripa rococo din fata gradinilor palatului intruchipeaza starea de spirit buna de la sfarsitul unei ere. Episcopul Johann Philipp von Walderdorff a ordonat construirea acestui palat, facut in perioada 1756 - 1761, sub supervizarea arhitectului Seiz si l-a ornat cu sculpturi gratioase, facute de sculptorul Ferdinand Tietz. In frontonul sectiunii de mijloc sta statuia lui Venus, inconjurata de heruvimi veseli, statuia portretizeaza o zeita florala, insotita de Apollo si Pomona, care golesc cornul abundentei.

Priosperitatea Trierului, infloritoare de-a lungul zilelor si anilor de sub domnia suveranilor sai, este simbolizata de restul statuilor, cu simbolizari din timpul zilei, aflate deasupra aticului si personificari ale celor patru anotimpuri, aflate pe balcon.

Cladirea a ramas un trunchi, deoarece partea de vest nu a fost ridicata niciodata. Interiorul, decorat elegant odata, are inca scara magnifica care afiseaza splendoarea princiara. Chiar daca aceasta scara, care se extindea in trecut pe cele trei etaje ale palatului, a fost mutilata in anul 1800, in timpul ocupatiei franceze, ea este acum o capodopera de rang european, cu statuile sale rococo.

Dupa deteriorarile din timpul razboiului, palatul a fost restaurat in perioada 1954 - 1956 si gazduieste acum Oficiul Supervizarii si Serviciilor. In anul 1976, palatul a fost redecorat in concordanta cu schitele vechi. Scarile palatului din fata gradinii, cu balustrade si statui, au fost reconstruite in anul 1979, dupa proiectul lui Seiz din anul 1756.

Gradinile Palatului, intretinute bine, facute pe un teren de parada pustiu din era napoleonica si pana in anul 1930, au fost facute din nou de catre Georg Rettig numai dupa al Doilea Razboi Mondial. Gradinile au fost decorate cu statui rococo frumoase, care au fost aruncate in cele patru vanturi in anul 1800 (originalele au fost inlocuite de copii). Am stat pe o banca in Gradinile Palatului, ne-am odihnit si am mancat cate un sanvis.

Muzeul Arheologic Roman (Landesmuseum) este situat in spatele zidului orasului medieval al Gradinilor Palatului. Eu nu am vizitat acest muzeu.

Palatul Electoral, in urmatoarele 3 fotografii.

Scarile palatului din fata gradinii, cu balustrade si statui

Gradinile Palatului Electoral, in urmatoarele 6 fotografii.

Baile Imperiale (Kaiserthermen)

Baile Imperiale (sau termele) se afla in Wechselstrasse 13, 54290 Trier. Programul de vizitare al bailor este dupa cum urmeaza: pentru perioada aprilie - septembrie, zilnic, de la 09.00 - 18.00; in octombrie si martie, programul este zilnic, de la 09.00 - 17.00; in perioada noiembrie - februarie, programul este zilnic, de la 09.00 - 16.00. Ultima intrare se face cu jumatate de ora inaintea inchiderii. Pretul unui bilet este de 4 EURO.

Timpul de vizitare al Bailor Imperiale este de 30 de minute.

Dupa anul 293, Imparatul Constantius Chlorus (tatal lui Constantin cel Mare) a inceput constructia Bailor Imperiale (Kaiserthermen), care au primit acesta denumire in anul 1913. Au fost demolate locuintele de oras existente in acea zona, pentru a se putea construi baile. Acest complex monumental, care a continut unele dintre cele mai mari bai din antichitate, formeaza o unitate cu incintele palatului si au constituit probabil, limitele de sud ale orasului.

Lucrarea de constructie a bailor a fost continuata prima data sub Imparatul Constantin cel Mare, dar afost intrerupta apoi, cand imparatul a parasit Trierul si a ramas nefinalizata in urmatorii 50 de ani, cand Imparatul Valentinian a inceput din nou constructia lor, in anul 367. In loc de finalizarea bailor, a fost construita o cladire in tabara militara, probabil locuintele pentru garzile imperiale, dar s-a renuntat si la aceasta cladire in anul 430.

In Evul Mediu timpuriu, s-a ridicat o asezare in ruine, in jurul bisericii Sfintilor Gervasius si Protasius, ridicata pe terenul de parada. In secolul al XI-lea, partile de est ale ruinelor au fost schimbate intr-o fortificatie si au servit ca locuinte pentru familia oficialilor guvernamentali "de Cstello".

Odata cu constructia zidului orasului, incepand cu secolul al XII-lea, fata de est a cladirii romane a fost convertita intr-un bastion de colt al fortificatiilor orasului medieval (Alteburg, Castelul Vechi). Incepand de atunci, una dintre ferestrele care era cu fata spre sud - est, servea ca Poarta a orasului (Alteport, Poarta Veche).

Protejata de ziduri, Manastirea Sfintei Agnes a fost construita in secolul al XIII-lea, dar a fost inchisa in cursul secularizarii din anul 1802. Biserica Sfantul Gervasius a fost vanduta si demolata. Cladirea bisericeasca, cat si numeroase locuinte si afaceri au fost distruse de bombe in anul 1944.

Cercetarile arheologice ale ruinelor au inceput in anul 1817, cand s-a renuntat la poarta medievala. Au fost gasite importante descoperiri arheologice in timpul excavarilor din perioada 1912 - 1914 in partea de est si in perioada 1960 - 1966 in partea de vest. Intrarea noua in cladire a fost proiectata de O.M.Ungers.

Aceste bai au fost planificate sa fie de aproximativ aceeasi dimensiune cu vechile Bai Barbara din Trier. Se poate intra in complexul extins de ruine din partea de nord. In sud, numai 1/6 din complex, care a avut initial 250 x 145 metri, este strabatut de zidul orasului. Dupa excavari, au fost scoase la lumina fundatiile.

Cladirea se intinde simetric si are doua sectiuni principale: terenuri planificate pentru sporturi (palaestra) in vest si complexul de bai, in est. Datorita incorporarii sale in zidul orasului medieval, peretele de est al bailor fierbinti planificate (caldarium), restaurat in anul 1984, are inca inaltimea de 19 metri. Peretii sunt facuti din piatra si caramizi, iar peretii lagarului sunt facuti integral din caramizi. Absidele camerei, de 37 x 20 metri, contineau piscinele de baie.

Camera rotunda adiacenta dinspre vest, baia calduta planificata (tepidarium), cu un diametru de 16,5 metri, a servit probabil ca sala de intrare, dupa remodelare. Urmatoarea camera dinspre vest, imensa baie rece (frigidarium) nu a fost construita probabil niciodata la inaltime mai mare decat fundatia, in timpul constructiei originale a bailor si a fost nivelata impreuna cu terenul planificat pentru sporturi, care a fost terenul de parada de mai tarziu.

Aceasta piata a fost inconjurata de locuinte si grajduri. In partea de nord - est a fost construita o baie pentru soldati. In timpul constructiei facilitatilor militare s-a renuntat la subsolul bailor, care trebuia sa contina canale de scurgere si coridoare de serviciu pentru sistemul de incalzire. Pasajele excavate reconstruite sub bai au peste 1.400 de metri lungime.

Marimea impozanta a acestui sistem de serviciu subteran arata ca proiectul acestor bai romane din antichitatea tarzie era avansat din punct de vedere tehnic.

Baile Imperiale (Kaiserthermen), in urmatoarele fotografii.

Intrarea in Baile Imperiale, cu piciorul lui Constantin la intrare, in urmatoarele doua fotografii.

Interiorul Bailor Imperiale, in urmatoarele 6 fotografii.

Ghidul care prezenta Baile Imperiale

Ramasite din pereti si pasajele subterane

Baile Imperiale se pot vedea si din afara (partea de est a bailor), ca in urmatoarele 5 fotografii. Aceasta este partea Bailor Imperiale pe care am vazut-o in drum spre Amfiteatru.

Terminatia de est: partea de nord, absida mare

Amfiteatrul

Amfiteatrul se afla in Olewiger str.25, 54295 Trier. Programul de vizitare al Amfiteatrului si pretul unui bilet de intrare sunt aceleasi cu ale Bailor Imperiale. De la Baile Imperiale la Amfiteatru am mers pe jos si am facut cam 20 de minute. Timpul de vizitare al Amfiteatrului este de 1 ora.

Amfiteatrul, locul unde luptau animalele salbatice, unde se tineau faimoasele lupte cu gladiatori si chiar locul unde se tineau eventual executii pana la sfarsitul erei romane, este situat pe cealalta parte a liniei de cale ferata, pe coastele Muntelui Petrisberg.

Amfiteatrul a fost construit incepand cu anul 160 D.Hr., impreuna cu zidul orasului si a servit ca o poarta aditionala a orasului. Portalul sau de sud constituia poarta exterioara, iar portalul de nord, intrarea in oras. Zidul orasului roman mergea de-a lungul coastei, pe partea orasului si era fortificat cu trei turnuri. Arena era in afara zidurilor orasului.

Asa cum se practica frecvent si in provinciile de nord - vest, Aamfiteatrul din Trier nu a fost construit din piatra, ci in principal avea pereti de lut. Peretii de sustinere constituiau terasamentul si trebuiau sa previna alunecarea terenului. Sase pasaje (vormotoria) duceau odata la locuri: cele doua pasaje boltite pastrate bine, pe partea orasului (din vest) si cele doua intrari de pe fiecare parte a peretilor mari din sud si din nord, incheie forma ovala a Amfiteatrului.

Portile duceau direct in arena. Poarta de sud are inca un arc orb pe fatada si se pot vedea inca ramasite ale boltii din intrarile spectatorilor de la poarta de nord. Cele doua sectiuni ale peretelui semi circular de pe fiecare parte a portilor au servit ca arce - contraforti, pentru a asigura stabilitatea pasajelor. Trei niveluri de locuri din piatra ofereau un spatiu pentru aproximativ 20.000 de spectatori, cu o boxa VIP pe partea de vest, rezervata probabil pentru imparat sau oficialii importanti.

Scari moderne duceau la nivelul trecerii superioare, care, in timpurile romane, mergea de-a lungul spatiului din interiorul zidului orasului. De acolo, in special din platforma de deasupra portalului de sud, se putea vedea panorama grandioasa a intregului complex.

Separata de locuri printr-un zid de patru metri inaltime si acoperita cu nisip in timpurile romane, arena masura 71 x 47,5 metri. Treisprezece custi boltite, construite in perete, serveau probabil pentru a gazdui animalele salbatice sau prizonierii. Arena a avut o baza si un tavan din lemn. Baza arenei era taita in stanca existenta. De acolo, o scurgere ducea nisipul si apa de ploaie in Paraul Olewig (Altbach). Descoperiri interesante din acest loc, gasite in timpul excavariloir din anul 1908 (printre ele se afla farfurii mici), sunt expuse in Muzeul Arheologic Roman (Landesmuseum).

In Evul Mediu, chiar si acesta zona a fost folosita drept cariera de piatra. In anul 1211, Episcopu de Trier a permis calugarilor cisterieni ai Mnastirii Himmerod sa ia pietre din Amfiteatru pentru constructia unei cladiri de ferma, din apropiere. Amfiteatrul a fost excavat si examinat sistematic incepand cu anul 1816.

Forma ovala a Amfiteatrului, in urmatoarele doua fotografii.

Galeriile subterane ale Amfiteatrului, in urmatoarele 23 fotografii. Era racoare si bine in galerii, deoarece afara era foarte cald cand am vizitat eu Amfiteatrul, pe data de 9 iunie.

Am iesit din nou afara, sa putem intra in alta galerie subterana.

Din nou incinta Amfiteatrului, in urmatoarele 4 fotografii.

Podgorie de vita de vie in apropierea Amfiteatrului

Podul Roman

Statuia baroca a Imparatului Constantin cel Mare sta langa Podul Roman, pe o coloana neo - gotica proiectata de G.Wolff. Podul Roman a servit pentru trecerea raului Mosela inca din secolul al II-lea. Pilonii puterici ai podului, care erau din bazalt, au supravietuit tuturor distrugerilor, inundatiilor si ghetei.

O poarta decorata splendid, numita "Poarta Faimoasa" (Poarta Inclyta) s-a aflat, probabli la capatul podului si alta de acelasi fel era, probabil, la celalalt capat al podului, pe malul de vest, pazind intrarea in oras. Pana in Evul Mediu, podul a avut o suprafata din lemn. Constructia arcuita din piatra a fost facuta sub Episcopul Baldwin in secolul al XIV-lea, iar drumul podului a fost demolat in anul 1689 de catre trupele Regelui Ludovic al XIV-lea si reconstruit in perioada 1717 - 1719. Substanta romana a arcelor baroce a fost pastrata pe cat posibil cand drumul a fost largit, in perioada 1931 - 1932.

De-a lungul raului Mosela se organizeaza plimbari cu vaporasele.

Podul Roman si raul Mosela, in urmatoarele 8 fotografii.