Germania - Trier - partea a IV - a
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea I (Porta Nigra), le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea a II -a (strazile orasului medieval), le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre orasul Trier, partea a III -a (Catedrala Sfantul Petru), le gasiti aici.
Biserica Maicii Domnului
Biserica Maicii Domnului se afla chiar langa Catedrala Sfantul Petru. Biserica este deschisa toata ziua, iar intrarea este libera.
Timpul de vizitare al Bisericii Maicii Domnului este de 30 de minute.
Surt istoric si prezentarea bisericii
Biserica Maicii Domnului (Liebfrauenkirche, in germana), este una dintre cele mai vechi biserici gotice din partea Europei vorbitoare de limba germana. Biserica a fost inceputa inainte de anul 1235 si a fost finalizata in jurul anului 1260. In timpul lucrarilor de restaurare masiva si a excavarilor din anul 2008, bisericii i s-a dat o noua splendoare, incepand cu anil 2011, sub mottoul "Lasati trandafirul sa infloreasca din nou". In anul 1951, bisericii i s-a dat titlul onorific de Bazilica Papala. Impreuna cu Catedrala Sfantul Petru din vecinatate, Biserica Maicii Domnului este inscrisa in Patrimoniul Mondial UNESCO, din anul 1986.
Planul de baza al bisericii este cel mai remarcabil din punct de vedere arhitectural si destul de atipic stilului gotic: Biserica Maicii Domnului a fost construita ca o biserica cu plan central in forma de cruce, cu patru brate de lungimi egale, plus opt capele, care simbolizeaza cele 12 porti ale Ierusalimului Ceresc si petalele unui trandafir, ca simbol al Maicii Domnului.
In interiorul bisericii sunt pictate portretele celor 12 Apostoli pe 12 coloane. Tavanul pictat, renovat proaspat, o arata pe Sfanta Fecioara (in marime mai mare decat cea naturala), intr-o aoreola si aproape 1.300 de crini. Din anul 2007, Biserica Maicii Domnului a servit ca singura biserica catolica parohiala pentru intreg orasul Trier.
Dupa demolarea predecesorilor sai, Biserica Maicii Domnului a fost construita pe locul bazilicii antice de sud - est. Este primul exemplu de biserica in stil gotic frantuzesc, din Germania. Aceasta constructie unica a fost proiectata ca o biserica cu plan central si construita strict in concordanta cu conceptele gotice ale patratului si triunghiului.
Planul bisericii este cruciform, cu brate de lungime egala. Intre fiecare brat sunt doua capele poligonale, care formeaza o unitate spatiala. Numai bratul principal din est are o travee aditionala. Fiecare brat se termina intr-o absida poligonala de trei parti ale unui octogon. Absida principala este formata din cinci parti ale unui decagon. Planul central distinct corespunde unei structuri clare si usor de inteles.
Exteriorul infatiseaza un plan cruciform distinct, vizibil, aratand capetele joase, conectate cu scari spirala si subliniaza turnul inalt, care incoroneaza trecerea, care pana in anul 1631 a avut o spira subtire, inalta. Bratul de vest al trecerii, cu portalul sau principal, formeaza fata si este decorat cu statui. Bisrica nu are niciun sistem complicat de contraforti deschisi. In loc de acestia, sunt contraforti dreptunghiulari (cativa aproape ca ajung la stresini), care asigura stabilitatea structurala si presiunea boltii.
Contrafortii si structura peretilor masivi ai bisericii creaza mai degraba o solemnitate austera din aceata perioada gotica timpurie, care uneste stilul frantuzesc si constructia cu spiritul stilului romanic tarziu. Arhitectul bisericii a cunoscut sigur catedralele frantuzesti, mai ales Catedrala din Rheims si a adaptat impresiile si cunostintele sale intr-un mod neconventional.
Planul central al bisericii a jucat negresit un rol pentru biserica din secolul al XIII-lea, care i-a avut ca Sfinti Patroni atat pe Maica Domnului cat si pe Sfantul Ioan Botezatorul, iar din anul 1803 si pe Sfantul Laurentiu. Constructia Bisericii Maicii Domnului a inceput din anul 1235, in timpul Episcopului Theoderich von Wied si s-a finalizat in jurul anului 1260.
Conceptul teologic al portalului de vest infatiseaza in forma scurta Istoria Sacrificiului si Salvarii din Vechiul si Noul Testament. Cei patru profeti (doi pe fiecare parte), anunta evenimentul. Noe (stanga) si Abraham (dreapta) intruchipeaza sacrificiul predecesorilor din Vechiul Testament si astfel, punctul culminant este sacrificiul mortii lui Hristos (in varful frontonului). Buna Vestire (deasupra si pe lateralul ferestrei) este introducerea la Salvare, care are punctul culminant in moartea lui Hristos.
Figurile de la intrarea principala sunt in acest context; oricum, cele trei figuri care raman nu permit nicio interpretare. Ecclesia victorioasa (Biserica, stanga) si Synagoga infranta (Iudaism, dreapta), sunt simboluri contrastante ale Salvarii indeplinite. A treia figura conservata este a lui Ioan Evanghelistul, iar alte trei figuri originale lipsesc. Ele au fost inlocuite cu figuri noi ale lui Petru, Adam si Eva, in anul 1992.
Figurile originale ale profetilor sunt in Muzeul Bode din Berlin si altele sunt in Muzeul Catedralei din Trier. Timpanul o arata pe Fecioara Maria inscaunata, Buna Vestire si Adoratia celor Trei Magi, masacrul pruncilor si Prezentarea in Templu.
Statuile de pe arhivolta (partea rotunjita deasupra portalului de intrare, decorata cu sculpturi) reprezinta ierarhia Bisericii in succesorii Apostolilor, Preotilor ca pastori si Biserica cu invataturile ei, prin figurile Episcopilor. Virginele intelepte fac aluzie la venirea Domnului.
Din punct de vedere stilistic, sculpturile apartin ciclului sculpturilor Catedralei din Rheims. Portalul de nord, din interiorul "Paradisului Mic", sectiunea veche de conectare la Catedrala, descrie Incoronarea Fecioarei Maria, inconjurata de gazda cereasca si de o decoratie minunata de ornamente de frunzis si ornamente florale. Lucrarea sculpturala minunata a fost conservata de-a lungul secolelor de protectia "Paradisului".
Exteriorul Bisericii Maicii Domnului, in urmatoarele 17 fotografii.
Interiorul Bisericii Maicii Domnului
Dupa intrarea in Biserica Maicii Domnului, vizitatorul este imediat coplesit de grandoarea spatiului sau unic. Structura bisericii este sustinuta de 12 pilastri circulari, care au, de asemenea, o semnificatie simbolica, reprezentand cei 12 Apostoli ca fiind "pilastrii" Bisericii. Cladirea este o expunere vizuala a ideii spirituale a Ierusalimului Ceresc, asa cum a fost ea imaginata in secolul al XIII-lea.
Transformarea acestei idei transcedentale a Cerurilor intr-o realitate arhitecturala care apare luminoasa, transparenta, ireala si celesta, este cea mai mare realizare a maestrului gotic care a construit biserica. Ca si baldachinele, traveele boltite coboara pe bratele de inaltime egala a trecerii.
Bogatia inimaginalbila a culorilor din ferestre continua probabil pe peretii absidelor, pentru ca ele apar ca ferestre si este posibil sa fi fost acoperite cu picturi, ca si ferestrele din sticla. Chiar si galeriile, care serveau numai pentru inspectia cladirii, acoperisului si ferestrelor, sunt incorporate in compozotia arhitecturala.
In interiorul bisericii, mormantul Arhidiaconului Karl de Matternich este cea mai importanta lucrare de arta. Lucrarea arata un om pe jumatate ridicat energetic, pe un sarcofag negru din marmura, un om care reprezinta partea legala imperiala (bogatia Arhiepiscopiei) in timpul Razboiului de Treizeci de Ani. Mormantul este o capodopera si se spune ca ar fi fost facut de Johann Wolfgang Flohlicher, care l-a creat in jurul anului 1860.
In capela alaturata este statuia frumoasa a Fecioarei Binecuvantate din anul 1350, din regiunea Archweiler. Din pacate, au fost eliminate din biserica doua dintre cele mai faimoase lucrari de arta, unul a fost mormantul Episcopului Jacob de Sierck (care a murit in anul 1456), executat de cel mai bun sculptor al acelor timpuri, olandezul Nickolaus Gerhaert de Leyden. Mormantul a fost eliminat din biserica inca din anul 1771, iar efigia care a supravietuit este acum in Muzeul Catedralei.
A doua lucrare de arta care a fost eliminata din biserca este un monument funerar din 1530 - 1531, una dintre capodoperele renasterii germane, care este acum impartita intre colectiile Muzeului Arheologic Roman si Muzeul Catedralei.
Biserica Maicii Domnului a fost restaurata dupa razboi si i s-a pus un altar nou, cu ambos (dintre care unul serveste ca amvon) si un tabernacul. Aceasta solutie este mai mult in concordanta cu nevoile liturghiilor moderrne, dar pe de alta parte, obstructioneaza efectul constructiei planului central. Ferestrele moderne cu vitralii au fost create de Jacques de Chevallier si Alois Stettner (fereastra de vest).
Interiorul Bisericii Maicii Domnului, in urmatoarele 31 fotografii.
Palatul Episcopal
Palatul Episcopal a fost construit pe partea de sud a Bisericii Maicii Domnului si este o combinatie de doua case, o casa preoteasca baroca, proiectata de B. Neuman (1745 - 1748) si o cladire consistoriu, care a fost avariata in anul 1786. Un arc modern cu scena Crucificarii de la sfarsitul Bisericii Maicii Domnului indica granita incintelor Catedralei vechi.
Bazilica lui Constantin
Bazilica lui Constantin se afla in Konstantinplatz 10, 54290 Trier. Programul de vizitare al bazilicii este dupa cum urmeaza: pentru noiembrie si ianuarie - martie, de marti - sambata, de la 10.00 - 12.00; 14.00 - 16.00, duminica si in sarbatorile legale, programul este de la 13.00 - 15.00, iar lunea este inchis; in decembrie, programul este de luni - sambata, de la 10.00 - 12.00; 14.00 - 16.00, duminica si in sarbatorile legale, programul este de la 13.00 - 15.00; in perioada aprilie - octombrie, programul este de luni - sambata, de la 10.00 - 12.00; 14.00 - 18.00, duminica si in sarbatorile legale, programul este de la 14.00 - 18.00. Pretul unui bilet era de 4 EURO, cand am vizitat eu bazilica.
Timpul de vizitare al Bazilica lui Constantin este de 30 de minute.
Bazilica lui Constantin, sala de audiente a palatului (aula palatina) din antichitatea tarzie, cu Palatul Electoral, se intind o suta de metri mai incolo de Biserica Maicii Domnului.
Putin din puterea Imparatului Constantin cel Mare, din pozitia Imparatesei Elena, mama lui si din grandoarea Imperiului Roman ca intreg devine evident vizitatorului in Camera Tronului lui Constantin (Bazilica lui Constantin). Din functia sa de sala de audiente, sala de receptie si curte de justitie, structura reprezinta centrul de proces arhitectural al perioadei lui Constantin. Imparatii romani au condus de aici.
Tatal Bisericii, Athanasius, impreuna cu Episcopul Maximinus, au avut audiente cu Imparatul aici. Poetul Ausonius a tinut, probabil, discursul sau de acceptare aici, in anul 379, cu ocazia acordarii unui consulat. In aceasta Curte de Justitie a avut loc primul proces de erezie din istoria Bisericii Crestine, un proces in care Ambrose, Episcop de MIlano si Martin, Episcop de Tours, au incercat in zadar, in anul 384, sa-l convinga pe Imparatul Magnus Maximus sa renunte la pronuntarea sentintei cu moartea a Episcopului spaniol Priscillian si a celor sase adepti ai sai.
Inlocuind palatul vechi al guvernatorului din secolul al II-lea D.Hr., Imparatul Constantius Chlorus a construit palatul imperial in jurul anului 300, care a fost finalizat numai in timpul regimului Imparatului Gratian (367 - 383). Dintre structurile imperiale extinse ale incintelor a supravietuit numai aula palatina, asa - numita Bazilica.
In timpurile antice, complexul nu a fost atat de deschis pe partea de vest, asa cum este astazi. Colonadele se intind pe lungime si spre gradinile palatului si a fost construita o sala de intrare de 67 metri lungime, de-a lungul capatului ingust al acestei sali de audiente.
Corpul principal vast, care include absida de jumatate de cerc, a avut o lungime totala de 71 de metri si are 40 de metri inaltime la frontonul modern. A fost construita din caramizi si acoperita cu ghips roscat. Se pot vedea inca ramasitele ghipsului pictat la cateva nise de ferestre. Galeriile merg de-a lungul peretilor direct sub ferestre si erau accesibile din casele scarilor serpuite, care au fost instalate in coltul de nord al cladirii. Accentul orizontal al galeriilor si bordura de la varful peretelui de mai incolo, dau un efect puternic de verticalitate.
Aula palatina este una dintre cele mai mari camere istorice deschisa. Spatiul neimpartit, chisr si in timpurile antice, fara sustineri, galerii sau alte plusuri, asa cum este si acum, a avut dimensiuni gigantice. Interiorul are 67 de metri lungime, 27,2 metri latime si aproximativ 33 de metri inaltime. Un interior patrat al tavanului modern casetat, din lemn, masoara 2,4 x 2,2 metri. In timpurile Romane, peretii erau acoperiti cu marmura.
Deasupra ferestrelor joase, decoratia a fost continuata in picturile peretilor. Podeaua a fost facuta din bucati mici de marmura neagra si alba. Incalzirea centrala a fost instalata sub podea, si este inca vizibila incalzirea cu cinci cuptoare. Statuile membrilor familiei imperiale stateau in nisele absidei, decorate pe atunci cu mozaicuri din aur. In splendoarea sa incredibila si dimensiunile monumentale, edificiul a intruchipat locul ("sedes imperii") si puterea Imperiului Roman.
Sub arcul triumfal, simbolul suveranitatii, folosit mai tarziu in constructia bisericilor crestine, statea imparatul, asezat sub un baldachin, in timpul ceremoniilor politice solemne. In Evul Mediu timpuriu, cladirea imperiala care a ars sau a fost cel putin avariata grav, a devenit un castel regal franc, unde a locuit contele districtului (Gaugraf), reprezentantul regelui. Ferestrele romane au fost inzidite, facand din aula o fortareata de necucerit.
O donatie regala din secolul al X-lea a cedat cladirea Episcopului de Trier, care a locuit acolo incepand cu sfarsitul secolului al XII-lea. Printii bisericii au devenit suverani regionali sub Imparatul Frederick al II-lea. In locul de unde au condus odata Cezarii Romani, stateau acum Episcopii, in palatinum.
In secolul al XVII-lea, Lothar von Matternich si Philipp von Soetern au daramat nu numai suplimentarile medievale, dar si intreaga sala de intrare, partea de est si o mare parte a peretelui de sud a aulei palatine. Doua treimi din ceea ce fusese interiorul cladirii a fost transformat intr-o curte de palat.
In secolul al XIX-lea, Frederick William al IV-lea de Prusia a reconstruit structura romana ca biserica a Comunitatii Protestante si in anul 1856 a fost dedicata ca palatul lor de rugaciune. Peretii reconstruiti de est si de sud sunt facuti din piatra, in contrast cu cei antici.
Mobilierul neo - clasic tarziu a fost distrus in timpul bombardamentelor din anul 1944. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, structura bazilicii a fost restaurata, a fost construit un tavan nou casetat, din brad si feresttrele au fost refasonate in concordanta cu modelele antice.
Sistemul de incalzire modern este sub podea, ca in vremurile Romane. In anul 1956, Bazilica lui Constantin a fost dedicata din nou Bisericii Protestante. Piata de langa bazilica a fost reproiectata si redusa la nivelul sau original, in perioada 1983 - 1984 (arhitect O.M.Ungers).
Exteriorul Bazilicii lui Constantin, in urmatoarele doua fotografii.
Interiorul Bazilicii lui Constantin, in urmatoarele 9 fotografii.
Va urma...
Comments
Post a Comment