Franta - Metz - atractiile turistice - partea a II - a

FRANTA - METZ -

ATRACTII TURISTICE - PARTEA a II-a

 

In acest articol va prezint partea a II- a a articolului despre orasul Metz.

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre orasul Metz, partea I, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Metz, partea I (prezentarea catedralei), le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Metz, partea a II -a (vitraliile catedralei, Cripta si Tezaurul), le gasiti aici.

 

Dupa ce am trecut de Scoala Practica Superioara de Artilerie si Inginerie si de Cercul Mess Lasalle, am continuat plimbarea prin Metz.

Si am ajuns pe Esplanada Metz.

 

Esplanada Metz

 

Esplanada Metz este o gradina cu o suprafata de 9.200 mp, situata la vest de districtul Metz - Centru. Esplanada este marginita pe laturile cele mai lungi de Palatul Justitiei si de cladirea Arsenalului, langa Capela Templierilor si Bazilica Saint-Pierre-aux-Nonnains. Aceasta are vedere la valea Moselei, lacul Saint - Symphorien, si la Muntele Saint - Quentin.

Gradina are tei si castani, care incadreaza partea centrala si un bazin circular cu o fantana. In Esplanada sunt mai multe statui, care au fost realizate de artisti de la Scoala din Metz: statuia Maresalului Ney, nimfa "Sursei" de Charles Petre, calul din bronz al lui Christophe Fratin, un bust al lui Paul Verlaine si cel al eliberatorului Poilu, amplasat in vechiul chiosc inainte de anul 1861, care a disparut in urma lucrarilor de dezvoltare a parcarii Esplanadei din anul 1960.

Initial, Esplanada a fost o gradina cu copaci, numita Curtea Napoleon si era situata intre santurile si curtea cetatii. Gradinile Espalnadei au fost dezvolatate in urma demolarii cetatii si ocupa locul vechilor sale santuri, umplute in anul 1816. Expozitia universala din anul 1861 a avut loc partial pe promenada Esplanadei. In decembrie 1918, Philippe Petain a fost facut Maresal al Frantei pe Esplanada, de catre Raymond Poincare si Georges Clemenceau.

Gradina a fost reproiectata in anul 1967 in urma constructiei parcarii aeriene La Place de la Republique. In anul 2008, a fost adaugata Esplanadei o parcare subterana pentru a creste capacitatea parcarii Arsenalului, in vederea transformarii La Place de la Republique intr-o zona verde. In fiecare an are loc pe Esplanada Vara Cartii, la inceputul lunii iunie.

In gradini au loc, de asemenea, Targul de Carnaval (februarie - martie) si distractia Mirabelle (de la sfarsitul lunii august pana la inceputul lunii septembrie), iar la sfarsitul anului, odata cu piata de Craciun, se instaleaza cabane si un patinoar de-a lungul Avenue Ney. Tot pe Esplanada sunt Pavilionul Bellevue si taverna Espalnade, foarte apreciata, care a fost inchisa din august 2005, datorita lucrarilor de constructie ale parcarii subterane si s-a redeschis pe data de 10 iunie 2009.

Esplanada Metz, in urnmatoarele 8 fotografii.

Statuia Maresalului Ney facuta de sculptorul Charles Pêtre, in anul 1855

Capela Templierilor

 

Capela Templierilor, singurul vestigiu al unui comandament templier, a fost fondata in secolul al XII-lea si se afla in cartierul Arsenal.

 

Scurt istoric al Capelei Templierilor

 

Templierii s-au instalat in acest oras liber al Sfantului Imperiu Roman in ultimele decenii ale secolului al XII-lea. Pe langa templieri, spitalierii din petit - Saint - Jean si teutonii de Sfanta Elisabeta, stabiliti in apropiere de Metz, lucrau in Metz, poarta germanilor. Prima donatie catre Ordinul Templului dateaza din anul 1147 si este legata de predicarea lui Bernard de Clairvaux pentru a doua cruciada din orasul Metz. La sfarsitul secolului al XIII-lea, templierii si-au mutat sediul in sud - vestul orasului, in apropierea Bisericii Saint-Pierre-aux -Nonnains.

 

Ordinul Templului a fost dizolvat in anul 1312 si bunurile au fost alocate Cavalerilor Ordinului Sfantului Ioan din Ierusalim. Papa Clement al V-lea a indrumat episcopii locali sa continue judecata templierilor si confiscarea bunurilor Ordinului, care urmau sa fie distribuite catre spitalieri. Dar, de fapt, au avut loc putine arestari ale templierilor in Sfantul Imperiu Roman si nici unul dintre ei nu a fost executat. Sinodul provinciei ecleziastice Trier, de care depindeau eparhiile Metz, Toul si Verdun a fost unit si a pronuntat pur si simplu o sentinta de absolutie. Astfel, templierii au putut sa ramana in provincia ecleziastica si in ducatul Lorena.

 

In cele din urma, niciuna dintre proprietatile Templului nu a trecut in mainile teutonilor, dupa disparitia sa. Ramasi sub protectia domnilor locali, anumiti comandanti templieri, care devenisera ospitalieri, au putut chiar sa-si pastreze titlurile si prerogativele.

 

Constructia Capelei

 

Capela Templierilor din Metz a fost construita intre anii 1180 si 1220. Capela este astazi singurul vestigiu al comandamentului templier. Capela este singurul exemplar de biserica rotunda existent in Lorena. Planul central al capelei este templier. Arhitectura cladirii se afla la granita dintre arta romanica, de la care are peretii grosi si golfurile semicirculare inguste si arta gotica, de la care a adoptat bolta cu nervuri.

 

Piatra cheie sculptata reprezinta porumbelul Duhului Sfant. Coaste zvelte se sprijina pe coloane mici, cu majuscule sculptate. Unele dintre capitelurile coloanelor sunt impodobite cu frunzis "fleur - de - lis" (floare de crin). Capela are un plan octogonal central si masoara 8,30 metri in diametru. Are un cor patrat, terminat cu o absida mica boltita. Corul, care este boltit in coaste, este mai mic decat naosul octogonal. Peretii sunt grosi si scobiti. Aceste caracteristici amintesc de Rotonda din Saint - Gereon, transeptul Sfantului Apostol din Koln, ambulatoriul si nava Heisterbach sau Capela Comandamentului din Laon. Golfurile semicirculare sunt deschise la jumatate, in fiecare sectiune a peretilor.

 

In interior, toate zidurile sunt acoperite cu picturi murale, care au fost resturate partial intre anii 1910 si 1913, de catre pictorul Schewarting din Hanovra, pe baza unui proiect realizat de Hermann Schaper. Frescele vechi, care au fost degradate puternic, au ramas totusi vizibile. Aceste fresce dateaza din prima jumatate a secolului al XIV-lea.

 

In exterior sunt doua laterale cu arce. In partea opusa corului, sectiunea exterioara are urmele unei bolti semicirculare vechi. Aceasta arcada indica locatia unei cladiri disparute, care a adapostit initial o casa capitola cu decoratiuni pictate istoric. Sub acest arc se deschide o usa, a carei linie sculptata poarta crucea caracteristica templierilor.

 

In timpul constructiei cetatii Metz din anul 1556, comandamentul spitalului a fost distrus, cu exceptia casei capitolelor sau a refectorului, care era acoperita cu tavan din lemn vopsit si care era decorata cu fresce. Casa a fost demolata in anul 1904. Capela Templierilor a scapat de demolare. Capela a servit ca magazin pentru pulbere si plumb.

 

Capela Templierilor a fost clasata ca monument istoric in prima lista din anul 1840. In urma constructiei arsenalului militar din anul 1861, Capela templierilor a scapat din nou de demolare datorita interventiei lui Prosper Merimee, care a fost dupa aceea inspector general al Monumentelor Istorice. In anul 1882, capela a fost restaurata pentru instalarea unei statii de telegraf militar. In anul 1905, armata a vandut cladirea administratiei orasului Metz. Capela a fost restaurata in mai multe campanii, in anii 1864, 1908 si 1927.

 

In timpul Primului Razboi Mondial, germanii au transportat acolo altarul bisericii colegiale Saint - Maur din Hattonchatel. In anul 1957, orasul Metz a inchiriat capela Ministerului Apararii pentru nevoile capelanului militar. Pe data de 9 iunie 1990, Capela Templierilor si-a recapatat aspectul capelei originale a fostului comandament. Capela Templierilor este folosita acum ca sala de expozitii.

 

In apropiere de capela se afla o cladire mica din prima jumatate a secolului al XIII-lea, cunoscuta sub numele de casa capitulara sau refectoriul templier. Casa a fost demolata in anul 1904. Era formata din doua nave cu tavan din lemn, sustinute de coloane din piatra. Picturile acestei case au fost descrise de Viollet-le-Duc in Dictionarul sau de arhitecura. Fragmente din aceasta casa se afla in Muzeul Metz. Din pacate, Capela Templierilor era inchisa cand am fost eu la Metz (mi-ar fi placut foarte mult sa o vizitez in interior).

 

Capela Templierilor, in urmatoarele 3 fotografii.

Am trecut din nou prin Esplanada Metz si ne-am odihnit putin intr-un parc.

Am ajuns apoi la Biserica Sfantul Maxim (Saint-Maximin).

 

Biserica Sfantul Maxim (Saint-Maximin) din Metz

 

Biserica Saint-Maximin din Metz este o biserica catolica, situata in apropierea Templului Luteran, in cartierul vechi din Metz. Biserica poarta nunmele Episcopului Maximin din Treves (Trier),  care a murit in anul 347. Biserica romanica Saint-Maximin se afla in cartierul Quatre - Seille, pe strada Mazelle nr.68. Biserica este deschisa toata ziua si intrarea este libera.

 

Constructia bisericii

Prima biserica a fost stabilita din secolul al V-lea, de-a lungul drumului roman spre Strasbourg.

 

Biserica a fost construita la inceputul secolului al XI-lea si consacrata ca Biserica Sfantului  Maxim, fost episcop al Trierului. Corul, trecerea transeptului, care are o bolta cu opt ramuri, fatada si clopotnita inalta, patrata din secolul al XII-lea sunt o marturie importanta a perioadei romanice. Naosul si nava dareaza din secolul al XV-lea.

 

Portalul baroc (singurul exemplu din Metz cu Capela Sf.Glossinde), dateaza din anul 1753 si a inlocuit prima usa ogivala. Prin exuberanta sa, portalul contrasteaza cu simplitatea ferestrelor mici, romane, de la fatada.

 

Extremitatea transeptului drept formeaza capela funerara a unei mari familii patriciene din Metz, Gournay. Capela dateaza din anul 1365 si a fost o donatie de la Poisignon Dieu Amy. Dedicata Sfantului Livier, ofiter roman decapitat de Atilla, capela contine epitafuri si o arcada in stil renascentist. Pe data de 24 octombrie 1658, tanarul Jacques - Benigne Bossuet, canon al Catedralei din Mtez, a tinut in aceasta biserica slujba de inmormantare a lui Henric de Gornay.

 

O capela a Sfintei Fecioare este situata in colateralul stang. In anul 1846 au fost construite travee noi in biserica, pe lungimea colateralului drept, deoarece biserica a devenit neincapatoare pentru populatia in crestere a cartierului.

 

Acest edificiu remarcabil a fost imbunatatit cu vitralii superbe in tonuri de bleo pal, realizate de Jean Cocteau, la inceputul anilor '60. Simboluri crestine, cruci, porumbei si pesti se amesteca cu imagini mai misterioase, care creaza  o atmosfera de dulceata si pace.

 

Vitraliile lui Jean Cocteau

 

Biserica gazduieste singurele vitralii cunoscute care au fost proiectate de Jean Cocteau, impreuna cu cele ale Capelei Notre-Dame de Ierusalim (din Dioceza Frejus - Toulon). Vitraliile au fost montate la sfarsitul anilor 1960, pe baza unor desene animate. Opera vitraliilor produse de Jean Cocteau in Metz constituie, fara indoiala, ultima sa mare capodopera. Cea mai mare parte a vitraliior din biserica a fost completata postum, dupa moartea artistului, la 11 octombrie 1963. Executia completa a vitraliilor a fost facuta de catre fiul adoptiv al artistului, Edouard Dermit, impreuna cu producatorul sau de desene, Jean Dedieu. Proiectul vitraliilor a fos facut de Jean Cocteau, in colaborare cu Raymond Moretti.

 

Creatia lui Jean Cocteau din Biserica Saint-Maximin este importanta prin numarul de vitralii executate (un total de douazeci si patru ferestre) si este remarcabila prin calitatea artistica. Trei idei majore caracterizeaza aceasta lucrare extraordinara. Acestea sunt:

 

Apropierea de arta culturilor antice

 

Artistul a ales un loc religios, istoric, impletind astfel, prin arta vremurilor sale, cele mai vechi culturi cu cele mai indepartate locuri. Prietenia artsistului cu Picasso a insemnat interesul acestuia pentru arta ancestrala si cea imaginara. Astfel, amprenta sa personala in vitraliile de la Saint-Maximin este reprezentata prin onduleuri vegetale, minerale si carnale, in maniera lui Wifredo Lam, pana la nasterea unui fel de imn poetic care exprima comuniunea dintre om si natura, bazandu-se pe obiceiuri si traditii din viata de zi cu zi.

 

Aceasta utilizare a artelor primitive este ilustrata in mai multe vitralii din biserica, inclusiv in vitraliul central din absida, care reprezinta un barbat cu bratele ridicate. Conform celor spuse de Mircea Eliade, samanul este cel care adopta aceasta pozitie in timpul ceremoniilor si exclama "Am ajuns la cer! Sunt nemuritor!".

 

 

Vitralii care au prefigurat arta contemporana

 

Vitraliul central din absida, a fost folosit de artistii artei stradale ("Street Art"), dupa douazeci sau treizeci de ani. Keith Haring, un artist stradal american, a folosit pe larg motivul barbatului cu bratele ridicate in lucrarile sale. Haring a facut o lucrare mare, de 243,8 x 243,8 cm, care reprezeninta o efigie umana cu bratele ridicate spre cer.

 

In cea de a doua fereastra a absidei in partea de sud (dreapta) se afla si alte aspecte care au fost dezvolatate ulterior de pictura americana contemporana, mai ales in pictura de actiune numita "Color Field Painting" sau "Abstract Post - Pictorial".

 

Un imn al nemuririi

 

Cel mai convingator mesaj transmis de vitraliul central pare a fi cel al nemuririi. Cele doua personaje din vitraliul central apar clar si invoca credinta in nemurire. Cocteau nu a incetat niciodata de-a lungul vietii sale sa foloseasca mitologia si in special personajul lui Orfeu, pentru a le readuce la viata. Referitor la filmul Orphee din anul 1950, blogul "Ochiul pe ecran" mentioneaza: "Jean Cocteau transpune mitul lui Orfeu in zilele noastre...Omul este salvat, Moartea moare, este mitul nemuririi".

 

In anul 2013, la 50 de ani de la moartea sa, orasul Metz i-a adus lui Jean Cocteau un tribut vibrant pentru ultima sa capodopera facuta la Biserica Saint-Maximin din Metz. Site-ul american Atlas Obscura (cu un milion de vizitatori pe zi), a citat Biserica Saint-Maximin din Metz, cu vitraliile lui Jean Cocteau, printre cele 13.701 de locuri pe care trebuie sa le vedem pe planeta inainte de a muri.

 

Portalul central din secolul al XVIII-lea, in urmatoarele 3 fotografii. Pe aceeasi fatada a bisericii, pe strada Mazelle, se mai afla doua portaluri laterale din secolul al XIX-lea.

Interiorul Bisericii Saint-Maximin din Metz, in urmatoarele fotografii.

Naosul si nava bisericii, care au fost boltite in secolele XIV si XV, in urmatoarea fotografie.

Vitraliile din absida

 

Vitraliul central din absida are imaginea barbatului cu bratele ridicate, care transmite mesajul nemuririi. Acest vitraliu este chiar in spatele altarului si deasupra crucifixului.  Aceasta simbolistica a inceputurilor initiale influenteaza si celelalte patru vitralii ale absidei, situate in grupuri de cate doua, de o parte si de alta a vitraliului central: doua pe latura de nord (in stanga) si doua pe latura de sud (in dreapta). Aceste vitralii au, de asemenea, tema revenirii la origini. Vegetatia luxurianta din al doilea vitraliu din dreapta simbolizeaza o noua nastere a lumii naturale.

 

Vitraliile din absida, in urmatoarele doua fotografii.

Vitraliile din transeptul nordic

 

Frumusetea vegetala pe care Jean cocteau o infatiseaza in aceste vitralii face parte din inclinatia poetica a artistului. Corpul Iiacintului, din primul vitraliu din stanga, este acoperit aproape complet de forme vegetale, petale, frunze sau liane. In vitraliul central se afla o masca si un cap de animal. Latura repulsiva si ingrozitoare a Bestiei este estompata de linii care ascund fata sa. Pe capul sau infloreste o floare. Universul sau pare cu atat mai neobisnuit cu cat fiintele fantoma, in special fiintele umane zoomorfe, populeaza acest univers (Minotaurul, Fiara, in special).

 

In al treilea vitraliu sunt reprezentati doi trandafiri, care joaca un rol esential in basme, si mai ales in Frumoasa si Bestia. Conform celor spuse de Jean-Pascal Pillot, trandafirul reprezinta cele patru elemete: pamant, apa, aer si foc.

 

Vitraliile din transeptul nordic, in urmatoarea fotografie.

Vitraliile de pe fatada de sud

In Capela Gournay, unde se odihnesc membrii acestei familii patriciene din Metz, Cocteau a facut vitraliile cu tema mortii, mai profunda decat in celelalte vitralii ale sale.

 

Capela Gournay in urmatoarele doua fotografii.

Vitraliile din aceasta capela sunt impartite in trei ansamble de cate doua ferestre fiecare.

 

In primul ansamblu este reprezentat un labirint cu numeroase fire, care leaga viata si moartea. Este Hades sau zona "mijlocie" dintre viata si moarte, reprezentand simbolic nelinistea pe care a simtit-o artistul. Aceasta zona a labirintului poate reprezenta si tumultul interior pe care artistul l-a simtit si a trebuit sa-l depaseasca.

 

Al doilea ansamblu depseste acesta zona intermediara datorita pomului vietii dar si datorita zeitei Demeter, care permite alternarea anotimpurilor. Acesta este reprezentat prin simbolul graului care trebuie sa moara pe pamant si apoi sa renasca. Desenandu-l pe Demeter in acest vitraliu, Cocteau dezvaluie o parte din fiinta personajului, prin reprezentarea sa cu forme geometrice alegorice. Personajul este inconjurat de linii.

 

Fata ovala, ochii in forma de migdale si nasul in forma de diamant semnifica plinatatea si maretia acestei zeite. Formele rotunjite sunt destul de dominante si exprima blandetea acestei zeite binefacatoare. Ochii ei sunt foarte expresivi si spun adevarul dezvaluit al vietii de apoi. Mai mult, in vitraliul alaturat, la acelasi nivel, in stanga, sunt reprezentati alti ochi, care reprezinta arborele cunoasterii.

 

In al treilea ansamblu de vitralii este infatisata Minerva care il omoara pe artst cu lancea lui si renaste imediat, cu ochii iradiati. Artistul a dorit sa exprime faptul ca nu se mai temea de moarte, pentru ca aceasta i-a aparut sub forma unei printese imbracata in alb. Moartea are si o virtute creatoare, deoarece il readuce pe artst la viata de fiecare data. In vitraliul din dreapta, Minerva apare cu o creasta inalta si cu un penaj stralucitor care-i cade pe umeri. In spatele capului Minervei, artistul a pictat linii, ca flacarile, care se ridica la capatul superior al vitraliului. Aceste linii seamana cu o forma de scriere lirica.

 

Focul care se agita in spatele capului Minervei este ca preludiul unei mari conflagratii, anuntarea unui moment de eternitate care permite ca totul sa transceada. Fulgerul stabileste tonul acestei explozii aparente de flacari, care scapa in spatele Minervei.

 

Vitraliile din fatada de sud, in urmatoarele 3 fotografii.

Primul ansamblu de vitralii

Al doilea ansamblu de vitralii

Al treilea ansamblu de vitralii, cu reprezentarea Minervei

 

Vitraliile de pe fatada de est

 

Aceste vitralii, care au paralela cu vitraliile vecine, se refera la un simbolism care este cel al "centrului", despre care a vorbit pe larg Mircea Eliade in lucrarea sa "Imagini si simboluri".  De fapt, se vede centrul unei flori cu trei petale care apar la acelasi nivel cu capul din vitraliul din stanga si cel al unei alte flori cu sase petale in mijlocul unui copac "viu", din vitraliul din dreapta. Toate acestea simbolizeaza cele trei regiuni cosmice (Cerul, Pamantul si Iadul) conectate intr-un "centru" de o axa. Simbolismul "legaturii dintre Cer si Pamant" a fost preluat din civilizatiile paleo - orientale.

 

Dar arborele care apare in vitraliul drept poate sa evoce si Arborele lui Jesse care infloreste si da nastere fiintelor vii (linia de la David la Isus). Acestia iau o forma ciudata, pe jumatate umana si pe jumatate de planta, cu ochi bulbucati. Jean Cocteau a amestecat simboluri din mitologie si din Vechiul Testament. Artistul insusi s-a pictat in vitraliul din centru, cu fata proprie, care apare de doua ori, marcata de "ritul centrului".

 

Vitraliile de pe fatada de est, in urmatoarea fotografie.

Orga mare

 

Orga mare a Bisericii Saint-Maximin a fost construita in anul 1969 din tevi vechi, fabricate de Haerpfer Erman si a fost inaugurata in anul 1970 de catre Pierre Gazin. Orga a fost restaurata in anul 2010 de catre constructorul de orgi Michel Gaillard. La aceasta orga se tin numeroase concerte si este considerata una dintre cele mai bune orgi baroce din Metz.

 

Biserica Saint-Maximin este inca un locas de cult. Acustica sa ideala face biserica un loc privilegiat pentru concerte. Biserica a fost clasificata ca monument istoric in anul 1923 si mai multe obiecte din biserica au fost inscrise ca monumente istorice, cum ar fi relicvariul Sfantului Maximin.

 

Orga mare a Bisericii Saint-Maximin, in urmatoarea fotografie.

Usa de intrare - iesire a bisericii, in urmatoarea fotografie.

Dupa ce am vizitat Biserica Sfantul Maxim (Saint-Maximin), am continuat drumul si am ajuns intr-un parc, prezentat in urmatoarele doua fotografii.

Am plecat apoi spre gara, sa ne intoarcem la Luxemburg.

Gara orasului Metz

 

Gara orasului Metz este statia principala de tren care deserveste orasul. Se spune ca in Palatul Statiei au fost apartamentele Imparatului german Wilhelm al II-lea. Gara Metz a fost inregistarta ca Monument Istoric din data de 15 ianuarie 1975. Acest fapt da garii protectia legala pentru fatada statiei, acoperisul ei, sala de asteptare de la plecari, salonul onorific si restaurantul vechi al statiei care are decoratiuni interioare.

 

Scurt istoric si rolul strategic al garii

Gara din Metz a fost piunctul central al planurilor noi de urbanism al aceste zone a orasului, care se numeste acum Cartierul Imperial, care a fost construit in timpul primei anexari a Metzului la Imperiul German. Pentru a "germanifica" orasul, Imparatul Wilhelm al II-lea a decis sa se creeze in oras un district nou format dintr-un amestec distinctiv de arhitectura germanica. Districtul a fost conceput de arhitectul german Conrad Wahn si este denumit acum Districtul Imperial.

 

Statia de tren constituie piatra de temelie a districtului si nu este departe de centrul orasului istoric. Primul sau scop a fost militar si a trebuit sa fie folosita pentru necesitatile strategice: pentru succesul Planului Schlieffen, imparatul trebuia sa fie capabil sa transporte trupele din Franta in Rusia in doar 24 de ore. Acest fapt a dus la moderinizarea considerabila a garii, cu platforme mari, suficiente pentru a gazdui trupele si caii. Asa ca statia de tren din Metz era legata direct de Berlin, via Liniile pantru tunuri.

 

Arhitectura garii

Statia de tren este o cladire neo-romanica de 350 de metri lungime, construita intre anii 1905 si 1908 de catre arhitectul german Jurgen Krogen, asistat de arhitectii Jurgensen si Bachmann, cat si de sculptorul Schirmer. Statia a fost captusita cu gresie gri pal de Niderviller, in contrast cu celelalte cladiri ale orasului, care au fost construite in principal din piatra galbena. Datorita terenului mlastinos din zona, gara si turnul sau de apa au fost construite pe 3.034 piloni de fundatie, la adancimi cuprinse intre 10 si 17 metri, facuti din beton armat, care a fost conceput de inginerul framcez Francois Hennebique.

 

Cladirea garii este o reminiscenta arhitecturala a formei unei bazilici in zona salii de asteptare de la plecari, cu un turn cu ceas de 40 de metri inaltime, care se spune ca ar fi fost proiectat de Imparatul Wilhelm in persoana. Pe de alta parte, sala de asteptare de la sosiri si restaurantul au forma unui palat imperial. Scopul acestuia a fost sa reprezinte puterile religioase si temporare ale imparatilor Sfantului Imperiu Roman. Statuia Cavalerului Roland din coltul turnului cu ceas reprezinta protectia imperiala asupra Metzului.

 

In coridorul mare se afla o fereastra cu vitralii care il reprezinta pe Imparatul Carol cel Mare stand pe tronul sau. Imparatului Wilhelm i-au placut calatoriile sale la Metz si in teritoriul imperial al Alsaciei - Lorena, care era administrat direct de guvernul imperial de la Berlin. Asa ca in gara se pot vedea apartamentele pe care le-a folosit imparatul in timpul vizitelor sale in oras, aceste apartamente au fost transformate in birouri ale Comaniei de Tren SNCF. Curtea statiei de tren este impodobita cu mobilier stradal proiectat de Philippe Starck. 

 

Cladirea Garii Metz, in urmatoarele 3 fotografii.

Turnul cu ceas, in dreapta fotografiei

Vitraliu din interiorul cladirii garii

 

Turnul de apa al garii din Metz, in urmatoarele doua fotografii.

Recomand vizitarea orasului Metz!