Croatia-Dubrovnik-Palatul Rectorului

CROATIA - DUBROVNIK - PALATUL RECTORULUI

In acest articol va prezint Palatul Rectorului din Dubrovnik, Croatia.

Palatul Rectorului este o expozitie permanenta de picturi artistice, mobilier si lucruri necesare traiului zilnic, care dateaza din perioada secolul al XVI-lea - secolul al XIX-lea si camerele decorate corespunzator ale palatului, locul Rectorului Republicii Dubrovnik (print, sef al executivului) si Guvernului, cat si o colectie de monede vechi din Dubrovnik, medalioane, sigilii, steme si arme.

Armoniosul palat gotic si renascentist isi datoreaza forma actuala numeroaselor adaugiri si reconstructii din istoria sa furtunoasa. Din cand in cand, palatul a fost distrus sau avariat grav de incendii, explozii cu praf de pusca si cutremure.

Pe locul prezentului palat se afla o cladire de aparare in Evul Mediu Timpuriu si in Legile din 1272 se facea referinta la ea ca un castrum. In anul 1296 a fost castellum, adica fortareata. Termenul palatium, adica palat a aparut in documente in anul 1349 si mai tarziu a aparut termenul de palazzo maggior.

Deoarece documentele specificau uneori partile componente, se poate deduce ca a fost o cladire cu turnuri de colt, doua aripi si un zid mare, care includea curtea. Intentia de a infrumuseta cladirea a devenit arzatoare in secolul al XV-lea. Aceasta dorinta s-a putut realiza cu siguranta foarte usor, deoarece incendiile si exploziile cu praf de pusca au avariat serios vechea cladire si turnurile sale, astfel incat a trebuit sa fie reconstruita din fundatie.

Dupa incendiul din anul 1435 care a distrus cladirea si turnurile sale, Guvernul a decis sa construiasca un palat nou, mai frumos. Lucrarea a fost incredintata lui Onofrio della Cava din Napoli, mester constructor care facuse inainte apeductul.

Palatul Rectorului s-a ridicat ca o cladire gotica armonioasa, cu doua etaje, cu pridvor si stalpi intre doua turnuri laterale, care erau ceva mai inalte. Coloana pridvorului se termina in cele mai frumoase capiteluri, cu reprezentatii figurale. Ornamentele sculpturale ale palatului, inclusiv capitelurile au fost facute de mesterul Pietro di Martino din Milano.

Au supravietuit pana in zilele noastre numai un semi-capitel cu figura lui Aesculapius construit in unghiul sudic al pridvorului, capitelul cu Judecata lui Solomon (care este acum in Muzeul Orasului) si 4 suporti de perete in veranda din fata. Cu toate ca aranjamentul figurilor era gotic, el prezinta dovezi ale spiritului renascentist timpuriu.

O explozie cu praf de pusca a avut loc in armureria palatului in anul 1463 si l-a avariat grav. Reconstructia palatului a fost incredintata faimosului arhitect Michelozzo din Florenta, care a reconstruit Zidurile Orasului la acea vreme. Se pare ca planurile sale au fost prea mult in stilul renascentist pentru gusturile Consiliului Major, conservator de notorietate, asa ca ei le-au respins pe data de 5 mai 1464. Michelozzo a paarsit Dubrovnikul imediat dupa aceasta data si lucrarile au fost continuate de alti constructori.

Arcurile pridvorului au fost reconstruite in concordanta cu principiile stilului renascentist, cu capiteluri renascentiste complet noi.

Modernizarea decoratiei sculpturale a fost probabil lucrarea maestrului florentin Salvi di Michele, care a condus lucrarile de reconstructie incepand cu anul 1467. Schimbarile principale la cladirea lui Onofrio au fost facute la fronturile de vest si sud, unde ferestrele simple vechi au fost inlocuite de bifoare (un bifor este impartit in doua printr-o coloneta, fiecare despartitura fiind terminata cu un arc) mari, 8 pe frontul de vest si 3 pe frontul de sud.

Bifoarele au fost sculptate de maestrii locali Radivoj Bogosalic si Nikola Markovic, in timp ce ornamentele in relief de pe portal au fost facute de maestrul Pavko Antojevic Bocicevic. Noi avarii au fost cauzate de cutremurul din anul 1520. Unul dintre maestrii care au facut reparatiile a fost Petar Andrijic din Korcula. Palatul a suferit avarieri grave in anul 1667. Frontul de sud cu bifoare s-a daramat si aceasta aripa a fost reconstruita in stil baroc.

In acelasi timp, a fost construita o scara baroca noua in atrium, in locul celei vechi care fusese avariata si a fost pus un clopot la primul etaj al atriumului. Standul clopotului este decorat cu ornamente rococo. A fost conectat la un mecanism cu ceas dedesubt, care bate ora exacta.

La parterul atriumului, intre doi pilastri in aripa de est, Senatul a ridicat un monument in anul 1638, inchinat lui Miho Pracat, un cetatean de merit. El a fost un armator bogat din Lopud care si-a lasat mostenire averea Republicii si singurul cetatean (un om din popor, de altfel) pe care Republica l-a onorat cu un monument intr-o mie de ani de existenta. Bustul monumentului a fost facut de Pietro Giacometti din Recanati. Monumentul a fost avariat in timpul marelui cutremur, dar a fost reparat si repus in acelasi loc in anul 1738.

Frontul de est, cu fata la port a suferit mari schimbari dupa cutremur. Era initial reprezentativ in forma, cu un pridvor si o logie, dar nu a fost restaurat niciodata la forma sa dinainte.

Din cauza multor avarii, Palatul Rectorului a devenit o cladire unica, care combina armonios elemente ale stilurilor gotic, renascentist si baroc. In plus fata de Biroul Rectorului si camera lui privata, salile de receptie si audienta, Palatul era locul Consiliului Minor si al administratiei de stat (Secretariatul, Notariatul si Cadastrul), armureria, depozitul de praf de pusca, Casa ceasului si inchisoarea.

Rectorul, care venea la birou numai odata pe luna, nu putea sa paarseasca palatul decat cu ocazia afacerilor oficiale. El primea cheile portilor orasului in fiecare seara in timpul unei ceremonii, pentru a le pastra in siguranta. Ceremonia se repeta in fiecare dimineata, cand Rectorul returna cheile.

Un rand de banci din piatra sunt aranjate de-a lungul peretelui frontal vestic, sub pridvor. Rectorul si membrii Consiliului Minor stateau acolo pe perne, fie sa primeasca salutul drapelului in Ziua Sfantului Blasius sau sa-si ia ramas bun de la ambasadori, la plecarea acestora in tarile lor indepartate. Rectorul si suita lui obisnuiau sa priveasca festivitatile de carnaval din acelasi loc.

Astazi, Palatul Rectorului este casa Departamentului de Istorie al Muzeului Dubrovnik. Majoritatea salilor au mobilier de stil, astfel incat sa recreeze atmosfera originala a acestor camere. In plus fata de mobilier, exista numeroase portrete si steme ale nobilimii, picturi ale vechilor maestri, monede batute de Republica, cheile originale ale portilor orasului si un numar de documente importante de stat.

Intarirea suveranitatii Republicii Dubrovnik, cresterea structurii sale administrative si dezvoltarea economica dinamica au conditionat urgenta infiintarii unui numar de birouri administrative. Biroul notarial si Cancelaria pot fi recunoscute usor in camerele de la stanga intrarii principale.

Birourile au fost localizate la parter, intr-un loc convenabil si usor accesibil pentru cetatenii Dubrovnukului, care veneau aici pentru a cere emiterea de documente, pentru a ajunge la un acord, sa-si scrie testamentele conform dorintelor lor, sa dea pe cineva in judecata sau sa ceara orice altceva care era in sarcina acestor birouri.

S-a avut mare grija de Arhive. Acest fapt este aratat de presa mare din lemn pastrata inca, decorata in anii 1780 de pictorul oficial de stat de la acea vreme, Andrija Pignatelli. Astazi, aceasta camera este folosita pentru reuniuni, lecturi si mici receptii.

Mobilier rococo, baroc si Ludovic al XVI-lea, cat si picturi ale maestrilor italieni sunt la primul etaj. In Cabinetul Rectorului este un portret al lui Hamzic, un membru al Scolii de Pictura Dubrovnik din secolul al XVI-lea si un cabinet pe suport facut de Luca Giordano. Patul rococo al Rectorului este localizat in partea de sud (nu l-am vazut, din pacate).

Palatul Rectorului este situat intre Primarie si Biserica Sf.Blasius, pe de o parte si Catedrala pe de alta parte. Programul de vizitare al palatului este urmatorul: iarna (3 noiembrie - 21 martie, de la 09.00 - 16.00; vara (1 iunie - 2 noiembrie, de la 09.00 - 18.00). Biletul de intrare la palat a costat 100 Kuna/persoana (13 EURO).

Palatul Rectorului, in urmatoarele doua fotografii.

Colectia de arta religioasa

Lucrarile de arta expuse in acest spatiu sunt o selectie din colectia muzeului de arta religioasa, care numara aproximativ 100 de lucrari. Ele dateaza din secolele XV si XVI si au fost create in ateliere de pictura din zona sau din Europa. Ele arata toate caracteristicile stilurilor gotic tarziu si renascentist. Au fost achizitionate de muzeu din bisericile Dubrovnikului si colectiile private, prin cumparare sau donatii.

Colectia de arta religioasa, in urmatoarele 8 fotografii.

Fecioara Rozariului, Creto-maestru venetian, secolul al XVIII-lea

Sfantul Ieronim in pestera, de Nicccolo di Giovnni si Andrija Alesi, a doua jumatate a secolului al XV-lea

Sala de judecata

Conform documentelor din arhiva, o sala de judecata s-a aflat in aceasta camera in secolul al XVIII-lea. Balustrada si banca sunt de atunci. In Dubrovnikul medieval, sistemul judiciar era investit in aceeasi structura ca si executivul - Consiliul Minor, condus de Rector.

Sala de judecata, in urmatoarele 3 fotografii.

Balustrada si banca

Figuri din bronz pentru ceas, Michele di Giovanni, dubrovnik, 1478

Stema de stat a Republicii Dubrovnik, sfarsitul secolului XVII-mijlocul secolului XVIII

Inchisoarea, in urmatoarele 4 fotografii. Aici sunt expuse lazi din fier.

Lazi din fier, care erau cutii/containere portabile pentru bani, folosite pentru a tine banii, documentele si alte valori, in perioada secolelor XVI-XIX.

Atriumul (curtea interioara) vazut de la etaj, in urmatoarele 4 fotografii.

Clopotul si ceasul

Camerele Recorului de la etaj, in urmatoarele fotografii.

Scaun sedan, in urmatoarele doua fotografii. Scaunul sedan este un scaun portabil, care poate fi deschis sau inchis intre pereti si este echipat cu o usa si ferestre.

Regina Tomiris cu capul lui Cyrus cel Mare, dupa o pictura de Rubens, sfarsitul secolului al XVIII-lea

Scaun sedan

Pictura Botezul lui Iisus

Cabinetul Rectorului

Cabinet pe suport

Acest cabinet a fost realizat de Luca Giordano intr-un atelier italian din Napoli, la sfarsitul secolului al XVII-lea. Este din sticla, pictata cu tempera, abanos si lemn negru pictat, furnir din lemn african, lemn pictat si aurit, bronz aurit.

Acest tip de mobilier de lux, echipat cu numeroase sertare si compartimente secrete, care a atins un varf de popularitate in secolul al XVII-lea, a fost folosit pentru a pastra diferite lucruri pretioase si colectii de curiozitati, in spiritul dragostei baroce pentru colectare. A fost decorat luxuriant si la acea vreme a fost pus in mare parte pe un suport potrivit.

Cabinetul expus este unul dintre cele mai impozante specimene de acest tip de mobilier. A fost facut din materiale costisitoare si decoratii pictate pe sticla, cu scene si figuri din mitologia antica, reprezentari ale iubirii zeilor. Subiectele selectate sunt mesaje moralizatoare, care nu erau o caracteristica neobisnuita in mobilierul baroc, reflectand spiritul Contrareformei.

Modul de deorare si materialele folosite sunt tipice atelierului pictorului baroc Luca Giordano (1632 - 1705), care a introdus tehnica picturii pe sticla in Napoli.

Acest cabinet a fost adus in muzeu in anul 1948 de la mosia lui Ivo Saraka, un patrician dintr-o familie din Dubrovnik.

Cabinetul Rectorului, in urmatoarele doua fotografii.

Cabinet pe suport

Scaun sedan

Scaun sedan

Scaunul sedan din urmatoarea fotografie este italian, de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Este din lemn, pictat (pictura in ulei), sculptat, argintat si lacuit, are piele, catifea si matase. Este pictat cu scene alegorice si mitologice: Hefaistos (in spate), alegoria picturii (in fata) si alegoria muzicii (pe parti).