Israel-Ierusalim-Muntele Sion

ISRAEL - IERUSALIM - MUNTELE SION

Deoarece astazi este Joia Mare (sau Joia Patimilor), in care se comemoreaza Cina cea de Taina a lui Iisus, voi prezenta in acest articol Muntele Sion, locul unde s-a desfasurat acesta cina.

Cina cea de Taina, Ultima Cina sau Cina Domnului a fost cina de despartire a lui Iisus de ucenicii sai, conform traditiei a trei dintre Evangheliile sinoptice. La aceasta cina Iisus a frant painile si a instituit ceremonia Euharistiei sau a Impartasaniei. Dupa Evanghelia lui Marcu 14,12-16 si cea a lui Luca 22,7-13, locul unde s-a petrecut Cina cea de Taina era intr-o incapere la un etaj, pe care ucenicii au gasit-o dupa indicatia invatatorului lor, urmand pasii unui caraus de apa pe ulitele Ierusalimului.

In Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amanunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomeneste cina deja in versetul al 2-lea, dar nu mentioneaza locul si nici cuvintele lui Iisus despre paine si vin, iar cina se leaga de ceremonia Spalarii picioarelor.

Conform traditiei crestine, tot aici ar fi si locul unde ucenicii s-au adunat dupa Rastignirea lui Iisus si au fost salutati de acesta in aparitia sa dupa Inviere ( Luca 24,36 urm.) și (Ioan, 20,19-29). De asemenea, camera este identificata cu acea odaie de la etaj in care ucnicii, Maria si femeile au asteptat in reculegere si rugaciune timp de 10 zile dupa Inaltarea la Cer (Perioada Cenaclului) pana ce Sfantul Duh a descins deasupra lor cu "limbi de foc" in ziua Rusaliilor sau a Pentecostului (Fapte, 1 12-14) sau 2. 1-4.

Tot aici ar fi avut loc si alte evenimente semnificative in viata bisericii crestine: alegerea lui Matia pentru a-l inlocui pe Iuda Iscarioteanul in Colegiul celor doisprezece apostoli (Fapte, 1,26); primul Conciliu al Ierusalimului; Adormirea Mariei, al carui trup a fosat apoi transferat la Gethsemani (Gat Shmaney).

Muntele identificat ca Sion de catre crestini, aflat la vest de Muntele Maslinilor a devenit centrul primilor crestini din Ierusalim. Cladirea originara unde a avut loc Cina cea de Taina ar fi fost o sinagoga, intrata apoi in uzul iudeo - crestinilor sau a primilor crestini.

Pe Muntele Sion se afla locuri importante ca Abatia Adormirii, Mormantul regelui David si Camera Cinei celei de Taina. Multi istorici si arheologici din zilele noastre considera ca Mormantul lui David nu a fost locul real de inmormantare al Regelui David.

Un alt loc de mare interes de pe Muntele Sion este cimitirul catolic, unde este inmormantat Oscar Schindler, un Crestin Drept, care a salvat viata a 1.200 de evrei in Holocaust. Morminte notabile din cimitirul protestant de pe Muntele Sion il includ si pe cel al arhitectului Conrad Schick.

Bazilica Adormirii Maicii Domnului

Arhitectul Henrich Renard (1868 - 1928) din Koln a investigat acest loc si a descoperit vestigiile bisericii bizantine "Hagia Sion" si ale altor biserici.

Conducerea santierului de constructie a bisericii a fost incredintata arhitectului Theodor Sandel, un membru al Societatii Templului si rezident in Ierusalim. Temelia de piatra a fost pusa pe data de 7 octombrie 1900. Constructia bisericii a durat numai 10 ani. Bazilica a fost sfintita pe data de 10 aprilie 1910, de catre patriarhul latin al Ierusalimului.

Cenaclul, Camera in care a avut loc Cina cea de Taina

Cenaclul, sau "Camera de Sus" este termenul folosit pentru locul Cinei celei de Taina. Cuvantul este o derivatie a cuvantului latin " Coenaculum sau Cenaculum", care inseamna Sala de mese.

Incaperea are dimensiuni relativ reduse (15 metri x 12 metri) si este, dupa traditie legata si de alte evenimete din istoria credintei crestine: Euharistia, Spalarea Picioarelor, Aparitia lui Iisus inviat in fata Apostolilor, Coborarea Sfantului Duh asupra Apostolilor si a Mariei, Adormirea Mariei.

Dupa traditia majoritatii bisericilor crestine, locul se afla la etajul unei case pe varful muntelui Sion, colina aflata la sud - vest de "Vechiul Oras" din Ierusalim. Traditia aceasta este relativ tarzie, din perioada secolelor IV - V si se pare ca deriva din traditia mai temeinica care localiza evenimentul Pogorarii Sfantului Duh asupra Apostolilor, pe Muntele Sion (Chiril de Alexandria, inainte de anul 348). Acest eveniment din urma este mentionat ca a avut loc intr-o "odaie de sus" foarte probabil aceeasi unde a avut loc mai inainte Cina cea de Taina.

Astazi, locul se afla intr-o cladire de doua etaje, inglobata intr-un ansamblu mai mare, aflata la sud de Poarta Sion (Tzion, în arabă Al Bab Nabi Da'ud), in spatele unui edificiu al Ordinului franciscan (Ad coenaculum) si in apropierea Bisericii Adormirii (Dormition).

Cladira adaposteste doua obiective principale de importanta religioasa si istorica: legendarul Mormant al Regeleui David la parter, cu o anexa care cuprinde inca un monumet funerar fictiv la nivelul superior si Cenaclul, la est, la nivelul superior, impreuna cu Capela Coborarii Sfantului Duh. La parter, in partea de vest, se afla si odaia unde se comemoreaza Spalarea Picioarelor. Edificiul are un minaret si o cupola mica. Edificiul avea doua nivele si in vremea lui Iisus, cand apartinea unui prieten si adept al acestuia (Fapte,2,44 -45): nivelul inferior era destinat rugaciunilor, iar cel superior era o sala de pranz.

Cladirea este un loc crestin de pelerinaj, dar multa vreme nu a fost loc oficial de rugaciune si cult.

Din secolul al IV-lea D.Hr., o structura identificata cu Cenaclul, locul Cinei celei de Taina a fost un loc popular de pelerinaj crestin de pe Muntele Sion din Ierusalim. Acest loc este documentat in multe povestiri ale pelerinilor timpurii, ca de exemplu Egeria, care l-a vizitat in anul 384.

Cladirea a suferit nenumarate cicluri de distrugeri si reconstructii, care au culminat cu o structura gotica care este si astazi. Desi termenul "Cenaclu" se refera numai la "Camera de Sus", locul este legat de alte puncte de interes, inclusiv un mare cenotaf la nivelul inferior, despre care s-a spus la inceput de catre Cruciatii din secolul al XII-lea ca ar fi mormantul Regelui David.

Edificiul original a fost o sinagoga, care a fost utilizata probabil de catre crestinii evrei. Conform Enciclopediei Catolice, cladirea a fost crutata pe timpul distrugerii Ierusalimului sub Titus (70 D.Hr.), desi arheologul Bargil Pixner crede ca ea a fost probabil reconstruita imediat dupa razboi, si pretinde ca trei ziduri ale acestei structuri exista si astazi: zidurile de nord, est si sud ale Mormantului regelui David din zilele noastre.

Comunitatea crestina a Noului Ierusalim sau a Noului Sion este cea care, probabil a dat numele de Sion acestei coline din afara zidurilor cetatii de altadata. Adevarata Cetate a lui David ar fi trebuit sa fie inuntrul zidurilor, in sudul Muntelui Moria.

Sfantul Epifanie de Salamina (315 - 402) a sustinut ca Imparatul Hadrian a ras Ierusalimul de pe fata pamantului in anul 135, dupa inabusirea rascoalei evreilor condusi de Shimon Bar Kohva si i-a schimbat si numele in Aelia Capitolina. El ar fi lasat neatinsa „o mică biserică de creștini, construită pe locul unde s-au dus ucenicii după ce Domnul s-a înălțat la cer”, asa numita Biserica lui Doumnezeu (în ebraică Kehal-El sau în greacă, Ekklesia tou theou). In acel moment, evreii de orogine iudaica nu au mai putut sa mai puna piciorul in oras, prin hotararea imparatului.

Imparatul roman Theodosius I a construit o biserica octogonala (Biserica Theodosiana sau Biserica Sfantului Sion, Mama tuturor bisericilor) intr-o latura a sinagogii (numita Biserica Apostolilor). Ioan al II-lea, episcopul Ierusalimului din anul 394 D.Hr. a sfintit Biserica Teodosiana, a carei constructie a inceput probabil in anul 392 D.Hr.

Cativa ani mai tarziu, circa 415 D.Hr., episcopul Ioan al II-lea a marit Biserica Sfantului Sion intr-o mare bazilica dreptunghiulara cu cinci naosuri, tot langa Biserica Apostolilor. Aceste biserici sunt infatisate pe mozaicurile de la bisericile Sf Pudentiana din Roma si de la Madaba. In anul 415, Biserica Sfantului Sion a adapostit pentru cativa ani ramasitele pamantesti ale Sfantului Stefan. Biserica Sfantului Sion a fost apoi distrusa de catre invadatorii persani in anul 614 D.Hr. si reconstruita partial la scurt timp dupa aceea, de catre patriarhul Modestus.

In anul 1009, biserica a fost demolata pana la temelie de catre califul musulman Al-Hakim si la scurt timp dupa aceea, in anul 1130 a fost recladita de catre Cruciati ca o bazilica cu 3 nave, numita dupa Sfanta Maria. Se crede ca Cenaclul ocupa o portiune din doua nave, in partea dreapta a altarului.

Intr-o incapere la nivel inferior au loc ceremonii de Spalare a picioarelor. Tot acolo se afla si o sinagoga, pe locul in care, conform miturilor din secolele X-XII se afla Mormantul Regelui David. Bazilica Cruciatilor a fost distrusa de catre sultanul Damascului, Al-Muazzam Turan Shah.

In anul 1333, dupa negocieri anevoiase in numele regelui Robert de Anjou al Neapolelui, incaperea a fost cumparata de catre Ordinul catolic al fratilor minoriti sau franciscani, de la sultanul mameluc al Egiptului, En Nasser Muhammad. Franciscanii, care au devenit custozii locurilor sfinte catolice in Palestina in anul 1421 au restaurat incaperea, adaugandu-i bolti in stilul gotic si au luat-o in custodia lor, intre anii 1333 - 1523. De cateva ori li s-a permis sa ia in custodie si Capela Coborării Sfântului Duh, pe care au restaurat-o cu contributia unor arhitecti crestini din Cipru, dar de fiecare data musulmanii au pus repede capat acestei stari de fapt.

In anul 1523, turcii otomani au capturat ierusalimul si i-au izgonit pe crestini din Cenaclu. In perioada secolelor XIV - XVI, in numele cultului presupusului Mormant al Regeleui David, unii rabini evrei au incercat sa faca demersuri pentru a obtine dreptul deschiderii locului pentru religia lor. Hotararea privind excludera crestinilor, inclusiv a franciscanilor din Cenaclu, comunicata de catre sultanul Soliman Magnificul mai multor monarhi europeni, printre care regilor Frantei si Portugaliei, a devenit de neclintit, incepand cu anul 1554. Sultanul a permis folosirea Cenaclului (Camera de Sus) exclusiv ca moschee (Makam al Nabi Daud - Moscheea Nabi Da'ud, adică a proorocului David).

Inca din anul 1453, sub regimul mameluc, musulmanii au adaugat Cenaclului si un mihrab, o nisa care indica directia rugaciunii spre Mecca, iar din anul 1524 au adaugat in preajma o inscriptie in limba araba, in slava sultanului Soliman Magnificul, care "a curatat" locul de "ghiauri". De asemenea, musulmanii au montat ferestre colorate cu versete din Coran, inclusiv referitoare la Regele David. Bolta cu nervuri este din perioada regilor din Casa Lusignan si goticului cipriot. Una dintre cele 3 coloane ale Cenaclului, ramase de pe vremea administratiei franciscane, este decorata cu imagini care reprezinta pelicani, pasare care migreaza in mod regulat spre Israel. De asemenea, s-a pastrat si imaginea de pe o piatra a stemei orasului german Regensburg (Ratisbona).

Sultanul Soliman Magnificul a incredintat in custodie Sanctuarul familiei arabe Dadjani, care l-a administrat pana la Razboiul arabo - israelian din perioada 1948 - 1949. Familia Dadjani si-a construit case in preajma Sanctuarului, iar in timpul ocupatiei egiptene a lui Ibrahim Pasa din anul 1831 a adaugat o sala care i-a servit drept resedinta oficiala, Sala Zawiya al Ibrahimiya.

In secolul al XX-lea, pe vremea mandatului britanic in Palestina, autoritatile religioase musulmane au acceptat ca evreii sa se poata ruga langa asa-numitul "fals mormant" al lui David, la etaj, in timp ce mormantul "adevarat" de la parter a continuat sa fie loc de cult numai pentru musulmani. Dupa cucerirea locului de catre Israel si fuga familiei arabe Dadjani si a majoritatii locuitorilor musulmani din anul 1948, in locul moscheii de la parter s-a infiintat o sinagoga, iar in jurul ei s-au infiintat iesive si alte scoli religioase evreiesti.

Astepatnd posibilitatea de a recupera Cenaclul, franciscanii au construit ulterior, tot sub dominatia otomana, un alt sanctuar adiacent, „Ad Sanctum Coenaculum” pe locul unde s-au asezat in trecut cei dintai membri ai ordinului lor in Tara Sfanta. De asemenea, la inceputul secolului al XX-lea (in anul 1910) s-a ridicat, nu departe de Cenaclu, sub patronajul catolicilor din Germania, Biserica actuala a Muntelui Sion, care are o cripta in amintirea Adormirii Mariei (de aceea, biserica este denumita in engleza Dormition, in pronuntia ebraica Dormitzion).

Dupa Razboiul arabo - israelian din perioada 1948 - 1949, in care Orasul Vechi al Ierusalimului a cazut sub dominatia araba a Iordaniei, Cenaclul a intrat in controlul Israelului. Pe acoperisul sau se afla un punct de observatie de unde evreii puteau sa zareasca Zidul de Apus pana in anul 1967, la care nu mai aveau acces. Langa iesirea spre acoperis se afla asa numita „Odaie a președintelui” de unde presedintele israelian Itzhak Ben Tzvi obisnuia sa contempleze Zidul de Apus, Muntele Maslinilor si alte cateva parti din Orasul Vechi si din cartierele de est ale Ierusalimului, care se aflau sub dominatie araba iordaniana.

Dupa perioade lungi de hegemonie musulmana la fata locului, chiar si in timpul regimului mandatului britanic (anglican), crestinii catolici au recastigat accesul la Cenaclu abia in anul 1948, cand locul a fost cucerit de Israel. Papa Paul al VI-lea a vizitat Cenaclul in cursul vizitei sale fulger in Israel in anul 1964. Papa Ioan Paul al II-lea a tinut deja celebra aici Misa in cursul pelerinajului jubiliar din anul 2000, pe locul unde Iisus a stabilit Sacra Euharistie.

Papa Francisc a condus si el in acest loc un serviciu divin pe data de 26 mai 2014. Autoritatile israeliene au fost solicitate de catre catolici sa predea Cenaclul Bisericii Romano - Catolice in schimbul vechii sinagogi din Toledo, care fusese preschimbata timp de cateva secole in biserica catolica sub numele de Santa Maria la Blanca si care in momentul de fata este muzeu. Deasupra lacasului Mormantului lui David se afla Capela Coborarii Sfantului Duh.

Muntele Sion vazut in martie 2022, in urmatoarele fotografii.

Bazilica Adormirii Maicii Domnului, in urmatoarea fotografie.