Anglia-Castelul Windsor-partea a II-a

 

ANGLIA -

CASTELUL WINDSOR - PARTEA a II-a

 

 

In acest articol va prezint Castelul Windsor, din Anglia, partea a II-a!

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Windsor, din Anglia, partea I, le gasiti aici.

 

 

Castelul georgian

 

Regele Carol al II-lea nu a avut copii legitimi si dintre succesorii sai numai Regina Anna (domnie: 1702 - 1714) si-a aratat interes pentru Castelul Windsor. Dupa prima jumatate a secolului al XIX-lea, Castelul Windsor a cazut in declin.

 

Timp de cativa ani, Curtea Superioara a fost impartita de apartamente de gratie si favoare, in timp ce incinta castelului a fost deschisa publicului si se facea o cerere catre Menajera castelului pentru a cizita Camerele de Stat. Se vindeau carti cu ghidul castelului pentru 2 silingi.

 

In anul 1760, la varsta de 22 de ani, George al III-lea a mostenit tronul de la bunicul sau, George al II-lea (domnie: 1727 - 1760). Si-a facut din Castelul Windsor casa sa rurala principala si ii placea sa se joace ca scutierul de la tara in timp ce era acolo. In cea mai mare a timpului, el si Regina Charlotte au locuit neoficial la una dintre casele din parc, cunoscuta ca Loja Reginei si se amestecau adesea cu publicul care se plimba prin parc si de privelistile de pe Terasa de Nord.

 

"Parcul a fost o glorie pentru crichet (cricket) si zmeu" isi aminteste un vanzator de carti din Windsor intr-o relatare fermecatoare a copilariei sale. El a descris cum George al III-lea, "un domn linistit, plin de dispozitie, intr-o haina lunga albastra" ii privea pe baieti jucand crichet sau ii saluta in timp ce cautau ciuperci in roua diminetii, devreme.

 

Cu toate ca pierderile coloniilor americane l-au facut pe George al III-lea un rege nepopular pentru o vreme, curentul popularitatii sale s-a intors ca rezultat al Revolutiei Franceze. Rasturnarea completa a ordinii stabilite in Franta a dus in Anglia la o reactie in favoarea valorilor traditionale si a institutiilor monarhiei. A fost un interes reinnoit, de asemenea, pentru Evul Mediu si stilul de arhitectura gotica, atat de potrivit Castelului Windsor si George al III-lea a inceput procesul de restaurare al Capelei Sf.Gheorghe si modernizarea Camerelor de Stat.

 

Regele George al III-lea a fost foarte interesat de arta, istorie si arhitectura, asa ca el a marit considerabil Colectia Regala. In anul 1762, el a cumparat colectia formata in Venetia de Consulul Britanic de acolo, Joseph Smith. Aceasta a fost o achizitie semnificativa de picturi, desene, medalii si alte lucrari de arta, inclusiv peste 40 de picturi de Canaletto, dintre care multe se afla acum la Windsor.

 

In anul 1789, George al III-lea a fost doborat de o boala misterioasa care l-a lasat confuz si dezorientat. Acum se crede ca suferea de porfirie. Intr-un an si-a revenit, dar cand boala a recidivat, singura solutie parea sa fie izolarea sa la Castelul Windsor sau la Kew.

 

In anul 1811, fiul sau cel mare a preluat Regenta, in timp ce Regele a ramas izolat inca noua ani, o figura trista, naucita, care era inca salutata de gardieni cand isi facea aparitia la fereastra. La moartea tatalui sau, Printul Regent a devenit Regele George al IV-lea (domnie: 1820 - 1830). El a fost cel mai mare colectionar regal al monarhiei britanice si un protector major al artelor.

 

Reactionand impotriva vietii simple, domestice a tatalui sau, George al IV-lea a creat din Castelul Windsor si Casa Buckingham doua palate magnifice. Indepartat de sotia sa, Caroline de Brunswick, George al IV-lea a ales sa nu foloseasca Apartamentele de Stat traditionale de la Windsor. In loc de ele, el a ales sa remodeleze cu cei mai buni artisti si mesteri ai vremii apartamentele private din domeniile de nord-est si sud ale Curtii Superioare, sub supravegherea arhitectului Sir Jeffry Wyatville.

 

Regele a avut un interes crescut pentru decoratiile interioare si mobilier si a transformat castelul in locul principal al monarhiei britanice, cu camere de o splendoare orbitoare. Wyatville a dezmembrat picturile murale baroce si tavanele impresionantei Sali a lui Carol al II-lea si si a distrus Capela Regala pentru a extinde Sala Sf.Gheorghe, facand-o de doua ori mai mare fata de lungimea initiala. Au fost create camere stralucitoare pentru uzul personal al Regelui.

 

Au fost create camere de zi, o Biblioteca (acum Salonul Verde) si o Sufragerie legata de vechile Apartamente de Stat printr-un Coridor mare, unde sunt expuse acum cateva dintre piesele cele mai importante din portelan. Camera de Grada a lui Carol al II-lea a fost transformata intr-o Sala de Bal, care este acum Camera Mare de Receptie. Multe dintre aceste camere au fost avariate grav in incendiul din anul 1992, dar au fost restaurate meticulos dupa desenele lui Wyatville.

 

Wyatville a creat, de asemnea, Camera Waterloo, prin acoperirea cu un acoperis a curtii deschise care a supravietuit din secolul al XIII-lea. Fiind proiectata de George al IV-lea, cu toate ca nu a fost finalizata pana la domnia succesorului sau, William al IV-lea (domnie: 1830 - 1837), aceasta camera vasta a fost menita pentru a sarbatori nu numai victoria militara a Marii Britanii si aliatilor sai in Batalia de la Waterloo din iunie 1815, dar si diplomatia intensa care a urmat dupa infrangerea lui Napoleon Bonaparte.

 

Sir Thomas Lawrwnce, cel mai mare portretist de la acea vreme, a fost ales de George IV sa faca o serie de picturi pentru Camera Waterloo, care sa infatiseze monarhii aliati, oamenii de stat si comandantii care au depus eforturi combinate pentru a crea o noua era a pacii pantru tarile implicate.

 

 Terasa de Nord, in urmatoarea fotografie.

 

 

Cladirea in care se afla Apartamentele de Stat si Casa Papusilor Reginei Maria, in urmatoarea fotografie.

 

Am mancat cate o inghetata bio, dupa retetele regale, de la un chiosc. A costat 4 lire sterline/bucata. Erau chioscuri cu inghetata si la Palatul Buckingham, la acelasi pret.

 

 

 

Terasa de Nord, in urmatoarele 17 fotografii. Aici sunt si Apartamentele de Stat.

 

 

Parcurile Regale de la Windsor

 

Marele Parc a fost inclus in domeniul regal de la sfatrsitul secolului al XIII-lea, iar acum este deschis publicului. Marele Parc a facut parte odata dintr-o padure vasta de vanatoare si este faimos pentru stejarii vechi, care sunt inca dispersati de-a lungul peisajului sau variat.

 

Marele Parc include Apa Virginia, gradini formale, paduri si pajisti deschise, cat si Calea Lunga, emblematicul bulevard marginit de copaci plantati prima data de Carol al II-lea, pentru a lega Marele Parc cu Castelul Windsor.

 

Responsabilitatea generala pentru Marele Parc ii revine Rangerului acestuia, un post tinut de membrii Familiei Regale din anul 1746. Unul dintre Rangeri a fost Ducele de Edinburgh, care alerga prin parc cu unul dintre adjunctii sai, alesi dintre comisarii si personalul Imobiliarelor Coroanei.

 

Aproape de castel este Parcul Casa, care include Gradina si Casa Frogmore, cumparate pentru Regina Charlotte la retragerea ei personala din anul 1792. Frogmore este deschisa publicului la ocazii, cand toate veniturile sunt donate unor organizatii de caritate, dar in rest casele din Parcul Casa sunt resedinte private patronate de membrii Familiei Regale. Parcul Casa contine, de asemenea, cateva cabane pentru personal.

 

Ferma, gradinile si serele din Parcul Casa aprovizioneaza castelul continuu cu fructe si vegetale, asa cum au facut de generatii. George al III-lea a avut un interes crescut pentru ferma si Ferma de Lapte Regala a fost reconstruita de Printul Albert intr-un stil spectaculos, cu ferestre vitralii si faianta Minton.

 

Parcul Regal de la Windsor, vazut Terasa de Nord, in urmatoarea fotografie.

 

 

Castelul victorian

 

Castelul Windsor s-a bucurat de o perioada prospera in timpul erei victoriene. Cand a venit Regina Victoria (domnie: 1837 - 1901) la tron, ea a mostenit magnificele apartamente regale restaurate din Curtea Superioara. La Castelul Windsor l-a intalnit pe Printul Albert in anul 1839 si dupa casatoria lor din anul 1841 au ales sa faca castelul casa lor principala.

 

Calea ferata imbunatatita si comunicatiile pe mare facute in timpul erei victoriene au facut calatoriile mai directe si ca intotdeauna, Windsor a beneficiat mai usor de acces din Londra. Castelul Windsor a devenit centrul Imperiului Britanic, cand Regina Victoria a primit reprezentanti din lumea intreaga. Castelul Windsor a fost decorul multor vizite de stat din regalitatea straina, multi dintre ei fiind rude cu Regina Victoria.

 

Vizitatorii regali erau primiti cu ceremonii inalte si distrati cu un banchet in Sala Sf.Gheorghe, unde era pusa masa, cu farfuriile argintate si aurite ale lui George al IV-lea si decorate cu flori din serele Gradinilor Regale de la Frogmore.

 

Cuplul regal disatra si alti vizitatori. Regina Victoria a stabilit traditia "Cina si somnul", invitand figuri proeminente din viata publica sa petreaca o noapte la Castelul Windsor. Nu toti au apreciat onoarea, plangandu-se ca tremurau de frig de la curentii de aer de la ferestrele deschise si ca ii dureau picioarele din cauza ca stateau in picioare.

 

In primii ani ai domniei Reginei Victoria, oaapetii se strangeau in Sala Crimson inainte de cina, care era urmata de jocuri de carti sau muzica. Barbatilor le era permis sa fumeze in sala de biliard, dupa ce se retrageau doamnele, dar aceasta era intr-un colt atat de indepartat al castelului, incat un vizitator a remarcat ca ar putea fi la fel de bine in oras si au fost relatari ale vizitatorilor care spuneau ca s-au pierdut in intuneric in drum spre camerele lor si au trebuit sa doarma pe canapelele din Camerele de Stat.

 

Regina Victoria si Printul Albert erau ambii muzicieni impatimiti si tineau adesea la castel seri muzicale cu concerte sau opere. Se tineau serate dansante in Sala Crimson, in timp ce traveea cu fereastra din Camera de Zi a Regelui putea fi aranjata pentru a face o scena pentru muzicanti.

 

Dar pe data de 14 decembrie 1861, Printul Albert a murit de febra tifoida, la Castelul Windsor. El avea numai 42 de ani. Conform obiceiului german, camerele sale au fost lasate exact asa cum au fost inainte de moartea sa. Hainele sale au fost periate pentru a fi folosite si se dadea cu apa proaspata pe lavoar in fiecare zi. Printul Albert a fost ingropat in Mausoleul din Frogmore si Regina Victoria a restaurat Capela Memoriala Albert de langa Capela Sf.Gheorghe, in memoria Printului. In capela sunt si alte morminte, ale Printului Albert Victor, Duce de Clarence, cel mai mare fiu al Regelui Eduard al VII-lea, care a murit in anul 1892 si a Ducelui de Albany, cel de al optulea copil si fiul cel mai mic al Reginei Victoria si Printului Albert, care a murit in anul 1884.

 

Moartea Printului Albert a schimbat atmosfera castelului. Indurerata, Regina Victoria s-a retras din viata publica si desi ea inca primea vizitatori, aceste ocazii puteau sa fie un calvar pentru ei. Intalnirile dintr-un salon au fost inlocuite de conversstii individuale cu Regina, in timp  ce ceilalti oaspeti trebuiau sa stea in picioare sau sa se plimbe prin camera. Probabil ca era o usurare cand Regina se retragea, la ora 11 pm.

 

Lumina electrica s-a introdus la Castelul Windsor numai la sfarsitul domniei ei. Pana atunci, castelul era iluminat cu lumanari din ceara de albine, deoarece ea a dezaprobat, de regula, lumina cu gaz, desi Printul Albert avea instalat iluminatul cu gaz in Camera Waterloo, cu putin timp inainte de a muri.

 

 Apartamentele regale au fost lasate intr-o stare atat de buna de catre Regele George al IV-lea, incat Regina Victoria a facut putine schimbari majore la castel. Cea mai notabila modificare la Curtea Superioara din timpul regimului ei a fost reconstructia Marii Scari din anul 1866 si folosirea Marelui Vestibul pentru a expune darurile aduse Reginei. Curtea Inferioara a suferit, oricum, putine modificari in timpul reconstructiei lui George al IV-lea.

 

In epoca victoriana, a aparut un amestec de cladiri vechi si noi si PrintulAlbert a supervizat transformarea incintei castelului intr-un intreg mai coerent care a reflectat renasterea interesului pentru Evul Mediu si arhitectura gotica.

 

Castelul secolului al XX-lea

 

Pana cand  Regele Eduard al VII-lea (domnie: 1901 - 1910) a venit la tron, apartamentele regale aratau invechite si oarecum posomorate, dupa vaduvia lunga a Reginei Victoria. Noul Rege a reactionat impotriva atmosferei sumbre. Numeroasele cadouri care au fost aduse prin procesiuni de stat si de catre vizitatorii straini in timpul domniei anterioare, sau prezentate sa marcheze Jubileele de Aur si de Diamant ale Reginei Victoria, se acumulaasera atat de mult incat Marele Vestibul si Camera de Garda a Reginei erau in dezordine.

 

Eduard al VII-lea a decis sa faca o reorganizare majora: aranjamentele de arme si armuri de pe pereti au fost rarite, picturile au fost curatate si rearanjate si camerele au fost redecorate intr-un stil luminos, proaspat, care era la moda la acea vreme.

 

Pentru confortul oaspetilor de la castel, Eduard al VII-lea a inceput un program de modernizare al Curtii Superioare, cu lumina electrica, incalzire centrala si bai noi. Pentru el si-a instalat o baie luxoasa, cu marmura verde si alba, in sediile lui. Au fost redecorate, de asemnea, Camerele Reginei Alexandra din Turnul Victori, cunoscut acum ca Turnul Reginei. Peretii dormitorului ei au fost imbracati in satin roz si baia ei a fost decorata cu marmura roz si alba.

 

Regele George al V-lea (domnie: 1910 - 1936) si Regina Maria au continuat lucrarea de simplificare si rearanjare a interiorului castelului. Regina Maria a avut un interes deosebit pentru obiecte, mobilier si decoratiuni si si-a petrecut timpul cu conservarea Castelului Windsor si a colectiilor lui.

 

Pana in anul 1917, descendentii Printului Albert si Reginei Victoria au fost cunoscuti ca facand parte din Casa Saxe-Coburg-Gotha, dar s-a renuntat la stilul german in timpul Primului Razboi Mondial si Regele George al V-lea a adoptat Windsor ca noul nume al Familiei Regale, un nume care reflecta importanta Castelului Windsor in monarhia britanica.

 

Cand Regele George al VI-lea (domnie: 1936 - 1952) a succedat la tron, el si familia sa locuiau deja la Loja Regala din Marele Parc. Castelul Windsor era un loc familial si acolo s-au nascut cele doua fete ale lui. Printesa Elisabeta si Printesa Margareta au fost educate la castel si viitoarea Regina a luat lectii suplimentare de istorie constitutionala de la Provost, la Colegiul Eton din apropiere.

 

In timpul celui de Al doilea Razboi Mondial, printesele au ramas la castel pentru siguranta lor, iar Regele si Regina veneau acolo in weekenduri, de la Londra. A fost construit un adapost impotriva raidurilor aeriene la subsolul Turnului Brunswick si, cu toate ca Windsor a fost considerat cu risc mai scazut decat Londra, frica de a nu fi distrus castelul de bombardamente a determinat-o pe Elisabeta sa comande o serie de picturi lui John Piper pentru a da castelului un stil sumbru, potrivit vremurilor.

 

La Craciun, printesele luau parte la spectacole de pantomima, care se jucau in Camera Waterloo. In timp ce Castelul Windsor a fost considerat mai sigur decat Palatul Buckingham, multe lucrari importante de arta au fost evacuate pentru a fi depozitate in siguranta pana dupa razboi. Seriile de portrete din Camera Waterloo au fost printre cele evacuate; spatiile goale pe care le-au lasat tablourile au fost decorate in schimb cu personaje din pantomime si cu ersuri pentru copii. Acestea supravietuiesc inca in spatele panzelor, ca o amintire a anilor razboiului.

 

Dupa razboi, viata s-a intors la normal, gradual, la Castelul Windsor. Picturile si lucrarile de arta au fost returnate si George al IV-lea a reluat sericiul anual al Ordinului Jartierei.

 

Poteca santului castelului, in urmatoarea fotografie.

 

Curtea Patrata a fost stabilita pentru prima data de Eduard al III-lea si este folosita si astazi pentru procesiunile ceremoniale. Curtea Patrata, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Intrarea in Turnul Regelui Ioan, in urmatoarea fotografie.

 

Poarta normanda, in urmatoarea fotografie.

 

 

Cladirea din urmatoarele 5 fotografii este din anul 1583.

 

Zidurile Castelului Windsor, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Casa Papusilor Reginei Maria

 

Aceasta faimoasa Casa a Papusilor a fost proictata sub conducerea arhitectului britanic Sir Edwin Lutyens si prezentata Reginei Maria in anul 1924. Nu s-a intentionat niciodata sa fie un loc de joaca, ci s-a dorit sa se arate maiestria britanica. Camerele au fost umplute cu obiecte facute la o scara mica, 1:12, de artisti de seama, designeri si mesteri ai vremii: de la carti legate in piele, in miniatura, scrise de cele mai importante nume din literatura de la inceputul secolului al XX-lea, la o pivnita complet aprovizionata cu sticle minuscule de vin adevarat, la un gramofon rafinat de numai 12 centimetri, cu discuri, cum ar fi "Rule Britannia" si "God Save the King".

 

Casa Papusilor Reginei Maria a avut chiar si electricitate, incalzire, apa calda si lifturi functionale. Gradina era completa, cu masina de tuns iarba, lopeti si un furtun, precum si cu plante de chiparos din crengi adevarate de la Dortmoor.

 

Casa Papusilor Reginei Maria a fost aratata prima data la Expozitia Imperiului Britanic de la Wembley, in anul 1924. In anul urmator a fost imprumutata Expozitiei Ideale de Acasa de la Olympia, unde vizitatorii au platit o taxa suplimentara de 1 siling, pentru a o vedea, bani donati in sprijinul Fondului de Caritate al Reginei. O parte din taxa de intrare a fiecarui vizitator de la Castelul Windsor este inca donata unor organizatii de caritate.

 

Casa Papusilor Reginei Maria era inchisa cand am vizitat noi Castelul Windsor.

 

Castelul Windsor astazi

 

Palatul Buckingham este resedinta oficiala din Londra a Reginei, unde locuieste in timpul saptamanii de lucru. Cele mai multe weekenduri ale Majestatii Sale sunt petrecute la Windsor, unde isi tine caii pentru uz personal si unde calareste inca, in Marele Parc. Steagul Regal este arborat pe Turnul Rotund, ori de cate ori Majestatea Sa este in resedinta.

 

De doua ori pe an, Regina sta la Castelul Windsor. Timp de o luna, de Paste, conducerea afacerilor oficiale se transfera la Windsor, ceea ce se numeste Curtea de Paste, cand membrii cheie ai Casei Regale se muta de la Palatul Buckingham la Castelul Windsor. In iunie, Regina se intoarce la castel o saptamana pentru a participa la Ascot (este hipodromul de langa Windsor) Regal si la serviciul Ordinului Jartierei.

 

Cand se afla oficial in resedinta, Majestatea Sa poate sa tina audiente private in castel si au loc investituri in Camera Waterloo. Tot atunci, au loc vizite oficiale si sefii se state straini sunt primiti la Castelul Windsor. Regina a gazduit Emirul Kuwaitului la Windsor, in timpul vizitei sale de stat in Marea Britanie, in anul 2012. Alti sefi de stat care au fost oaspetii Reginei la Castelul Windsor sunt: Presedintele Barack Obama a Statelor Unite, Regina Margareta a Danemarcei si presedintii Africii de Sud, Germaniei, Frantei si Irlandei.

 

Ca si in Londra, vizitele de stat sunt marcate cu parade militare si ceremonii spectaculoase. Sunt aduse trasurile si caii de la Grajdurile Regale si vizita culmineaza cu un banchet de stat tinut in Sala Sf.Gheaoghe. In aceste ocazii, se intinde o singura masa, pe lungimea salii. La ea pot sa stea 160 de persoane si este decorata pentru banchet cu portelanuri si argintarii aurite din Colectia Regala.

 

Din cand in cand, Regina continua traditia care a fost stabilita prima data de Regina Victoria si invita personalitati proeminente, politice si diplomatice la o "Cina si somn". Oaspetii ajung la castel si servesc cina, dupa care li se arata o expozitie cu articole alese cu grija de la Biblioteca Regala si pleaca a doua zi, dupa micul dejun.

 

Castelul Windsor are peste 900 de ani si este un testament trainic al puterii si prestigiului monarhiei si un simbol al istoriei natiunii. Dar, oricat de importante ar fi traditia si ceremonialul, Castelul Windsor ramane o comunitate vie, adaptata la schimbari, asa cum a fost dintotdeauna si in cautare de mijloace noi pentru a face bogatiile si istoria lui accesibile si atragatoare, pentru localnici si vizitatorii din intreaga lume. Cu cladirile sale restaurate si bogatiile pastrate meticulos, Castelul Windsor este conectat direct cu trecutul si priveste, de asemenea, spre viitor.

 

Incendiul din anul 1992

 

Pe data de 20 noiembrie 1992 a izbucnit un incendiu in capela privata a Reginei Victoria, localizata langa Apartamentele de Stat, care a pornit de la un proiector care a aprins o draperie. Focul s-a intins rapid, distrugand tavanul Salii Sf.Gheorghe si Marea Sala de Receptie, si devastand Capela, Camera de Stat si Dineu, Sala Crimson si alte peste o suta de camere.

 

Restaurarea Castelului Windsor de dupa incendiu a fost cel mai mare proiect istoric extensiv de cladiri, care s-a facut in Regatul Unit in secolul al XX-lea. Nu numai ca a avut multi mesteri traditionali, dar a avut oportunitatea pentru investigatii arheologice extinse, care s-au adaugat considerabil la cunostintele istorice de inceput ale castelului.

 

Capela privata unde a inceput incendiul a fost relocata si a fost creat in locul ei Holul Felinarului Octogonal, pentru a permite o ruta de procesiune intre Camerele de Stat si Semi-Stat. Lucrarile de restaurare au fost finalizate cu sase luni inainte de termen si cu un buget sub 3 milioane de lire sterline.

 

Regina si Ducele de Edinburgh au tinut o receptie in camerele restaurate pe data de 14 noiembrie 1997, pentru a multumi celor 1.500 de contractori implicati si in urmatoarea saptamana ei au putut sa-si sarbatoreasca nunta lor de aur cu un bal la castel.

 

Comunitatea castelului

 

Un Conetabil a condus Castelul Windsor in numele Suveranului, din secolul al XII-lea. Postul a fost unit cu cel al Guvernatorului, in anul 1660, si astazi Conetabilul si Guvernatorul Castelului Windsor este seful titular al comunitatii largi si vibrante. Asa cum s-a intamplat inca de la infiintare, buna functionare a castelului depinde de un personal cu inalta pregatire.

 

Administrarea de zi cu zi este in responsabilitatea Administratorului Castelului Windsor, in timp ce asigurarea celor mai inalte standarde ale ospitalitatii regale depinde de Menajera si de personalul ei din spatele scenei. Gradinile si tesaturile castelului trebuiesc de asemenea, intretinute iar ca atractie pentru vizitatori este ca acesta angajeaza ghizi si gardieni care poarta uniforma speciala Windsor, conceputa de Regele George al III-lea.

 

Vicarul Windsor, preotii si alt personal care conduc Colegiul Sf.Gheorghe locuiesc, de asemenea, in interiorul incintei castelului impreuna cu familiile lor, asa cum fac si Cavalerii Militari de Windsor si soldatii care pazesc castelul.

 

Cateva dintre cele mai frumoase lucrari de arta din Colectia Regala sunt expuse la Castelul Windsor, si acolo se afla o serie de specialisti care au grija de Arhivele Regale si de Colectia Regala de Fotografii sau de colectia inestimabila de desene, tiparituri, carti si picturi.

 

Dupa ce am vizitat Castelul Windsor, am plecat inapoi la Londra.

 

Statuia Reginei Victoria, in urmatoarea fotografie.

 

Gara Windsor, in urmatoarea fotografie.

 

 

 

 

 

Recomand vizitarea Castelului Windsor, din Anglia!