Romania-Curtea Domneasca din Targoviste

ROMANIA -

CURTEA DOMNEASCA DIN TARGOVISTE

In acest articol va prezint Curtea Domneasca din Târgoviște, Romania!

In drumul de plecare de la Fundata, am oprit la Târgoviște.

Daca doriti mai multe informatii despre Pestera si Cheile Dâmbovicioarei, le gasiti aici.

Programul de vizitare al Curtii Domnesti din Târgoviște este de marti-duminica, astfel: program de vara: intre orele 09.00 - 13.00 si 14.00 - 18.30; program de iarna: 09.00 - 17.00; lunea este inchis. Un bilet de intrare la Curtea Domneasca din Târgoviște este de 12 lei.

Curtea Domneasca din Târgoviște este un complex de cladiri si fortificatii medievale care au avut rol de resedinta a unor voievozi ai Țării Românești si un punct important in sistemul defensiv al tarii.

Istoricul Curtii Domnesti din Târgoviște

In anul 1427, cruciatul Hans Schiltberger a mentionat orasul Târgoviște in memoriile sale, drept capitala a Țării Românești, alaturi de Arges. Hans Schiltberger a participat la expeditia militara care s-a incheiat cu infrangerea de la Nicopole. Dar, deoarece memoriile lui Hans Schiltberger au fost publicate 31 de ani mai tarziu, se presupune ca in anul 1396 orasul avea deja fortificatii, ca orice capitala a vremii.

Curtea Domneasca a fost atestata in timpul lui Mircea cel Bătrân, intr-un act al fiului si asociatului sau la domnie, Mihail I, datat 1417 - 1418, in care se vorbeste despre "...insusi orasul domniei mele Târgoviște...". De aici se poate intelege ca la acea data functiona deja aici o resedinta voievodala, fortificata. Sapaturile arheologice au confirmat aceasta supozitie care dateaza din perioada lui Mircea cel Bătrân: au fost descoperite o casa, prima biserica-paraclis, o curtina si urme ale unei palisade din lemn, de dimensiuni mici.

Dezvoltarea si extinderea fortificatiilor s-a facut o jumatate de veac mai tarziu, dupa mentionarea ca singura capitala a Țării Românești (conform actului emis de Alexandru I (Aldea) in anul 1431), probabil in timpul domniei lui Vlad Dracul, sau chiar in timpul lui Vlad Țepeș, conform opiniilor unor istorici.

Medievistul roman Nicolae Stoicescu a afirmat ca aceste lucrari s-au desfasurat in doua etape: prima etapa, initiata de voievodul Vlad Dracul, care a refacut si a extins fortificatiile, iar a doua etapa a fost in timpul lui Vlad Țepeș, care a adaugat turnuri (din prima domnie a acestuia dateaza Turnul Chindiei) si cateva cladiri utilitare (Biserica Sf.Vineri).

Oricare ar fi fost etapele lucrarilor, este sigur ca, dupa mijlocul secolului al XV-lea, fortificatiile Curtii Domnesti au devenit cele mai mari din tara, iar santul de aparare, lat de circa 20-24 de metri si adanc de 4 metri a fost intarit cu pari din lemn dispusi oblic in mal. Un act care dateaza din data de 17 noiembrie 1476 a mentionat pentru prima data un pârcălab al cetatii, ceea ce presupune ca la acea data, Târgoviște avea un important rol militar.

Spre sfarsitul aceluiasi secol s-a ridicat o portiune de circa 20 de metri de zid terminata cu un turn de veghe.

Alta etapa de extindere a fortificatiilor a fost initiata la sfarsitul secolului al XVI-lea de catre voievodul Petru Cercel, care a facut ca suprafata din interiorul incintei sa fie cea mai mare pe care a avut-o de-a lungul timpului, si anume de circa 29.000 de mp. Odata cu aceasta noua extindere, a reparat palatul si a construit o serie de utilitati necesare, cum ar fi apeductul care aproviziona cu apa palatul si garnizoana.

Perioada de dezvoltare maxima a resedintei voievodale a fost sub domnia lui Matei Basarab, care a dublat grosimea zidului si a refacut santul de aparare, care urma traseul fortificatiilor lui Petru Cercel. Noul sant, care avea o latime si o adancime de 3 metri, era dublat de un val de pamant pe o lungime de 5 kilometri, peste care se ridica o palisada de busteni.

Pe zidul de piatra au fost construite 10 bastioane rectangulare cu o suprafata de 40x45 metri, iar astazi se mai vad urmele a 7 dintre acestea. Cele 5 porti de acces in cetate, care aveau numele localitatilor spre care se indreptau drumurile (Buzau, Arges, Dealu, Campulung si Bucuresti) au fost refacute din piatra si aveau cate o camera pentru corpul de garda. Portile noi aveau forma patrata, cu latura de 8,5 metri, iar pe directia de acces aveau doua arcade cu deschiderea de 5 metri. In zilele noastre s-a mentinut in elevatie numai Poarta Dealu, iar portile Campulung si Bucuresti au fost descoperite din intamplare, cu ocazia unor lucrari edilitare. Poarta Bucuresti a fost reconstituita.

Primul care a testat fortificatiile a fost insusi Matei Basarab care, in timpul revoltei seimenilor din anul 1653 "...i-au inchis portile si i-au iesit inainte la santul cel mare...", iar voievodul a fost nevoit sa sa ia cetatea cu asalt.

Urmasul lui Matei Basarab, Constantin Șerban (numit și Cârnul), prin sotia sa, a facut cateva imbunatatiri la cladirile din interiorul zidurilor cetatii. Dar, dupa revolta lui Mihnea al III-lea, la cerinta Inaltei Porti, domnitorul Gheorghe Ghica (1659 - 1660) a inceput procesul de demantelare a curtii voievodale si de demolare a palatului, din dorinta de a distruge orice fortificatii care ar fi putut sluji in caz de revolta a voievozilor Țării Românești.

Dezvoltarea impresionanta a constructiilor si arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a avut efect si asupra Curtii Domnesti din Târgoviște. Marele voievod a refacut partial fortificatiile, cu incuviintarea otomanilor. In special, s-a reconstruit si dezvoltat palatul voievodal (1695), bisericile (1699) si cladirile utilitare sau decorative (foisorul de piatra din interiorul gradinilor domnesti). Cu aceasta ocazie au fost construite doua dependinte ale palatului, in afara zidurilor cetatii: Casa iazagiului și Casa coconilor ( in anul 1701).

Dupa aceasta perioada noua de inflorire, odata cu martiriul voievodului canonizat si cu mutarea definitiva a capitalei tarii in Bucuresti, zidurile cetatii au inceput sa se deterioreze. Razboiul ruso-turc din perioada 1736 - 1739, care a fost purtat si pe teritoriul romanesc, a afectat grav constructiile. Curtea Domeasca a fost incendiata, iar apoi, un cutremur de pamant a afectat grav ceea ce mai ramasese din ruinele incintei fortificate. Au mai fost facute cateva reparatii de catre domnitorul Grigore al II-lea Ghica, in perioada 1748 - 1752, dar acestea au fost de calitate proasta, deoarece boltnitele palatului s-au surpat in anul 1785.

Un incendiu nou si cutremurul din anul 1803 au au dus ansamblul arhitectonic la ruinarea definitiva. In anul 1821, in timpul revoltei Eteriei, Alexandru Ipsilanti, conducatorul eteristilor, a destupat santurile de aparare si a incercat sa refaca vechile fortificatii. Tentativa lui de a readuce vremurile de glorie ale cetatii medievale s-au spulberat la auzul vestii ca armatele otomane se indreapta spre Târgoviște, cand "...au inceput cu totii a se capui cu fuga...". (Colecția Academiei Române, document CCXCII/1).

Santurile de aparare au mai putut fi vazute pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea si au fost studiate si descrise de Cezar Bolliac. Odata cu trecerea timpului si cu dezvoltarea urbana, santurile de aparare cat si zidurile incintei au fost astupate, si au fost construite cladiri peste aceste vestigii, aducand pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrari importante de restaurare si conservare a ruinelor s-au facut in anul 1961, cand ramasitele vechilor fortificatii au intrat in circuitul turistic, cu actualul aspect. Dupa aceasta data nu au mai avut loc decat actiuni de sondaje arheologice si lucrari minore de conservare si amenajare.

Cladirile Curtii Domnesti din Târgoviște

Palatul domnesc

Prima constructie care ar fi putut servi drept resedinta domneasca a fost ridicata in jurul anului 1400 de catre domnitorul Mircea cel Batran, probabil pentru a-i oferi o capitala fiului, asociatului si succesorului sau la domnie, Mihail I. Din aceasta cladire a supravietuit numai fundatia beciului, facuta din pietre de rau, cu o dimensiune de 15x6 metri. Accesul in palat se facea pe latura de nord. In jurul anului 1415, a fost construita, ca dependinta, vechea biserica-paraclis.

Au fost facute lucrari ample de extindere a palatului, probabil in timpul voievodului Vlad Dracul, iar lucrarile au fost terminate pana in anul 1440. Noul palat avea forma dreptunghiulara, cu laturile de 32x29 metri si grosimea zidurilor de circa 2 metri. Pivnita era compusa din patru nave paralele boltite. Sala de ceremonii si sfatul domnesc erau, probabil, la parter (ambele erau plasate simbolic pe latura estica), dar si unele incaperi care ar fi putut fi dormitoare.

Domnitorul Petru Cercel a adus un suflu nou in arhitectura munteneasca introductand elemente arhitectonice si decoratiuni de influenta renascentista occidentala. In anul 1584, domnitorul a treminat o campanie ampla de refacere a palatului existent. In partea de sud a acestuia, la mica distanta, el a construit un palat nou.

Noua cladire a fost de dimensiuni mai mari, cu trei niveluri: pivnita, parter si etaj. Subsolul era mai mare, permitand comunicarea dintre cele doua cladiri, prin garliciul care avea lungimea de 25 de metri. Parterul noului palat avea 10 camere si adapostea cancelaria domneasca si anexele acesteia. Etajul era complet separat de parter si aici erau dormitoarele familiei domnesti. Accesul la dormitoare se facea pe o scara exterioara pe fatada de vest. Legatura dintre palat si Biserica Mare se facea printr-un colidor.

Palatul domnesc a suferit o noua perioada de refaceri si transformari in timpul domnitorului Matei Basarab. El a facut un colidor - racord care unea cele doua cladiri si a construit un etaj partial in aripa veche. Palatul a fost puternic afectat de evenimentele tragice din perioada 1559 - 1560, cand domnitorul Gheorghe Ghica a demolat fortificatiile si partial palatul, la presiunea otomana.

Ultima perioada de inflorire a vechii resedinte a domnitorilor munteni a fost sub domnia marelui Constantin Brâncoveanu. El a renovat palatul si a adaugat picturi si stucaturi in incaperi, dupa moda epocii. a adaugat o loja prevazuta cu o scara de acces spre gradina, pe fatada dinspre rasarit a palatului lui Petru Cercel si o alta loja de acces spre Biserica Mare, pe latura de vest.

Dupa domnia lui Constantin Brâncoveanu, palatul domnesc de la Târgoviște a fost aproape parasit, ajungand in ruina la mijlocul secolului al XVIII-lea. Domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1748 - 1752) a facut cateva reparatii minore si de calitate proasta, iar in timpul primei domnii a lui Mihai Sutu (1791 - 1793), Enăchiță Văcărescu l-a convins pe acesta sa repare Biserica Domneasca. Ca urmare a cutremurului din anul 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca a devenit o ruina.

Aspectul actual al Curtii Domnesti a fost realizat in urma lucrarilor de restaurare si conservare din anul 1961, cand o parte a cetatii Târgoviște, palatul domnesc si cladirile care tineau de aceasta au fost date in circuitul turistic.

Turnul Chindiei

Turnul Chindiei este emblema de secole a orasului Târgoviște. Ctitorul turnului de aparare este, cel mai probabil Vlad Dracul (1436 - 1448), care a fost tatal lui Vlad Tepes (1448; 1456 - 1462; 1476). Turnul Chindiei a fost construit in jurul anului 1440.

Turnul Chindiei a fost un element esential al fortaretei Curtea Domneasca, rezultat al experientei occidentale a domnului Vlad Dracul.

Functiile Turnului Chindiei au evoluat de la turn clopotnita, in prima jumatate a secolului al XV-lea, la turn de straja, de refugii si de aparare, in secolele XV-XVI, iar apoi la turn ceasornic, in secolul al XVII-lea, de unde isi trage si numele actual, "chindie", care inseamna asfintit, amurg. Infatisarea Turnului Chindiei de astazi dateaza de la mijlocul secolului al XIX-lea, cand, la cererea domnitorului Gheorghe Bibescu (1840 - 1848), a fost restaurat de catre arhitectul vienez J.Schlatter, care a adus modificari aspectului originar.

Turnul Chindiei este o constructie cilindrica, din caramida, sustinuta de un trunchi de piramida placat cu piatra fasonata. Are o inaltime de 27 de metri si diametrul exterior de 8,5 metri. In interior, turnul este impartit in trei niveluri, despartite prin plansee din lemn.

Accesul din exterior se face printr-o usa aflata in partea de sud a bazei piramidale. In interior, se urca pe o scara curba ingusta pana la primul nivel, unde se afla inceputul scarii in spirala care duce pe terasa turnului. La primul nivel al turnului se afla o usa care a fost descoperita la restaurarile din perioada 1964 - 1965, care a reprezentat accesul initial in turn din palat, printr-un pod de lemn.

Etajele II si III sunt prevazute cu ferestre, usi si balcoane in stil romantic, de dimensiuni mari si profile in stil neogotic, adaugate in secolul al XIX-lea.

La partea superioara a cilindrului turnului, acoperirea consta intr-o cupola aplatizata strapunsa in ax de scara care face accesul la terasa cu creneluri. Spre vest, alaturat de Turnul Chindiei se observa fundatiile masive ale unei cladiri de forma aproape patrata, cu laturile de 15x16 metri, care includea si fantana, probabil si cuhnia-bucatariile.

In prezent, in interiorul Turnului Chindiei se poate vizita o expozitie dedicata familiei Draculestilor (Vlad Dracul, 1436 - 1447) si Vlad Tepes (1448; 1456 - 1462; 1476).

Exteriorul Turnului Chindiei, in urmatoarele 5 fotografii.

Intrarea in turn

Interiorul Turnului Chindiei, in urmatoarele 9 fotografii.

Planul interiorului Turnului Chindiei

Ruine ale Curtii Domnesti din Târgoviște vazute din Turnul Chindiei

Panorama care se vede din Turnul Chindiei, in urmatoarele 6 fotografii.

Ruine ale Curtii Domnesti din Târgoviște si Biserica Mare Domneasca

Terasa cu creneluri a Turnului Chindiei, in urmatoarea fotografie.

Biserica Sfanta Vineri

Biserica Sfanta Vineri sau Biserica Mica Domneasca este un monument arhitectonic care dateaza de la mijlocul secolului al XV-lea si este pastrat fara modificari, fiind singurul cunoscut in Tara Romaneasca. A fost ctitoria lul Vlad Călugărul si a sotiei sale Smaranda.

Biserica are plan trilobat de forma alungita si este compusa din pridvor, pronaos, naos si altar. Pridvorul are analogii cu pridvorul Bisericii Domnesti de Sus, iar pronaosul avea si rol de gropnita pentru "conita Stanca", nepoata lui Constantin Brâncoveanu.

Biserica Mare Domneasca

Biserica Mare Domneasca (sau Biserica Domneasca), este un monument istoric si de arhitectura, fost paraclis al Curtii Domnesti, ctitorie a voievodului Petru Cercel (1583 - 1585).

Biserica a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Biserica Mare Domneasca are hramul Adormirea Maicii Domnului si are planul in cruce greceasca inscrisa. Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin dimensiunile sale nemaintalnite pana atunci. Dimensiunile exterioare ale bisericii sunt 14x30 metri.

Deasupra intrarii in naos, Petru Cercel a adaugat un balcon pentru familia domneasca, care avea acces direct in palat printr-un coridor care unea cele doua constructii.

Prima pictura a bisericii, care dateaza de la sfarsitul secolului al XVI-lea sau inceputul secolului al XVII-lea, pastrata partial in absida diaconului ai pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de al doilea strat de zugraveala, realizat in perioada 1696 - 1698, din initiativa lui Constantin Brâncoveanu.

Pictura din Biserica Domneasca este una dintre marile realizari ale epocii, datorita varietatii temelor iconografice, armonizarii culorilor si expresivitatii figurilor. Bogatia detaliilor, numarul mare de scene de proportii mici, legate intre ele prin colorit si scara, creaza o puternica expresie de unitate, specifica picturilor epocii brancovenesti.

Pictura bisericii, pastrata pana in zilele noastre, a fost realizata integral intre anii 1696 - 1698, in timpul lui Constantin Brâncoveanu si contine cea mai mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni, pastrata si reprezentata de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic si documentar.

Peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brâncoveanu si Petru Cercel (in postura de ctitori, tinand macheta bisericii), urmati de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Cârnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.

Biserica a fost reparata in anul 1734, dar a ars in timpul razboiului turco-austriac din perioada 1736 - 1739. Ulterior s-au surpat turla si pridvorul, la un cutremur. Au fost efectuate reparatii si in vremea lui Grigore al II-lea Ghica (aprilie 1748 - august 1752), dar in anul 1785 boltile bisericii au picat din nou.

Enachita Vcarescu, Marele Vistier din timpul primei domnii a lui Mihail Sutu (martie 1791 - ianuarie 1793) l-a convins pe acesta sa repare Biserica Domneasca. In urma cutremurului din anul 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta Curtea Domneasca a devenit o ruina.

Dupa infiintarea Comisiunii Monumentelor istorice in anul 1892, s-a restaurat Biserica Domneasca in perioada 1907 - 1910, sub coordonarea lui N.Ghica- Budesti, dar nu s-a tinut cont de aspectul initial al bisericii, modifoicandu-se turlele, fatadele si acoperisul.

Ultimele actiuni de restaurare au avut loc in anul 1961, la initiativa Directiei Monumentelor Istorice, data dupa care nu au mai fost efectuate decat sapaturi arheologice si lucrari de intretinere si amenajare a spatiului.

Exteriorul Bisericii Mari Domnesti, in urmatoarele 3 fotografii.

Intrarea in biserica

Ruine ale Curtii Domnesti din Târgoviște si Biserica Mare Domneasca

Voievozi ai Tarii Romanesti care au rezidat la Curtea Domneasca din Târgoviște

Ruine ale Curtii Domnesti din Târgoviște, in urmatoarea fotografie.

Interiorul Bisericii Mari Domnesti, in urmatoarele 11 fotografii.

Altarul bisericii

Jiltul domnitorului Constantin Brâncoveanu (copie).

Piatra de mormant a Doamnei Elena, sotia lui Matei Basarab

Fragmente din piatra de mormant a voievodului Matei Basarab (secolul al XVII-lea).

Alte constructii civile din Curtea Domneasca

Biserica-paraclis veche

Aceasta biserica a fost construita de Mircea cel Bătrân in jurul anului 1415, langa latura de nord a primei case domnesti. Urmele fundatiei, care au fost reconstituite pana la inaltimea de 2 metri, au aratat o constructie cu plan de tip triconic. Planul arhitectonic al acestei biserici este asemanator cu cel al Manastirii Cozia si in general cu tendintele din arhitectura bisericeasca a epocii, aducand insa un element nou si anume turnul clopotnita plasat in extremitatea vestica, accesul fiind asigurat de trei intrari. Biserica s-a surpat la cutremurul din anul 1802, deoarece a fost pastrata in conditii proaste, iar 45 de ani mai tarziu a fost complet demolata.

Gradinile palatului

Gradinile palatului au fost amplasate pe locul parcului actual al orasului, pe latura de est a zidului de incinta si se intindeau peste raul Ialomita, pana la poalele dealului Manastirii. Gradinile, care erau in stil italian, au fost amenajate prima data de voievodul Petru Cercel in anul 1584. Matei Basarab a adaugat un pridvor catre aceste gradini, pe latura de rasarit a palatului, pentru a inlesni accesul dinspre dormitoare. Batranul domnitor a murit pe data de 9 aprilie 1655, admirand splendida gradina din antreul casei. Aproape o jumatate de secol mai tarziu, Constantin Brâncoveanu a extins gradinile si a asigurat gradinari pentru intretinere.

Baia domneasca

Baia domneasca a fost construita de catre Matei Basarab dupa moda turceasca, pe latura de nord-est a zidului de incinta, in apropierea palatului. Constructia avea forma dreptunghiulara, cu dimensiunile de 5,5x14,7 metri si era formata din trei incaperi dispuse in sir. Prima incapere, prin care se facea accesul, avea inclusa si un vestiar mic, iar a doua incapere era baia propriu-zisa. Ultima incapere, care nu comunica cu celelalte doua, avea cazanul de incalzire a apei. Sistemul de functionare al Baii domnesti era cel clasic romano-bizantin, iar aburul era dirijat prin conducte din sala cazanului in baie.

Casa Bălașa

A fost construita de Bălașa, doamna voievodului Constantin Cârnul si se afla in apropierea Bisericii Sfanta Vineri. Casa Bălașa a fost construita odata cu lucrarile de refacere si imbunatatire ale bisericii. Scopul sau initial a fost de casa de oaspeti si azil pentru saraci. Cladirea exista si in zilele noastre si este conservata bine. Casa nu are etaj, este de forma paralelipipedica si are patru camere dispuse cate doua de-a lungul unui colidor central. Pardoseala casei este din caramida rosie, iar boltile sunt in cruce. Casa Bălașa este singura cladire civila care pastreaza o pisanie a ctitorului.

Foisorul

Ruinele Foisorului sunt situate la 60 de metri est de zidul de incinta si a fost construit prima oara de Matei Basarab, fiind din lemn. Constantin Brâncoveanu a refacut constructia din zidarie si a devenit astfel un loc superb de odihna si recreere pentru cei care se plimbau prin parc. Au supravietuit numai temeliile si cateva coloane si capiteluri in Lapidarium.

Am vazut si un spectacol folcloric cu un ansamblu de copii, ca in urmatoarele 12 fotografii.