Anglia-Castelul Windsor-partea I

 

ANGLIA -

CASTELUL WINDSOR - PARTEA I

 

 

In acest articol va prezint Castelul Windsor, din Anglia, partea I!

 

 

Castelul Windsor este cel mai mare si cel mai vechi castel locuit din lume, de cand a fost construit de catre Regele William I (William Cuceritorul), dupa cuceririrea normanda a Angliei din anul 1066. Pentru aproape 1.000 de ani, Castelul Windsor a fost simbolul monarhiei si istoria lui lunga este impletita cu cea a natiunii in ansamblu.

 

Castelul Windsor este unul dintre cele trei resedinte oficiale ale Majestatii Sale Regina Elisabeta a II-a (impreuna cu Palatul Buckingham si Palatul Holyrood din Edinburgh, Scotia), unde ea isi indeplineste indatoririle de Sef al Statului Regatului Unit si ca Sef al Commonwealth.

 

Castelul Windsor este casa Ordinului Jartierei, cel mai prestigios ordin cavaleresc britanic si a Capelei Sf. Gheorghe, una dintre cele mai frumoase exemple de arhitectura gotica din Anglia. Cea mai mare parte din Colectia Regala, care se numara printre cele mai mari colectii de picturi din lume, mobilier si alte bogatii, pot fi vazute in magnificele Camere de Stat si Semi-Stat.

 

Castelul constituie un fundal spectaculos in timpul ocaziilor ceremoniale si traditiilor, multe dintre ele dateaza din Evul Mediu. Castelul primeste mai mult de un milion de vizitatori pe an, care vin sa afle istoria lui si sa admire colectia sa de arta.

 

Dar Castelul Windsor este mai mult decat un loc de pastrare a trecutului sau. El a fost intotdeauna un palat de lucru, cu o comunitate prospera in interiorul sau. El nu este un muzeu; camerele de la Castelul Windsor sunt folosite in ocazii de stat si petreceri oficiale. Oaspetii stau pe scaune si mesele de la pranzurile si dineurile oficiale sunt decorate cu piese din colectiile exceptionale din portelan si argint-aurit tinute la castel.

 

Castelul Windsor este unul dintre resedintele private ale Majestatii Sale. A fost casa copilariei Reginei si a fost locul unde ea si Ducele de Edinburgh au petrecut cele mai multe weekenduri, cand nu participau la ocazii oficiale.

 

Fiind o resedinta regala inca de la inceputul anilor 1100, castelul a gazduit multe evenimente ale Familiei Regale, din Evul Mediu pana in prezent.

 

 

Am mers cu metroul pana la gara Paddington. Doua bilete de metrou au costat 26,10 lire sterline si erau valabile o zi. Am cumparat doua bilete de tren din gara, pana la Windsor si au costat 23,40 lire sterline. Nu este tren direct Londra-Windsor, asa ca am mers o statie pana Slongh (10 minute), unde am schimbat trenul pana la Windsor (sunt cateva statii). Trenul de la Londra a ajuns la Slongh la platforma 1 si am luat trenul catre Windsor de la platforma 2. Sunt multe trenuri catre Windsor, la 20 minute.

 

Castelul Windsor este langa gara, se merge pe jos cam 5-10 minute. Windsor vazut din gara, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Castelul Windsor in fundal

 

 

Istoricul Castelului Windsor

Castelul medieval si al dinastiei Tudor

 

Cand William de Normandia (William Cuceritorul) a castigat Batalia de la Hastings din anul 1066, a marcat unul dintre cele mai decisive momente din istoria Angliei. Desi William I (domnie 1066 - 1087) a preluat tronul si a stabilit o dinastie a regilor normanzi, a fost nevoie de multi ani pentru a invinge rezistenta continua a anglo-saxonilor invinsi.

 

El a construit castele de-a lungul tarii, pentru a-si intari autoritatea si a subjuga rebelii. Castelul din lemn ridicat pe o stanca deasupra raului Tamisa, la Windsor, a fost unul dintre acestea, facand parte dintr-un inel de fortificatii in jurul Londrei. A fost stabilit ca garnizoana militara si asa a ramas pentru aproape o mie de ani.

 

Castelul de la Windsor a urmat un design tipic normand, cu un turn central sau donjon, construit pe o movila artificiala de pamant. Donjonul original a fost probabil din lemn, reconstruit mai tarziu din piatra, in jurul anului 1225, inlocuit de prezentul Turn Rotund. Movila a fost inconjurata de o curte fortificata, cunoscuta astazi sub numele de Curtea Mijlocie.

 

In cele din urma, s-au adaugat alte doua curti, pe masura ce castelul s-a marit. Curtea Inferioara si Curtea Superioara au fost inconjurate de palisade din lemn la inceput, dar treptat apararile au fost inlocute cu piatra, iar in secolul al XIII-lea circuitul zidurilor cortina a fost complet. Conturul esential al castelului a ramas acelasi de atunci.

 

Se calatorea usor de la Londra la Windsor si se putea face sport in gradina regala saxona din apropiere, o parte din ea fiind acum Marele Parc Windsor.

 

Primii regi normanzi au folosit Sala Saxona a Regilor la vechiul Windsor. Regel Henric I (domnie: 1100 - 1135) a stabilit Castelul Windsor ca resedinta regala, cu cladiri din piatra, Casele Regale, aflate in zona care este cunoscuta acum sub numele de Curtea Superioara.

 

In secolul al XIII-lea, evlaviosul faimos Henric al III-lea (domnie: 1216 - 1272) a construit apartamente regale decorate bogat in Curtea Superioara, cu cate o capela pentru el si pentru Regina si cu Capela originala in Curtea Inferioara.

 

Lucrarile extinse de constructie ale lui Henric au fost distruse in cea mai mare parte de catre Regele Eduard al III-lea (domnie: 1327 - 1377) un secol mai tarziu. Se mai poate vedea acum putin mai mult din Palatul lui Henric in afara de impresionanta usa "Gilebertus" de la capatul de est al Capelei Sf.Gheorghe.

 

Nascut la Windsor in anul 1312, Regele Eduard al III-lea a domnit 50 de ani si a folosit veniturile din campniile sale de succes impotriva francezilor pentru a finanta un program ambitios de constructie a castelului. Obiectivul sau a fost sa creeze un palat splendid care sa fie centrul cavalerismului crestin si casa spirituala a Ordinului Jartierei, pe care l-a fondat el in anul 1348.

 

Lucrarile de constructie au inceput in Curtea Inferioara, unde s-au construit cladiri pentru Colegiul Sf.Gheorghe, care este Sfantul Patron al Ordinului. Curtea Superioara a fost transformata, de asemenea, cu apartamente regale noi si "diverse alte lucrari frumoase si somptuoase".

 

A fost construita o sala masiva pentru a gazdui ceremonialele asociate cu regalitatea medievala, in special pentru marea sarbatoare care avea loc in fiecare an de Ziua Sfantului Gheorghe.

 

Palatul terminat a fost un fundal inpresionant pentru turniruri si demonstarii de pricepere cavalereasca, care au facut parte atat de mult din conceptia lui Eduard despre cavalerism. Curtea Patrata din Curtea Superioara a fost folosita probabil ocazional pentru ceremonii, unde cavalerii imbracati in cosatume elaborate isi aratau abilitatile lor cu armele, in timp ce sarbatorile somptuoase erau pregatite in ceea ce este si astazi bucataria de lucru a castelului.

 

Asemenea evenimente erau cheia petrecerilor diplomatice de la acea vreme si sunt o traditie care se pastreaza si astazi in timpul vizitelor de stat de la Castelul Windsor, cand sefii de state care vin in vizita sunt intampinati cu parada militara in Curtea Patrata. Este organizat, de asemenea, un banchet la sfarsitul vizitei, asa cum erau organizate ritualurile medievale.

 

Pentru aproape trei secole, palatul lui Eduard al III-lea a servit bine monarhii englezi si cativa au simtit nevoia sa faca cateva schimbari majore. Henric al VIII-lea (domnie: 1509 - 1547) a construit poarta de la capatul Curtii Inferioare, prin care cei mai multi vizitatori pleaca de la castel si a comandat constructia unei terase din lemn de-a lungul partii de nord a locuintelor regale.

 

Fiind un sportiv impatimit cand era tanar, lui Henric ii placea sa se duca la vanatoare si la vanatul cu soimi in parcurile si padurile Windsor. La Windsor, Regele Henric al VIII-lea a ingropat-o pe cea de a treia regina a sa, Jane Seymour, care a murit la scurt timp dupa ce a dat nastere singurului fiu supravietuitor al Regelui, Eduard, care a devenit msai tarziu Regele Eduard al VI-lea (domnie: 1547 - 1553). Henric este ingropat cu Jane intr-una din criptele regale din Capela Sf.Gheorghe.

 

Ca si tatal ei, Reginei Elisabeta I (domnie: 1558 - 1603) i-a placut sa vaneze. Ea a inlocuit terasa din lemn a tatalui sau cu o structura permanenta, numita acum Terasa de Nord si a construit o galerie lunga unde putea sa se plimbe cu doamnele ei de la Curte cand vremea era prea rea sa se duca afara. Astazi, aceasta face parte din Biblioteca Regala.

 

Ordinul Jartierei

 

Inspirat din basmele Regele Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde, Regele Eduard al III-lea a fondat Ordinul Jartierei in anul 1348, avandu-l ca Sfant Patron pe Sfantul Gheorghe si mottoul "Rusine celui care gandeste rau despre asta" si care a apartinut Coroanei de atunci. Ordinul a fost format din Regele insusi, Printul de Wales si 24 de Cavaleri Companioni, dintre care cei mai multi au luptat cu el in timpul campaniilor victorioase din Franta.

 

Se spune ca la un bal tinut la Calais, Catherine Montagu, contesă de Salisbury, metresa Regelui Eduard al III-lea, a lasat sa-i cada jartiera in timp ce dansa, ira Regele a ridicat-o. Pentru a taia elanul celor care faceau glume la adresa gestului sau, Regele a rostit cuvintele care reprezinta acum mottoul ordinului.

 

Dupa aproape 700 de ani, acest ordin este cel mai vechi si mai prestigios ordin al cavalerismului din Marea Britanie. Regina este suveranul ordinului si cativa membri seniori ai Familiei Regale sunt, de asemnea, Cavaleri. Astazi, Cavalerii sau Doamnle Companioane sunt alesi in mare masura dintre cei care au contribuit semnificativ la viata natiunii. Monarhii straini, invitati sa se alature Ordinului sunt denumiti Cavalerii Straini sau Doamnele Companioane si ii includ in prezent pe Regina Danemarcei, Regii Spaniei, Suediei si Norvegiei si Imparatul Japoniei.

 

Initial, se tineau o petrecere si un turnir la Castelul Windsor, in fiecare an de Sfantul Gheorghe, pe 23 aprilie, dar procesiunea Zilei Jartierei are loc acum in iunie si este una dintre cele mai frumoase sarbatori din calendarul Reginei.

 

Fiind acompaniati de un band in mars, membrii Ordinului iau parte la o procesiune de la Apartamentele de Stat din Curtea Superioara pana la Capela Sf.Gheorghe, purtand robele de catifea ale Ordinului, insemne stralucitoare si palarii cu pene de strut, care amintesc de costumul medieval. Publicul poate sa cumpere bilete pentru a privi procesiunea din interiorul castelului.

 

Zidurile Castelului Windsor, in urmatoarea fotografie.

 

Intrarea la Castelul Windsor, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Programul de vizitare al Castelului Windsor este zilnic, intre orele 10.00 - 17.15, pentru perioada 1 martie - 31 octombrie (ultima intrare se face la ora 16.00) si 10.00 - 16.15, pentru perioada 1 noiembrie - 28 februarie (ultima intrare se face la ora 15.00). Un bilet de intrare la muzeu a costat 23,5 lire. Noi am cumparat biletele de la casa de bilete a muzeului, chiar atunci cand am intrat. Nu era coada mare, erau cateva persoane inaintea noastra. Dupa intrare, se trece printr-un filtru de securitate.

 

Timpul de vizitare al Castelului Windsor este de minim 3-4 ore. De fapt, nu am mai putut sa vizitam nimic in acea zi.

 

Fotografiatul in interiorul castelului este interzis. Am pus fotografii cu exteriorul cladirilor castelului, in ordinea in care le-am vazut.

 

Casa de bilete a Castelului Windsor, in urmatoarea fotografie.

 

Curtea Mijlocie, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Curtea Superioara, in urmatoarea fotografie. Curtea Superioara este inchisa pentru public, deoarece aici sta Familia Regala.

 

Curtea Mijlocie si Turnul Rotund, in urmatoarele 12 fotografii.

 

Am intrat intr-o cladire, unde am vazut macheta Castelului Windsor, ca in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Capela Sfantul Gheorghe

 

Capela Sfantul Gheorghe este recunoscuta ca fiind gloria arhitecturii palatului medieval Windsor. In secolul al XV-lea, Eduard al IV-lea (domnie: 1461 - 1483) a inceput constructia cladirii prezente, dar ea a fost nefinalizata la moartea lui si a ramas ca Henric al VIII-lea (domnie: 1509 - 1547) sa finalizeze nava si acoperisul cu o bolta din piatra, magnifica.

 

Capela a fost construita pentru Colegiul Sf.Gheorghe, fondat in anul 1348 ca suport spiritual al Ordinului Jartierei lui Eduard al III-lea, sub conducerea unui vicar.

 

Fiecarui Cavaler al Ordinului Jartierei ii este cerut inca sa poarte un steag cu arme in Capela, impreuna cu o carma, un blazon si o sabie si o placa de arama emailata. Cunoscute sub numele de "realizari", acestea inving moartea Cavalerului in timp ce placa de jilt ramane ca un memorial. Acestea formeaza acum una dintre cele mai frumoase colectii de arta heraldica din lume.

 

In Capela Sf.Gheorghe au avut loc de-a lungul anilor multe botezuri, casatorii si funeralii ale Familiei Regale. Casatoria Printului de Wales si a Ducesei de Cornwall a avut loc in capela si mai recent, Printul Harry si Meghan Markle au ales aceasta capela pentru nunta lor din mai 2018, cum au facut si Printes Eugenie si Jack Brooksbank in octombrie 2018. De asemenea, Printul consort Filip, Duce de Edinburgh, decedat in data de 9 aprilie 2021, a fost inmormantat in Capela Sf.Gheorghe.

 

Poarta de intrare in Curtea Inferioara, in urmatoarea fotografie.

 

Curtea Inferioara, in urmatoarele fotografii.

 

Capela memoriala a Printului Albert, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Capela Sfantul Gheorghe, in urmatoarele 6 fotografii.

 

Poarta Regelui Henric al VIII-lea de la capatul Curtii Inferioare, in urmatoarele doua fotografii.

 

Schimbarea Garzii in Curtea Inferioara, in urmatoarele 5 fotografii.

 

 

Trezoreria Castelului Windsor

 

Castelul Windsor este casa catorva dintre cele mai frumoase lucrari de arta din Colectia Regala, colectate sau comandate de monarhii succesivi si tinute de Regina ca Suverana, pentru succesorii ei si pentru natiune.

 

Multe dintre picturile si piesele de mobilier pot fi vazute in aceleasi locuri pentru care au fost destinate, in timp ce cateva dintre cele mai importante colectii de portelan sunt folosite inca in banchetele de stat tinute la castel.

 

In plus fata de lucrarile de arta de la castel, Camera de Tiparituri a Bibliotecii Regale are o colectie incomparabila de desene si tiparituri, facute de Maestrii Vechi (din secolele XV-XVIII), inclusiv 600 de desene facute de Leonardo da Vinci.

 

Castelul Restaurarii

 

Amarul Razboi Civil dintre Coroana si Parlament, care a sfasiat Anglia la mijlocul secolului al XVII-lea a condus la abloirea monarhiei. Castelul Windsor a fost confiscat de parlamentari si folosit ca inchisoare pentru ofiterii regalisti capturati, inclusiv pentru Regele insusi.

 

Carol I (domnie: 1625 - 1649) si-a petrecut ultimul sau Craciun la Windsor, inaintea executiei sale de la Sala Alba (Whitehall), care a avut loc pe data de 30 ianuarie 1649. Pe un ger napraznic, intr-o zi cu ninsoare, trupul Regelui a fost adus inapoi in Capela Sf.Gheorghe, unde a fost ingropat "in liniste si in intristare" cateva zile mai tarziu, in aceeasi cripta cu Regele Henric al VIII-lea.

 

Cand Regele Carol al II-lea (domnie: 1660 - 1685) s-a intors la tron la Restaurarea monarhiei din anul 1660, el a fost hotarat sa faca din Castelul Windsor un simbol al puterii restaurate a Coroanei. El a numit un arhitect, Hugh May, sa transforme palatul vechi al lui Eduard al III-lea si sa proiecteze apartamente regale noi care sa reflecte splendoarea Curtii Restaurarii si sa impresioneze vizitatorii cu maretia Regelui.

 

Dispunerea Camerelor de Stat pe care le vedem astazi este in mare parte asa cum au fost construite de Carol al II-lea, cu toate ca scarile au fost modificate in secolele urmatoare si cateva din Camerele Reginei au fost incorporate in Biblioteca Regala in anul 1830.

 

In mod traditional, Regele si Regina aveau un set separat de Apartamente de Stat, organizate in conformitate cu protocolul strict al curtilor europene din secolul al XVII-lea. Ambii aveau scarile lor proprii si vizitatorii mergeau printr-o succesiune de camere, fiecare dintre ele fiind proiectata pentru a limita accesul monarhului sau al consoartei lui.

 

Fiecare set de apartamnete consta in Camera de Garda, Camera de Prezenta, o Camera de Audiente (sau Privata), un Salon, un Dormitor si un Closet. In plus, Regele avea un Dormitor Privat (cunoscut acum ca Dresingul Regelui) si o Sufragerie, care era accesibila, de asemenea, din Aparatamentele Regelui.

 

Regina, care avea rolul ei propriu in petrecerile oficiale, avea o galerie care a devenit cunoscuta penrru o vreme ca Sala de Bal a Reginei si se afla intre Camera de Audiente si Salon. Orice "domn de calitate si bogat" sau nevestele si fiicele nobilimii puteau sa faca parte din Curte. Un vizitator care spera sa-l intalneasca pe Rege trebuia sa treaca mai intai de Yeoman al Garzii din Camera de Garda, inainte de a i se permite accesul in Camera de Prezenta. Aici, Regele putea sa aibe aparitii ocazionale, de obicei precedate de ceremonii, pentru a intalni supusii sai.

 

Daca vizitatorul avea treaba cu Regele, i se permitea sa intre in Salon, cunoscut odata sub denumirea de Camera de Retragere. Asa cum ii indica nunmele, aceasta camera a fost initial mai mult un spatiu privat si accesul aici era permis numai cu o invitatie personala din partea monarhului, dar la sfarsitul secolului al XVII-lea a devenit locul unde se intalnea Curtea in speranta de a vorbi cu Regele.

 

Numai celor mai puternici membri ai Curtii le era permis sa intre in Dormitorul Regelui. Acesta a fost o camera oficiala unde Regele se intalnea cu sfatuitorii sai si discutau probleme confidentiale de stat.

 

Patul opulent facea parte din ritualul imbracarii si dezbracarii Regelui, in prezenta celor mai influenti nobili. Oficial, Regele dormea in camera de alaturi, care este cunoscuta acum ca Dresingul Regelui, in care aveau acces numai cei din personalul de deservire, cu toate ca in cazul Regelui Carol al II-lea el dormea adesea in alta parte.

Una dintre amantele lui, Louise de Kéroualle, Ducesa de Portsmouth, a fost instalata in suita de sub dormitorul sau, in timp ce alta, actrita Nell Gwyn a avut o casa mare in afara castelului.

 

Langa Dresingul Regelui se afla Closetul Regelui. Acesta a fost initial o camera mult mai mica si a fost spatiul privat al lui Carol al II-lea unde isi tinea bijuteriile sale cele mai pretioase. Numai Regele si servitorul sau de incredere, William Chiffinch aveau chei de la Closet, care a fost mai tarziu mutat in alta camera pentru Regele George al III-lea (domnie: 1760 - 1820), pentru a face Closetul Regelui mai mare, cel care poate fi vazut astazi.

 

Din Closet, Regele putea accesa camera sa cu taburete, captusita cu piele stampilata si aurita, despre care se credea ca este igienica, care avea un "taburet apropiat" tapitat cu catifea si un vas de camera acoperit. Aceeasi usa se deschidea pe o "scara din spate", care ducea in Apartamtele Private ale Regelui de la etajul de mai jos.

 

Toate camerele au fost decorate bogat. Peretii erau placati cu lambriuri din stejar peste care erau tapiserii colorate (si foarte scumpe) sub cornise sculptate bogat. Unele erau sculptate cu fructe, pesti, flori si jocuri, in timp ce tavanele au fost pictate de Antonio Verrio cu teme care glorificau monarhia restaurata si care ii reprezentau pe Rege si Regina in termeni mitologici.

 

Bogatii pierdute si gasite

 

Noile Camere de Stat au trebuit sa fie mobilate potrivit si Regele Carol al II-lea s-a apucat sa revendice sau sa inlocuisca continutul palatelor regale, care fusese pierdut sau furat in timpul Razboiului Civil.

 

Farfurii, picturi si tablouri au fost aduse inapoi la Windsor din toata tara; numai vaduva lui Oliver Cromwell a trebuit sa trimita inapoi 17 carute pline cu obiecte. Regelui i s-au dat multe cadouri pentru a marca intoarcerea sa la tron si el a refacut Colectia Regala, inclusiv un set de mobilier din argint daruit de autoritatile City of London.

 

O mare parte din colectia de arta a tatalui sau a fost vanduta colectionarilor de pe continent, dar Carol al II-lea a reusit sa recupereze cateva picturi, cum ar fi seria de picturi facute de Sir Anthony van Dyck, care se afla acum in Camerele de Stat. El a achizitionat, de asemenea, cateva lucrari importante, inclusiv desene de Leonardo da Vinci si Hans Holbein, care fac parte acum din incomparabila colectia "Desenele Vechilor Maestri" din Colectia Regala.

 

 

 

 

Va urma.....