Scotia-Castelul Edinburgh-partea aIV-a

SCOTIA - CASTELUL EDINBURGH -

PARTEA a IV-a

In acest articol va prezint Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea a IV-a (Piata Coroanei, Palatul Regal, Sala Mare)!

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea I (Poarta Porticullis, Bateria Argyile, Apararile inferioare, Expozitia Tunul de la Ora Unu, Carucioarele), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea a II-a (Piata Spitalului/Muzeul Razboiului), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea a III-a (Casa guvernatorului, Baracile Noi, Poarta Cetii/Sectiunea Superioara, Memorialul National de Razboi al scotienilor, Capela Sfanta Margareta, Mons Meg, Turnul Argyile, Putul din fata), le gasiti aici.

Istoria Castelulului Edinburgh (continuare din articolul precedent)

Castelul Edinburgh sub asediu

Castelul Edinburgh a fost locul cel mai asediat din Marea Britanie. Se stiu cel putin 26 de ocazii separate cand s-a incercat sa-l ia, cu forta sau pe furis.

Castelul a avut aparari formidabile si inca este surprinzator ca cele mai multe asedii au avut succes. Adesea, a fost din cauza ca aparatorii au suferit de boli, a lipsei de alimente si munitii sau, mai rau a apei. Cand acestia erau epuizati, infundati sau otraviti cu rautate, ei erau nevoiti sa se predea sau mureau.

De la sfarsitul anilor 1200 pana la sfarsitul anilor 1600, garnizoana castelului fie a pregatit apararile, sub atacuri sau a reparat stricaciunile de dupa un atac devastator. Acestea au marcat adesea reconstructia totala a intregilor cladiri, astfel incat numai urme ale castelului medieval au supravietuit pana astazi.

Dezvoltarea castelului a fost modelata de aceste atacuri si de trei episoade in particular. In anul 1314, Regele Robert Bruce a ordonat demolarea totala a castelului, dupa ce a fost capturat de englezi. In anul 1573, castelul a fost devastat de artileria enleza, care s-a finalizat cu Asediul Lang. Iar in anul 1689, fortele scotiene au provocat daune mari castelului, suportate de fortele iacobite in timpul unui bombardament de trei luni.

In timpurile medievale, castelul a asigurat securitate reala pentru rege, care se putea bucura de gloria sa, a puterii simbolice si maiestatii. In timpuri de pace, in special cand gospodaria regala era in alta parte, acolo statea o mica parte din staff, cu o garnizoana mica de ostasi.

Acest fapt s-a schimbat in anii 1400, cand castelul si-a luat rolul vital de arsenal national. Arsenalul regal a fot mutat aici si au fost fabricate arme noi, gata sa fie folosite. Dezvoltarea in crestere a artileriei efective a mers mana in mana cu cresterea numarului de soldati profesionisti si de tragatori, bine instruiti in noile tactici de atac, mult mai stiintifice.

Csatelul a avut reputatia de impregnabilitate, dar tunurile mari au dus la sfarsitul acestei reputatii. Importanta tunurilor a continuat si in anii 1800, dar natura garnizoanei s-a schimbat in anii 1600, cand castelul a incetat sa fie o rezidenta regala. Acest rol nou a coincis cu crearea unei armate permanente de soldati profesionisti, cu uniforme si disciplina stricta. De atunci, castelul a trebuit sa fie gazda sefului garnizoanei Scotiei, de obicei cu un numar mic de personal, dar imbracati cu uniforme rosii in timpuri de criza.

Pactul si Commonwealth

Cand a murit Regina Elisabeta I a Angliei, ea a fost succedata de Iacob al IV-lea a Scotiei. Aceasta "Uniune a Coroanei" a fost un triumf pentru dinastia Stuart, dar a lasat Scotia fara un monarh rezident.

Iacob a parasit Scotia curand dupa moartea Elisabetei, in martie 1603 si a fost incoronat ca Iacob I al Angliei pe 25 iulie. El a promis sa se intoarca in mod regulat, dar a facut numai o vizita la castel, in 1617, la cea de a 50-a aniversare ca Rege al scotienilor. A fost facuta o remodelare majora a Palatului Regal in timpul pregatirilor pentru sosirea regelui.

Urmatorul rege care a vizitat castelul a fost fiul lui Iacob, Charles I. El s-a intors in anul 1633 pentru incoronarea scotiana si a fost ultimul monarh domnitor care a dormit la castel.

Dupa cativa ani, aspiratia lui Charles de a reforma biserica scotiana a dus la conflict.

Framantarile au crescut de la un document intocmit de disidentii protestanti: Pactul National. Semmatarii pactului, cunoscuti sub numele de Convenantisti, au cerut regelui sa se abtina de la a impune practicile Bisericii Catolice influente in Scotia. Rezultatul a fost o rebeliune armata, care a atras in cele din urma Anglia si Irlanda in Razboiul Civil al anilor 1642-51 si a mocnit in Scotia cateva decade.

Castelul Edinburgh a fost asediat de doua ori de Convenantisti. In martie 1639, liderul lor, generalul Alexandru Leslie trebuia sa captureze castelul repede, asa ca a aranjat o tentativa cu conetabilul regal. Aceasta a fost o diversiune, punand o bomba care a fost detonata la poarta principala. Trupele lui Leslie au intrat in castel, capturandu-l in 30 de minute cu putina varsare de sange.

15 luni mai tarziu, castelul a fost restaurat de Charles I si noul sau comandant, Lordul Ettrick a fost pregatit impotriva atacului. Convenantistii l-au asediat din nou, punand trupe chiar in casele de sub castel.

Un jurnal scris la acea vreme a descris un incident, cand un numar de ofiteri Convenantisti s-au adunat sa ia masa chiar in una din acele case. O ghiulea trasa din castel a zdrobit peretele bucatariei si a trecut pe langa fusta bucataresei. Ea nu a fost ranita grav, dar ofiterii au trebuit sa-si prepare singuri cina.

Regele Charles I a intentionat sa faca castelul sa reziste. Locuitorii orasului nu erau multumiti si regele i-a ordonat lui Ettrick sa traga in ei, ceea ce a si facut. Asediatorii au dominat Pintenul si au intrat in castel, dar aparatorii regalisti prevazusera acest lucru.

Convenantistii au fost prinsi in capcana si multi dintre ei au fost ucisi de focurile regelui. Atacul s-a transformat intr-o blocada simpla, dar dupa 3 luni Ettrick s-a predat. Charles I a instrainat multi scotieni, dar ei au fost oripilati cand regele a fost executat in 1649 de Parlament, care a stabilit apoi o republica numita Commonwealth a Angliei. Fiul sau, Charles al II-lea a fost declarat repede rege al Scotiei.

Acest fapt a provocat o invazie a lui Oliver Cromwell, un general al Commonwealth-ului. Trupele lui au invins scotienii la Dunbar in septembrie 1650, apoi au asediat Castelul Edinburgh. Cromwell a avut resurse limitate si asa a incercat o operatiune de subminare din sud. Scotienii au aruncat o bomba care a prabusit mina. Cromwell a construit apoi un fort de artilerie in capatul Royal Mile, de unde a inceput sa bombardeze castelul.

Comandantul scotienilor, Colonelul Walter Dundas a interzis tragatorilor sai sa-i dea replica, de frica sa nu avarieze bisericile si sa nu raneasca oamenii din oras. Chiar inainte de Craciun el a capitulat, chiar daca castelul inca mai detinea provizii pentru a rezista la asediu cateva luni. Castelul a devenit baraci pentru trupele lui Cromwell, care i-a distrus podoaba regala pentru a stabili o baza militara.

Cruzime si pedeapsa neuzuala

Cu toata stralucirea lui, Castelul Edinburgh a avut odata reputatia de loc al mortii si torturii. Oamenii erau executati inauntrul si in afara zidurilor lui si multi au fost torturati in temnitele sale sumbre. Mii de femei si barbati a fost acuzati de vrajitorie si se stie ca unii dintre ei au fost strangulati si arsi apoi pe Dealul Castelului, unde este astazi Esplanada.

In anul 1615, in timpul opresiunii religioase, iezuitul Ioan Ogilvie a fost adus la castel si instruit sa numeasca colegi catolici. Nu a fost lasat sa doarma timp de 8 zile si a indurat tortura "cizmei". Acest dispozitiv diabolic cuprindea 4 sectiuni din lemn care se legau strans in jurul tibiei; intre ele erau introduse pene metalice pentru a zdrobi piciorul. In ciuda calvarului sau ingrozitor, Ogilvie a refuzat sa se supuna si a fost dus la Glasgow pentru un proces rapid si o executie ingrozitoare.

In framantarile anilor 1860, Al 9-lea Conte de Argyll a fost implicat intr-un complot impotriva Regelui Charles al II-lea. Contele a fugit, dar au fost descoperite litere codificate, scrise de mana. Secretaul lui privat, William Spence a fost adus la castel pentru interogatoriu. In iulie si august 1684, Spence a fost torturat in incercarea de a descrifa codul lui Argyll.

Spence a fost supus lipsei de somn si cizmei intr-o bolta dedesubtul Salii Mari. A fost "intepat" cu ace si apoi confruntat cu o noua forma de tortura, cu suruburi in degetul mare, care a fost introdusa din Rusia. Spence a rezistat initial durerii, dar a renuntat cand "a auzit ca urmeaza sa-l puna din nou in cizme si fiind speriat de asta a cerut timpul dorit si a declarat ce stia".

Al 9-lea Conte de Argyll a fost capturat in anul urmator si intemnitat in castel. El si-a petrecut ultima sa noapte aici, se presupune ca intr-o camera deasupra Portii Porticullis. Se spune ca a dormit bine si in urmatoarea zi a fost decapitat la Crucea din Piata (Market Cross) pe Royal Mile.

Alt barbat implicat in complot a fost ministrul protestant William Carstairs. El a fost adus la castel si torurat.

Stanca Castelului, pe care a fost construita mai tarziu Esplanada, a fost multi ani un loc de executii publice. Printre criminalii si ereticii executati aici au fost nu mai putin de 300 de persoane, cele mai multe femei, arse pe rug pentru vrajitorie. Cronicarul din Edinburgh, John Nicoll, a scris ca cel putin o duzina de presupuse vrajitoare au fost executate in anii 1650.

Un memorial al celor executati pe Dealul Castelului pentru vrajitorie poate fi vazut la capatul inferior al Esplanadei. Proiectat de renumitul artist victorian John Duncan, memorialul este cunoscut ca "Binele Vrajitoarelor".

Va urma....

Piata Coroanei

Piata Coroanei a fost creata la sfarsitul anilor 1400 ca si curte principala a castelului. A fost cunoscuta initial sub numele de Curtea Palatului.

In jurul celor 4 parti ale pietii au fost aranjate cele mai inportante cladiri ale castelului:

- Palatul Regal, unde stateau suveranii

-Sala Mare, locul major al ceremoniilor

-Pistoleria Regala, unde erau Mons Meg si alte arme mari

-Sfanta Maria, capela regala.

Ultimele doua au fost demolate demult si inlocuite: Pistoleria Regala cu Cladirea Reginei Ana si Sfanta Maria cu Memorialul National de Razboi al scotienilor.

Cu toate acestea, Piata Coroanei isi pastreaza atmosfera straveche de privilegii inchise. Pana cand a fost formata Piata Coroanei, varful neospitalier al Stancii Castelului a fost modelat, de peste cel putin 1.500 de ani, pentru a putea fi locuit in siguranta. Nivelul de top a format "Citadela" inclusa, cel mai sigur loc si astfel rezervatia sefilor preistorici si apoi a regilor medievali.

Flancul de sud-est al stancii a fost cel mai sigur dintre toate, protejat de o suprafata de stanca, asa ca nu este surprinzator ca acea parte s-a dezvoltat ca inima regala a castelului.

Un complex palat a inceput sa fie creat aici la sfarsitul anilor 1400, unde locul cladirilor auxiliare din spatele Turnului lui David a fost de cea mai mare importanta. Iacob al III-lea a inceput sa planifice un aranjament mai mult formal al cladirilor regale principale in jurul unui spatiu mare deschis, influentat de ideile de la curtile europene.

Inainte de asta, stanca a cazut spre sud, pe partea ocupata acum de Sala Mare. Iacob al III-lea a inceput procesul dificil dar inspirat de constructie a stancilor sudice, adaugand doua niveluri de bolti. Acestea au creat o platforma pe care a putut sa fie construita Sala Mare, largind Piata Coroanei.

Iacob al IV-lea a finalizat lucrarea tatalui sau. El a construit Sala Mare si a regularizat aranjamentul cladirilor in jurul Pietei Palatului, facand-o ca o piata italiana renascentista. In sfarsit, dinastia Stuart a avut un puct focal de regalitate, si a iesit in evidenta si cu spectacolele cu public grandioase ale Curtii.

Numele de Piata Coroanei a inceput sa fie folosit dupa descoperirea lui Sir Walter Scott a coroanei scotiene si a altor obiecte din regalia de incoronare in Palatul Regal, in anul 1818. Dupa perioadele lungi de folosinta militara, in anii 1600 si 1700, Piata Coroanei a devenit cunoscuta ca Parada Mare.

O placuta din piatra din coltul pietei, intre Palatul Regal si Sala Mare a inregistrat moartea la castel, pe data de 11 iunie 1560 a lui Mary de Guise. Ea a fost vaduva lui Iacob al IV-lea, mama lui Mary Regina Scotienilor si regenta Scotiei din 1554, pana cand a fost detronata in anul 1560. Acesta a fost timpul marii tensiuni nationale care a rezultat din Refomarea Protestanta.

Palatul Regal

Castelul Edinburgh a fost o rezidenta regala principala din secolul al XI-lea pana in secolul al XVII-lea. Avand spatii de locuit confortabile, a avut o impresie de maretie si putere, fiind si un depozit pentru trezoreria si documentele regale si un loc de siguranta in timpuri de conflict.

Palatul a fost inima castelului regal. Inceput ca o extensie a Turnului lui David, a continuat probabil cu elemente ale celor trei turnuri separate ale anilor 1400. Aceste elemente includ si Casa de Inregistrare, care era intre Palat si Sala Mare. Scara directa care duce in jos de la Sala de Incoronare a putut avea origini de acces principal la unul dintre aceste turnuri.

A ramas putin din marea camera a lui Iacob I, contruita in 1434-5, doar pivnitele boltite cu piatra de dedesubt. Dar ramasitele de la sfarsitul anilor 1400 includ doua seminee frumoase la parter, in Sala Laich si in antecamera sa.

Cel mai important eveniment de la apalat a fost nasterea viitorului Rege Iacob al VI-lea, pe data de 19 iunie 1566. Mama sa, Mary Regina Scotienilor a renuntat la confortul de la Holyroodhouse pentru a naste la castel. Castelul era mai sigur si a ramas un simbol al puterii regale. Mary si-a luat o camera la castel, la parter, unde a fost instalat mobilierul ei, inclusiv patul mare cu baldachin.

Cand a venit timpul sa nasca, ea s-a dus in camera minuscula, cunoscuta acum sub numele de Camera de Nastere. Ea a nascut greu.

Nasterea unui mostenitor baiat a fost o sarbatoare mare. Deasupra usii care duce in Piata Coroanei este un panou aurit cu data 1566 si initialele MAH, ale parintilor lui Iacob, Mary si Henric, Lord Darnley. Dar dupa 14 luni, Darnley a fost omorat, Mary detronata si copilul Iacob incoronat rege.

In 1603, Iacob a devenit Rege al Angliei si Scotiei si a parasit curand Edinburgh pentru Londra. Castelul si in particular palatul au pierdut mult din importanta lor regala. Iacob s-a intors numai odata la castel, in 1617, pentru a sarbatori Jubileul de Aur al sau, 50 de ani ca Rege al scotienilor. Vizita sa a marcat remodelari majore ale palatului.

Caracteristicile exterioare din acele timpuri includ sculpturi care dateaza din 1615 si 1616, parapetul crenelat si turnurile patrate cu acoperisurile lor in forma de ogee. Sunt, de asemenea frontoane ornamentate ale ferestrelor, cu embleme regale, coroana, ciulinul scotian si trandafirul englezesc, floarea de crin frantuzeasca, harpa irlandeza si monograma IR6 (Jacobus Rex6: "Regele Iacob VI"). Doua panouri mari de pe fatadele de est arata Onorurile Scotiei si armele regale ale Scotiei; ultimul panou a fost degradat in timpul ocupatiei lui Cromwell din anii 1650.

In interior, au fost create noile camere de stat, inclusiv Sala Laich, mica, luminata de ferestre noi, mari. Au fost facute, de asemenea, apartamente noi pentru rege si regina la primul etaj, ocupate acum de expozitia Onorurile Scotiei. Camera de Nastere a fost redecorata pentru vizita lui Iacob, ca un altar al regalitatii sale.

La primul etaj a fost construita o camera forte numita Camera Coroanei, pentru a gazdui Onorurile Scotiei, unde au fost securizate de atunci. In anul 1818, Onorurile Scotiei au fost redescoperite in camera Coroanei, unde au fost incuiate, conform Actului Uniunii din 1707. Dar apoi, palatul a fost folosit timp de aproape doua secole in scopuri militare. In sfarsit, ar putea recastiga putin din gloria sa regala.

Piata Coroanei, in urmatoarele fotografii.

Palatul Regal, in urmatoarele 8 fotografii.

Memorialul National de Razboi al scotienilor (despre care am vorbit in articolul anterior), in urmatoarele 6 fotografii.

Cladirea Reginei Ana

Cladirea Reginei Ana a fost construita pentru cazarea militarilor, in urma Rascoalei Iacobite din anul 1708. Acum contine camere de ceai, o suita functionala si facilitati de educatie.

Cldirea a fost proiectata ca sediu pentru ofiterii si tragatorii de tun. Are doua etaje, cu camere aranjate in jurul unei curti centrale lungi. Se stie din investigatiile arheologice ca pe aceasta locatie a fost inainte o cladire medievala. A fost construita la sfarsitul anilor 1300, in timpul reconstructiei majore a castelului. Avea un singur etaj la nivelul Pietei Coroanei, sprijinit pe doua niveluri de subsol, in spate.

Cladirea a devenit Pistoleria Regala, unde era tinuta artileria si a fost casa tunului Mons Meg, de la sosirea lui, in anul 1457.

Ateliere de artilerie erau afara si la subsol, tinand zgomotele si mirosurile de industrie departe de Curtea Regala.

Subsolurile de sud au fost modificate la inceputul anilor 1500, pentru a crea o bucatarie pentru noua Sala Mare, unde se putea gati la scara larga. Erau livrate cantitati uriase de mancare si bautura printr-o intrare de vest, nou construita. O mica armata de bucatari urcau cu repeziciune mancarea pe o scara spre Sala Mare.

In anii 1750, boltile de dedesubtul Cladirii Reginei Ana si Salii Mari si-au gasit un scop total nou: cazari pentru prizonierii de razboi.

Cladirea Reginei Ana, in urmatoarele 4 fotografii.

Sala Mare

Sala Mare a fost finalizata in anul 1512, pentru a servi ca loc principal al ceremoniilor regale de la castel. A fost construita pentru Iacob al IV-lea, care a fost ucis la Flodden un an mai tarziu. Acoperisul medieval cu grinzi ciocan este unul dintre cele mai importante din Marea Britanie. Analizele stiintifice au aratat ca s-a taiat cheresteaua din stejar in Norvegia, in jurul anului 1510 si apoi a fost transportata cu vaporul la Edinburgh.

Corbelele din piatra care sustin grinzile cu zabrele principale sunt sculptate cu simboluri renascentiste, fiind cele mai vechi care au supravietuit in Marea Britanie, inclusiv simboluri ale regalitatii lui Iacob si a prieteniei sale cu Anglia si Franta.

In timpul scurt pe care l-a avut sa se bucure de noua sa sala de banchet, Iacob a organizat cele mai frumoase petreceri. Iu iunie 1513, el a organizat un banchet splendid pentru a marca o alianta cu tanarul bucatar irlandez Manus O'Donnell, cu muzica adusa de bucatar.

Fiul lui Iacob si succesorul sau, Iacob al V-lea a preferat palatul mai confortabil Holyroodhouse, dar Sala Mare a fost inca folosita in vremea lui. Aici se tineau banchete, cu regele si oaspeti de onoare la masa mare din fata semineului si alti oaspeti stateau la mese separate, servind delicatese si vinuri frantuzesti fine. Nobilii s-au strans aici inainte de procesiunile de la Holyrood sau Tolbooth, pentru Parlament si alte intalniri de stat.

Pe 2 septembrie 1561, Mary Regina scotienilor, intoarsa recent din Franta s-a strecurat la Castelul Edinburgh prin poarta postenului, cu curtea ei si nobilii. Ei au stat la o cina splendida, inainte de a incepe o procesiune de la castel in jos pe Royal Mile, la casa sa de la Holyrood, acompaniata de un salut de tun de la castel.

Cand Cromwell a capturat castelul in anul 1650, el a transformat acest spatiu mare in baraci ale soldatilor si castelul a ramas in uz militar in urmatorii 230 de ani. Trupele lui Cromwell au creat o usa mare centrala, care este blocata acum, dar este vizibila de afara. Sala Mare a fost amenajata cu trei etaje de galerii, suficient de late pentru a tine siruri de paturi pentru soldati. Acest aranjament improvizat a durat pana in anul 1737, cand sala a fost convertita total in sediu de dormit, pe trei etaje, cu seminee pe peretii din capat. Au fost create ferestre noi pentru a ilumina etajele separate.

Sala Mare a servit ca baraci principale pana cand s-au deschis Baracile Noi, in anul 1799. A fost convertita apoi intr-un spital militar, cu cheresteaua din grinzi de ciocan mascata de un tavan varuit.

In anul 1886 s-au inceput lucrarile pentru a fi restaurata la gloria ei dinainte. Arhitectul din Edinburgh, Hippolyte Blanc a orchestrat aproape totul inauntru; semineul impresionant, paravanul greu de intrare in stil gotic si panourile, ferestrele cu vitralii heraldice, iluminatul si pardoseala; toate, cu exceptia marelui tavan medieval din lemn.

Intrarea in Sala Mare, in urmatoarea fotografie.