Istanbul - Palatul Dolmabahce
Palatul Dolmabahce se afla pe strada Visnezade Mahallesi, Dolmabahce Cd, 34357. Se poate ajunge din Piata Sultanahmet, cu tramvaiul T1, Bagcilar - Kabatas si se coboara la ultima statie, Kabatas, apoi se merge pe jos, drept inainte, pe bulevard, cam 10 minute. Statia de tramvai din Piata Sultanahmet este pe langa Bazilica Cisterna, drept inainte, cam 1 minut de mers pe jos, iar un bilet de tramvai costa 5 TL.
Programul de vizitare al palatului este zilnic, de la 09.00 - 16.0, cu exceptia zilei de luni. Pretul unui bilet de intrare la Palatul Dolmabahce este de 90 TL (lire turcesti, 1 TL = 0,77 lei). Am stat la coada la casa de bilete cam 5 minute.
Timpul de vizitare al palatului si haremului este de 3 - 4 ore. Din pacate, fotografiatul in interiorul acestor obiective turistice este interzis.
Daca doriti mai multe informatii despre Biserica Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Topkapi, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul de arheologie din Istanbul, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Hipodrom, Bazilica Cisterna si Moscheea Suleymaniye, le gasiti aici.
Scurt istoric al palatului
Palatul Dolmabahce a fost construit de sultanul Abdulmecid, care a fost un sultan otoman. Constructia palatului a inceput pe data de 13 iunie 1843, iar inaugurarea a avut loc pe data de 7 iunie 1856, palatul se intinde pe o suprafata construita de 15.000 mp, iar suprafata totala a complexului este de 110.000 mp, fiind al treilea mare palat din Istanbul.
La construirea palatului s-au utilizat forme arhitecturale din vestul Europei, cu stiluri arhitecturale cum ar fi baroc, rococo si neo-clasic, care s-au impletit cu elemente din cultura si arta traditionala otomana. Ca functionalitate, este un palat cu traditii otomane si caracteristici ale Casei turcesti. Compunandu-se din doua etaje, deasupra unui subsol si avand mansarda, palatul are 285 camere, 44 saloane, 68 toalete si sase hamame (hamamul este locul unde erau pregatite femeile pentru a fi aduse in fata sultanului).
Din anul 1856 si pana la abolirea califatului, in anul 1924, Palatul Dolmabahce a gazduit 6 sultani si ultimele califate, astfel: sultanul Abdulmecid (1839 – 1861, in ultimii 5 ani), sultanul Abdulaziz (1861 – 1876, 15 ani), sultanul Murad al V-lea (30.05.1876 –31.08.1876, 3 luni), sultanul Abdulhamid al II-lea (1876 – 1909, 8 luni la Dolmabahce si 32 ani la Palatul Yildiz, in total 33 ani), sultanul Mehmed al V-lea Resad (1909 – 1918, 9 ani), sultanul Mehmed al VI-lea Vahiddedin (1918 – 1922, 1 luna la Dolmabahce si 4 ani la Palatul Yildiz) si califul Abdulmecid (18.11 1922 – 04.03.1924, 15 luni).
Dupa fondarea Republicii, palatul a fost folosit ca Resedinta Prezidentiala, in timpul lui Mustafa Kemal Ataturk si a lui Ismet Inonu. Mustafa Kemal Ataturk a stat in palat 4 ani, dar nu in mod permanent, intre anii 1927 – 1938. El si-a continuat studiile in palat. Palatul a fost deschis partial protocolui si vizitelor, in perioada 1925 – 1984 si a fost deschis publicului in anul 1984, ca “palat muzeu”.
Astazi, turul palatului contine 4 diviziuni: Selmlik-ul/Sectiunea Oficiala, Haremul, Pavilionul din sticla si Muzeul ceasului.
Cateva din edificiile Palatului Dolmabahce nu au supravietui pana in zilele noastre, au fost demolate pentru a se construi fabrici, iar altele au fost folosite de diferite institutii ale statului, in primii ani ai Republicii.
Portile si zidurile inconjuratoare
Avand deschidere la tarmul Bosforului, cu o poarta eleganta si stalpi pe o lungime mare, Palatul Dolmabahce este inconjurat de ziduri inalte, identificate cu “zidurile orasului”, concept al arhitecturii palatelor otomane. Zidurile se deschideau in exterior prin mai multe porti, care au denumire in conformitate cu structura fatadelor lor sau functonalitatii lor.
Cele mai importante porti ale palatului sunt Poarta Trezoreriei, localizata intre Camera Trezoreriei Imperiale si Camera de Aprovizionare si Poarta Imperiala, care are deschidere in exterior la Gradina Bayildim iar in interior la Gradina Imperiala.
Alte porti sunt Poarta Bendegan, Poarta Aviariu, Poarta Sultanei Mame si Poarta Haremului. Mai sunt inca cinci porti din fier forjat. Pe aceeasi axa a Salii Mari de Ceremonii, se afla o poarta mare de mijloc, numita Poarta Imperiala de Tarm, iar alta, care este aproape de intrarea in Sectiunea Oficiala, este cunoscuta ca Poarta Vizirilor.
Gradinile
Cand s-a construit Palatul Dolmabahce, s-au unit doua zone verzi, obtinandu-se o gradina mare, iar astazi palatul este situat in mijlocul unei zone verzi.
Gradina care a ramas in interiorul zidurilor palatului a fost facuta dupa un concept din vestul Europei. Caracteristicile gradinii turcesti se pot vedea in Gradina Bayildim, care este localizata langa Bulevardul Dolmabahce, in afara domeniului palatului.
Influentele europene se pot vedea in gradinile de pe domeniul palatului si de pe tarmul Bosforului. Caracteristicile principale ale gradinilor din Vest sunt aranjamentele geometrice ale paturilor de flori, cu statui, vase si piscine pozitionate in mijlocul randurilor de flori. Gradinarii care au lucrat la palat au fost adusi din Europa. In timpul domniei lui Abdulmecid, gradinarul sef era din Germania si se numea Sester. Plantele gradinilor au fost aduse din Europa, Asia si America.
Gradina Imperiala (sau Mabeyn) este localizata intre Poarta Trezoreriei si intrarea in palat si a fost amenajata simetric fata de axa principala a palatului. Gradina are o piscina mare in mijloc, cu o fantana in forma de lebada, care a fost adusa de la Palatul Yildiz. In gradina sunt arbori exotici, cum ar fi araucaria, care a fost adus din Chile, pinul coreean, magnolia, palmieri. Gradina Imperiala se extinde si de-a lungul tarmului Bosforului. In mijlocul florilor sunt piscine, pe ambele parti ale Portii Imperiale de Tarm.
Gradina Aviariu are mai mult influente ale gradinilor turcesti vechi. In gradina se afla Cladirea Aviariu, care separa gradina de bulevard, in timpul domniei sultanului Resad si Pavilionul Aviariu, cu decoratii Art – Nouveau, care a fost folosit de sultan pentru relaxare. In gradina erau animale si pasari, care erau tinute in Cladirea Aviariu. Astazi mai sunt pauni, fazani, gaini indiene, papagali si porumbei.
Gradina Haremului este langa Sectiunea Haremului si este ca o curte interioara. Unul dintre tipurile de copaci aflati aici este sequoia, carecse afla pe drumul dintre Gradina Aviariu si Gradina Haremului. Gradina are o piscina ovala si paturi de flori, aranjate geometric.
Astazi, Muzeul Ceasului, care era in interiorul Cladirii Trezoreriei, se afla langa zidul care separa Gradina Haremului de bulevard. Gradinile conectate la Gradina Haremului, dintre Camera Coroanei si imprejurimi, au patru sectiuni mari. In interiorul acestei gradini, unde se afla o piscina cu o grota, sunt doua edificii numite Pavilioanele Hereket si o casa verde mica.
Poarta Trezoreriei, in urmatoarele 5 fotografii.
Poarta de intrare, care este imediat dupa Poarta Trezoreriei si unde se composteaza biletele de intrare in Palatul Dolmabahce, in urmatoarele doua fotografii.
Pe partea stanga a acestei porti se dau ghiduri audio, gratuit, pe baza pasaportului sau a buletinului.
Poarta Imperiala, care este langa palat, in urmatoarele doua fotografii.
Poarta Imperiala de Tarm, in urmatoarele doua fotografii.
Bosforul, vazut de langa Poarta Imperiala de Tarm, in urmatoarele doua fotogtafii.
Gradina Imperiala, in urmatoarele 3 fotografii.
Selamlik/Sectiunea Oficiala
Cand vizitatorii se propie de palat, venind din Gradina Imperiala, sunt intampinati de Selamlik, care este magnific. A fost cea mai importanta sectiune a palatului, atat in ceea ce priveste functionalitatea sa, cat si frumusetea sa.
Sectiunea Selamlik se compune din sase saloane mari, aflate la parter si la etaj, situate pe axa principala a cladirii, si din camerele de colt, care au deschidere in aceste saloane. Selamlikul este “Sectiunea Oficiala”, unde sultanul se ocupa de treburile statului si primea persoanele oficiale si ambasadorii altor state.
Selamlik-ul, in urmatoarele 3 fotografii.
La parter, imediat dupa ce se intra in palat, se afla Salonul de Intrare, care a fost folosit ca o sala de protocol de intrare, iar camerele cu vedere la Bosfor erau folosite ca sali de asteptare pentru ambasadorii straini si locali si oaspetii straini de rang inalt. Salonul de Intrare are un candelabru cu 60 de brate, care a fost adus din Anglia, vase din portelan pe ambele parti ale salonului, iar draperiile, tapiteriile scaunelor si covoarele sunt rosii, rosul fiind culoarea oficiala.
Camerele din stanga Salonului de Intrare erau folosite de Marele Vizir si de alte cabinete ministeriale. Dupa ce se iese din Salonul de Intrare, pe dreapta, se afla Camerele Functionarilor, unde se facea corespondenta palatului. Camerele au mobilier frzntuzesc, portelanuri de Yildiz, din estul Rusiei si tablouri pe pereti.
Se intra apoi in salonul de Intrare/Iesire, care era folosit de personalul palatului, mobilat in stilul Neo-Clasic, cu mobila alba. Urmeaza Salonul Expozitie, carec era folosit ca sectiune oficiala in timpul Perioadei Otomane, iar acum sunt expuse aici piese din colectia palatului, obiecte private si seturi de scris, folosite de sultani si de membrii dinastiilor.
Tot la parter se afla Camera Masjid, care era folosita de lucratorii palatului si care are panouri inscrise facute de sultanul Abdulmecid, care sunt exemple de arta si caligrafie otomana. Candelabrul din aceasta camera este italian, din stica de Murano. Urmatoarea camera este Camera de Rugaciuni sau de Odihna, unde culoarea dominanta a mobilierului si a draperiilor este bleo.
Scara de Cristal, care duce de la intrarea de protocol pana la etajul sultanatului, are aceasta denumire datorita balustardelor din cristal. Avand influente din arta Baroca, acesta scara mai este denumita si scara Imperiala. Scara este iluminata de unul dintre cele mai candelabre de cristal din castel, care, impreuna cu balustradele din cristal, au fost facute in Anglia. Zona este acoperita cu o bolta facuta din sticla si otel, o tehnologie avansata pentru acele vremuri. Candelabrele din cristal sunt darurile primite de sultanul Abdulhamid al II-lea, cu ocazia aniversarii a 25 ani de la incoronarea sultanului si sunt din Londra.
La etaj, dupa ce se urca Scara de Cristal, se intra in Salonul Ambasadorial, unul dintre cele mai importante sectiuni ale palatului, care a fost folosit pentru receptii oficiale si sedinte. Are aceasta denumire, deoarece ambasadorii sau alti reprezentanti straini erau primiti in acest salon si in camerele alaturate. Salonul are decoratii bogate, iar candelabrul din cristal afost adus din Anglia si este printre cele mai mari candelabre din palat.
Decoratiile tavanului sunt din gips carton, poleite cu aur. In cele patru colturi ale salonului sunt seminee, care sunt acoperite cu portelan englezesc si au piese din cristal deasupra, iar intr-o parte a salonului se afla un pian mare, care are ca ornamentatie monograma sultanului Abdulmecid. Mobilierul din salon este in stil Rococo, covorul este facut manual si are 88 mp, iar in salon se afla si un ceas austriac, din argint. Doua carpete din blana de urs, care sunt pe partea scarilor salonului, au fost date cadou de tarul rus Nicolae al II-lea.
Langa Salonul Ambasadorial se afla doua camere, una de asteptare (intrare) si alta de oaspeti. In camera de intrare este o oglinda, care are consola poleita cu aur, si care are monograma sultanului Abdulmecid. Ambasadorii si oaspetii straini erau primiti de catre sultan in doua camere, si anume Camera de Intrare si Camera re Receptii Ambasadoriale. Ultima se mai numeste si “Camera Rosie”, are tavanul cu casete poleite cu aur, peretii imbracati in tul, tapiteriile scaunelor sunt rosii, iar cornisele tavanului sunt de asemenea, poleite cu aur. Pentru incalzirea salonului au fost folosite doua seminee din cristal rosu.
Inainte de a iesi din Salonul Ambasadorial, sunt doua camere cu vedere la Bosfor, pe partea dreapta a salonului. Aceste camere au apartinut printului coroanei, care a inceput sa aibe un rol in protocolul statului, incepand cu a doua Perioada Constitutionala (care a inceput in timpul sultanului Abdulhamid al II-lea, in anul 1908).
In Palatul Dolmabahce, sultanul avea doua camere, una in Selamlik si alta in Harem, camere care erau conectate printr-un coridor lung. Camera sultanului din Selamlik a fost denumita “Salonul Zulvecheyn”, un cuvant arab care inseamna “doua fronturi”. A fost denumita in acest mod, deoarece era localizata intre Sectiunea Oficiala si Harem. In aceasta camera, sultanul lucra zilnic si primea vizitatori, manca si se odihnea. Salonul era deschis pentru sedintele oficiale, din cand in cand, pentru cinele de Ramadan si pentru rugaciuni.
Pe ambele parti ale intrarii din acest salon sunt doua console cu insertii din sidef, pe pereti sunt doua ceasuri frantuzesti in stil Baroc, iar pe masa din mijloc este un vas de Sevres, bleo inchis. Semineul salonului este din cristal. In acest salon, Ataturk a dat un dineu Regelui Marii Britanii, Eduard al VIII-lea, in timpul perioadei Republicane.
Tot in aceasta zona, la etaj, se mai afla Biblioteca Califului Abdulmecid Efendi, cu carti in mai multe limbi, alta camera este Camera de Odihna si Muzica, unde este un pian din anul 1911, avand monograma Califului Abdulmecid si alte instrumente muzicale. Aceasta camera are vedere la Gradina Aviariu si se mai numeste “Camera Aviariu”, datorita figurilor de pasari de pe cornizele draperiilor.
Tot la etaj sunt baile sultanului din Selamlik, care sunt compuse din trei camere si au o intrare decorata cu veioze de perete din cristal de Boemia. Prima camera este camera pentru imbracat, numita si camera rece din sticla si era folosita pentru imbracat si odihna. Candelabrele si lustrele sunt decorate cu apusul de soare si sunt din sticla de Murano, sobele din camera sunt din ceramica, in stil Baroc, in aceasta camera mai este si un ceas frantuzesc cu pendula.
Cealalta camera este denumita camera calda din sticla si a fost folosita pentru odihna, iar a treia camera este baia propriu-zisa. Peretii din ultimele doua camere sunt acoperiti cu marmura egipteana, podelele sunt acoperite cu marmura de Marmara, iar cada este tot din marmura, cu baterii din argint.
Dupa baile sultanului, se intra in camera sultanului din Selamlik, care a fost folosita ca salon de muzica in timpul sederii Califului Abdulmecid la palat (1922 – 1924), iar in perioadele anterioare , camera a fost folosita pentru nevoile personale ale sultanului, cum ar fi cina, rugaciuni si receptii speciale.
Ultima camera din Selamlik este Salonul Memorial, care este situat la intersectia Haremului, a Salonului Mare de Ceremonii, a Pavilionului din sticla si a Salonului Oficial. Aici se pot vedea tablori cu portretele sultanului Abdulmecid, a tatalui sau, sultanul Mahmud al II-lea, a sultanului Abdulaziz si a sultanului Mehmed al V-lea Resad, cat si o statuie din bronz a imparatului german Wilhem I. Pe cealalta parte sunt tablouri ale membrilor dinastiilor europene.
Haremul din acesta sectiune a palatului incepe cu Coridorul de Conectare a Selamlik-ului si Haremului, care este format din sase coridoare, doua saloane si are opt usi. Garzile palatului stateau permanent la intrarea si la capatul coridorului, deoarece sultanul avea camera in aceasta zona. Astazi, in acest coridor se afla o galerie de arta. Coridorul a fost facut pentru a permite trecerea femeilor din Harem, care mergeau la ceremoniile organizate in Salonul Mare de Ceremonii.
Prima camera din Harem este Camera sultanului. In turul palatului, se poate vedea numai Camera privata a sultanului, numita si Camera Rosie, datorita culorii rosii folosite la pereti si tapiterii. Camera se mai numeste si “Camera cu Dom”, deoarece tavanul are un dom. In aceasta camera, sultanii isi primeau nevestele si copiii, membrii familiei regale si oficialii Haremului.
Camera a fost decorata de decoratorul Operei din Paris si de un decorator al Palatului Dolmabahce. Scaunele sunt lacuite si poleite cu aur, iar candelabrul este impodobit cu cristale colorate, in stilul frantuzesc Baccarat.
Scara de protocol din Harem a fost denumita Scara Califului si asigura trecerea din Harem in Salonul Mare de Ceremonii si in Salonul de Intrare - Iesire.
Salonul de Intrare – Iesire din Harem are o usa care da la tarmul Bosforului si alta in gradina, iar salonul a fost folosit pentru intrarea si iesirea sultanului in palat. Avand legatura cu camera sultanului de la parter, acest salon are camere in toate cele patru colturi ale sale, unele din aceste camere erau rezervate slujnicelor sultanului. Slujnicele sultanului aveau rangurile cele mai inalte ale slujitorilor din Harem. Ele serveau atat sultanul, cat si garzile. Sefa lor era numita “maestra slujnicelor”.
O camera din zona era rezervata profesorilor care veneau la palat sa faca lectii cu copiii sultanului, iar urmatoarea camera era rezervata pentru educatia fiilor si fiicelor sultanului.
Urmeaza Salonul Expozitie, care a fost folosit in Perioada Otomana ca bucatarie, unde se pregatea mancarea sultanului, iar astazi este o expozitie cu obiecte din portelan si cristal, seturi de farfurii din aur si argint, servicii de ceai si cafea si obiecte decorative.
Marele Salon de Ceremonii
Situat intre Selamlik (Sectiunea Oficiala) si Harem, acest salon este sectiunea cea mai magnifica din palat. A fost folosit ca salon de receptii in ceremoniile de stat si in cele private, tinute cu ocazia sarbatorilor.
Salonul are aproximativ 2.000 mp, inaltimea domului este de aproximativ 36 metri, iar diametrul domului este de aproximativ 25 metri. Salonul are in total 56 coloane. Covorul are 124 mp si are design European.
Cel mai frumos candelabru din palat se afla in acest salon si a fost fabricat in Anglia, in anul 1853. Candelabrul are 664 becuri si cantareste 4,5 tone. Candelabrul a functionat initial pe gaz, iar dupa anul 1912, pe electricitate. In fieare colt al salonului este cate o camera, doua dintre ele au domuri. Sub salon sunt sase sobe pentru incalzire, care trimiteau caldura la niste gratare de sub coloanele salonului, incalzindu-l in acest mod.
De sarbatori, “Tronul Muayede” era adus din Trezoreria Imperiala a Palatului Topkapi si era plasat in acest salon. Ambasadorii aveau locurile lor intr-o loja din salon, care avea acces direct la tron, ceilalti oaspeti stateau in loja din partea stanga, iar orchestra statea in loja din partea dreapta a salonului. Femeile din Harem priveau ceremoniile prin trei ferestre localizate chiar sub galeria care da la tarmul Bosforului.
Marele Salon de Ceremonii a gazduit multe receptii oficiale, cum ar fi incoronarea sultanului Murad al V-lea (30 mai 1876), sesiunea de deschidere a Primului Parlament Otoman (19 martie 1877). Mustafa Kemal Ataturk a vorbit popoului ca presedinte din acest salon (1 iulie 1927). Textul scrisorii lui Ataturk a fost inramat si se afla pe peretii salonului.
Dupa moartea lui Ataturk, corpul sau a stat pe un catafalc, in acest salon, intre 16-18 noiembrie 1938, iar slujba de inmormantare a fost tinuta tot aici, pe data de 19 noiembrie 1938.
Iesirea din Selamlik se face prin Marele Salon de Ceremonii si da la Poarta Imperiala de Tarm, la malul Bosforului.
Iesirea din Selamlik si Palatul Dolmabahce (Selamlikul), vazut de la Poarta Imperiala de Tarm, in urmatoarele 6 fotografii.
Haremul
Intrarea in Cladirea Haremului, in urmatoarele doua fotografii.
Sectiunea Haremului din Palatul dolmabahce este intr-o cladire separata si este formata din spatii amenajate pentru sultan, mama sultanului, (Valide Sultan), nevestele si consoartele favorite ale sultanului, printii si printesele. In aceasta sectiune sunt 10 apartamente, incluzand camerele nevestelor/consoartelor. In plus, mai este o camera de oaspeti, pentru oaspetii gazduiti in Harem, cu ocazii speciale.
Primele doua camere din Harem, construite paralel cu tarmul Bosforului, sunt camerele sultanului si ale mamei sultanului. Camerele nevestelor au fost construite perpendicular pe tarm. Camera mamei sultanului fiind situata intre camera sultanului si camerele nevestelor, era corespunzatoare pozitiei mamei sultanului in conformitate cu ierarhia Haremului. Au fost amenajate si camere speciale pentru slujnicele Haremului.
Se intra direct in Salonul de Intrare, care este intrarea prncipala in Harem. Pe pereti sunt tablouri. Urmeaza camera I a nevestei sultanului, cu mobilier facut in Istanbul si scaune in stil Rococo, cu trandafiri imprimati pe podea, tapiterii si draperii, si camera a II-a a nevestelor sultanului, care este decorata in tonuri pastel.
Se intra apoi in salonul de oaspeti, unde se tineau ceremoniile religioase de sarbatori, la care participau sultanii, printii si printesele, in timpul Perioadei Otomane. Din acest salon se intra in “Camera de Circumcizie”, care se poate vedea la finalul turului Haremului si in care scaunele sunt galbene si poleite cu aur.
Urmeaza baile nevestelor sultanului si ale sultanei mama, care au si camere de imbracat. Ultimul salon din Harem, care este perpendicular pe tarmul Bosforului, este “Salonul Galben”, care este conectat la etajul inferior cu o scara.
Se intra apoi in baile sultanului din Harem, care urmeaza tipicul bailor traditionale turcesti, cu camera rece, camera calda si camera de odihna si care au fost decorate in secolul al XX-lea, in stilul Art Nouveau. Una dintre sobele cele mai frumoase din palat se afla aici, este facuta din placi de cobalt bleo, turcoaz si verzi, care sunt decorate cu motive traditionale turcesti. Langa camera de imbracat a sultanului se afla “Camera de Haine”, unde sunt pastrate si astazi haine ale sultanilor, incaltaminte, medalii, uniforme.
Urmeaza dormitorul sultanului Abdulaziz (1861 – 1876), care a fost folosit ca salon de primire a oaspetilor Haremului.
Salonul central de la etajul Haremului este numit “Salonul Bleo”, datorita culorii draperiilor si tapiteriilor. Sultanii primeau femeile din Harem si slujnicele in acest salon, in timpul sarbatorilor religioase. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, sultanii otomani au inceput sa primeasca in acest salon oaspetii straini de rang inalt, cand saloanele Haremlui au inceput sa aibe rol de protocol. Tavanul din acest salon are 4 parti, despartite de panouri suflate cu aur si pictate cu picturi care reprezinta cele 4 anotimpuri. Candelabrul este din cristal frantuzesc Baccarat iar pe podea mai sunt 4 candelabre mari cu picior, din cristal, care au cate 41 becuri fiecare. Consolele dintre ferestre sunt poleite cu aur.
Urmeaza camera de odihna a sultanului, unde sultanul se odihnea si primea membrii familiei. Camera era denumita inainte “Camera cu Soba”, datorita sobei foarte frumoase, adusa la palat de sultanul Abdulhamid al II-lea. Soba are forma de piramida, seamana cu o statuie, este decorata cu frunze si figuri de lebede si este facuta din piese de ceramica alba.
Urmeaza unul dintre cele doua dormitoare ale sultanului, numit si “Dormitorul de Vara”, cu patul din argint, candelabrul din cristal frantuzesc Baccarat si scaune poleite cu aur.
Se intra apoi in Anticamera Trezoreriei, denumita si “Camera cu Oglinzi”, datorita oglinzilor din tavan si care, impreuna cu Camera de Piatra (Camera Trezoreriei), faceau parte din apartamentele sultanului, erau probabil camerele unde se odihnea sultanul. Camera are o vitrina poleita cu aur.
Urmeaza camera de odihna a sultanului, cae este localizata intr-un colt a Salonului Albastru, si este amenajata ca un dormitor astazi, avand patul si sifonierul poleite cu aur.
Urmeaza camera de studiu a lui Ataturk, care are deschidere la Salonul Albastru, camera a fost folosita inainte de slujnicele sultanului, pe timpul garzii de noapte. Camera este mobilata simplu si are un birou englezesc. Langa camera de studiu a lui Ataturk, se afla dormitorul lui, care are vedere la Bosfor. Patul are o cuvertura din satin cu steagul Turciei, iar peretii sunt pictati cu cele 4 anotimpuri. Ceasul din acest dormitor a ramas fixat la ora 9.05, ora la care a decedat Ataturk, in acest dormitor. Camera era folosita inainte de sultani ca “Dormitorul de Iarna”.
Urmeaza baia lui Ataturk, care a fost construita de sultanul Mehmed al V-lea (1909 – 1918) si apoi reamenajata de Califul Abdulmecid (1922 – 1924). Dulapul de la intrarea in baie contine, intr-o parte, medicamentele folosite de Ataturk. “Salonul Roz” era inainte “Salonul de Audiente a Sultanei Mama”, locul unde sultana mama si nevestele sultanului primeau oaspetii speciali. Acest salon a fost folosit de Ataturk pana la sfarsitul zileleor sale. Salonul are cate un vas mare din argint in fiecare colt al sau, iar pe peretii salonului se pot vedea trei dintre picturile facute de Califul Abdulmecid.
Urmeaza apartamentele sultanei mama, care incep cu o camera de oaspeti, aranjata astazi ca un dormitor, cu patul din argint si o oglinda din sticla de Murano. Urmeaza a doua camera de oaspeti care a fost dormitorul mamei sultanului Abdulaziz, care este decorat simplu si salonul sultanei mama sau “Salonul Japonez”, denumit asa datorita mobilierului adus din Japonia.
Se intra apoi in dormitorul sultanei mama, care a fost amenajat de mama sultanului Abdulaziz si care este in stil Rococo. Ultima camera din Harem cu vedere la Bosfor este camera privata a sultanei mama, aranjata astazi ca dormitorul sultanului Mehmed al V-lea Resad. Urmeaza un salon al sultanei mama si o camera de oaspeti, cu draperii bej din brocart, scaunele Art Nouveau galbene si masa din mijloc in stil Renascentist. Ultima camera din apartamentele sultanei mama este un salon care da in camerele nevestelor sultanului.
Se intra apoi in camera a III-a a nevestelor sultanului, care are scaune din piele in stil Rococo si doua mese rotunde. Cele doua camere care urmeaza sunt camerele de imbracat, folosite in timpul Perioadei Otomane pentru a depozita hainele printilor si printeselor, apoi au fost amenajate ca fiind “Camera Slujnicelor” si “Camera de muzica”. Urmeaza camera a IV-a a nevestelor sultanului, cu mobilier in stil Art – Nouveau, camera a V-a a nevestelor sultanului, cu un pat, scaune si un patut de copii si camera a VI-a a nevestelor sultanului, decorata in culori pastel.
Urmeaza salonul nevestelor sultanului, care a fost folosit pentru invitatii speciali si intruniri ale membrilor Haremului. Salonul este la etaj si este conectat cu parterul si salonul de la intrarea principala in Harem, prin scari. Urmeaza camerele a VII-a si a VIII-a a nevestelor sultanului, ultima camera fiind camera a VII-a, care este o camera mare.
Pavilionul din sticla
A fost facut pentru procesiunile oficiale de la palat si este amenajat in stil ottoman traditional. Are doua saloane si o gradina din sticla, conectate intre ele. Primul salon este “Salonul de Ceremonii”, cu scaune, doua mese de cafea, un pian din cristal, o soba din portelan cu figuri de pasari. Tavanul are bolta, este ornat in stil otoman, cu soarele si figuri de pasari, lei, tigri, si caprioare.
Al doilea salon este “Casa Verde din Sticla”, cu candelabru din cristal si alte decoratii in stil Art - Nouveau. Soba este decorata cu pasari colorate.
Muzeul ceasului
Este localizat in Gradina Haremului si are expuse ceasuri otomane, englezesti si frantuzesti.
Turnul cu ceas
A fost facut de sultanul Abdulhamid al II-lea, intre anii 1890 – 1894 si este situat in fata Portii Trezoreriei, inainte de intrarea pe poarta palatului. Turnul are 32 metri inaltime si are ceasuri pe fiecare fatada.
Turnul cu ceas, in urmatoarea fotografie.
Palatul Dolmabahce este superb, sa nu il ratati daca vizitati Istanbulul! Cel mai mult mi-au placut Scara de Cristal si Marele Salon de Ceremonii din Selamlik, sunt magnifice .
Comments
Post a Comment