Viena-Trezoreria Imperiala-partea I

 

VIENA - TREZORERIA IMPERIALA - 

PARTEA I

 

 

 

In acest articol va prezint Trezoreria Imperiala din Viena, partea I.

 

 

Trezoreria Imperiala se afla in Palatul Hofburg, in Scweizerhof, 1010 (se intra pe Poarta Elvetaiana), iar programul de vizitare este zilnic, cu exceptia zilei de marti (cand muzeul este inchis), intre orele 09.00 - 17.30, iar ultima intrare este la ora 17.00. Noi am intrat in muzeu cu un card pe 3 zile, despre care voi vorbi intr-unul din articolele viitoare. In primele camere ale muzeului era foarte intuneric, nici nu vedeai pe unde sa mergi.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Hofburg din Viena, partea I, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Hofburg din Viena, partea a II-a, le gasiti aici.

 

Semnificatia exceptionala a Trezoreriei Imperiale din Viena, care este localizata in centrul Palatului Hofburg consta in imensul material si in valoarea istorica a exponatelor ei. Nicio alta colectie europeana nu poate sa se mandreasca cu asa o bogatie a lucrarilor de arta, care documenteaza istoria vestului.

 

In inima colectiei sunt insigne, robe si relicve ale Sfantului Imperiu Roman, cat si insigne ale Imperiului Austriac, obiecte care au legatura cu Napoleon Bonaparte si Trezoreria Ordinului Lana de Aur.

 

Inca din secolul al XIV-lea, Habsburgii au tinut Trezoreria lor la Hofburg, prima data in Capela iar mai tarziu intr-o aripa speciala, o parte din ea, remodelata in stilul baroc in anul 1747, este folosita si astazi. In secolul al XVII-lea, Trezoreria Imperiala, care fusese deja separata in Trezoreria Seculara si Trezoreria Ecleziastica, a fost deschisa vizitatorilor.

 

Expozitia include lucrari din aur si argint, pietre pretioase, fildes si bronz, ceasuri si picturi, cat si obiecte de arta fabricate sau materiale naturale, relicvarii si picturi religioase. Prin magnificul si marimea ei, colectia expusa reprezinta proeminenta, puterea si evlavia Casei de Habsburg. Bunurile originale, cu o gama si diversitate mare, au fost dispersate in secolul al XIX-lea, cand cateva obiecte individuale au fost transferate la cateva colectii ale altor muzee. Trezoreria Imperiala a pastrat acele obiecte care au avut asociere imediata cu istoria dinastiei Habsburg.

 

Intrarea in Trezoreria Imperiala, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Pamanturile ereditare ale Habsburgilor-fondarea puterii

 

Habsburgii si-au stabilit dominatia peste teritoriile Austriei de astazi, in anul 1282 si peste teritoriile cunoscute ca pamanturi ereditare: acestea au inclus zonele care apartin astazi de sudul Germaniei, cat si parti din Italia, Slovenia si Croatia.

 

Incepand cu anul 1453, a fost folosita oficial denumirea "Arhiduce de Austria". In anul 1526, au fost adaugate Boemia si Ungaria la domeniile Habsburgilor. In aceste doua regate, preluarea puterii de catre un conducator nou era marcata de o ceremonie a incoronarii. In celelalte tari ereditare insa, supusii jurau credinta intr-un act de omagiu ceremonial, noul conducator confirmand la randul sau actele lor.

 

Inca din timpul domniei Ducelui Rudolf al IV-lea (1339 - 1365), Habsburgii au urmarit scopul de a fi ridicati la demnitatea de arhiduce. Pretentia lor a fost in cele din urma recunoscuta in anul 1453, iar coronetul arhiducal, un insemn asemanator unei coroane, a devenit un simbol oficial al stapanirii Habsburgilor in pamanturile ereditare.

 

O astfel de insigna a fost creata pentru Arhiducele Josef in anul 1764 si a fost bazata pe modelele medievale. Rama din folie de aur a coronetului sau "caracasa" este expusa in aceasta camera. Bijuteriile au fost indepartate curand de pe coronet, pentru a fi utilizate in alte scopuri.

 

Ca semn al statutului lor privilegiat, sambelanii de la Curtea habsburgica purtau o cheie care simboliza accesul lor in camerele imparatului. Slujba de sambelan era rezervata inaltei nobilimi. Titularii acestei functii apartineau "primei societati" si faceau parte din alaiul imparatului la ceremoniile oficiale. Echipamentul soimului, precum si tunicile si toiagul care se vad in muzeu erau in mod similar insemnele diferitilor functionari sau familii din tinuturile ereditare si indicau rangul si statutul acestora.

 

Cheile sambelanilor

 

 

Imperiul Austriei - insignele

 

Tronul Sfantului Imperiu Roman a fost ocupat aproape exclusiv de Habsburgi din anul 1438 pana in anul 1806. In calitate de suverani alesi ai acestei entitati transnationale, ei purtau titlul de imparat. Ca reactie a proclamarii lui Napoleon ca imparat de catre el insusi, Francisc al II-lea a declarat stabilirea Imperiului ereditar al Austriei, pe data de 11 august 1804.

 

Statul a asediat toate pamanturile ereditare cat se regatele Ungaria si Boemia. In anul 1867, imperiul a fost transformat intr-o monarhie duala Austro-Ungara. Domnia imparatilor Austriei a luat sfarsit odata cu proclamarea Republicii, pe data de 12 noiembrie 1918.

 

Coroana Sfantului Imperiu Roman pe care Rudolf al II-lea (1552 - 1612) si-a comandat-o pentru el a fost finalizata in anul 1602. El a intentionat sa-si faca aceasta coroana ca o emblema personala a demnitatii sale, deoarece coroana medievala imperiala (camera 11) era tinuta la Nuremberg si folosita numai cu ocazia incoronarii imparatului.

 

Mai tarziu, coroana lui Rudolf al II-lea a devenit coroana dinastica a Habsburgilor si coroana oficiala a Imperiului Austriac. Acest exemplu magnific al maiestriei aurarilor si bijutierilor este privit ca "cea mai frumoasa coroana din lume".

 

Francisc al II-lea (1768 - 1835) a fost ultimul Habsburg care a fost incoronat ca imparat al Sfantului Imperiu Roman, in anul 1792. La presiunea lui Napoleon, imperiul s-a desfiintat in anul 1806, incheind o istorie memorabila care a durat aproape un mileniu, actul final al dizolvarii fiind consumat de ultimul imparat in persoana.

 

Un portret oficial al tronului monarhului, care a domnit ca imparat austriac, Francisc I, executat in anul 1832, inregistreaza disonanta izbitoare dintre monarhul batran si obosit si maretia regaliei imperiale.

 

Imparatul Francisc I

 

Imparatul Rudolf al II-lea (1552 - 1612)

 

Imperiul Austria - vesmintele si ordinele casei

 

Setul insignei regale - coroana, sceptrul si orbul (camera 2), care dateaza din secolul al XVII-lea - si elementele aditionale au fost create in anul 1830 pentru Imparatul Francisc I de Austria. Ele au fost create cu ocazia incoronarii fiului sau, Ferdinand, ca rege al Ungariei. Directorul costumelor Teatrului Curtii din Viena, Philipp von Stubenrauch, a executat un numar de schite care sunt expuse in aceasta camera. Modelul selectat de imparat este marcat cu o cruce. Decoratia broderiei bogate, din aur, de pe manta este dominata de un vultur cu doua capete, cu coroana imperiala, ramuri de stejar si frunze de dafin.

 

In plus fata de ordinele religioase, au aparut numeroase ordine cavaleresti laice, in Evul Mediu tarziu. Aceste ordine au fost stabilite de dinastiile conducatoare, ca mijloc de a lega loialitatea nobilimii domeniilor lor. Acceptarea intr-un astfel de ordin era o distinctie, dar obiectivele definite si ideea unei comunitati erau asociate si cu apartenenta.

 

Incepand cu secolul al XVIII-lea, au fost stabilite ordinele de merit in monarhia Habsburgilor, ca recunoastere pentru realizarile militare si civile. Astfel de ordine presupuneau de obicei imbracarea cu vesminte speciale si acordarea lantului ordinului, care se purta la gat.

 

In anul 1764, Maria Tereza a stabilit "Ordinul Ungar Regal al Sfantului Stefan", pentru realizari civile extraordinare. imparatul Francisc I a fondat "Ordinul Austriac Imperial al lui Leopold" in memoria tatalui sau, in anul 1808. Acesta  afost urmat de "Ordinul Imperial Austriac al Coroanei de Fier". Regalia celor trei ordine ale casei a fost folosita la ceremoniile Curtii pana in jurul anului 1850.

 

Vesmintele imparatilor imperiului, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Imperiul Austriei - Regatul Lombardia - Venetia

 

Congresul de la Viena, tinut in 1814 - 1815, ca urmare a infrangerii finale a lui Napoleon a adus o noua ordine politica pentru continent. In nordul Italiei a fost stabilit Regatul Lombardia - Venetia, cu capitalele gemene Milano si Venetia si a fost plasat sub conducerea Habsburgilor. In anul 1838, Imparatul Ferdinand I (1793 - 1875) a fost incoronat rege al acestui stat.

 

Pentru ocazii, el a creat vesminte noi de incoronare facute sa completeze Coroana de Fier a Lombardiei, care dateaza de la inceputul Evului Mediu. Portretistul vienez si pictorul de gen Peter Fendi a facut desenele pentru insigne, in timp ce Philipp von Stubenrauch, directorul de costume al Teatrului Curtii a creat mantiile.

 

In timpul revoltelor pentru unificarea si independenta Italiei, Austria a pierdut Lombardia in anul 1859 si Venetia in anul 1866. Numai mantia brodata cu Coroana de Fier, frunze de palmier, ramuri de stejar si dafin, in fir de aur, haina purtata sub mantie si sabia de incoronare au ramas in Viena. Coroana de Fier, ca simbol istoric, a trebuit sa fie cedata Italiei si este tinuta astazi in Trezoreria Catedralei de la Monza.

 

Portretul in acuarela al Imparatului Ferdinand I, ca Rege al Lombardiei-Venetia expus in aceasta camera da o impresie asupra vesmintelor ca ansamblu. Imparatul este infatisat purtand Coroana de Fier pe o sapca plata din satin. Indatoririle de Stat au fost indeplinite pentru Ferdinand, care avea deficiente fizice si era slab, de catre Conferinta Secreta de Stat, care fusese infiintata de tatal sau si condusa de Cancelarul Klemens Wenzel von Metternich.

 

In revolutia din 1848, Ferdinand a fost fortat sa cedeze tronul nepotului sau, Francisc Josef I (1830 - 1916).

 

Imparatului Ferdinand I al Austriei, ca Rege al Lombardiei-Venetia

 

 

Imperiul Francez - Napoleon si Casa de Habsburg

 

In apogeul puterii lui Napoleon Bonaparte (1769 - 1821), el a stabilit Imperiul Francez si s-a incoronat el insusi imparat al francezilor, cu o cununa de lauri, in prezenta Papei, pe data de 2 decembrie 1804. Dorinta de a securiza continuarea dinastiei l-a condus pe Napoleon sa-si anuleze prima sa casatorie, fara copii si sa se casatoresca cu Arhiducesa Maria Luiza, fiica Imparatului Austriei, Francisc I.

 

Nunta a avut loc pe data de 2 aprilie 1810, la Paris si in anul 1811 s-a nascut ravnitul mostenitor al tronului, Napoleon François Carol. Cand Napoleon a fost fortat sa abdice, in anul 1814, Maria Luiza s-a intors la Viena si si-a insusit titlul de Ducesa de Parma. Fiului sau i s-a dat titlul de Duce de Reichstadt; el a murit la Viena, in anul 1832.

 

Cu ocazia nasterii fiului lor, orasul Paris a oferit cuplului imperial un leagan opulent. Obiectul este fasonat cu aproximativ 280 kg de argint. Programul iconografic al acestei piese de mobilier face aluzie la succesorul masculin la tron, la exemplul imperial al tatalui sau, si la titlul de Rege al Romei, pe care l-a primit la nastere. Un vultur care simbolizeaza fiul imparatului se cocoata pe marginea leaganului si pare sa zboare catre coroana de lauri care poarta steaua lui Napoleon ("N").

 

La instigarea imparatului francez Napoleon al III-lea, fratele mai mic al Imparatului Austriei Francisc Josef I, Arhiducele Ferdinand Maximilian (1832 - 1867) a fost ales Imparat al Mexicului in anul 1863. Oricum Maximilian nu a fost in stare sa-si mentina pozitia impotriva fortelor republicane, puternice. El a fost concediat si executat pe data de 19 iunie 1867. Impreuna cu cel mai mare dintre cele trei sceptre expuse in acesata camera, Maximilian a primit documentul care proclama alegerea sa.

 

Leaganul primit de Napoleon in dat de la orasul Paris, in urmatoarele doua fotografii.

 

Napoleon Bonaparte

 

Arhiducesa Maria Luiza

 

Nasterea si moartea la Casa de Habsburg - robe si chei pentru sicriu

 

Botezul unui arhiduce sau a unei arhiducese la Curtea de Habsburg nu era doar o celebrare in familie, era un act de stat, reglementat de ceremonialul Curtii. Botezul nu avea loc in general in capela palatului imperial, ci intr-o camera adaptata special in resedinta.

 

Cana din aur si bazinul care se vad in centrul acestei camere au fost facute in anul 1571 si folosite pentru botezuri din secolul al XVII-lea. Pentru a aminti de botezul lui Iisus, era adaugata apa din Iordan la apa pentru botez. Au fost pastrate elemente variate ale seturilor de botez din secolele XVIII si XIX, inclusiv haine bogat brodate, huse si perne pentru copil, confectionate din materiale textile. La botez, mostenitorul tronului primea titlul de Cavaler al Ordinului Lana de Aur (camera 15).

 

Biserica Calugarilor Capucini din centrul Vienei, a carei constructie a fost finalizata de Imparateasa Ana (1585 - 1618) a devenit mai tarziu cel mai important loc de inmormantare al membrilor Casei de Habsburg. Astazi, mai mult de 100 de sicrie se afla in cripta. Fiecare sicriu este prevazut cu doua incuietori diferite. Pana in anul 1918, una dintre cele doua chei era data Calugarilor Capucini, dupa ceremonia de inmormantare. A doua cheie era depozitata in Trezoreria Imperiala.

 

In anul 1895, Imparatul Francisc Josef I avea un cabinet din lemn in camera sa, facut in stil neo-baroc, pentru aceste chei. In centrul cabinetului este un crucifix din fildes, din secolul al XVIII-lea. Sertarele inscriptionate contin 139 chei ale sicrielor Habsburgilor, inclusiv pe cele din alte locuri de inmormantare cum ar fi: Seckau, Bolzano, Gmund, Esztergom, Linz, Mantua si Neuberg an der Murz.

 

 

Cana din aur pentru botez

 

 

Bijuterii, amintiri - pietre pretioade si insigne

 

Casa de Habsburg a folosit mult timp insigne pretioase si bijuterii, cum ar fi diademe, coliere, agrafe si ordine pentru a demonstra pozitia sa ca una dintre cele mai puterinice dinastii din Europa. Aceste obiecte au fost expuse intai in Trezoreria Imperiala in timpul domniei Mariei Tereza (1717 - 1780). In anul 1918, ultimul imparat al Austriei, Carol I a luat cu el in exil bijuteriile care au fost inventariate ca bijuterii personale. Numai pietrele pretioase individuale si piesele de bijuterii au ramas, inclusiv patru brose montate cu perle, care au apartinut Imparatesei Elisabeta, cunoscuta ca Sisi.

 

Inca din secolul al XVII-lea, vasul de smaralde de 2.680 carate din centrul  camerei a fost privit ca unul dintre cele mai frumoase obiecte din Trezoreria Imperiala. Valoarea uriasa a acestei piese unice, al carui capac a fost taiat din interiorul bijuteriei, este ilustrata de povestea care spune ca bijutierii genovezi au refuzat sa o cumpere drept garantie pentru un imprumut pe care l-a solicitat Imparatul Ferdinand al III-lea (1608 - 1657), declarand ca nu erau obisnuiti sa se ocupe de piese atat de mari.

 

Coroana din aur isi are originile in conflictul dintre protestantii unguri si Imparatul Rudolf al II-lea (1552 - 1612). Istvan Bocskay, un print din Transilvania care a intrat in alianta cu otomanii, direct impotriva imparatului catolic, s-a investit el insusi rege al Ungariei, cu coroana, in anul 1605. In anul 1606, Arhiducele Matias a fost ales rege al Ungariei si coroana i-a fost inmanata mai tarziu.

 

Insigne pretioase si bijuterii ale Casei de Habsburg, in urmatoarele 8 fotografii.

 

 

 

Vasul de smaralde de 2.680 carate

 

 

Mostenirile inalienabile - vasul de agate si cornul unicornului

 

Imparatul Ferdinand I (1503 - 1564) a lasat un testament celor trei fiii ai sai: succesorul sau, Imparatul Maximilian al II-lea si Arhiducii Ferdinand al II-lea si Carol al II-lea o mostenire substantiala. In mostenirea bogata au fost doua comori de importanta speciala: vasul de agate si "Ainkhurn" sau un corn de unicorn. A fost scris ca aceste doua piese vor ramane de aici inainte in posesia celui mai batran membru masculin al familiei in perpetuitate ca "mostenire inalienabila" si nu pot sa fie vandute sau date cadou.

 

Vasul sculptat, dintr-o singura piesa de agat este printre cele mai mari vase existente. A fost facut probabil in Antichitatea tarzie in Constantinopol (Istanbulul de astazi). Faima si importanta vasului in timpurile dinainte a fost din cauza cuvantului "Xristo" sau Cristos, care este vizibil in textura naturala a pietrei cand este tinuta la lumina. Din acest motiv, legendele de mai tarziu au asociat vasul cu Sfantul Graal.

 

Ferdinand I a primit "Ainkhurn" ca dar de la Regele Sigismund al II-lea August al Poloniei, in anul 1540. In timpul acelei epoci, unicornul antic era considerat a fi un animal real, care ar fi putut fi capturat doar in poala unei virgine. Unicornul era privit astfel ca o alegorie a lui Hristos si cornul sau un simbol al puterii divine, de unde era derivata dominatia seculara.

 

Cornul, care se credea ca este un antidot al otravii, a fost vandut in Europa la preturi exorbitante. De-abia in secolul al XVII-lea a fost recunoscut ca ceea ce se credea ca este cornul unicornului era de fapt coltul rasucit al narvalului (Monodon Monoceros).

 

 

 

Va urma....