Croatia-Atractiile turistice si costurile din Dubrovnik

 

CROATIA - ATRACTIILE TURISTICE SI COSTURILE DIN DUBROVNIK

 

 

 

In acest articol va prezint atractiile turistice si costurile din Dubrovnik, Croatia.

 

 

Dubrovnik este un oras si port pe coata Croatiei a Marii Adriatice.

 

Istoricul Dubrovnikului

 

Cu exceptia zonei estuarului Neretva si a insulei Korcula, teritoriul tarii de astazi este acelasi cu teritoriul vechii Republici Dubrovnik. Avand o suprafata de 1.375 kmp, Dubrovnik a fost printre cele mai mici republici ale Mediteranei, dar foarte importanta din punct de vedere comercial.

 

Rolul sau de unire a rutelor comerciale dintre estul si vestul zonelor Adriaticii si dintre partile de est si vest ale Mediteranei au fost de o importanta mare, mai ales din secolul al XIV-lea pana in secolul al XVII-lea. Centrul acestei republici a fost Dubrovnik, un oras-stat. Dubrovnik a aparut intr-un loc foarte semnificativ.

 

Aproape de costa si chiar in fata orasului este insula Lokrum, ultima din seria de insule multe ale estului Adriaticii. Spre sud - est se intinde marea larg deschisa, care duce la stramtoarea Otranto si zona vasta a Marii Mediterane. Spre nord - est, langa coasta, grupuri de insule formeaza canale de protectie, potrivite pentru navigarea vapoarelor. In imediata vecinatate a Dubrovnikului, Alpii Dinarici devin mai mici, permitand pasuri montane, peste care au putut fi organizate drumurile caravanelor spre interiorul tarii.

 

O tara cu o astfel de pozitie a fost predestinata pentru navigare si comert pe mare, si barierele naturale au separat-o si protejat-o de unitatile geografice si geopolitice invecinate.

 

Inceputurile Dubrovnikului sunt in trecutul relativ indepartat si, ca multe alte orase vechi mediteraneene sunt invaluite de legende. Printre cateva legende despre originea Dubrovnikului, cea mai mai credibila din punct d evedere istoric este cea care leaga fondarea noului oras cu distrugerea si caderea orasului roman Epidaurum (pe locul prezentului Cavtat), din secolul al VII-lea.

 

Epidaurum a fost o asezare foarte veche. A fost fondata probabil ca o colonie greceasca, cu toate ca nu exista descoperiri sigure. In timpurile romane a fost un oras dezvoltat si un centru comercial important, de comert pe mare. Se presupune ca a suferit greu in urma unui cutremur in secolul al IV-lea, cand parti din oras au cazut in mare, dar si-a continiuat existenta ca un centru important. A fost, de asemenea mentionat ca centru episcopal.

 

In anul 614, Epidaurum a fost capturat si distrus de avari si slavi si supravietuitorii au fugit in padurele invecinate si intr-o insula stancoasa numita Laus. Laus sau Lave este "roca" in greaca, "labes" este panta abrupta sau prapastie in latina, care descrie o localitate care avea, evident o coasta abrupta, o stanca. Insula era separata de uscat printr-un canal ingust asa ca asezarile de pe ea erau protejate atat de mare cat si de uscat.

 

"Roca" a fost locuita probabil chiar si inainte de sosirea refugiatilor din Epidaurum si noii veniti au crescut numarul de locuitori. Ultimile descoperiri arheologice, in special descoperirea primei catedrale din secolul al VII-lea, pare sa confirme acest fapt.

 

Soarta Epidaurumului si originei Dubrovnikului arata similitudinea istorica cu originile Venetiei si a Splitului. Venetia a luat fiinta deoarece refugiatii din Aquileia au fugit in mlastinile lagunei din calea hunilor lui Atila in secolul al V-lea si Split a luat fiinta in secolul al VII-lea, dupa distrugerea Salonei de catre avari si slavi, cand refugiatii au gasit adapost in palatul fortificat al imparatului roman Diocletian.

 

Orasul care s-a ridicat pe Lausa si-a luat numele de la el: Rausa, Ragusa si Ragusium. Este evident ca in secolul al IX-lea, Dubrovnik a fost o unitate municipala organizata inalt, cu un sistem de bastioane de protectie, deoarece a rezistat cu succes la asediul de 15 luni al sarazinilor. Orasul a fost ajutat sa se apare de flota bizantina.

 

Din secolul al VII-lea pana in secolul al XII-lea, orasul a crescut sub dominatia bizantina. Ca la multe alte comune de la mare guvernate de Bizant, aspiratiile pentru autonomie au devenit puternice gradual, ducand catre dezvoltarea comertului si a activitatilor asociate.

 

Intre timp, pe partea continentala, vizavi de Ragusa s-a dezvoltat o asezare croata, care a fost numita Dubrovnik, probabil dupa plantatiile de stejar (dubrava in craoata). Lrgaturile dintre cele doua asezari au devenit puternice cu timpul, ceea ce a rezultat intr-o populatie mixta, croata si latina. Canalul dintre insulita si continent devenise colmatat in cursul secolelor al X-lea si al XI-lea si a fost umplut cu material la sfarsitul secolului al XI-lea.

 

Cea mai larga si mai faimoasa strada din oras - Placa (Stradun) se desfasoara astazi pe locul unde s-au imbinat insula cu pamantul. Ambele parti au fost in sfarsit integrate in secolul al XII-lea: ele au fost protejate de un sistem defensiv de ziduri. Suburbia de nord a fost, de asemenea inclusa in secolul al XIII-lea, strazile au fost adaptate si Dubrovnik si-a capatat forma sa prezenta.

 

Primele inregistarri ale numelui Dubrovnik apar in documentele intocmite de domnitorul bosniac Kulin, in anul 1189. El a acordat un tratament preferential negustorilor din Dubrovnik. Acelasi nume este inregistrat in cronica scrisa de asa-numitul Preot de Dioclea (popa Dukljanin) in secolul al XII-lea. Faptul ca vorbitorii de latina de pe insulita Lausa au fost izolati de majoritatea croatilor este dovada unei asimilari relativ rapide si a dominatiei croatilor, care s-a petrecut mai repede si la un grad mai inalt decat in alte orase dalmate care faceau parte din Regiunea Biantina.

 

Pana in secolul al XIV-lea, orasul a fost croatizat complet. Acest fapt a fost crucial pentru inflorirea literaturii croate in orasul Dubrovnik.

 

In anul 1032, vapoarele Dubrovnikului s-au alaturat flotei Bizantului in razboiul impotriva arabilor. In anul 1153, autorul arab Al-Idrisi a descris Dubrovnikul ca cel mai sudic oras din Croatia, un oras cu multe nave care navigau in voiaje lungi. Dubrovnik si Pisa au semnat un contract in anul 1169, care reglementa comertul pe Marea Mediterana de la Pisa la Constantinopol.

 

Pana la sfarsitul secolului al XII-lea, Dubrovnik a negociat contracte cu multe orase din Adriatica: Molfetta, Ravenna, Fano, Ancona, Monopoli, Bari, Tremoli si cu Rovinj si Kotor. Dubrovnik a facut foarte multe aranjamente comerciale cu vecinii sai, Bosnia si Serbia, asigurandu-si astfel statulul de principal emporium comercial pentru aceste tari balcanice.

 

In secolul al XII-lea, Dubrovnik a fost condus de un rector ales de cetateni. Deciziile sale au fost cruciale pentru functionarea si dezvoltarea orasului. In aceasta perioada au avut loc schimbari in structura Dubrovnikului si s-a infiintat o clasa de nobili, proprietari de pamant. Ei si-au asumat gradual toate functiile administrative din oras, care s-a dezvoltat atunci ca o republica aristocratica mediteraneana tipica.

 

Avand comertul pe mare oragnizat cu succes, Dubrovnik a concurat cu Venetia, care a folosit toate metodele pentru a-si controla rivala in ascensiune. In anul 1205, Dubrovnik a cazut sub autoritatea venetiana. Venetia a domnit peste Dubrovnik in urmatorii 150 de ani, ceea ce a lasat o amprenta puternica asupra structurii sociale a orasului.

 

Dubrovnik a fost fortat sa accepte rectorul si episcopul de la Venetia. Venetia a nominalizat, de asemenea membrii Consiliului Major si a facut orice efort sa dobandeasca puterea totala in oras. In secolul al XIII-lea, Dubrovnik a incercat sa dezerteze in mai multe ocazii. Cu toate ca dezvoltarea orasului a fost incetinita, Venetia nu a putut niciodata sa dobandeasca controlul complet asupra comertului Dubrovnikului.

 

In acelasi secol, in plus fata de numeroasele agremente cu orasele de coasta italiene si croate, Dubrovnik a stabilit relatii comerciale cu Epirus si Albania si si-a extins, de asemenea comertul sau in Siria si nordul Africii. Comertul a adus multi straini si vase straine la Dubrovnik, care a fost obligat sa angajeze vapore straine pentru businessul sau in crestere. Chiar cu tot acest volum de comert pe mare, in perioada dominatiei venetiene conexiunile din interiorul Balcanilor erau foarte importante.

 

Dubrovnik a achizitionat Insula Lastovo in anul 1252, Peninsula Pelješac in 1333 si Insula Mljet in 1345. Odata cu Tratatul de pace de la Zadar din anul 1358, Dubrovnik a fost liber de suprematia venetiana, care a fost fortata sa renunte la posesiunea de pe coasta de est a Adriaticii. De atunci, Dubrovnik a recunoscut autoritatea suprema a regilor ungaro - croati.

 

Acest fapt ar fi putut influenta dezvoltarea viitoare a orasului. Acesti regi nu s-au amestecat niciodata in administrarea orasului, in afacerile sale comerciale si maritime, ceea ce a dus la autonomia completa a republicii aristocrate libere si suverane. Astfel, titlul de dinainte al Communitas Ragusina (Municipalitatea Dubrovnik) a fost inlocuit de Respublica Ragusina (Republica Dubrovnik). In anul 1399, Republica a castigat centura de coasta de la Ston la Orašac si in 1419 si 1427 a ajuns la forma sa finala, cand a achizitionat Konavle si Cavtat.

 

Nelinistea si dezordinea in crestere din Balcani au fortat Dubrovnikul sa se orienteze catre comertul maritim. Retragerea vaselor venetiene din asociatii a dat un impuls constructiilor navale din Dubrovnik si dependenta aproape completa de propriile nave.

 

In secolele XIV si XV, comertul Dubrovnikului s-a extins in Egipt, Siria si Sicilia, dar si in portul Aragon din Spania si in Franta. In secolul al XV-lea, Turcia a inflorit ca putere navala in Mediterana si Dubrovnik a stabilit relatii comerciale exceptionale cu Turcia, platind in acelasi timp tribut Turciei pentru privilegii comerciale.

 

In anul 1526, dupa batalia de la Mohács, cand turcii au invins armata ungaro - croata, Dubrovnik a incetat sa plateasca tribut regilor ungaro - croati si autoritatea lor asupra Dubrovnikului a incetat. Dubrovnik a mentinut relatii deosebit de atente cu Turcia, platindu-i tribut. Turcii nu au intervenit in afacerile interne ale Dubrovnikului, dar, in plus fata de tributul regulat ei au cerut diverse daruri si mita.

 

In secolele celei mai mari puteri ale sale, Dubrovnik a fost o republica aristocratica tipica. Toata puterea era in mainile patricienilor. Ei au devenit o clasa sociala inchisa in secolul al XIV-lea. Societatea urbana era divizata in 3 clase; patricienii, "cetatenii buni" si oamenii din popor. Patricienii aveau dreptul exclusiv la puterea politica si datorita puterii cu care au luat tot pamantul. Ei s-au inmultit in continuu si la mijlocul secolului al XVI-lea numarul lor a crescut la aproape 1.500 de membri. Cele mai prestigioase familii au format o oligarhie, care a jucat un rol crucial in politica si in afacerile statului.

 

Asa-numitii "cetatenii buni" erau o patura subtire a negustorilor cei mai bogati, care erau egali financiar cu patricienii, dar nu puteau sa imparta puterea politica cu ei. Micii negustori, mesterii, muncitorii de atelier, baietii si marinarii formau patura generala a populatiei. La mijlocul secolului al XVI-lea, Dubrovnik avea 4.000 de marinari. Republica a adoptat legi care interziceau marinarilor sa se angajeze pe nave straine.

 

Stratificarea sociala a zonelor rurale varia de la robi la dijmasi si la ajutori de dragatori pe insula Lastovo. Indiferent de marea nevoie a marinarilor, Republica nu le-a permis satenilor sa se angajeze pe nave, ca nu cumva scurgerea fortei de munca sa duca la neglijarea agriculturii.

 

Comunitatea evreiasca s-a bucurat de un statut special. Ei erau activi in finante si comert, dar erau, de asemenea doctori. Comunitatea evreiasca locuia in ghetou, dar era total libera. Ei se rugau in sinagoga, care a fost singurul templu non - catolic din Republica. Cum Dubrovnik era o societate in dezvoltare, care traia intr-un confort relativ, patricienii au domnit fara opresiune. Republica era condusa de 3 consilii conduse de un rector, al carui mandat era de numai o luna si care avea aceleasi drepturi ca alti membri.

 

Consiliul Major era compus din toti barbatii patricieni adulti. Ei alegeau Senatul si Consiliul Minor. Puterea reala era detinuta de Senat. Pana in anul 1491, acesta a avut 51 membri, iar mai tarziu 61. Consiliul Minor era de fapt autoritatea executiva, fiind un organ al Senatului si al Consiliului Minor. Durata mandatului pentru toate organismele Republicii era de 1 an. Justitia era controlata de Senat si de Consiliul Minor.

 

Toate posturile majore din Guvern si din administrarea Justitiei erau detinute de patricieni; cetatenii si oamenii din popor umpleau numai birourile nesemnificative. Exceptii ocazionale puteau fi intalnite in diplomatie si in functiile consulare. Teritoriul Republicii era impartit in 12 unitati administrative.

 

In epoca de aur a Republicii, bogatiile sale materiale se bazau pe productia la scara larga si transferul argintului si aliajelor din minele bosniace si sarbe in zonele dezvoltate ale Europei, unde cererea pentru aceste metale era enorma. Negustorii Dubrovnikului concentrasera intr-adevar un comert considerabil cu aceste produse minerale in mainile lor. Ei au inchiriat si chiar detineau cateva mine, au organizat producerea si transportul metalelor in portul Dubrovnik si apoi le re-exportau in Florenta, Venetia, Spania si Franta.

 

Pentru a promova functionarea acestor activitati importante, oamenii de afaceri ai Dubrovnikului au organizat o serie de colonii in punctele cheie ale traseelor caravanelor. Aceasta activitate importanta a incetat complet dupa ocuparea turca a Serbiei si Bosniei. Acelasi lucru s-a intamplat cu productia de textile. Comertul cu argint a permis achizitionarea de lana de inalta calitate din Catalonia, care a fost folosita pentru a produce si vopsi haine de inalta calitate in atelierele din Pile, Rijecka Dubrovačka si Župa Dubrovačka. Textilele fabricate in aceste ateliere erau competitive pe pietele straine.

 

Oricum, cuceririle straine au oprit cumpararea de materii prime si din cauza pericolului turcesc imediat, Republica a decis in anul 1463 sa darame toate atelierele din afara orasului, asa ca aceasta productie s-a oprit. Dubrovnik si-a mentinut monopolul sau de sare in zona dintre raurile Neretva si Drin, care a facut dependente tarile din Balcani. Mestesugarii din Dubrovnik au apelat atunci la aprovizionarea de pe pietele locale, dar s-a facut numai un comert modest cu bunuri din piele si aur.

 

Comertul pe uscat, comertul pe mare si constructia navelor au devenit cele mai importante activitati dupa cucerirea turceasca din Balcani. Constructorii de nave ai Dubrovnikului erau cunoscuti de departe, asa ca vapoarele construite "in modul Dubrovnikului" erau durabile, puternice si simple. La mijlocul secolului al XVI-lea, Dubrovnik detinea peste 180 de vapoare mari. Flota era evaluata la aproape 700.000 de ducati.

 

Tranzactiile pe credit si asigurarea navala au adus profituri mari. Dubrovnik a trecut la asiguraea navala devreme, in anul 1568. Vapoarele sale navigau departe, in Anglia, dar descoperirea noilor rute navale spre India, in jurul Africii au intrerupt comertul cu mirodenii din Levant. Ca alte republici mediteraneene de comert, Dubrovnikul a fost lovit de fiecare recesiune in crestere, cauzate de descoperirea Americii si a noilor rute maritime din Asia. Dar negustorii din Dubrovnik au gasit cai sa rezolve aceste probleme.

 

Astfel, Vice Bune, capitan de marina comerciala a intrat in serviciul spaniol si la sfarsitul secolului al XVI-lea a navigat spre India de Est si a investit banii sai in portul Goa. Comertul Dubrovnikului a fost extins, in ciuda recesiunii de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ceea ce poate fi vazut din faptul ca Dubrovnik a avut consulate in peste 80 de orase, printre care Lisabona, Madrid, Gibraltar, Malaga, Tanger, Barcelona, Marsilia, Nisa, Mallorca, Tunis, Tripoli, Genova, Venetia, Pesaro, Ancona, Napoli, Palermo, Malta, Alger, Brindisi, Taranto, Trieste, Rijeka, Corfu, Thessaloniki, Varna, Constantinopol, Rhodos, Alexandria, Cipru, etc.

 

Flota, inclusiv barcile de pescuit, totalizau un numar de 673 vase de navigare, dintre care 255 erau vase mari, care navigau in ape straine si 230 erau vapoare de ocean. Aceste date arata clar marimea si puterea comertului si navigatiei Dubrovnikului, chiar in perioada de declin. In zilele sale cele mai glorioase, flota Dubrovnikului a fost egala cu cea a Venetiei, dar incomparabil mai slaba decat cea a Olandei.

 

Activitatile politice ale tuturor barbatilor care umpleau birourile in Republica si toate interesele lor private si normele etice erau subordonate statului. Datorita marimii sale si pozitiei strategice delicate, Republica s-a bazat cel mai mult pe capacitatea diplomatica a reprezentantilor si ambasadorilor sai. Secole de experienta diplomatica, in complexul extrem de conditii politice au creat in Dubrovnik una dintre cele mai bune scoli de business diplomatice din lume.

 

Abilitatea ambasadorilor este chiar si acum subiect al invatarii si cercetarii practice. Faptul ca Dubrovnikul nu a dus niciodata un razboi de agresiune, dar a achizitionat teritorii noi, ca a mentinut relatii comerciale cu Levantul (cu permisiunea Papei) in timpurile celor mai violente razboaie dintre crestini si musulmani, ca nu a luat parte niciodata la nicio actiune a aliatilor impotriva turcilor, ca a mentinut relatii comerciale cu Turcia pe toata durata existentei sale, aceasta in ciuda amenintarilor directe a tarilor balcanice si a Imperiului Otoman si in permanent pericol de la Venetia, nu a luptat niciodata dupa inceputul secolului al XV-lea, toate acestea sunt dovezile cele mai bune ale calificarii diplomatiei sale.

 

Chiar cand a fost distrus complet de cutremur, Dubrovnikul a evitat cu succes pericolul imediat de la turci de de la Venetia, datorita abilitatii si curajului diplomatilor sai. Sunt multe exemple din  istoria diplomatiei sale de abilitate, curaj si sacrificiu pentru bunastarea Republicii. Poate fi de interes sa se stie ca Republica a fost printre primele tari din Europa care au recunoscut oficial Statele Unite.

 

Perioadele lungi din istoria Dubrovnikului si bunastarea relativa in care a trait orasul au dus la inflorirea stiintelor si artei. Renasterea a fost in special productiva pentru literatura. La inceputul secolului al XV-lea s-au afirmat poeti care au scris versuri in limba croata. Multi oameni de stiinta si savanti au trait in Dubrovnik. Orasul a avut pictori remarcabili in secolele XV si XVI. Numeroase ateliere de pictura au inflorit in acele vremuri.

 

Din pacate, prima data cutremurul si apoi incendiile au distrus cele mai multe dintre opere. Au supravietuit intacte cateva picturi pana in zilele noastre si ele demonstreaza o calitate in arta, care a trecut de la gotic spre renascentist. Cel mai tragic eveniment care a fost in Dubrovnik in toata istoria sa a fost cutremurul devastator din data de 6 aprilie 1667. Mai mult de 5.000 de cetateni au murit sub ruinele orasului lor.

 

Unul dintre cele mai frumoase si armonioase orase ale Mediteranei a disparut in ruine si in incendiile de dupa cutremur, care au durat zile intregi si au devastat ce mai ramasese din oras. Intregul centru istoric, frumoasa sa catedrala romanica si palatele reprezentative gotice si renascentiste, biserici si manastiri au fost transformate intr-un morman ireparabil de moloz. Au fost pierderi chiar si printre vapoarele din port.

 

Dubrovnikul s-a recuperat incet si cu dificultate. Orasul s-a schimbat complet. In loc de fronturile caselor gotice si renascentiste care au aparut cand orasul s-a dezvoltat in secole de pace si prosperitate, Dubrovnik a fost reconstruit cu case modeste baroce si cu aceeasi infatisare si design, cu magazine impuse la parter. Toate cladirile sacre reprezentative care au fost distruse au fost reinnoite in stilul baroc roman.

 

Numai Palatul Sponza si-a pastrat forma originala si partial frontul Palatului Rectorului. Din fericire, cele mai multe dintre fortificatiile orasului au rezistat la forta devastatoare a cutremurului, si au fost doar cateva pagube minore. Dar chiar si cu aceste schimbari in infatisare, Dubrovnik a ramas unul dintre cele mai frumaose si pretioase orase de la Maediterana, din punct de vedere arhitectural.

 

Republica nu a murit din cauza uzurii istorice, ea a fost abolita in anul 1808, ca un act al ocupatiei Dubrovnikului de catre Napoleon. Dupa caderea lui Napoleon au fost sperante de la Congresul de la Viena ca se va reinfiinta Republica, dar autoritatile imperiale austriece s-au opus din cauza pretentiilor lor de a-si extinde domnia in tot estul teritoriului Adriaticii. In cadrul Imperiului austriac, Dubrovnikul a dus o existenta goala, ca oras de provincie al Dalmatiei si doar transportul sau pe mare a ramas important.

 

Dezintegrarea sociala a adus decaderea si prabusirea totala a micii nobilimi. Aceasta decadere a fost descrisa de Ivo Vojnović, marele scriitor si dramaturg din Dubrovnik. Dubrovnik a trait mai ales din transportul pe mare, dar si din turism, care s-a dezvoltat sistematic. Dupa anul 1950, Dubrovnikul a experimentat deodata cresterea industriei turismului. Au fost construite multe hoteluri, urmate de intregi sate turistice in imediata vecinatate.

 

Noul aeroport de la Čilipi (Konavle) a avansat considerabil si a accelerat dezvoltarea turismului. La sfarsitul anilor 1980, Dubrovnik a fost una dintre cele mai apreciate destinatii turistice din Europa. Combinatia ideala de frumusete naturala, patrimoniul cultural si divertismentul atrag mii de turisti.

 

De la alegerile libere din anul 1990, Dubrovnikul a fost unul dintre cele mai importante orase din Croatia. Dar inainte de a fi atins libertatea deplina, a trebuit sa treaca prin cele mai grele ispite. In toamna anului 1991, Armata Iugoslava a Poporului a lansat cel mai brutal atac impotriva orasului si a civililor neinarmati. Luni de zile armata a facut ravagii, a jefuit, incendiat si distrus ceea ce a creat omul in aceasta zona.

 

Devastand Konavle, centura de coasta si Župa Dubrovačka, dusmanul a atacat orasul si patrimoniul cultural si artistic. Bombardarea bestiala a orasului, inregistrata de camerele TV si difuzata in intreaga lume, a avertizat lumea despre razboiul oribil chiar din inima Europei. Dupa ce a rezistat asediului, Dubrovnikul a supravietuit terorii. Ranit, dar mandru, Dubrovnikul se recupereaza in Croatia libera si turistii vin din nou sa vada zidurile si palatele sale. Dubrovnikul este acum mandria Croatiei si o bijuterie a Europei.

 

Transportul

 

Am calatorit pe ruta Bucuresti Dubrovnik si retur cu compania Blue Air. Zborul a durat 1h 20min. Biletele de avion au fost cumparate de fiul meu, asa ca nu stiu cat au costat, dar oricum nu are nicio importanta pentru ca Blue Air a dat faliment. Noi am plecat din Dubrovnik pe data de 20 august 2022 si pe 4 septembrie s-au anulat toate cursele Blue Air, noi am avut noroc. In avion era un baiat stewardes, care era nervos si tipa la toata lumea. Nu mi-a placut deloc, dar probabil ca stia de falimentul companiei si de aceea era foarte nervos.

 

Imagini din avion, in urmatoarele 10 fotografii.

 

Am mers de la aeroport cu Uber si ne-a costat 15 Euro. Pentru drumul inapoi, am folosit tot Uber. Am luat masina din fata Portii Pile, deoarece in interiorul zidurilor nu se circula auto. In fata portii este si o statie de taxi. Am mers prin Dubrovnik numai pe jos, unele strazi sunt inguste si in panta. In Dubrovnik se urca scari foarte multe. Cand am inchiriat masina sa mergem la Kotor, am urcat 500 de scari si am facut drumul de doua ori, deci 2.000 de scari dus/intors.

 

Strazile din Dubrovnik, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Strada pe unde am mers sa inchiriem masina

 

Cazarea in Dubrovnik

 

Am fost cazati la Od Domina 2, in interiorul zidurilor orasului, pe o Ulica Od Domina, perpendiculara pe Placa. Este o vila intreaga, cu un dormitor cu pat matrimonial si un dormitor cu doua paturi (la etajul doi), un living mare (la etajul unu), o bucatarie (la etajul unu) si doua bai. Am facut rezervare pe Booking cu doua luni inainte si a costat 4.794 lei pentru patru nopti. Am luat cheile de la alta locatie, din afara zidurilor orasului. Nu a fost o alegere buna, deoarece erau multe terase in jur si era galagie noaptea. Am prins si o noapte in weekend si nu am putut sa dormim toata noaptea. 

 

Vila unde am fost cazati, in urmatoarele doua fotografii.

 

Dormitoarele, in urmatoarele doua fotografii.

 

Livingul, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Scarile din vila, in urmatoarea fotografie. Bineinteles ca si aici trebuia sa urci scari, ca peste tot in Dubrovnik.

 

Bucataria, in urmatoarea fotografie.

 

Mancarea

 

Am mancat bine la Dubrovnik, ne-a placut mancarea. In prima seara am mancat la un restaurant de langa vila unde am fost cazati. Am mancat o portie de dorada cu legume, un biban de mare de 1 kg cu legume si piure de cartofi cu ierburi, pe care l-am impartit, 3 beri de 0,5 litri, un pahar cu vin si o apa plata la 1 litru. Am platit 129 Euro. Noi cand suntem toata familia, ne mai permitem cate o masa mai scumpa. Oricum, a fost multa mancare.

 

Masa de la restaurant din prima seara, in urmatoarele 6 fotografii.

 

Tot in prima seara am fost la un supermarket de langa noi, unde am facut aprovizionarea pentru mesele de dimineata. Am cumparat cascaval, salam, sunca, branza topita, 1 kg de rosii, paine alba, paine neagra, biscuiti cu ciocolata, 4 sticle mari de apa plata, 2 sticle de bere si 3 sticle de cidru. Am mai cumparat si o bautura care se numeste Pipi, este ca Fanta de la noi. Am ras in hohote in magazin. Am dat 180 Kuna, adica 23,4 Ruro pe tot ce am cumparat.

 

A doua zi dimineata am baut trei cafele, doua cafe au lait si un expresso lung, in Placa si am dat 100 Kuna, adica 13 Euro.

 

Am vizitat Zidurile orasului si am oprit la o terasa, unde am baut 3 sticle de apa plata la jumatate de litru. Terasa de pe Zidurile Orasului, in urmatoarea fotografie.

 

Dupa ce am coborat de pe Zidurile Orasului, am oprit la o terasa si am luat doua halbe de bere, pe care am dat 72 Kuna, adica 9,36 Euro. Terasa unde am baut bere, in urmatoarea fotografie. Eu imi mai notam ce am facut, pentru blog.

 

Cand am urcat cu telecabina pe Muntele Srd, am luat masa la terasa de acolo. Este o singura terasa, unde privelistea este superba. Nu poti sa te asezi singur la masa, trebuie sa astepti la intrare si te conduce personalul de acolo la o masa. Am mancat supa si burgeri foarte buni. Am baut bere, iar barbatii au luat cate un Aperol spritz. Masa a costat 700 Kuna, adica 91 Euro.

 

Terasa de pe Muntele Srd si mancarea, in urmatoarele 9 fotografii.

 

In ultima noastra seara, era vineri si foarte aglomerat. In Placa era om langa om, ca in urmatoarea fotografie.

 

Am mers sa mancam si nu am gasit niciun restaurant unde sa putem lua masa, in Orasul Vechi. Toate ne spuneau ca sunt rezervate dinainte. Eu nu am patit asta niciodata de cand calatoresc in strainatate. Am mers la restaurantul de langa noi, unde mancasem in prima seara si i-am spus sefului ca vrem mancare, ca ne-a placut la ei (foamea te face sa ai tupeu). Ne-a dat o masa.

 

Am mancat cate o portie de pulpe cu cartofi prajiti si salata si am baut cate o bere. Am platit 650 Kuna, adica 84,50 Euro.

 

Am mai facut odata aprovizionarea la supermarket si am dat 17 Euro.

 

Plaja in Dubrovnik

 

Am fost si la plaja in Dubrovnik, intr-o dupa amiaza si am stat vreo doua ore. Plaja nu este prea frumoasa, este mica si cu nisip grunjos, dar in schimb privelistea de pe plaja este superba. A trebuit sa plecam, deoarece incepuse sa ploua. Noi nu am avut prea mult timp la dispozitie sa cautam si alte plaje, deoarece avioanele nu zburau zilnic catre Dubrovnik si a trebuit sa ne adaptam dupa orarul lor.

 

Plaja din Dubrovnik si privelistea, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Atractiile turistice din Dubrovnik sunt urmatoarele:

 

Zidurile Orasului

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Zidurile Orasului Dubrovnik, partea I, le gasiti aici

 

Daca doriti mai multe informatii despre Zidurile Orasului Dubrovnik, partea a II-a, le gasiti aici.

 

Fortificatiile Orasului

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Fortificatiile orasului Dubrovnik, le gasiti aici.

 

Orasul Vechi

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Orasul Vechi Dubrovnik, partea I, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Orasul Vechi Dubrovnik, partea a II-a, le gasiti aici.

 

Catedrala din Dubrovnik

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Dubrovnik, le gasiti aici.

 

Biserica Sfantului Blasius (sau Blasiu)

 

Daca doriti mai multe informatii despre Biserica Sfantului Blasius (sau Blasiu), le gasiti aici.

 

Palatul Episcopal

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Episcopal, le gasiti aici.

 

Palatul Sponza

 

Nu am vizitat, din pacate Palatul Sponza, deoarece era inchis.

 

Muntele Srd

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Muntele Srd, le gasiti aici.

 

Plimbare cu barca pe mare

 

Daca doriti mai multe informatii despre Plimbarea cu barca pe mare, le gasiti aici.

 

Am fost o zi in Golful Kotor, din Muntenegru.

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Golful Kotor, din Muntenegru, le gasiti aici.

 

Dubrovnik este un oras scump, dar foarte frumos, asa ca merita vazut macar odata in viata.

 

 

Recomand vizitarea orasului Dubrovnik, din Croatia!